alcune considerazioni sul linguaggio teologico

ANNALES DE L’UNIVERSITÉ DE CRAÏOVAANNALS OF THE UNIVERSITY OF CRAIOVA

ANALELE UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA

SERIA ŞTIINŢE FILOLOGICE

LINGVISTICĂv

ANUL XXVIII, Nr. 1-2, 2006

EDITURA UNIVERSITARIA

EUC

ANNALES DE L’UNIVERSITÉ DE CRAÏOVA13, rue Al. I. Cuza

ROUMANIE

On fait des échanges de publications avec lesinstitutions similaires du pays et de l’étranger.

ANNALS OF THE UNIVERSITY OF CRAIOVA13, Al. I. Cuza Street

ROMANIA

We exchange publications with similar institutions ofour country and from abroad.

COMITETUL DE REDACŢIE

Michel Francard Laurent Gautier Maria Iliescu (Louvain-la-Neuve) (Dijon) (Innsbruck)

Elena Prus Marius Sala Flora Şuteu Federico Vicario (Chişinău) (Bucureşti) (Craiova) (Udine)

Doina Negomireanu – redactor-şefCristiana-Nicola Teodorescu – redactor-şef adjunct

Ioana MurarGabriela Scurtu

Elena Pîrvu – secretar general de redacţieOvidiu Drăghici, Melitta Szathmary – secretari de redacţie

Laurenţiu Bălă – tehnoredactor

ISSN: 1224-5712

3

C U P R I N S

Mirela AIOANE, Tratti sintattici del linguaggio pubblicitario italiano........ 12Melania ALBU, La dialectología, forma pionera de aproximación al

estudio de la lengua española hablada................................................. 19Simina BADEA COMIŞEL, Translating the English preposition WITH into

French.................................................................................................... 25Laurenţiu BĂLĂ, Cuvinte de origine turcească în argoul românesc.............. 34Gabriela BIRIŞ, Din terminologia informaticii: blog...................................... 41Janyne CAPDEVILLE, Français écrit, français parlé.................................... 48Nicoleta CĂLINA, Alcune considerazioni sul linguaggio teologico.............. 59Mădălina CERBAN, Text analysis within the framework of functional

grammar................................................................................................ 63Dorina CHIŞ, Traduction technique et terminologie. Quelques remarques.... 67Bogdana CÎRTILĂ, Zum adnominalen possessiven Dativ im Deutschen....... 73Adriana COSTĂCHESCU, Prédications statiques topologiques : la

préposition à.......................................................................................... 81Ioana-Rucsandra DASCĂLU, Le développement de l’article défini dans les

langues néo-latines à partir des termes latins....................................... 99Roxana DIACONESCU, I forestierismi inglesi nella lingua italiana............. 109Jan GOES, Doina ZAMFIR, Une brève histoire de la grammaire scolaire.... 116Gabriela GRIGOROIU, Reporting research: using a narrative

configuration of data............................................................................. 128Catherine GUESLE-COQUELET, L’adresse à un inconnu, entre

représentation sociale et projection de soi : exemple d’un corpus decourriers de lecteurs.............................................................................. 134

Andreea ILIESCU, Un enfoque teórico de las traducciones........................... 147Alexandra IORGULESCU, Structura frazei lui Miron Costin, după model

antic................ ...................................................................................... 154Mihaela MARCU, Glosar de termeni gramaticali din perioada 1757-1877.

Substantivul şi adjectivul... ................................................................... 161Mihaela MUNTEANU, Efecte discursive ale ambiguităţii referenţiale......... 169Ioana MURAR, Aspects of hedging and modality........................................... 176Emilia PARPALĂ, Semantica politeţii............................................................ 186Silvia PITIRICIU, Morfologia verbelor active în DOOM2............................. 193Elena PÎRVU, La fortuna di Carlo Tagliavini in Romania............................. 200Ileana-Camelia POPA, Les verbes de confession. .......................................... 204Mihaela POPESCU, Subordonatele relative construite cu modul conjunctiv

în latina clasică şi târzie: o abordare sintactico-semantică................. 210

4

Dragoş Vlad TOPALĂ, Sinonimia în terminologia medicală (la nivelulelementelor de compunere).................................................................... 217

Laura TRĂISTARU, Despre accent în limba română.................................... 226Federico VICARIO, Identità e contrarietà...................................................... 233Ştefan VLĂDUŢESCU, Efabilul şi inefabilul, ca locuri ale comunicării...... 240

** *

Raluca ALEXE, Relaţia lexic comun – lexic specializat de comerţ exteriormaritim................................................. ................................................. 249

Ana-Maria BOTNARU, Cuvinte de origine latină în terminologia pădurii.... 253Andreea BRATU, Story-ul românei focusate pe oportunităţi lingvistice

versatile – despre împrumuturi recente................................................. 258Mădălina CERBAN, Problems on Identifying Material Clauses.................... 266Bogdana CÎRTILĂ, Falsche Freunde in der rumänisch-deutschen

Terminologie des Hochschulwesens...................................................... 271Roxana DIACONESCU, Le varietà sociolinguistiche della lingua italiana... 278Dana-Marina DUMITRIU, Structures saturées à particules préverbales....... 285Mihail ENĂCHESCU, Bilingüismo y diglosia en Galicia.............................. 299Ramona LAZEA, I linguaggi settoriali........................................................... 308Elena MARINESCU, Valoarea optativă a verbului modal german sollen şi

corespondentele sale de traducere în limba română............................. 313Loredana MARTIN, Deixisul social în engleză şi română............................. 322Victor OLARU, English place-names of French origin.................................. 327Dorina PĂNCULESCU, Les verbes parasynthétiques en français et en

roumain................................................. ................................................ 334Elena PÎRVU, Sull’uso del passato remoto italiano....................................... 342Mariana SĂNDULESCU, Il „termine” diventato „parola”........................... 347Lavinia SIMILARU, Problemas planteados por la traducción al rumano de

la novela La vida invisible de Juan Manuel de Prada.......................... 356Laura TRĂISTARU, Elemente de prozodie românească................................ 362Titela VÎLCEANU, Sinonimia – tipologizare................................................. 367Mihai Valentin VLADIMIRESCU, Mihai CIUREA, L’interprétation de

l’Ecriture dans la tradition biblique orthodoxe..................................... 375Ştefan VLĂDUŢESCU, Raportul dintre mesaj şi discurs.............................. 386

** *

Ramona ANDRONACHE-NICORESCU, Phénomènes de perturbation etde réparation dans le fonctionnement de l’interaction verbale............. 397

Marilena BELCIUG, Surugiu la cuvinte de G.I. Tohăneanu. Valori lexico-semantice între tradiţie şi inovaţie........................................................ 404

Mădălina FIRULESCU, Parcours théorique de la notion de politesse........... 407

5

** *

PREZENTĂRI DE CĂRŢI ŞI REVISTE

C. MAEDER, O. FISCHER, W.J. HERLOFSKY, Outside-in – Inside-Out(Iconicity in Language and Literature) (Ioana-RucsandraDASCĂLU) .......................................................................................... 415

RION – Rivista Italiana di Onomastica, vol. X, no 1, anno X, primosemestre, 2004 (Mariana ISTRATE) .................................................... 419

Daniela ROVENŢA-FRUMUŞANI, Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze(Emilia PARPALĂ) .............................................................................. 422

Federico VICARIO, Introducere în lingvistica friulană (Elena SIMA).......... 425

6

C O N T E N T S

Mirela AIOANE, Syntactic aspects of the Italian advertising discourse...... 12Melania ALBU, Dialectology, a forerunner of approach to the study of

oral Spanish.......................................................................................... 19Simina BADEA COMIŞEL, Translating the English preposition WITH

into French............................................................................................ 25Laurenţiu BĂLĂ, Turkish Words in Romanian Slang.................................... 34Gabriela BIRIŞ, Informatics terminology: blog.............................................. 41Janyne CAPDEVILLE, Written French, oral French.................................... 48Nicoleta CĂLINA, Considerations of the theological discourse................... 59Mădălina CERBAN, Text analysis within the framework of functional

grammar................................................. ............................................. 63Dorina CHIŞ, Considerations of the technical language translation and

terminology........................................................................................... 67Bogdana CÎRTILĂ, The adnominal possessive dative in German................. 73Adriana COSTĂCHESCU, Static topological predications: the preposition

à................................................. ........................................................... 81Ioana-Rucsandra DASCĂLU, The evolution of the definite article in the

neo-Latin languages, starting from Latin terms................................... 99Roxana DIACONESCU, English borrowings into Italian............................. 109Jan Goes, Doina ZAMFIR, A brief history of teaching grammars................. 116Gabriela GRIGOROIU, Reporting research: using a narrative

configuration of data............................................................................ 128Catherine GUESLE-COQUELET, Forms of address to a stranger, between

social representation and self projection: corpus analysis innewspaper columns............................................................................... 134

Andreea ILIESCU, A theoretical approach to translations........................... 147Alexandra IORGULESCU, The structure of Miron Costin’s sentence,

according to the classical model.......................................................... 154Mihaela MARCU, Glossary of grammatical terms between 1757-1877. The

noun and the adjective.......................................................................... 161Mihaela MUNTEANU, Discourse effects of referential ambiguity............... 169Ioana MURAR, Aspects of hedging and modality.......................................... 176Emilia PARPALĂ, The semantics of politeness............................................. 186Silvia PITIRICIU, The morphology of active verbs in DOOM2..................... 193Elena PÎRVU, Carlo Tagliavini’s success in Romania.................................. 200Ileana-Camelia POPA, Verbs of confession.................................................... 204

7

Mihaela POPESCU, The relative subordinate clauses formed with thesubjunctive mood in classic and late Latin: a syntactico-semanticapproach............................................................................................... 210

Dragoş Vlad TOPALĂ, Synonymy in medical terminology (at the level ofcompounding elements) ....................................................................... 217

Laura TRĂISTARU, Stress in the Romanian language................................. 226Federico VICARIO, Identity and contrariness............................................... 233Ştefan VLĂDUŢESCU, Effable and ineffable as locus of communication... 240

** *

Raluca ALEXE, The relationship between general vocabulary andspecialized vocabulary of maritime foreign trade................................ 249

Ana-Maria BOTNARU, Words of Latin origin in forest terminology........... 253Andreea BRATU, The story of Romanian focused on versatile linguistic

opportunities – about recent loanwords............................................... 258Mădălina CERBAN, Problems on Identifying Material Clauses................... 266Bogdana CÎRTILĂ, False friends in the Romanian-German higher

education terminology.......................................................................... 271Roxana DIACONESCU, The sociolinguistic varieties of the Italian

language .............................................................................................. 278Dana-Marina DUMITRIU, Saturated structures with preverbal particles.... 285Mihail ENĂCHESCU, Bilingualism and diglossia in Galicia....................... 299Ramona LAZEA, Specialized languages........................................................ 308Elena MARINESCU, The German modal verb sollen as a conditional

(optative) form and its Romanian counterparts.................................... 313Loredana MARTIN, Social deixis in English and Romanian......................... 322Victor OLARU, English place-names of French origin................................. 327Dorina PĂNCULESCU, Parasynthetic verbs in French and Romanian....... 334Elena PÎRVU, On the use of the Italian remote perfect.................................. 342Mariana SĂNDULESCU, The ‘term’ that has become a ‘word’................... 347Lavinia SIMILARU, Problems raised by the translation of the novel La

vida invisible, by Juan Manuel de Prada............................................. 356Laura TRĂISTARU, Elements of Romanian prosody.................................... 362Titela VÎLCEANU, Synonymy – typologization............................................. 367Mihai Valentin VLADIMIRESCU, Mihai CIUREA, The interpretation of

the Scripture in the orthodox biblical tradition.................................... 375Ştefan VLĂDUŢESCU, The relationship between message and

discourse............................................................................................... 386*

* *Ramona ANDRONACHE-NICORESCU, Phenomena of perturbation and

restoration in the functioning of verbal interaction............................. 397Marilena BELCIUG, Coachman to words by G.I. Tohăneanu. Lexico-

semantic values between tradition and innovation............................... 404

8

Mădălina FIRULESCU, Theoretical survey of the concept of politeness...... 407*

* *BOOK AND JOURNAL REVIEWS

C. MAEDER, O. FISCHER, W.J. HERLOFSKY, Outside-in – Inside-Out(Iconicity in Language and Literature) (Ioana-RucsandraDASCĂLU).......................................................................................... 415

RION – Rivista Italiana di Onomastica, vol. X, no 1, anno X, primosemestre, 2004 (Mariana ISTRATE).................................................... 419

Daniela ROVENTA-FRUMUSANI, Discourse Analysis. Hypotheses andHypostases (Emilia PARPALĂ) ......................................................... 422

Federico VICARIO, Introduction to Friulian linguistics (Elena SIMA)....... 425

9

S O M M A I R E

Mirela AIOANE, Traits syntaxiques du langage publicitaire italien............ 12Melania ALBU, La dialectologíe, précurseur pour l’approche de

l’espagnol parlé................................................. .................................. 19Simina BADEA COMIŞEL, Traduction de la préposition WITH en

français................................................. ............................................... 25Laurenţiu BĂLĂ, Mots d’origine turque dans l’argot roumain..................... 34Gabriela BIRIŞ, De la terminologie informatique: blog................................ 41Janyne CAPDEVILLE, Français écrit, français parlé................................... 48Nicoleta CĂLINA, Quelques remarques sur le langage théologique............ 59Mădălina CERBAN, L’analyse textuelle dans le cadre théorique de la

grammaire fonctionnelle....................................................................... 63Dorina CHIŞ, Traduction technique et terminologie. Quelques remarques... 67Bogdana CÎRTILĂ, Sur le datif possessif adnominal en allemand................ 73Adriana COSTĂCHESCU, Prédications statiques topologiques : la

préposition à......................................................................................... 81Ioana-Rucsandra DASCĂLU, Le développement de l’article défini dans les

langues néo-latines à partir de termes latins....................................... 99Roxana DIACONESCU, Les emprunts à l’anglais en italien....................... 109Jan GOES, Doina ZAMFIR, Une brève histoire de la grammaire scolaire... 116Gabriela GRIGOROIU, Une modalité de relater : l’emploi d’une

configuration narrative des données.................................................... 128Catherine GUESLE-COQUELET, L’adresse à un inconnu, entre

représentation sociale et projection de soi : exemple d’un corpus decourriers de lecteurs............................................................................. 134

Andreea ILIESCU, Une approche théorique de la traduction....................... 147Alexandra IORGULESCU, La structure de la phrase de Miron Costin,

d’après le modèle antique..................................................................... 154Mihaela MARCU, Glossaire de termes grammaticaux de la période 1757-

1877. Le substantif et l’adjectif............................................................ 161Mihaela MUNTEANU, Effets discursifs de l’ambiguïté référentielle........... 169Ioana MURAR, Aspects concernant les concepts de «hedging» et de

modalité................................................................................................ 176Emilia PARPALĂ, La sémantique de la politesse......................................... 186Silvia PITIRICIU, La morphologie des verbes actifs dans le DOOM2.......... 193Elena PÎRVU, Le succès de Carlo Tagliavini en Roumanie........................... 200Ileana-Camelia POPA, Les verbes de confession........................................... 204

10

Mihaela POPESCU, Les subordonnées relatives construites avec leconjonctif en latin classique et tardif : une approche syntactico-sémantique................................................. .......................................... 210

Dragoş Vlad TOPALĂ, La synonymie dans la terminologie médicale (auniveau des éléments formatifs).............................................................. 217

Laura TRĂISTARU, L’accent en roumain..................................................... 226Federico VICARIO, Identité et contrariété.................................................... 233Ştefan VLĂDUŢESCU, «L’effable» et l’ineffable en tant que lieux de la

communication................................................. .................................... 240*

* *Raluca ALEXE, La relation lexique commun – lexique spécialisé de

commerce extérieur maritime............................................................... 249Ana-Maria BOTNARU, Mots d’origine latine dans la terminologie de la

forêt....................................................................................................... 253Andreea BRATU, Le « story » du roumain « focusate » sur des

« opportunités » linguistiques « versatiles » – sur les empruntsrécents................................................. ................................................. 258

Mădălina CERBAN, Problèmes concernant l’identification despropositions qui expriment des procès matériels................................. 266

Bogdana CÎRTILĂ, Les faux amis dans la terminologie universitaireroumano-allemande.............................................................................. 271

Roxana DIACONESCU, Les variétés sociolinguistiques de l’italien............ 278Dana-Marina DUMITRIU, Structures saturées à particules préverbales...... 285Mihail ENĂCHESCU, Bilinguisme et diglossie en Galicie........................... 299Ramona LAZEA, Les langages sectoriels...................................................... 308Elena MARINESCU, La valeur d’optatif du verbe modal allemand sollen

et ses correspondants en roumain........................................................ 313Loredana MARTIN, La déixis sociale en anglais et en roumain.................. 322Victor OLARU, Toponymes anglais d’origine française............................... 327Dorina PĂNCULESCU, Les verbes parasynthétiques en français et en

roumain................................................. ............................................... 334Elena PÎRVU, Sur l’emploi du passé « éloigné » en italien........................... 342Mariana SĂNDULESCU, « Le terme » devenu « parole »............................ 347Lavinia SIMILARU, Problèmes soulevés par la traduction en roumain du

roman La vida invisible de Juan Manuel de Prada............................. 356Laura TRĂISTARU, Eléments de prosodie roumaine................................... 362Titela VÎLCEANU, La synonymie – typologie.............................................. 367Mihai Valentin VLADIMIRESCU, Mihai CIUREA, L’interprétation de

l’Ecriture dans la tradition biblique orthodoxe.................................... 375Ştefan VLĂDUŢESCU, Le rapport entre le message et le discours.............. 386

** *

Ramona ANDRONACHE-NICORESCU, Phénomènes de perturbation et

11

de réparation dans le fonctionnement de l’interaction verbale............ 397Marilena BELCIUG, Surugiu la cuvinte de G.I. Tohăneanu. Valeurs

lexico-sémantiques entre tradition et innovation................................. 404Mădălina FIRULESCU, Parcours théorique de la notion de politesse.......... 407

** *

PRÉSENTATION DE LIVRES ET DE REVUES

C. MAEDER, O. FISCHER, W.J. HERLOFSKY, Outside-in-Inside-Out(Iconicity in Language and Literature) (Ioana-RucsandraDASCĂLU).......................................................................................... 415

RION – Rivista Italiana di Onomastica, vol. X, no 1, anno X, primosemestre, 2004 (Mariana ISTRATE).................................................... 419

Daniela ROVENŢA-FRUMUŞANI, Analiza discursului. Ipoteze şiipostaze (Emilia PARPALĂ)............................................................... 422

Federico VICARIO, Introducere în lingvistica friulană (Elena SIMA)........ 425

12

TRATTI SINTATTICIDEL LINGUAGGIO PUBBLICITARIO ITALIANO

Mirela AIOANEUniversitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi

„C’era una volta la pubblicità…”1 Il fenomeno pubblicitario risale ai tempiantichi, sin da quando gli uomini inventarono lo scambio dei beni. La prima formaorganizzata di pubblicità può essere rintracciata nell’attività di un esperto artigianoetrusco. Secondo le ipotesi degli archeologi, nella sua bottega aveva una mostra didiversi modelli tra i quali i clienti potevano scegliere quello desiderato.2 Anche iromani facevano uso della pubblicità; sui muri delle case di Pompei sono statitrovati scritti che invitavano a votare i candidati per le elezioni politiche.3

La vera pubblicità appare, però, con l’invenzione della stampa e un esempiopuò essere la presenza dei volantini che cominciano a reclamizzare all’inizio delXVI secolo non soltanto attività commerciali in senso stretto, ma anche lotterie.4

Possiamo aggiungere anche un altro esempio che si colloca tra i primi esempi dipubblicità stampa; si tratta di un avviso che illustra le virtù di un profumo: „le virtùammirabili dell’Acqua della Regina d’Ongaria” e poi si indicano i prezzi.5

Molto diversi dagli annunci stampa dei nostri giorni che sono brevi, fattisoprattutto di frasi nominali, quelli dell’Ottocento sono fatti in prosa ed eccone unesempio: „Sapone Miranda a base di giglio e lattuga. Basta paragonare questosapone con quelli venduti dalla profumeria per riconoscere la dovuta preferenza,esso comunica alla pelle una morbidezza tutta particolare, di un’abbondante spuma,formando un vero bagno di latte, e non lascia altro a desiderare come profumodelicato.”6

La pubblicità è una parola derivante dal latino pubblicus, us e significava inorigine „rendere di proprietà o di uso pubblico”, „esporre al pubblico”, „svelare”.In francese esiste la parola réclame che deriva dal latino e significa „richiamo”,„grido”. In inglese il termine advertising, formato attraverso il francese avertir, èderivato dal latino advertere, avvisare, in italiano. In altri paesi di lingua spagnolao portoghese, insieme a publicidad o publicidade, esiste il termine propaganda,sempre di origine latina, derivato dal nome della Sacra Congregatio de PropagandaFide, istituita nel XVI secolo dalla Chiesa Cattolica per far conoscere e difondere lafede cattolica. Più vicino al concetto attuale di pubblicità, per la sua principalefunzione persuasoria, sta il termine tedesco Werburg, derivato dal verbo werben,pubblicizzare, ma anche corteggiare, attirare.7

Oggi è difficile scegliere tra tante definizioni della pubblicità offerteci dadiversi studiosi; oltre alla sua funzione informativa, dobbiamo aggiungere il suolato suasorio: „La pubblicità è l’insieme degli strumenti con i quali una impresarichiama l’attenzione del pubblico sul proprio prodotto nell’intento di accrescere o

Tratti sintattici del linguaggio pubblicitario italiano

13

di manternere il volume delle vendite”8 oppure la definizione data dal DizionarioZingarelli: „La pubblicità rappresenta qualsiasi forma di annuncio diretto alpubblico per scopi commerciali”9 o meglio „una comunicazione di tipo persuasivo,realizzata da una fonte ben identificata e diffusa dietro compenso dai mass media,allo scopo di provocare un atteggiamento-comportamento10 favorevole a unprodotto, un servizio, una causa sociale, un partito o un uomo politico”. Nelpassare dall’informazione alla persuasione, la parola rappresentativa per lapubbblicità rimane, senza dubbio la comunicazione, una comunicazione a finicommerciali.

Ci è sembrato molto interessante soffermarci sull’organizzazione della frasepubblicitaria e per cominciare ci serviremo del paragone fatto dallo studioso MarioMedici che prende in considerazione il XIX e il XX secolo. Per la prima tappac’erano „I periodi dettagliatamente esplicativi, perorativi, con una concatenazionedi coordinate copulative e di subordinate di vario genere, talvolta con inserzioni diincidentali”, mentre la seconda tappa viene caratterizzata da „frasi brevi,uniconcettuali; il periodo più ampio è sostanzialmente parattatico, la coordinazioneper lo più, asindetica”.11

Al livello delle frasi semplici e complesse, possiamo distinguere nellasintassi del linguaggio pubblicitario quattro tipi di frasi: le enunciative, leesclamative, le volitive e le interrogative.

Le frasi enunciative possono esprimere „una dichiarazione, un’esposizione ouna descrizione di qualcosa”12, come nei seguenti messaggi pubblicitari:

„La vostra vita avrà un altro senso.” (Panorama, aprile 2002), per unamacchina, Saab 93 Cabriolet13.

„Il lusso ha un nuovo profumo.” (Panorama, gennaio 2003), per un orologio,Wyler Vetta.

„Lavatrici Bosch. Quando la protezione è di serie.” (Panorama, settembre2002) In questo esempio il soggetto rimane sospeso e crea un anacoluto, che, tratanti procedimenti sintattici conferisce espressività al messaggio pubblicitario.

Accanto a queste enunciative affermative, ci sono anche quelle negativetotali:

„La vera potenza non ha niente da dimostrare.” (Panorama, gennaio 2002),per una Jeep;

„Così originale che non esistono copie.” (Panorama, marzo 2002), perl’orologio Glashutte, oppure le negative parziali: „Non è solo la musica a farmiviaggiare” (Panorama, aprile 2002), pubblicità per una moto.

Le frasi esclamative, desiderative, volitive, esortative e interrogative chedestano subito l’interesse del pubblico perchè trasmettono implicitamente deisentimenti:

„Disseta la tua pelle!” (Panorama, maggio 2002), per „Aquapower”, unacrema idratante per uomini; „Rilassatevi su pneumatici che non dormono mai!”(Panorama, maggio 2002), oppure le esclamative nominali: „Che bel MORO!”(Panorama, gennaio 2003), per i filetti di tonno, giocando anche sul valoreplurisemantico della parola „moro”, ragazzo moro, bruno.

Mirela AIOANE

14

Le interrogative sono molto frequenti nei messaggi pubblicitari; facciamoriferimento all’arte con la quale sono usate le pseudo-domande. Gli atti illocutoriinterrogativi appartengono alla strategia pseudo-interattiva con cui gli annuncipubblicitari creano l’illusione di un vero scambio tra i due membri dell’interazione:il mittente e il ricevente. Le interrogative appaiono anche nei monologhi, insituazioni in cui l’allocutore manca per definizione.

Interrogative totali: „Un computer migliore ti fa vivere meglio?” (Panorama,gennaio 2003) oppure interrogative dirette parziali o nucleariche sollecitanoun’informazione su un altro elemento della frase e non sono incentrate sul soggettoe il predicato: „Chi ha detto che la pelle dell’uomo è forte come il cuoio?”(Panorama, giugno 2002) per la crema da uomoVichy Homme.

Il linguaggio pubblicitario usa anche le interrogative retoriche che posssiamoclassificare, insieme a Maria Corti14 in 1. „percontatio”, cioè interrogazione chericeve subito una risposta, come negli esmpi seguenti: „Chi ti dà notiziefreschissime sui protagonisti al naturale? É solo Chi.” (Panorama, gennaio 2003),pubblicità per la rivista Chi; si gioca anche sul pronome interrogativo chi15, o per lapromozione di una medicina per uso rinologico: „Il raffreddore ti mette fuorigioco? DELTARINOLO, libertà di respiro.” Notiamo l’uso delle frasi nominalinelle risposte. Assistiamo a piccole finte conversazioni: „Pensi di aver provatotutto? Sicuro?” (Panorama, aprile 2002), per un automobile Renault. 2.„Subiectio”, cioè la risposta a un’interrogazione sottintesa: „Finchè ci sarannouomini”. (Panorama, ottobre 2002), per un profumo da uomo, Tartaruga, oppure:„Perchè comunicare è sempre trasmettere emozione”. (Panorama, dicembre 2002),per la stampante a colori Epson.

Interrogative retoriche sono considerate anche le domande che trovano unarisposta implicita: „Posso ampliare i miei orizzonti?” (Panorama, maggio 2002),per una macchina fotografica, Canon Eos-Id, o per un’altra marca di stampante acolori: „Posso dirigere talenti diversi?” (Panorama, gennaio 2003). Il potere degliavverbi e aggettivi interrogativi come, perchè, dove, quanto è impressionante:„Quanti segreti per vivere a lungo?” (Panorama, ottobre 2003) per la marca Purina,cibo per animali, che sottintende un numero di frasi preliminari e la domanda nonimplica un quesito vero e proprio, ma aspetta una risposta.

La sintassi della pubblicità preferisce la costruzione parattatica e quellaasindetica rispetto alla costruzione ipotattica: „Ti sveglia con la musica, mette aposto tutto da sola ed è sempre puntuale. Da sposare.” (Panorama, maggio 2002),per la sveglia Oregon Scientific; abbiamo in questo esmpio la gistapposizione e lacoordinazione copulativa.

„La luce Artemide sa seguire le vostre aspirazioni o anche anticipare.”(Panorama, maggio 2002), per la lampadina Artemide; notiamo qui lacoordinazione alternativa.

Ci sono poi le frasi legate per giustapposizione, forse le più numerose nellinguaggio pubblicitario italiano attuale. La giustapposizione si può avere con lavirgola: „Non fatevi troppe domande, provatela!” (Panorama, novembre 2002), perla macchina Peugeot 807, o anche con il punto fermo: „Il modo migliore per


15

conquistare una donna non è fare brillanti. È regalarli.” (Panorama, novembre2002), publicità per gioielli Bliss, oppure: „Il tempo si ripete. Un capolavoro restaunico.” (Panorama, ottobre 2002), per l’originalità dell’orologio Citizen; „La motoche parla un linguaggio universale. Quello del cuore. E quello della passione”(Panorama, maggio 2003), per la moto Honda. La fusione delle frasi pubblicitariepuò avvenire anche mediante la subordinazione: „Mi fai tremare quando tu mipassi accanto.” (Panorama, ottobre 2002), pubblicità per i biscotti San Carlo o perun rasoio: „Se la testina di Braun Syncro radesse più a fondo, sarebbe classificatocome arma pericolosa” (Panorama, novembre 2002).

Sia che vuole persuadere o semplicemente informare, la frase pubblicitaria èorganizzata di modo che costituisca alla fine una comunicazione efficiente: „uninsieme di potenze che stimolano nel lettore l’istinto logico, le attitudini musicali,le acquisizioni della memoria, gli impulsi dell’immaginazione e, attraverso i nervi,i sensi e le abitudini, fanno vibrare l’uomo.”16

Il fenomeno sintattico più frequente nel linguaggio pubblicitario è ilcostrutto nominale17. Con le frasi prive di verbo, ellitiche, si cerca di eliminare tuttigli elementi superflui del messaggio e di renderlo comprensibile con un numerominimo di parole:

„Elogio della ruvidezza” (Panorama, giugno 2002), per la pasta Voiello;„Sole di mezzanotte” (Panorama, 2002), per il liquore Cointreau; „La rivoluzionedel Tempo” (Panorama, ottobre 2002), per l’orologio Jaeger-Le Coultre, o lapubblicità per un vestito Ferrante: „La maglia e… oltre” (Panorama, febbraio2002), o per una rivista rivolta a un pubblico femminile, Flair: „Mensile come tanti,femminile come nessuno”. (Panorama, gennaio 2003).

La sintassi del linguaggio pubblicitario è „particolarmente abbreviata”18 erichiede soprattutto l’uso dei modi nominali del verbo; i più riccorenti modinominali sono: il participio: „Portato per i risparmi” (Panorama, marzo 2003), perun telefonino, Tim; „Vita. Tutelata da Alianz Group” (Panorama, novembre 2002),per un’assicurazione a vita; l’infinito, come unica forma verbale: „Ritrovarsi”(Panorama, giugno 2002), per il caffè Illy.

Secondo Vincenza Costantino, un messaggio pubblicitario può presentareanche uno o più „contextes isotopes”, che rappresentano „un ensemble d’unités designification appartenant à un même registre, qui lui permet de produire un doublemessage cohérent, même si parfois apparaît contradictoire”19: „Imbarcati allascoperta del mondo!” (Panorama, dicembre 2002), per un PC portatile, anche se ilverbo all’imperativo, seconda persona singolare ci fa pensare a una nave; „Mai piùa tavola con uno sconosciuto” (Panorama, novembre 2002), in cui il nome „unosconosciuto” fa pensare a un uomo, ma, in realtà, si tratta del riso Curtiriso;„Sconsigliata ai timidi” (Panorama, novembre 2002), per la Citroën C3, chepotrebbe indurre nella mente dei lettori, se non vedessero l’automobile, l’idea diuna bella donna aggressiva. Questo procedimento che consiste nel prendere unvocabolo, una frase o un intero discorso per spostarlo poi in un contestocompletamente nuovo è stato chiamato da Viktor Sklovskij20 „ostranenje”, cioè,spaesamento, estraneamento.

Mirela AIOANE

16

Al livello fraseologico non mancano le espressioni manipolate, le frasistoriche, come negli esempi seguenti: „Vive bene chi vive vaneo” (Panorama,dicembre 2002) – Vive bene chi vive sano, per la Mercedes Benz oppure „E oggi,di che Lumberjack sei?”, per la marca di scarpe dello stesso nome – „Di che umoresei?”, (Panorama, maggio 2002; „Prêt – à – Parquet”, in cui la famosissimaespressione francese è stata trasformata da „Prêt – à – Porter” in “Prêt – à –Parquet”; sul piano sintattico il nome ha preso il posto del verbo all’infinito, perragioni di somiglianza fonetica e numero uguale di sillabe; „Il timbro è morto, vivail timbro!”, (Panorama, marzo 2002), per il timbro Dymo, ispirata a una frasestorica del re Lodovico XIV – „Le roi est mort, vive le roi!”

La nostra piccola analisi dei tratti sintattici del linguaggio pubblicitarioitaliano procede con l’identificazione di due tipi di costrutti paralleli: il costruttoiterativo e quello antitetico. Lo stile iterativo segna la presenza di frasi o sintagmiinizianti con la stessa parola: „Sotto pressione/sotto controllo”, (Panorama,dicembre 2002), per l’orologio Jaeger-Le Coultre, dove notiamo anche il costruttonominale e la ripetizione della preposizione semplice „sotto”, oppure „Tigrisull’oceano. Tigri sulla terra.” (Panorama, ottobre 2002), per le scarpe sport NorthSails; „Non accontentarti della solita aria, non accontentarti!” (Panorama, ottobre2002), per le scarpe Klimacomfort, in cui notiamo la ripetizione del verboall’imperativo negativo. Questo tipo di frase è tipica del linguaggio popolare,famigliare e costituisce un esmpio tipico di frase foderata, incontrata anche nellaletteratura, in Giovanni Verga, per esempio. Lo stesso tipo di frase si può notareanche in: „Non fermarti alle apparenze, non fermarti!” (Panorama, aprile 2002),per la pubblicità delle scarpe Stone Haven.

Lo stile antitetico ha alla sua base frasi e sintagmi costruiti su antonimilessicali:

„Su e giù per la storia” (Panorama, ottobre 2002), per vestiti e scarpetradizionali, Sergio Tacchini, in cui notiamo l’antinomia avverbiale su/giù; „Sì aibuoni affari, no alle perdite di tempo.” (Panorama, ottobre 2002), pubblicità per ilmigliore proiettore, Philips; „Vincere è sempre difficile. Ma con Compaq Evo D300 V vi rendiamo tutto più facile” (Panorama, marzo 2003), per un computer. Sigioca sull’antinomia aggettivale-avverbiale difficile/facile e gli esempi sononumerosissimi.

Un posto speciale nel linguaggio della pubblicità è occupato dalleespressioni assiomatiche, come nell’esempio seguente: „Più che una scarpa, unaMephisto” (Panorama, maggio 2002), per una scarpa, Mephisto. Questaformulazione rappresenta un discorso „persuasivo condotto sulle forme ellitiche dalragionamento sillogistico”, fenomeno già messo in evidenza da Bruno Migliorini21:„Tutte le scarpe Mephisto sono di prim’ordine. La conseguenza è che questa è unascarpa di prim’ordine”.

L’esempio precedente può entrare nella categoria delle „frasi fatte”, „schemifissi”, il cui registro verbale è „costruito con brandelli di frase preconiate”22: „Piùche una pasta, una filosofia di vita”, (Panorama, maggio 2002), pubblicità per la


17

pasta Voiello; „Per un risveglio… che è tutta un’altra musica”. (Panorama,gennaio 2003), per una radio sveglia, Oregon Scientific.

Dobbiamo anche ricordare in seguito l’uso dei wellerismi23, definiti come„detti, sentenze, affermazioni perentorie, motti proverbiali attribuiti a persona realeo immaginaria"24: „Anche Collina beccato con le mani nel gorgonzola”(Panorama, ottobre 2002).

La struttura sintattica dei messaggi pubblicitari italiani è caratterizzata anchedai conglomerati sintattici che rappresentano “fusioni di parole in composti più omeno effimeri”25, ottenuti tramite specifici mezzi grafici, come negli esmpiseguenti: „FIGLIDELVENTO” (Panorama, gennaio 2002), per gli abiti Jeckerson,oppure: „LIFEISABIGTRAVEL” (Panorama, ottobre 2002), per le scarpe T-Shoes. Si nota qui l’uso delle parole inglesi: „life”, „big”, „travel”. Anche sel’impiego delle parole straniere nel linguaggio pubblicitario italiano non costituiscel’argomento del nostro presente lavoro, vorremmo soltanto fare alcuni esempi,perchè la pubblicità italiana è colma di anglicismi, che suggeriscono l’altatecnologia e, sicuramente si rivolgono a un pubblico più raffinato: „Master ofcomplications” (Panorama, ottobre 2002), per un orologio, Franck Muller; „Touchyour Comfort!” (Panorama, ottobre 2002), per le scarpe confortevoli Stonefly oper altri orologi: „The unexpected watch”, (Panorama, dicembre 2002), perl’orologio Bulgari; „What are you made of?” (Panorama, novembre 2002), perl’orologio Tagheur; o „That’s Amore” (Panorama, maggio 2002), per i filetti dimerluzzo Findus ecc.

Per concludere diremo che un messaggio pubblicitario è efficiente solo se ècostruito „secondo tecniche che implicano effetti”26. Bruno Migliorini definiscequesto tipo di lingua „una lingua in margine alla lingua”27; Mario Medici considerail linguaggio pubblicitario „un fantalinguaggio”, sottolineando anche il suocarattere profondamente ludico. L’effetto di questo linguaggio sul pubblico èduplice: da una parte è negativo, perché favorisce „l’analfabetismo sintattico”28 perla sua destrutturazione e, a volte, la sua mancanza di logica, ma, dall’altra parte èpositivo, perché favorisce „dei modi sintattici più agili e lineari”29, come lacostruzione diretta e lo stile nominale. La sintassi del linguaggio pubblicitarioitaliano rimane sempre un argomento aperto a nuove e varie analisi.

NOTE

1 Ornella Martini, Tele di Penelope. La pubblicità e il sapere ipertestuale, Firenze, La Nuova ItaliaScientifica, 1996, p. 23.

2 Anna Maria Testa, La parola immaginata, in Maurizio della Casa, Capire e comunicare la lingua.Grammatica ed educazione linguistica, Brescia, Editrice La Scuola, 1991, p. 510.

3 Più informazioni sulla storia della pubblicità in Mirela Aioane, Forme alocutive şi reverenţiale înlimbile romanice. Pronumele alocutive în limbajul publicitar, Iaşi, Universitas XXI, 2003, pp.128-130.

4 Enciclopedia europea, Milano, Garzanti Editore, 1980, p. 363.5 Maurizio della Casa, op.cit., p. 511.6 Mario Medici, La parola pubblicitaria. Due secoli di storia, fra slogan, ritmi e wellerismi, Roma,

Marsilio Editore, 1986, p. 63.7 C. R. Haas, Manuale della pubblicità, Milano, Tecniche Nuove Editore, 1990, pp. 6-7.

Mirela AIOANE

18

8 La Nuova Enciclopedia Garzanti, Milano, Garzanti Editore, 1986, p. 1139.9 N. Zingarelli, Il Vocabolario della lingua italiana, Bologna, Zanichelli, 1986, p. 1500.10 M. Barbi, G. Mariani, M. Vinassa de Regny, Come fare uno spot, Rimini, Guaraldi Edizioni, 1997,

p. 16.11 Mario Medici, Sintassi del periodo nella pubblicità, in Monique Jacqmain, Il linguaggio della

pubblicità, Firenze, Sansoni Editore, 1973, pp. 145-146.12 M. Dardano, P. Trifone, Grammatica italiana, Bologna, Zanichelli, 1989, p. 143.13 Per il nostro lavoro abbiamo usato quale corpus il periodico settimanale di informazione Panorama,

una rivista che si rivolge a un pubblico più elevato.14 Maria Corti, Linguaggio pubblicitario e codificazione retorica, in M. Baldini, Le fantaparole. Il

linguaggio della pubblicità, Roma, Armando Editore, 1987, p. 80.15 Per l’uso dei pronomi allocutivi nel linguaggio pubblicitario italiano, francese e rumeno, vedi anche

Mirela Aioane, op. cit., pp. 146-163.16 C. R. Haas, op.cit., p. 180.17 Il costrutto nominale è chiamato da J. Bieri blockbildungen in Monique Jacqmain, op. cit., p. 143,

in uno studio sul linguaggio pubblicitario francese.18 O. Calabrese, Il marinismo in serie. Una lingua tra neo-arcaismo e paleo-neologismo, in A.

Chiantera, Una lingua in vendita, Roma, La Nuova Italia Scientifica, 1989, p. 167.19 Vincenza Costantino, Les coulisses de la pubblicité ou le vrai pouvoir des mots, Bari, Laterza,

1993, p. 132. „I contesti isotopi sono tutte le unità di significato appartenenti allo stesso livellodi comprensione, allo stesso registro, che gli permette di produrre messaggio doppio, coerente,anche se a volte sembra contradditorio”.

20 Cfr. M. Baldini, op.cit., p. 38.21 Maria Corti, Il linguaggio della pubblicità, in Angela Chiantera, op. cit., pp. 148-149.22 M. Baldini, op.cit., p. 42.23 L’origine della parola „wellerismo” è inglese e deriva dal nome di Sam Weller, personaggio del

romanzo di Dickens, Il Circolo Pickwick (The Posthumous Papers of the Pickwick Club), del1837, che fa uso di affermazioni sentenziose.

24 M. Medici, op.cit., p. 141.25 M. Dardano, Il linguaggio dei giornali italiani, Bari, Laterza, 1973, in M. Baldini, op.cit., p. 187.26 G. Ragone, Antologie. Introduzione al linguaggio della pubblicità, Napoli, Liguori Editore, 2001,

p. 1.27 B. Migliorini, Lingua contemporanea, in M. Baldini, op.cit., p. 57.28 G. Devoto, articolo sul Corriere della sera, 13 dicembre 1968, in M. Baldini, op.cit., p. 33.29 M. Baldini, idem, p. 33.

ABSTRACT

The paper presents a brief analysis of the syntax of present-day Italianadvertising language; it is a very generous subject which can be continuouslyenriched with examples and comments, advertising language being in permanenttransformation. The corpus consists of examples taken from the weekly magazinePanorama, a publication addressing a somewhat more educated public, theadvertising messages being more elaborate linguistically, with a high number ofneologisms. We have focused our attention on the types of sentences that occurespecially in promotional messages, the interrogative sentences being extremelyfrequent. We have also dealt with the relationships between clauses in compoundor complex sentences: the syntax of advertising prefers coordination andjuxtaposition. Other syntactic constructions analysed in the paper are: nominalcomplex sentences, isotopic contexts, iterative and antithetical constructions,syntactic conglomerates.

19

LA DIALECTOLOGÍA, FORMA PIONERADE APROXIMACIÓN AL ESTUDIO

DE LA LENGUA ESPAÑOLA HABLADA

Melania ALBU

En el mundo hispánico, en los últimos veinte años a partir de la expansión dela teoría pragmática y de distintas escuelas de análisis del discurso la metodologíadel estudio de la lengua hablada va evolucionando a un concepto que fijará suinterés en aspectos de la comunicación oral y de la producción del discurso.

La nueva forma de aproximación al análisis del discurso oral está basada enlos principios pragmáticos y en las estrategias discursivas utilizadas por loshablantes al participar en el proceso de la comunicación. En esta metodología, sepotencian las relaciones entre el hablante y su contexto a través de los mecanismosintencionales de unos principios teóricos en los que el acto de hablar va a ser unaforma específica de acción social. Con este enfoque se empezará a considerar unaserie de rasgos propios que harán posible el cambio de orientación y por ello, laestimación del lenguaje hablado como un campo independiente que tiene suspropios mecanismos.

La lengua hablada se convierte en objeto de estudio prioritario para elestudioso español, en busca de la creación de una teoría propia. Aunque el campode la investigación del español hablado cuenta con una amplia y sólida bibliografía,los estudios llevados a cabo aplican teorías, ideas y métodos consagrados en otroslugares, nos estamos refiriendo a la pragmática de origen anglosajón, así como a suvariante francófona, la teoría de la enunciación, con sus categorías enunciativas(los deícticos, los determinantes, las modalidades o los performativos) así como alas distintas escuelas de análisis del discurso que han sido referencias importantes yhan constituido formas de acercamiento al estudio del español hablado.

Pese al indiscutible protagonismo que tiene el estudio de la lengua habladaen el panorama actual de la lingüística hispánica, la investigación de lo oral no esde fecha reciente.

El interés suscitado por la lengua hablada es mucho más antiguo y seremonta a los estudios lingüísticos de la primera mitad del siglo veinte, enparticular a la dialectología.

Aunque el interés por los estudios de tipo dialectológico se extiende desde elsiglo XIX por el mundo románico, en el mundo hispánico, exceptuando algunosestudios de lingüistas europeos, se inicia una línea de investigación dialectológica aprincipios del siglo XX. La mayoría son trabajos de dialectología rural, acerca de launidad del punto lingüístico y su relación entre el punto y el área lingüística.

Melania ALBU

20

Un repaso de la bibliografía relativa a estos estudios nos indica lasaportaciones de la dialectología a la lingüística general, y en particular al desarrollodel estudio de la lengua hablada.

La dialectología fue la disciplina que potenció el estudio de la modalidadoral y permitió la observación directa de la misma, puesto que los dialectólogosfueron los únicos estudiosos que durante muchos años estuvieron directamente encontacto con los hablantes.

La presentación de las aportaciones de distintas obras dialectológicas alacercamiento del español hablado se hará en dos apartados. El primero abarca losestudios publicados entre 1900 - 1966 y corresponde a la etapa de la dialectologíatradicional. El segundo apartado trata los trabajos de nuevas orientaciones dentrode la corriente dialectológica entre 1966 - 1979.

La dialectología en España e Hispanoamérica, como ha ocurrido en elmundo anglosajón o romántico, es, ante todo, fonética y léxica especialmente hastalos años sesenta, así como refleja el gran número de estudios que suelen analizaraspectos relacionados con vocabularios, indigenismos, préstamos, diccionarios.

Otros trabajos analizan aspectos fónicos, alteraciones fonéticas del españolen determinado lugar, son líneas de investigación presentes en aquellas obras quetratan el tema de „El habla (popular)...”, „El español de/en...”1.

Si bien a partir de los años setenta cuando empiezan a proliferar los trabajossobre aspectos morfosintácticos, dichos aspectos están ya presentes en obras muytempranas. En un intento meritorio en el análisis enredado de la sintaxis de lalengua hablada y representa un tema que mayor repercusión tendrá en los enfoquesposteriores sobre lo oral.

Mencionamos a continuación algunas obras que tratan exclusivamente elnivel gramatical y que dedicaron capítulos a la sintaxis. Destacamos en primerlugar el estudio de Kany2 sobre la sintaxis hispanoamericana que, pese a laslimitaciones propias de la época, se centra en un sector que más interés tiene parael mejor conocimiento del español oral. Kany presta atención a algunos aspectossintácticos de la lengua de Bolivia, comenta el voseo que se manifiesta en la lenguapopular y coloquial del lenguaje urbano y hace observaciones pertinentes sobre eluso de los pronombres objetivos.

Otra obra notable de la etapa primera del análisis gramatical llevada a caboen el marco de la dialectología tradicional es la segunda parte de los „Estudios delespañol de Nuevo Méjico”3 que consta de dos trabajos. La primera obracorresponde a Aurelio M. Espinosa, que ya había dedicado un estudio fonético alespañol del Nuevo Méjico, analiza el artículo, nombre, adjetivo, verbo, pronombrey partículas.

El segundo trabajo, titulado „Notas de morfología dialectal” de A.Rosenblat4 es un acierto en el modo de utilización de los datos, ofreciendo unaabundante documentación histórica para contrastar e iluminar los hechosgeográficos.

En los siete capítulos de su obra „Observaciones sobre la sintaxis del españolhablado en México”5, publicada en 1953, Lope Blanch ofrece un tratamiento

La dialectología, forma pionera de aproximación al estudio de la lengua española hablada

21

sintáctico distinto de los anteriores, con un enfoque más moderno, partiendo en suanálisis de un corpus basado en la prensa escrita, en obras literarias y ejemplos delas calles mejicanas. Alude de forma incipiente al uso del español hablado comofenómeno interraccional. Tal planteamiento lo lleva a introducir el concepto deafectividad del lenguaje, presente en todos los capítulos. Para el autor, laafectividad del lenguaje podría ser causa del incremento que se observa en elempleo de tal forma o categoría formal, de las palabras que adquieren un uso demuletillas en la conversación. En su acercamiento a los aspectos sintácticosdestacan temas como: el influjo de la elipsis sobre la sintaxis, especialmente enalgunas fórmulas fijas o clichés sintácticos de uso corriente o el apartado sobre elhipérbaton en el lenguaje periodístico.

En la misma línea de investigación citaremos algunas obras de caráctergeneral que atienden también aspectos morfosintácticos R. J. Cuervo6 en la obra„Aportaciones críticas sobre lenguaje bogotano”, trata los cambios depronunciación, temas de morfología y se ocupa de la sintaxis también,especialmente de la fonética sintáctica y de las interjecciones.

E. Tiscornia7 en su estudio sobre el habla gauchesca, analiza el nivelsintáctico del habla popular argentina, haciendo constantes comparaciones conotras hablas populares.

Benvenuto8 en el trabajo dedicado al lenguaje peruano, incluyeobservaciones sobre la morfología y sintaxis.

Algunos trabajos de la dialectología tradicional, manifiestan ciertapreocupación por temas que tendrán una mayor incidencia en la futurainvestigación de la lengua hablada.

Por ejemplo, artículos como „Habla mujeril” de Balmori9 y „Fonéticamasculina y fonética femenina y el habla de Vertientes y Tarifa” de G. Salvador10,revelan la diversidad en el español hablado de los distintos tipos de sociolectos,otros artículos se centran en el análisis de algunos rasgos expresivos de laafectividad, especialmente sufijos11.

Un tema que sigue siendo de gran actualidad, que atrajo la atención de losinvestigadores y fue tratado con bastante frecuencia en el campo de la dialectologíatradicional es el de las formas de tratamiento. Es de destacar que la mayoría de lostrabajos se apoyan fundamentalmente en datos procedentes del habla real, que seamplían con datos sacados de obras literarias. Citaremos en esta línea deinvestigación, artículos publicados desde la década de los cuarenta como„Fórmulas de tratamiento en la lengua de Buenos Aires” de F. Weber12, „Fórmulasde tratamiento en el Perú” de J. Sologuren13, „Algunas fórmulas de tratamiento enel español del departamento de Antioquia” de L. Flórez14.

Para la estructuración de los datos se opera con metodologías distintas,según las corrientes y orientaciones que los autores aplican en sus estudios.

Soluguren divide en cinco tipos de relaciones las fórmulas de tratamiento: 1.Entre personas de familia; 2. Entre amigos y conocidos; 3. Entre desconocidos; 4.Relación de respeto y sumisión; 5. Tratamiento de valoración racial.

Melania ALBU

22

Silvia Fuenzalida15 („El uso de los morfemas formales y familiares y elespañol de Chile”), en su planteamiento correlaciona el uso de estas fórmulas detratamiento con patrones básicos de la cultura chilena y pone de relieve que losusos de ambos tipos lingüísticos están estrechamente correlacionados con factoresde estructura social, distinciones de edad y sexo, estados emocionales, rasgos depersonalidad, consideraciones estilísticas.

Dentro de este apartado temático resulta innovadora la descripción de lasfórmulas de tratamiento ampliamente presentados y analizados en 16 apartados porMiguel Vergés16. El autor limita su campo de investigación al habla urbana, de laCiudad de México.

En su segunda etapa (1966-1979) la dialectología continuará desarrollándosepero marcada por nuevas formas de afrontar el acercamiento a la lengua hablada.Así, el enfoque dialectológico se amplía con el interés por los aspectos estilísticos,planteamiento que lleva a cabo Donni de Mirande17 en un artículo sobre losrecursos afectivos en el habla de Rosario. Aunque se anuncia como un estudiodiatópico dedicado a la descripción del habla de un lugar determinado, el artículono se centra en el habla de los sectores de inferior cultura o más aislados, sino en ladescripción sincrónica en sus distintas manifestaciones y en diversos medios.

Aplicando también una metodología estilística, la autora se dedica ainvestigar una determinada comunidad lingüística para comprobar de qué manerasu mentalidad conformada por la tradición y las circunstancias ambientales serefleja en la lengua correspondiente.

Por ello, trata recursos fonológicos, léxicos y sintácticos del habla rosarina ydescribe algunos clics, gestos y ademanes que traducen la emoción o intención delhablante rosariano.

Como aspectos sintácticos con importantes funciones estilísticas la autoraanaliza los tiempos verbales, el pleonasmo, la repetición, la elipsis y el orden de laspalabras como factor esencial de la afectividad. En su análisis incluye también elartículo, el pronombre átono intensivo, las fórmulas de tratamiento. La autoracumple su objetivo, el de mostrar como el hablante rosarino logra expresar susimpulsos emotivos a través de todos los planos de la lengua, algunos mediosutilizados son específicos para la zona geográfica estudiada, mientras otros soncomunes en las comunidades hispano-hablantes.

El hecho más significativo de este período es, sin duda, la nueva orientaciónsurgida en el campo de la Dialectología, la Dialectología urbana o social disciplinaa caballo entre la Sociolingüística y la Dialectología. La aportación más valiosa deesta etapa se debe a los estudios de dialectología urbana, estrechamente relacionadacon la creación y desarrollo del „Proyecto de estudio coordinado de la normalingüística culta de las principales ciudades de Hispanoamérica”.

En la primera mitad del siglo XX la Dialectología tiene como único objetivola investigación del habla en el nivel popular, el nivel de la cultura más baja.

El mismo origen de la dialectología justifica el interés por el habla popular;sus primeros estudios se desarrollan en el campo de la romanística y su objetivo era

La dialectología, forma pionera de aproximación al estudio de la lengua española hablada

23

el conocimiento de la variedad de los niveles más „vulgares”, opuesta a la relativaunidad de las lenguas cultas de los mismos países.

Para la América Latina la situación es distinta. Debido a la existencia denumerosos Estados independientes de habla castellana, la fragmentación espacialse opera en este continente en todos los niveles, no solamente en los nivelespopulares y por lo tanto, la Dialectología debería ocuparse también del habla cultay no solamente del habla „vulgar”.

El lingüístico uruguayo Rona considera que en el mundo hispánico se tieneque operar con una nueva metodología, esto es, los dialectos hispanoamericanos setienen que estudiar en un sistema de referencia tridimensional, en el espacio, en eltiempo y en la escala social (cultural).

Tal planteamiento reflejaría fielmente las diferencias lingüísticas de AméricaLatina.

La necesidad de un estudio riguroso, detallado de la realidad lingüística delmundo hispanoamericano imponía el conocimiento, en primer lugar, del habla delas grandes urbes que permitiría posteriormente la investigación de las modalidadesregionales relacionadas con dichas hablas, constituidas éstas en puntos dereferencia para los futuros trabajos de Dialectología urbana.

Con este fin se concibe un „Proyecto de estudio coordinado de la normaculta de las principales ciudades de Ibero América”18.

El proyecto fue presentado oficialmente en 1964 en el Segundo Simposio delPrograma Interamericano de Lingüística y Enseñanza de Idiomas”, celebrado en laciudad norteamericana de Bloomington.

Inicialmente, se proponía el estudio del habla de cuatro ciudadeshispanoamericanas, México, Bogotá, Buenos Aires, Santiago.

Dos años más tarde, la investigación se extiende a otras ciudades, Lima,Montevideo, La Habana. Un plan de este tipo no podía prescindir del españolpeninsular. Se incluyen en el proyecto el habla de Madrid y Barcelona,incorporándose mucho más tarde a Sevilla.

La metodología del proyecto se basa: en testimonios orales grabados encintas magnetofónicas; se realizan encuentros de cuatro clases: a) grabacionessecretas de diálogos espontáneos; b) diálogos libres entre dos informantes; c)diálogos dirigidos por el investigador, con uno o dos informantes; d) elocucionesen situaciones formales: conferencias, discursos. Se trabaja con cuatrocientas horasmínimas de grabación y 600 informantes por ciudad y tres grupos de edad, uncuestionario elaborado por un prestigioso colectivo de investigadores.

En el periodo que nos ocupa, la metodología empleada supone un granavance en el estudio del español hablado.

Dicho proyecto ha originado parte considerable de la bibliografía del españolhablado que ha incidido en las futuras líneas de investigación.

NOTAS1 G. Álvarez, El habla de Babia y Laciana, Anejo de RFE, 49, 1947; Lobato M. C. Casado, El habla

de Cabrera Alta, Anejo RFE, 44, 1948; L. Flórez, El español hablado en el departamento de

Melania ALBU

24

Santander, Bogotá, 1965; M. Alvar, El habla del Campo de Yaca, Salamanca, 1948; G.García Martínez, El habla de Cartagena y sus aledaños marítimos, Revista de Dialectología yTradiciones Populares, 2, 1946, págs. 458-473.

2 Ch. E. Kany, América Spanish Syntax, Chicago, 1945; Ch. E. Kany, Some aspects Bolivian popularspeech, Hispanic Review, XV, 1947, pag. 193-205.

3 Aurelio Espinosa, Estudios sobre el español de Nuevo Méjico y Morfología, Buenos Aires, 1946.4 A. Rosenblat, Estudios sobre el español de Nuevo Méjico y Notas de Morfología dialectal, Buenos

Aires, 1946.5 J. M. Lope Blanch, Observaciones sobre la sintaxis del español hablado en México, México

UNAM, 1953.6 R. J. Cuervo, Apuntaciones críticas sobre lenguaje bogotano con frecuente referencia al de los

países de Hispano América, Ed. Bogotá, 1939.7 E. F. Tiscornia, La lengua de „Martín Fierro”, Buenos Aires, 1930.8 P. M. Benvenuto, El lenguaje peruano, Lima, 1936.9 Hernando Balmori, Habla mujeril, Filología, 8, 1962, págs. 123-138.10 G. Salvador, Fonética masculina y fonética femenina en el habla Vertientes y Tarifa, Urbis I, 1952,

págs. 19-24.11 R. Oroz, Prefijos y pseudoprefijos en el español de Chile, BFUCH, 7, 1952, págs. 115-132; R.

Predmore, El sufijo „al” en el español de Guatemala, NRFH, 6, 1952, págs. 140-144; H. M.Ransom, Diminutivos, aumentativos, despectivos, Hispania, 38, 1954, págs. 406-408.

12 F. Weber, Fórmulas de tratamiento en la lengua de Buenos Aires, RFH, 3, 1941, págs. 105-139.13 J. Sologuren, Fórmulas de tratamiento en Perú, NRFH, VIII, 1954, págs. 241-267.14 L. Florez, Algunas fórmulas de tratamiento en el español del departamento de Antioquia,

Thesaurus, X, 1954, págs. 78-88.15 Silvia, Fuenzalida, El uso de los morfemas formales y familiares en el español de Chile, BFUCH,

VIII, 1954, págs. 439-455.16 Miguel Vergés, Fórmulas de tratamiento en la ciudad de México, ALM, 1963, págs. 35-86.17 N. E. Donni de Mirande, Recursos afectivos en el habla de Rosario, Universidad, 72, 1967, págs.

247-288.18 J. M. Lope Blanch, El estudio del español culto. Historia de un proyecto, México, UNAM, 1986.

ABSTRACT

In the last 25 years, under the influence of the new directions propounded byvarious schools of discourse analysis, as well as by the pragmatic approaches, thelinguistic studies in the Spanish community, following the Anglo-Saxon or theFrench model, have focused their attention on the study of oral Spanish. Thisinterest is actually older, being linked to the studies of dialectology in the first halfof the 20th century, as shown by the bibliography referring to these studies.

25

TRANSLATING THE ENGLISH PREPOZITION WITHINTO FRENCH

Simina BADEA COMIŞEL

1. Whether we consider translation as a rule-governed process or basicallyan act of creation in which rules are most often broken by innovations, there arecertain regularities and recurrent structures which cannot be ignored. They cannotbe arbitrary, this fact triggering the possibility to study translation from a scientificpoint of view, i.e. by observing and comparing translated texts with the originalones.

The good functioning of this method is proved by the fact that it providesprocedures to identify and delimitate different senses of linguistic units consideredin their lexical and grammatical contexts in both source language and targetlanguage.

2. One interesting case is represented by the way(s) in which an Englishpreposition is translated into another language. Since a long tradition hasestablished precedents for translating a wide range of texts from English intoFrench and vice versa1, an analysis of the French equivalents of an Englishpreposition – in our work the preposition with – cannot be but welcomed.

Prepositions are considered „invariable words that lack semantic andsyntactic autonomy and act as subordination elements within a clause or a simplesentence, usually connecting and specifying a relationship between nouns or nounequivalents and various parts of a part of the sentence.” (I. Murar, 2005:186). Sinceprepositions lack semantic and syntactic autonomy, they best reveal their meaningsin context, the identification of a preposition sense involving (Cannesson, E.; Saint-Dizier, P. 2002: 26):

(1) the characterization of the NP dominated by the preposition, and(2) the analysis of the restrictions imposed by the verb of the clause on

the PP or, conversely, by the type or family of the verb the preposition canbe combined with, for that particular sense.

These two aspects should be taken into account when analyzing thetranslation of an English preposition into French. Yet, our work will focus on theNP (or NG) dominated by the preposition in the characterization of the meaning ofwith which is currently used to denote accompaniment; manner, means, orinstrument; a relation between persons or things; concurrence (simultaneity) andother meanings among which „notwithstanding”2.

3. A minute analysis of the corpus (S. F. Fitzgerald - The Diamond as Big asthe Ritz) leads to the conclusion that there are three main possibilities of translatingthe preposition with into French:

3.1. by the preposition avec;


26

3.2. by another French preposition;3.3. by other lexical and grammatical means.3.1. In order to represent the meanings of with in French, the translator could

have selected the preposition avec in most cases, but he prefers this solution in onlyabout one third of the totality of examples. When he does so, the preposition withcommonly expresses:

- the characteristic of a nounM. Ballard (2004) rightly notices that the prepositional group introduced by

with is mainly encountered in portraits and descriptions with the literal translationavec in French or, less frequently à and the variant(s) au(x) (examples [9] and[10]), as the following excerpts prove:

[1] There was a girl with a flowery face, dressed like Titania withbraided sapphires in her hair. (p. 36)

Il y avait cette jeune fille au visage pareil à une fleur, vêtue commeTitania avec des saphirs tressés dans les cheveux. (p. 37)

[2] He carried a plain walking-stick of grey birch with a singlelarge opal for a grip. (p. 68)

Il avait à la main une simple canne de bouleau avec une grosseopale en guise de pommeau. (p. 69)

- the mannerIn this case, the prepositional groups have the value of adverbials ofmanner:

[3] (…) finally, with a soft bump they were landed upon the smoothearth. (p. 30)

(…) ils (…) parvinrent enfin, avec une légère secousse, sur le solplus lisse. (p. 31)

Other examples:E. to disappear with awkward gaiety (p. 58)F. disparaître avec une allégresse un peu gauche (p. 59)

E. to venture with an ingratiating laugh (p. 68)F. se risquer avec un rire plein de sous-entendus (p. 69)

E. to say smth with an expression of scorn (p. 78)F. dire qqch avec un air de dédain (p. 79)

E. to speak with an inextinguishable pride (p. 118)F. parler avec un orgueil indomptable (p. 119)

- the manner/ means + material[4] (…) he stepped out and into a fleecy robe, and upon a couch

covered with the same material he was rubbed with oil, alcohol, and spice.(p. 46)

Translating the english prepozition with into french

27

(…) il sortit du bain et enfila un peignoir soyeux pour s’allonger surun divan recouvert du même tissue et se faire frictionner avec des huiles,de l’alcool et des onguents. (p. 47)

- the accompaniment and/ or possession[5] Fitz-Norman himself set out for foreign parts with one hundred

thousand dollars and two trunks filled with rough diamonds of all sizes. (p.52)

Quant à Fitz-Norman lui-même, il partit pour l’étranger avec centmille dollars et deux malles pleines de diamants bruts de toutes tailles. (p.53)

E. to bring with smb (p. 70)F. amener avec qqn (p. 71)

E. to come home with a wife (p. 134)F. revenir à la maison avec sa femme (p. 135)

- the cause[6] I was sick with lettuce poisoning (…). (p. 62)Moi j’ai été malade avec de la laitue (…). (p. 63)

Most verbs/verbal constructions, nouns or adjectives which are normallyfollowed by the preposition with have French equivalents in which the obligatoryor appropriate preposition is avec or the contextual structures also require thispreposition.

This means that the semantic value of a verb, noun or adjective + prepositionas well as other elements of the context indicate the choice of the right prepositionwhich in most cases is the literal translation of with into French, i.e. avec.

For instance, in the example:E. to talk with smb (p. 54)F. parler avec qqn (p. 55)the choice of the preposition is dictated by the semantic value of the verb in

both languages.Other examples:E. to have interminable conversations with smb (p. 86)F. avoir d’interminables conversations avec qqn (p. 87)

E. to get along with smb (p. 90)F. se débrouiller avec qqn (p. 91)In the example above the English expression to get along (with smb) is

synonymous with the French verb se débrouiller.

E. to play with smb (p. 68)


28

F. jouer avec qqn (p. 69)

E. confused with smth (p.136)F. confondu avec qqch (p. 137)

3.2. Another third of the examples provides other French prepositions for theEnglish with:

- the preposition par which unlike with expresses both agency and means:

[7] (…) four immense cables dangling from overhead were attachedwith hooks to the hubs of the great jewelled wheels. (p. 28)

(…) quatre énormes cables qui se balançaient au-dessus d’euxfurent attachés par des crochets aux moyeux des grandes roues constelléesde pierreries. (p. 29)

E. lit with tall violet lamps (p. 36)F. éclairés par de grandes lampes violettes (p. 37)

E. clasped with blue slices of sapphire (p. 60)F. attachée par des barrettes de saphir bleu. (p. 61)

- the preposition de most often required by certain verbs, nouns or adjectiveswhose English equivalents are normally followed by with

[8] Its body was of gleaming metal richer than nickel and lighterthan silver, and the hubs of the wheels were studded with iridescentgeometric figures of green and yellow (…). (p. 24)

La carrosserie était faite d’un metal brilliant plus cher que le nickelet plus clair que l’argent et les chapeaux de roués étaient incrustés defigures géométriques vertes et jaunes (…). (p. 25)

E. lined with an unbroken mass of diamonds (p. 36)F. bordés de diamants bruts (p. 37)

E. covered with smth (p. 46)F. recouvert de qqch (p. 47)

E. packed with men (p. 50)F. bondés de gens (p. 51)

E. clapped her hands with pleasure (p. 110)F. applaudissait de joie (p. 111)

- the preposition à marking the characteristic or description.


29

Sometimes the NG it introduces has the value of a set phrase.

[9] He was in a great quiet room with ebony walls and a dullillumination that was too faint, too subtle, to be called a light. (p. 38)

Il était dans une grande chambre aux murs d’ébène, baignée d’unelueur trop faible et trop subtile pour être appelée lumière. (p. 39)

[10] „If she’s the little one with the big blue eyes I can teach her alot of things better than Italian.” (p. 80)

- Si c’est la petite aux grands yeux bleus, je peux lui appredre destas de trucs plus rigolos que l’italien. p. 81)

- the preposition en (only one occurrence in our corpus) expressingaccompaniment

[11] (…) over the week-ends I’m going to live at home with thefamily in our New York house (…). (p. 64)

(…) je pourrai passer les week-ends en famille dans notre maisonde New York (…). (p. 65)

- the preposition sans which represents an interesting and particular case[12] (…) Braddock Washington heard it with unruffled composure.

(p. 74)(…)Braddock Washington les écouta sans se départir de son calme.

(p. 75)

The meaning of with in the example above is equalized by the Frenchpreposition sans (denoting lack, scarcity) + the verb se départir (expressing theopposite of accompaniment).

3.3. The last third is represented by other grammatical and lexical means oftranslating with into French. Among these:

- no prepositionIt is a particular case caused by:

· transitive verbs in French

[13] Mr Washington reached forward suddenly with his cane (…) (p. 82)M. Washington tendit soudain sa canne (…) (p. 83)

· constructions in which the English prepositional group is replaced by zeropreposition and a descriptive juxtaposed construction between comas inFrench

[14] “By golly!” exclaimed Kismine, with a startled look. (p. 134)


30

- Zut, s’exclama Kismine, l’air ahuri, quelle idiote! (p. 135)

- a conjunction

[15] With the cessation of the firing the valley grew quiet. (p. 116)Dès que le bombardement cessa, la vallée recouvra son calme.

(p. 117)

The preposition with expresses simultaneity, whereas the French conjunctiondès que expresses succession of actions, posteriority.

- an adverb

[16] On the instant the three Negroes (...) turned expectantly to theman in the lift, who burst out with an imperious command: (p. 104)

Tout de suite, les trois nègres (...) tournèrent leur regard versl’homme qui était dans l’ascenseur et qui leur ordonna impérieusement:(p. 105)

- a subordinate relative clause

[17] His father had tried time and time again to have it changed tosomething with a little more push and verve about it (…). (p. 14)

Son père avait essayé plusieurs fois de la faire changer en quelquechose qui aurait plus d’allant, plus de verve (…). (p. 15)

[18] (…) there was one man in America with an income of over fivemillion a year and four men with incomes of over three million a year (…)(p. 18)

(…) il y avait un homme en Amérique dont le revenu dépassait cinqmillions de dollars par an, quatre dont le revenu dépassait les troismillions (…). (p. 19)

- a verb expressing possession mainly in a relative clause (a se vedea şiexemplul [17])

[19] At the close of the Civil War he was a twenty- five-year-oldColonel with a played-out plantation and about a thousand dollars ingold. (p. 46)

A la fin de la guerre de Sécession, c’était un colonel de vingt-cinqans qui possédait une plantation qui ne valait plus rien et environ milledollars par ans. (p. 47)


31

- a present participle in French

[20] He had been projected into another chamber and was sitting ina sunken bath with his head just above the level of the floor. (p. 42)

Il avait était propulsé dans une autre chambre et était assis dans unebaignoire au ras du sol, n’ayant que la tête qui dépassait. (p. 43)

- the French „Gérondif”, allowed in the example below by the similarsemantic value of the noun E. remark and the verb F. dire

[21] „With that remark,” remarked Kismine, „Jasmine enters themiddle class”. (p. 132)

- En disant cela, fit remarquer Kismine, Jasmine fait son entréedans la classe moyenne. (p. 133)

- other structures

[22] (..) the night air was fragrant with a host of flowers. (p. 34)Une multitude de fleurs embaumaient l’air de la nuit. (p. 35)

In [22], the structure NG1 + vb. to be + adj. + PG (with + NG2) having acausal value is replaced in French by NG (of the NG2 type in English) + vb.(belonging to the same semantic sphere as the English adj.) + NG (of the NG1 typein English). The causal value is absent in French.

[23] (…) if the value should vary with its size in the usualarithmetical progression, there would not be enough gold in the world tobuy a tenth part of it. (p. 52)

(…) en admettant que sa valeur eût été régulièrementproportionnelle à sa taille, il n’y aurait pas eu assez d’or dans le mondepour en acheter un dixième. (p. 53)

[23] illustrates how a verb + with + NG can appear in French under the formof the verb to be + adj. + à + NG. So a verb followed by the preposition with canbe replaced by an adjective and another preposition, namely à.

4. ConclusionsThe results of this kind of research can be successfully used in the process of

teaching a foreign language or a vocational course of translation.It is a solid and effective method of testing grammar and increasing

vocabulary, of exposing the mechanics of a foreign language, of identifying certainlexical units in order to have them appropriately and creatively transferred into thetarget language.

The corpus chosen in this work is a good example of a balance between‘semantic’ translation and ‘communicative’ translation3, i.e. between more literaland briefer translation (in our case the translation of with by avec or other French


32

prepositions) and freer, more natural, but longer translation (different forms andstructures able to represent the meanings of with in French).

NOTES

1 It is interesting to observe both original texts and translated texts in English and French, one reasonbeing the characteristics of the two languages. According to Van Hoof (1989:16), there arefour such characteristics: les lexiques anglais et français ne coïncident pas; l’anglais est plussynthétique, le français plus analytique; l’anglais est plus concret, le français plus abstrait;l’anglais est plus dynamique, le français plus statique.

2 One interesting classification of with senses is the one to be found on<http://www.clres.com/withtab.htm>: 1. Accompanier; 2. Attribute; 3. Accoutrement; 4.Means Name, Message; 5. Means Name; 6. Opponent; 7. Manner &Mood; 8. Responsibility;9. Concomitant; 10; Malady; 11. Feature Cause; 12. Consultant; 13. Employer; 14. Partner;15. Concurrent, Harmonizer; 16. Thing Removed.

3 The concepts of ‘communicative’ and ‘semantic’ translation represent, as Peter Newmark himselfadmits, his main contribution to general translation theory. According to P. Newmark(1993:51), ‘communicative’ translation is „a text set in an appropriate social style or register,where the units or stretches that express individual character are normalized for the sake ofthe readership, therefore converted to natural usage”, and in a ‘semantic’ translation „unusualcollocations, original metaphors, neologisms, words used in a special sense, peculiarsentence-lengths, grammatical constructions, punctuation are all reflected in a correspondingdegree of ‘deviation’ in the translation in a rather literal sense, and the text remains embeddedin the source language culture.”

REFERENCES

Ballard, Michel, „La traduction du SP introduit par ‘with’, expansion duSN,examinee d’un point de vue traductologique” in Contrastes – Mélangesofferts à Jacqueline Guillemin-Flescher, Paris, Ophrys, 2004, pp. 287-300.

Cannesson, E.; Saint-Dizier, P., „Defining and Representing Preposition Senses: apreliminary analysis”, in Proceedings of the SIGLEX / SENSEVALWorkshop on Word Sense – Disambiguation: Recent Successes and FutureDirections, Philadelphia, 2002, pp. 25-31.

Murar, Ioana, „On the Postposition of Prepositions” in Analele Universităţii dinCraiova, Seria Ştiinţe Filologice, Lingvistică, XXVII, No 1-2/2005, pp. 186-192.

Newmark, Peter, About Translation, Multilingual Matters Ltd, 1993.Van Hoof, H., Traduire l’anglais, théorie et pratique, Paris, Editions Duculot,

1989.<http://www.clres.com/withtab.htm>

Example sourceFitzgerald, Scott F., The Diamond as Big as the Ritz, (bilingual edition), translated

into French by Dominique LESCANNE, Un diamant gros comme le Ritz,Pocke, 2003.

http://www.clres.com/withtab.htm

http://www.clres.com/withtab.htm


33

RÉSUMÉ

L’analyse des modalités par lesquelles la préposition de l’anglais with esttraduite en français se fonde sur la comparaison de textes traduits en français avecles originaux anglais. Dans la plupart des cas, la préposition with est traduite paravec ou une autre préposition, mais il y a aussi d’autres moyens lexicaux etgrammaticaux pour rendre les sens de la préposition with en français. Les résultatsd’une telle analyse peuvent être appliqués dans le processus d’enseignement d’unelangue étrangère ou dans un cours de traduction.

34

CUVINTE DE ORIGINE TURCEASCĂÎN ARGOUL ROMÂNESC

Laurenţiu BĂLĂ

Vladimir Drimba, într-un studiu intitulat Asupra unor termeni din argoulturcesc, apărut iniţial în Omagiu lui Iorgu Iordan cu prilejul împlinirii a 70 de ani(Bucureşti, 1958, pp. 265-270) şi reluat în culegerea Cercetări etimologice(Bucureşti, Editura Univers enciclopedic, 2001, pp. 263-272), îşi propune săcompleteze sau să rectifice cele spuse pe această temă de un mare savant, Max L.Wagner, autorul unui studiu asupra argoului turcesc.

Studiul respectiv, intitulat Der türkische Argot şi publicat în BuletinulInstitutului de filologie română „Alexandru Philippide”, X, 1913, pp. 1-33, esteconsiderat de cercetătorul român „cel mai complet studiu pe care îl cunoaştemasupra argoului turcesc” (Drimba, 2001: 263).

Printre cuvintele de care Vladimir Drimba se ocupă în studiul citat,descoperim câteva care au intrat şi în argoul românesc, precizările aduse de autorfiind preţioase pentru stabilirea etimologiei corecte a acestora.

1. Este vorba în primul rând de termenul dalavera „membrum virile”, alcărui sens s-ar fi dezvoltat, după părerea lui Wagner, din acela de „Betrug,Gaunerei” (apud Drimba, 2001: 265) (Betrug, Gaunerei = înşelătorie, escrocherie,pungăşie, n.n., L.B.). Iată ce scrie mai departe Vladimir Drimba: «În sprijinulacestei ipoteze s-ar putea cita termenul marifet, întrebuinţat în argoul turcesc înaceeaşi accepţie şi al cărui sens de bază este destul de apropiat, anume Kunststück(= truc, n.n., L.B.). Totuşi, credem că trebuie să pornim de la celălalt sens alcuvântului turcesc, „afacere”, după cum o dovedesc, pe de o parte, sinonimulmaslahat [cf. rom. afacere şi chestie, apoi treabă (...)], iar pe de altă parte,interesantul corespondent argotic românesc daravelă (...), care este o variantă a luidaraveră – cuvânt al cărui sens de bază este tot „afacere, treabă”.» (Drimba, 2001:265):

„ – Nu i-am pus mîna pe nicăieri doar că i-am băgat banu' şi i-am pus mînape faţa lui şi l-am strîns aşa în braţe, şi l-am mîngîiat aşa pe mîini, pe piept; păi,normal, doar nu i-oi băga mîna la daravelă.”

[AC, 49(472)/2000]

Termenul daravelă este înregistrat cu acelaşi sens şi de Croitoru Bobârniche(p. 70), Volceanov (p. 83), Dumitrescu (p. 184). Iată-l folosit de George Astaloş:

„Steaua mea ca stelele când dau buzna ielele

Cuvinte de origine turcească în argoul românesc

35

Cu ţâţoancele-n căuş şi cântece pe la uşiCa să le primesc în casă cu daravela pe masăPusă-n palmă Everest mergi pe burtă şi ţuzest”

(Astaloş, 2001: 140)care are şi o explicaţie... interesantă a acestui termen:

«DARAVELĂ / SEXUL BĂRBATULUI. – De la „a avea treabă”. O„afacere” de rezolvat, de întreprins (vezi I.L. Caragiale). De făcut diverse„chestii” nu tocmai curate. Femeile din mahalalele Bucureştilor au transferatsensul iniţial al vocabulei asupra sexului bărbatului. „Daravelă”: chestie;afacere; chestia aia. „A scos daravela”: a scos sexul.»

(Astaloş, 2001: 147)

În ceea ce ne priveşte, credem că termenul românesc daravelă este ometateză de la turc. dalavera, confuzia care există între daravelă şi daraveră fiinddată de asemănarea formală dintre cele două cuvinte, dar şi de faptul că atâttermenul turcesc, cât şi cel românesc înseamnă şi afacere, chestie, treabă, termenulromânesc provenind din it. dare + avere (după it. dare ed avere).

Vom da în continuare câteva exemple ale acestei confuzii, întâlnite de noi întrei lucrări cu caracter lexicografic.

În lucrarea lui Şăineanu (p. 362), la termenul daravelă găsim o trimitere ladaraveră, care este explicat, la rândul său, astfel: „1. păţanie, încurcătură, belea; 2.afacere, treabă.” Deci autorii îl consideră pe daravelă un fel de variantă a luidaraveră...

Al doilea exemplu l-am întâlnit la Bărbuţ (p. 69). Acolo, la termenuldaravelă găsim: „Încurcătură; proces. Penis. Expr.: A avea o daravelă de proces =a avea un proces.” Practic, autoarea îi atribuie acestui termen atât sensurile luidaravelă, cât şi ale lui... daraveră, care nici măcar nu figurează în dicţionarul citat!

În sfârşit, şi la Pănculescu (p. 46) figurează termenul daravelă, cu explicaţia:„Daravelă (necaz, proces; încurcătură bănească; penis)”, termenul daraveră nefiindmenţionat nici aici...

2. O observaţie interesantă legată de termenul marifet, pomenit mai sus deVladimir Drimba: acesta a dat în limba română marafet, -uri n. pop. „1) Dispoziţiede moment, neaşteptată şi stranie; maraz; moft; naz; toană; capriciu. 2) Obiect lipsitde valoare; fleac. 3) Podoabă preţioasă. 4) (înv.) Capacitate de a lucra cu multăuşurinţă şi dexteritate; dibăcie; măiestrie; iscusinţă; pricepere” (NODEX), iar formasa de masculin plural, marafeţi, înseamnă în argoul românesc „bani”:

„De atunci papa fare pressione la mine să-i spun ce vreau să mă fac eu, căpoate iau marafeţii să plătesc barem cutiile di cereali care le mangiare dimineaţacu lăptic.”

[AC, 37(460)/2000]

Laurenţiu BĂLĂ

36

La George Astaloş întâlnim şi un alt sens al termenului marafet:

«MARAFET / OBIECT OARECARE; SEXUL BĂRBATULUI – Cu sensdepreciator. „Un marafet”: un obiect fără valoare; fără importanţă. Când e vorbade sexul bărbatului, „marafet” semnifică acel „obiect” ştiut, fără să aibă nici oconotaţie depreciativă. »

(Astaloş, 2001: 117)

3. Vladimir Drimba nu împărtăşeşte opinia lui Max L. Wagner legată deoriginea ţigănească a cuvântului turcesc mangız „bani” (de la rădăcina mang- „acerşi”) şi consideră că avem de-a face cu o deformare (pentru care nu oferă nici oexplicaţie!) a vechiului cuvânt turcesc mangır „petite monnaie qui valait autrefoisun quart d’aspre” (A.C. Barbier de Meynard, Dictionnaire turc-français,Paris,1883, II, p. 722, apud Drimba, 2001: 268). Termenul mangır, împrumutat denumeroase limbi, după părerea lui Drimba, este transcris de Şăineanu mangăr(Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, II,Bucureşti, 1900, p. 246, apud Drimba, ibidem) şi este folosit la plural cu sensul de„bani” încă din secolul al XVII-lea (I.A. Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarulenciclopedic ilustrat „Cartea românească”, p. 743, apud Drimba, ibidem). Cuforma de plural mangări este înregistrat şi de Seche, iar Iordan îl menţionează cuforma manghiri (p. 351)

În schimb, într-un studiu intitulat Împrumuturi româneşti din limbaţigănească, apărut în aceeaşi culegere menţionată la începutul acestui articol,Vladimir Drimba consideră că termenul argotic mangoţi, însemnând tot „bani”, areo „formaţie neclară (probabil contaminare cu zloţi)” (Drimba, 2001: 226). Încontinuare, Drimba este de acord cu etimologia stabilită de Alexandru Graur înstudiul Les mots tsiganes en roumain (in Bulletin linguistique, II, 1934: 108-200):ţig. mang- (participiu mangló) „a cere, a cerşi”, făcând precizarea că sensul „afura” al lui mangli, respectiv „hoţ” al lui manglitor s-au dezvoltat în argou,„întrucât cerşetorii practicau adesea şi hoţia”... (Drimba, ibidem).

În ceea ce ne priveşte, considerăm că este plauzibilă ipoteza înaintată deDrimba în legătură cu etimologia termenului mangız (din vechiul cuvânt turcescmangır), dar nu credem că termenul argotic românesc mangoţi este de origineţigănească... Mai degrabă avem de-a face în argoul românesc cu o pereche determeni, mangări şi mangoţi, însemnând acelaşi lucru, „bani”, proveniţi, primuldin mangır, iar la doilea din mangız. Suntem de acord, în schimb, cu opiniaexprimată de Drimba, şi anume că transformarea din limba turcă, de la termenulmangır la mangız rămâne de explicat...

Cât despre folosirea în argoul românesc a celor doi termeni, credem căprimul a cam ieşit din uz, în timp ce al doilea continuă să fie folosit, evident alăturide un lung şir de sinonime argotice, din care un termen apare chiar în exemplulurmător (lovele):


37

„Respectul a însemnat, din partea Minodorei, lobby pentru regimulrespectivei ţări, iar din partea reprezentanţilor acesteia la Bucureşti, mangoţipentru chermezele şi congresele "Omeniei", şi lovele pentru revista Fundaţiei.”

[AC, 8(431)/2000]

O ultimă observaţie, interesantă, credem noi, despre utilizarea acestuitermen. În 1994 a apărut traducerea românească a unui celebru roman poliţist al luiAlbert Simonin, Touchez pas au grisbi ! (apărut la Paris în 1953 şi ecranizat cuacelaşi titlu în anul următor, în regia lui Jacques Becquer, cu Jean Gabin şi JeannMoreau în rolurile principale)... Din lunga serie sinonimică a termenilor argoticicare înseamnă „bani”, traducătoarea s-a oprit la... mangoţi, astfel că titlul versiuniiromâneşti este Nu v-atingeţi de mangoţi! (vezi Albert Simonin, Nu v-atingeţi demangoţi!, Traducere Angela Cismaş, Bucureşti, Editura IRI, 1994).

4. Despre locuţiunea zula etmek „a fura”, Drimba scrie că „prezintă oasemănare frapantă, din toate punctele de vedere, cu locuţiunea argoticăromânească a face zulă, sinonimă cu verbul, argotic şi el, a zuli „a fura” (Drimba,2001: 272). După cum menţionează şi Vladimir Drimba, atât verbul cât şilocuţiunea apar la Iordan, care subliniază faptul că un „loc important în vorbireaafectivă (mai ales a răufăcătorilor) ocupă expresiile privitoare la ‘furt’ şi lanoţiunile strâns legate de aceasta, precum ‘bani’, ‘închisoare’, ‘poliţist’ etc.” (p.350). În continuare, Iordan dă o listă bogată de sinonime argotice pentru noţiunilemenţionate mai sus, printre care figurează, pentru „a fura”, şi verbul a zuli, dar şiexpresia a face zulă. „Se pare, spune Drimba, că locuţiunea românească a fostîmprumutată din turceşte; în cazul acesta, verbul zuli ar fi un derivat de la zulă.”(Drimba, ibidem)

„Lumea foarte colorată, a unor ţigani doar pitoreşti, care se mardescexclusiv între ei şi nu ciordesc, nu manglesc, nu zulesc, nu şparlesc, nu şutesc,mai-mai că te încîntă.”

(Nistor)

„Cătrănit la fiere,Depăna picereCa un infantereŞi visa himere:Când apare lunaÎi zulesc maşinaLu' baci machidonŞi-o transform în tron.”

(Picard)

„De fiecare dată, auzi tu, de fiecare dată când să zic „halt”, m-am pomenitagăţat într-o zulă ori o răfuială cu un tâmpit cu care n-aveam nimic de-a face şi

Laurenţiu BĂLĂ

38

care-mi căuta râcă; vreun asociat care nu voia să împartă şi pe care trebuia să-lpedepsesc... şi nu-i mai pun la socoteală pe amicii la care trebuia să le dau o mânăde ajutor.”

(Simonin, 1994: 31)

Traian Tandin înregistrează, pe lângă zuli „a fura”, încă doi termeni dinaceeaşi familie: zuleală „acţiunea de a zuli şi rezultatul ei” şi zulitor „hoţ” (p. 102).Aceiaşi trei termeni figurează şi în lucrarea Ninei Croitoru Bobârniche (p. 209). Înschimb, la Volceanov nu figurează substantivul zulitor, dar apare zulă, ca sinonimpentru zuleală, alături, evident, de verbul zuli (p. 288), precum şi expresia a da cuzula, menţionată la rândul ei ca sinonimă pentru a da cu jula „a fura” (p. 79). Dealtfel, la pagina 146 întâlnim şi substantivul juleală „furt, hoţie”, alături de verbuljuli „a fura”. Şi dacă zulitor nu apare, figurează în schimb sinonimul său, julitor.

„Cum pot plămînii estetici ai lui Nicolae Manolescu să inhaleze cu atîtaseninătate damful vulgar de SAFI lăsat de Cataramă în partid după ce le-a julitunor bătrîni nevoiaşi banii de înmormîntare?”

[AC, 8(431)/2000]

De remarcat că termenii juleală, juli şi julitor apar şi la Croitoru Bobârniche(p. 109), în timp ce Tandin nu-i înregistrează decât pe ultimii doi: juli şi julitor (p.55).

Cei mai mulţi termeni din familia lexicală a lui zuli, respectiv juli, figureazăîn lucrarea lui Dan Dumitrescu, unde întâlnim, pe lângă perechea menţionată maisus, expresiile a da cu zula / a da cu jula (p. 77) şi substantivele zuleală / juleală(p. 78), respectiv zulitor / julitor (p. 84).

În sfârşit, zulă şi zulitor apar şi la Astaloş, care face şi o precizare referitoarela sensul ultimului termen:

«ZULITOR / HOŢ FĂRĂ ANVERGURĂ – De la „zulă”: furt. „Totul era dezulă pe el”: tot ce avea pe el era de furat.»

(Astaloş, 2001: 157)

Concluzii

Există în argoul românesc o serie de cuvinte de origine turcească a căroretimologie rămâne să fie clarificată şi a căror utilizare (vezi daravelă şi daraveră)naşte uneori confuzii... Trebuie, de asemenea, remarcată şi familia lexicală paralelădezvoltată pe teren românesc de la expresia a face zulă: a da cu jula, juleală, ajuli, julitor, şi care nu are nicio legătură cu juli, julesc (< bulg. žuljia) „Refl. şitranz. A (se) răni uşor, jupuindu-şi pielea; a (se) zdreli”...


39

BIBLIOGRAFIE

*** Noul dicţionar explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura LiteraInternaţional, 2002.

„Căpitanu Picard” = <http://www2.computergames.ro/forum/archive/index.php/t-89660-p-3.html>

AC, 1(424)/2000 = Academia Caţavencu, nr. 1(424)/2000.AC, 37(460)/2000 = Academia Caţavencu, nr. 37(460)/2000.AC, 49(472)/2000 = Academia Caţavencu, nr. 49(472)/2000.AC, 6(429)/2000 = Acdemia Caţavencu, nr. 6(429)/2000.AC, 8(431)/2000 = Academia Caţavencu, nr. 8(431)/2000.Adevărul = <http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&article_id=

110365>Astaloş, George, Pe muche de şuriu. Cânturi de ocnă, Cu microglosare argotice şi

desene de Constantin Piliuţă, Bucureşti, Editura Tritonic, 2001.Bărbuţ, Dorina, Dicţionar de grai oltenesc, Craiova, Asociaţia Independentă

Literară, Artistică, Culturală şi Editorială „MILENIUL III”, 1990.Bot, Mălin, „Logică de Garcea”, in Ziua de Vest, 14 iunie 2004.Croitoru Bobârniche, Nina, Dicţionar de argou al limbii române, Slobozia, Editura

Arnina, 1996.Drimba, Vladimir, Cercetări etimologice, Bucureşti, Editura Univers enciclopedic,

2001.Dumitrescu, Dan, Dicţionar de argou şi termeni colocviali ai limbii române,

Bucureşti, Editura Teora, 2000.Iaru, Florin, „Noroc să fii”, in Cotidianul, 19 iulie 2005.Jurnalul = <http://arhiva.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=NS-

Comments&file=index&sid=6069&tid=1730&mode=&order=&thold >Nistor, Irina Margareta, Pisica albă, pisica neagră: Cronici

<http://agenda.liternet.ro/pisicaalbanistor.php>Pănculescu, Dorina, Porecle româneşti. Valenţe metaforice în porecle româneşti,

Craiova, Editura Hellios, 1997.Sarău, Gheorghe, Mic dicţionar rrom-român, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1992.Seche, Luiza, Seche, Mircea, Dicţionar de sinonime, Bucureşti, Editura Litera

Internaţional, 2002.Simonin, Albert, Nu v-atingeţi de mangoţi!, Traducere de Angela Cismaş,

Bucureşti, Editura IRI, 1994.Şăineanu, Lazăr, Dicţionar universal al limbii române. Vocabular general (A-D),

Vol. II, Ediţie revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu, Ioan Oprea,Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu, Iaşi, EdituraMydo Center, 1995.

Tandin, Traian, Limbajul infractorilor, Bucureşti, Editura Paco, 1993.Volceanov, Anca, Volceanov, George, Dicţionar de argou şi expresii familiare ale

limbii române, Bucureşti, Editura Livpress, 1998.

http://www2.computergames.ro/forum/ archive/

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&article_id

Laurenţiu BĂLĂ

40

RÉSUMÉ

L’auteur de l’article passe en revue quelques termes argotiques roumainsd’origine turque – daravelă, marafet, mangoţi, a face zulă (et toute sa famillelexicale) –, en insistant sur leur étymologie qui pose assez de problèmes et sur leuremploi qui naît parfois des confusions (surtout en ce qui concerne le termedaravelă).

41

DIN TERMINOLOGIA INFORMATICII: BLOG

Gabriela BIRIŞ

Împrumuturile lexicale de origine engleză sau americană din domeniulinformaticii au constituit în mod constant subiectul unor studii şi articole publicateîn ultimii ani1, în strânsă legătură cu ritmul alert în care aceste împrumuturi s-auimpus atât în limbajul specialiştilor informaticieni, cât şi în cel al masei largi devorbitori2, din necesitatea de a denumi cele mai recente invenţii şi produse aledomeniului. Deşi sunt, în general, cuvinte exacte, lipsite de ambiguitate, caracterulinternaţional şi precizia nu au asigurat acestor termeni un loc în dicţionarelegenerale sau în cele de specialitate3, mulţi dintre ei lipsind din dicţionare chiar şi înspaţiul anglo-saxon sau fiind înregistraţi doar de ediţiile online ale dicţionarelor.Un astfel de termen este şi blog, pe care îl punem în discuţie în paginile acestuiarticol.

1. Scurt istoric al termenului blog în aria anglo-saxonăTermenul blog provine din engleza americană colocvială şi a fost înregistrat

pentru prima dată de ediţia online a dicţionarului Merrian-Webster, în 2004, fiindunul dintre „cuvintele anului” (www.m-w.com). El este o prescurtare a unui alttermen din informatică: weblog, folosit iniţial de John Darger în 1997 (www.britannica.com). Weblog este un cuvânt compus din (world wide) web „sistemhipermedia care permite accesul la internet” (MDA, s.v.) şi log (on/in) „a deschideaccesul online al unei persoane la o bază de date” (OALD, s.v.). Inventarea formeiscurte blog îi este atribuită lui Peter Merholz, care a despărţit în 1997, în glumă, pepropria pagină de internet, termenul weblog în we „noi” şi blog (www.rebeccablood.net/essays/weblog_history.html). Definiţia de dicţionar explicătermenul blog prin „site web care conţine un jurnal personal online cu reflecţii,comentarii şi trimiteri la alte pagini web, furnizate de autorul site-ului”(www.britannica.com).

Practica jurnalelor online îşi are rădăcinile în anii ’90, când oamenii începsă-şi creeze şi să menţină la zi paginile personale de pe internet. Editorul unei astfelde pagini este numit blogger, iar acţiunea prin care se editează aceasta este numităblogging.

În prezent, în engleza americană, termenul este extrem de „productiv”, maiales în stilul publicistic, având o familie lexicală amplă, în plină dezvoltare, de lacuvinte compuse cu element grecesc: blogosphere sau blogtopia, la compuse cucuvinte americane: blogspace sau blogads (< blog + ads /advertisements „anunţuripublicitare”) (www.m-w.com).

Gabriela BIRIŞ

42

2. Termenul blog în cotidiene sau săptămânale româneştiEste dificil de datat, dacă nu imposibil, intrarea unui împrumut prin indicarea

exactă a locului în care a fost citat iniţial. Cu ajutorul internetului însă am încercatsă refac, pe cât posibil, „traseul” termenului în două cotidiene (Evenimentul zilei şiCotidianul) şi în două reviste culturale săptămânale (Dilema veche şi Observatorcultural). Observaţiile care urmează au rezultat din parcurgerea surselor citate şi nupot constitui concluzii definitive pentru evoluţia termenului pus în discuţie, fiindmai curând nişte caracteristici legate de anumite perioade în care termenul esteutilizat, a căror înregistrare o considerăm utilă atât din punct de vedere lexicologiccât şi socio-lingvistic.

Cele două cotidiene înregistrează prezenţa termenului în 52 de articole (Ev.z.) şi respectiv 29 (Cotid.), în timp ce în Dilema veche şi în Observator cultural elapare în 15 şi, respectiv, în 5 articole.

Dacă parcurgem aceste articole în cronologia lor putem constata că:

• cele mai vechi articole sunt datate 2003 şi reprezintă articole depopularizare, care conţin definiţii şi explicaţii ale termenului, prin care se încearcăfamiliarizarea publicului cu acest nou cuvânt/concept,

• se utilizează în paralel, uneori în acelaşi articol, atât termenul weblog, cât şiforma prescurtată blog:

„Potrivit statisticilor oficiale, la ora actuală peste 600.000 de oameni îşipostează cu regularitate gândurile pe pagina personală de Internet. Acest tipde jurnal deschis se numeşte weblog sau mai scurt blog” (Ev.z., 07.09. 2003,p. 6).„Au trecut aproape 24 de ore de când am descoperit weblog-ul” (Ev.z.,09.11.2003, p. 8).„Blog-ul este un jurnal electronic, scris însă sub ochii a mii de utilizatori, iarînsemnările rămân disponibile, peste timp, pentru orice curios” ( ibidem).„Un autor de blog-uri acreditat la Casa Albă s-a declarat şocat de condiţiilede lucru ale colegilor lui de la marile cotidiene americane. Garrett Graff,creatorul unui jurnal de Internet (blog, de la web log) care are caracterpolitic, este primul reporter de web ce a fost primit oficial în corpul de presăal preşedintelui american” (Ev.z., 10.02.2005, p. 11).„Falia politică s-a combinat cu invenţia web logului sau blog-ului, otehnologie simplistă care permite oricărui netist să devină autor ” (Dilema v.,nr. 93, 28.10.2005, p. 7).„Un weblog (prescurtat de obicei blog) este o publicaţie web ce constă înprimul rând din articole periodice (normal în ordine cronologică inversă).Dacă la început weblog-urile erau actualizate manual, cu timpul au apărutunelte care să automatizeze acest proces şi care le-au făcut accesibilepublicului larg, iar utilizarea unui astfel de software bazat pe navigator esteacum un aspect obişnuit al blogging-ului. Scopul blog-urilor variază foartemult, de la jurnale personale la arme ale campaniilor politice, ale

Din terminologia informaticii: blog

43

programelor media sau ale diferitelor companii” (Obs.cult., nr. 312, 16.03.2006, p. 9).„Preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad şi-a lansat vineri propriulweblog. (…) În Iran, Internetul este singura modalitate de comunicare liberă,însă, în încercarea de a interzice blogurile antiguvernamentale, autorităţileiraniene folosesc cea mai sofisticată tehnică de cenzurare existentă” (Cotid.,15 .08.2006, p. 5).

• există însă şi contexte care preferă calcul frazeologic: jurnal publicat peinternet (Ev. Z., 10.02. 2005, p. 7), jurnal de internet (Ev.z., 27.10.2005, p. 6),jurnal on-line (Ev.z., 07.01. 2006, p. 9);

• de la cuvântul de bază blog s-a încercat derivarea cu sufixul de agent -ist:bloghist şi adaptarea fonetică la limba română, în paralel cu utilizarea derivatuluienglezesc blogger sau weblogger:

„Garrett Graff (23 de ani) este primul bloghist din istorie căruia i s-a emis oacreditare de o zi la Casa Albă din Washington DC” (Ev.z., 15.03. 2005,p. 8).„Bloghistul a fost arestat în septembrie 2004, în acelaşi timp cu alţi 20 deautori de jurnale online” (Ev.z., 14.06.2005, p. 14).„Un bloghist aflat în armata americană a fost retrogradat şi amendat după cea publicat pe blogul personal mai multe informaţii considerate secrete”(Ev.z., 13.08. 2005, p. 9).„În zece zile, bloggerii IBM au elaborat un cod de conduită alcătuit din 11principii de bază” (Idei, nr. 12, decembrie 2005, p. 34).„În 2003, Howard Dean a izbutit să dea o amploare naţională campaniei saleprezidenţiale datorită blogger-ilor” (Dilema v. , nr. 134, 18.08.2006, p. 21).„Blogger-ii vor reacţiona, probabil, la fel şi împotriva lui Hillary Clinton,dacă îşi va lansa candidatura pentru preşedinţie” (ibidem).„Din cei peste douăzeci de webloggeri interpelaţi şi închişi între toamna lui2004 şi vara lui 2005, doi dintre ei, Arash Sigarchi şi Mojtaba Saminejad,sunt şi la această oră după gratii pentru că nu s-au conformat politiciiTeheranului” (Dilema v., nr. 119, 05.05 2006, p. 23);

• pentru pluralul termenului a fost identificată forma de plural din limbaengleză: blogs, dar şi forme cu desinenţa -uri: blog-uri, care sunt majoritare:

„Times a realizat clasamentul celor mai populare 50 de site-uri.Artă şidivertisment, Blogs (jurnale online), Monden, sănătate şi pasiuni, Ştiri şiShopping sunt categoriile în care a divizat revista Times paginile web pentrua alcătui 50 Coolest Websites 2005” (Ev.z., 01.08. 2005, p. 11).„Blog-urile politice sunt un fenomen bine dezvoltat în spaţiul american şi ometodă prin care oamenii, convinşi încă de faptul că opinia lor contează,participă, cum se pricep, la spectacolul politic, analizând, criticând saufăcând gălăgie” (Dilema v., nr. 134, 18.08.2006, p. 21).

Gabriela BIRIŞ

44

• utilizarea cratimei la adăugarea desinenţelor şi a articolului enclitic esteneunitară: pe de o parte formele cu cratimă, pe de alta, cele fără cratimă, cuobservaţia că săptămânalul Observator cultural este constant în scrierea cu cratimă,indiferent de autorii articolelor în care este utilizat termenul; o statistică a moduluide scriere relevă că termenul a fost scris cu cratimă în 80 % din articole, fărăcratimă în 19 %, şi în ambele moduri, în interiorul aceluiaşi articol, în 1 % dinarticolele publicate. Această utilizare neunitară constituie un indiciu al faptului cătermenul este resimţit de vorbitori ca alogen, fiind un lexem neintegrat deplin înlimba română.

• potrivit DOOM1 cratima leagă desinenţa sau articolul enclitic de un cuvântcu aspect neobişnuit pentru limba română ca rostire sau ca scriere: show-uri, pH-ul, O.N.U.-ul; DOOM2 indică utilizarea cratimei pentru legarea articolului encliticşi a desinenţelor doar în cazul cuvintelor a căror finală prezintă deosebiri întrescriere şi pronunţare, astfel, vom scrie acquis-ul, bleu-ul, site-ul, mouse-ul, dar seva scrie fără cratimă în cazul împrumuturilor terminate în litere din alfabetul limbiiromâne pronunţate ca în limba română: trendul, boardul, clickul, layoutul, şi,implicit, blogul, bloggerul, bloggingul.

• compusele prin parataxă dintr-un primitiv reprezentat de împrumut şi uncuvânt din limba română nu au fost adoptate în original, preferându-se compusulromânesc4: blogosferă pentru engl. blogsphere, prin analogie cu compuse dinterminologia ştiinţifică geografică: atmosferă, stratosferă etc.

• se introduc noi termeni din familia lexicală pe care termenul o are în limbaengleză, extrem de recent inventaţi/formaţi chiar şi în engleza americană: blogroll,vlog, photoblog(ging):

„Blogroll = Colecţie de linkuri către bloguri, de obicei aflată pe primapagină a unui blog. Unele linkuri sunt plasate în blogroll pe baza unorschimburi reciproce între autorii de bloguri” (Ev.z., 05.05.2006, p. 15).„Este cert că oamenii s-au învăţat să pună videoclipuri pe net şi o vor face încontinuare, dar acesta va fi mai mult un hobby, decât o chestie profesionistă,e de părere profesorul de comunicare Sorin Adam Matei. Unii însă nici nu aunevoie de mai mult. Este cazul proprietarilor de vlog-uri, adică de blogurivideo. Un blog (prescurtarea de la web log) este un jurnal pe internet, iarnumărul lor a crescut exponenţial în ultimii patru-cinci ani. Specialiştiiestimează că în prezent există câteva milioane de bloguri pe internet.Vlogurile, mult mai puţine ca număr, sunt jurnale pe internet ce conţinimagini filmate, uneori însoţite de text şi fotografii” (Ev.z., 11.01.2006,p. 18).„Vor avea loc întâlniri informale la subsolul librăriei, prezentări de fanzine

(publicaţii făcute de fani ai genului prin mijloace proprii), discuţii întrecolecţionari, dezbateri despre blogging şi photoblogging şi proiecţii de film”(Cotid., 14.06.2006, p. 11).


45

• în comparaţie cu alţi termeni din domeniul informaticii, există puţineexemple în care termenul apare împreună cu familia lexicală5:

scanner, scanare, a scanaprinter, a printaformatat, a formata

3. ConcluziiŞi în cazul termenului blog se confirmă tendinţa de păstrare în limba română

a formei pe care cuvântul o are în limba de origine, în acest caz în limba engleză,cel puţin pentru perioada în care se introduce în uz. Se confirmă, de asemenea,factorii lingvistici care motivează împrumutul, identificaţi de Adriana Stoichiţoiu-Ichim (Aspecte, 2002) pentru termenii politici de origine engleză:

- absenţa unui termen românesc adecvat,- caracterul specializat/monosemantic al cuvântului englezesc,- brevilocvenţa,- circulaţia internaţională.La care am adăuga, pentru exemplul discutat, pronunţia extrem de uşoară a

termenului în limba de origine, identică celei din limba română: /blog/, şi analogiacu împrumuturi asimilate deja: golgheter, suporter, pentru cazul lui bloggger, saucu cuvinte compuse pe teren românesc: atmosferă, stratosferă etc.

Dacă luăm în consideraţie că termenul a fost înregistrat de ediţia tipărită aunui lexicon american (Merrian-Webster) abia în 2005, atunci ne aflăm în faţa unuiexemplu de internaţionalizare şi adoptare în limba română extrem de rapide;practic este înregistrat într-un lexicon american şi aproape simultan împrumutat înlimba română, datorită internetului şi caracterului internaţional al terminologieiinformaticii6.

Referentul specific informaticii şi absenţa problemelor de adaptare foneticăla limba română propun termenul ca împrumut necesar şi nu ca împrumut de lux7,cu şanse de a se alătura seriei de împrumuturi constituite de sigle deja consacrate îndomeniul informaticii: IT, CD, PC etc., care şi-au păstrat, la rândul lor, forma dinlimba engleză atât ca organizare internă, cât şi ca aspect fonetic.

Faptul că jurnaliştii recurg frecvent în utilizarea termenului la parafrazeexplicative mai lungi sau mai scurte, cu caracter parantetic sau apozitiv, sau lacalcuri frazeologice, utilizarea ghilimelelor, precum şi incompleta adaptare graficăindică un termen neasimilat deplin în limba română. Pe de altă parte însă, prezenţafamiliei lexicale, în paralel cu împrumutul propriu-zis, este un indiciu alreceptivităţii vorbitorilor faţă de termen, capacitatea limbii de a absorbi şi includeîmprumuturile în sistemul limbii fiind direct relaţionabilă cu cuprinderea lor înmicrosisteme derivative8.

NOTE

1 Vezi Mercea şi Jalobeanu (1978), Bantaş et al. (1983), Trif (2000), Ardeleanu Cruceru (2004)

Gabriela BIRIŞ

46

2 La împrumuturile din domeniul informaticii Ardeleanu Cruceru (2004) face distincţia între termenidin revistele de specialitate, cunoscuţi exclusiv de către informaticieni, şi termeni cunoscuţide toţi vorbitorii, prin intermediul mass-media .

3 Absenţa anglicismelor din dicţionarele generale şi din cele de specialitate a fost semnalată şi deBantaş et al. (1983), pentru termenii tehnici în general, sau de Stoichiţoiu-Ichim (2004),pentru termenii politici.

4 Preferinţa pentru compusele prin contopire a fost semnalată şi la anglicismele din publicaţiileadresate tinerilor (Nevaci, 2004).

5 În lista propusă de Ardeleanu Cruceru (2002) apar doar exemplele citate.6 Guţu Romalo (2002: 236) semnalează relaţia directă între dezvoltarea posibilităţilor de comunicare

şi a contactelor internaţionale şi diversificarea surselor de împrumut.7 Cf. definirea conceptului împrumut de lux la Stoichiţoiu-Ichim, 2001: 94 şi urm..8 Vezi Guţu Romalo (2002: 237).

SIGLE ŞI ABREVIERI

Aspecte – Aspecte ale dinamicii limbii române actualeCotid. – CotidianulDOOM1 – Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia

1989DOOM2 – Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia

2005Dilema v. – Dilema vecheEv. z. – Evenimentul zileiIdei – Idei în dialogMDA – Micul dicţionar academicOALD – Oxford Advanced Learner’s Dictionary

Surse, în ordinea citării

www.m-w.comwww. britannica.comwww. rebeccablood.net/essays/weblog_history.htmlwww.evenimentulzilei.rowww.cotidianul.rowww.dilemaveche.rowww.observatorcultural.rowww.unibuc.ro/eBooks/filologie/dindelegan/7pdfwww.unibuc.ro/eBooks/filologie/dindelegan/31pdfwww.unibuc.ro/eBooks/filologie/dindelegan/24pdf

BIBLIOGRAFIE

*** Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Bucureşti, EA,1989, p. XXXVIII.

*** Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Bucureşti,Univers Enciclopedic, 2005, p. XLII.


47

*** Merriam-Webster’s Dictionary, Merriam-Webster, 2005, s.v. „blog”.*** Micul dicţionar academic, IV, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2003, s.v.

„web”.*** Oxford Advanced Learner’s Dictionary, Oxford, OUP, 4th edition, 1994, s.v.

„log on/in”.Ardeleanu Cruceru, M., Comportamentul morfologic al termenilor din domeniul

informaticii, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Bucureşti,EUB, 2004, www.unibuc.ro/eBooks/filologie/dindelegan/7pdf

Avram, M. Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, EA, 1997.Bantaş, A., Constantinescu, I. şi Şendrea, P., „Observaţii pe marginea înregistrării

cuvintelor de origine engleză în lucrările lexicografice româneşti”, în SCL,34, nr. 6, 1983, pp. 543-548.

Ciobanu, G., Adaptation of English Element, Timişoara, Editura Amphora, 1997.Ciobanu, G., Anglicismele în limba romană actuală, Bucureşti, Editura Mirton,

1996.Guţu Romalo, V., Aspecte ale evoluţiei limbii române, Bucureşti, Humanitas

Educaţional, 2005.Guţu Romalo, V., Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, Bucureşti,

Humanitas Educaţional, 2002.Mercea, I. şi Jalobeanu, C., Neologisme de origine engleză în limbajul tehnicii de

calcul, în Sesiunea ştiinţifică a Institutului Politehnic Cluj, 1978, f.e., pp. 58-63.

Nevaci, M., Anglicisme în publicaţii adresate tinerilor, în Aspecte ale dinamiciilimbii române actuale, Bucureşti, EUB, 2004, <www.unibuc.ro/eBooks/-filologie/dindelegan/31pdf>.

Stoichiţoiu-Ichim, A., „Influenţa engleză în terminologia politică a româneiactuale”, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Bucureşti, EUB,2004, <www.unibuc.ro/eBooks/filologie/dindelegan/24pdf >.

Stoichiţoiu-Ichim, A., „Observaţii privind influenţa engleză în limbajul publicisticactual”, în LL, nr. 2, 1996, pp. 16-22.

Stoichiţoiu-Ichim, A., Vocabularul limbii române actuale – dinamică, influenţe,creativitate, Bucureşti, ALL Educational, 2001.

Trif, R.N., Influenţa limbii engleze asupra limbii române în terminologiainformaticii (teză de doctorat), Universitatea din Bucureşti, 2000.

ABSTRACT

The aim of the paper is to investigate the frequency and usage tendencies ofan informatics term – blog. Originally used in the field of the internet, the term hasrecently emerged as a recent entry in American dictionaries with high chances tobecome conventionalized. The discussion is focused on the etymology of the term,on its latest usage tendencies in both American English and Romanian, and on theway in which Romanian journalists tend to regard the term, i.e. either as aborrowing or as a ‘foreign’ word.

48

FRANÇAIS ÉCRIT, FRANÇAIS PARLÉ

Janyne CAPDEVILLEUniversité de Pau et des Pays de l’Adour, France

1. Français écrit et français parlé : des pratiques communicativesdifférentes

La tradition a longuement considéré la langue parlée comme relâchée, voirefautive, tandis qu’était valorisée la langue écrite, domaine de la littérature, donc du„beau langage” et de la norme. Il n’est pas rare aujourd’hui encore que l’opposition„académique”, „châtié” // „ordinaire”, „relâché” recouvre l’opposition écrit // oralce qui tend à réduire le français parlé à une sous-production.

Il est peu pertinent d’évaluer les deux formes de la langue l’une par rapport àl’autre, il convient plutôt de considérer la variété des productions écrites et orales etde les regrouper selon une gamme de pratiques communicatives dans lesquellessoit prise en compte l’interaction de paramètres tels le moment, le lieu du discours,les caractéristiques socioculturelles, psychologiques, interactionnelles des locuteurset scripteurs, les registres...

Exemples de regroupements pour l’écrit :- Littérature (avec variations selon les genres, et les types de discours à

l'intérieur des genres)- Discours de spécialité (juridique, scientifique…)- Écrit épistolaire formel- Écrit épistolaire informel- Écrits propres au web (chat, forum, courrier électronique) et à la

téléphonie mobile (SMS, texto)Exemples de regroupements pour l’oral :- Discours planifié- Discours non préparé- Emissions de radio, de télévision- Conversation en face à face- Conversation au téléphoneC’est dans le cadre de ces différentes pratiques que scripteur et locuteur

usent de ce que la sociolinguistique nomme les niveaux ou registres de langue.Mais à niveau commun, langue écrite et langue orale ne présentent pas toujours desmoyens expressifs identiques, chaque canal induisant une production et uneorganisation différentes de l'information.

En effet, la langue écrite, qui exploite la page réelle ou virtuelle, permet tousles retours en arrière lors de l’élaboration comme du décodage. Le discours estconsidéré comme achevé, donc stabilisé, dès lors qu’il est donné en lecture, lecturedifférée par rapport au moment de la production.

Français écrit, français parlé

49

Quant à la langue orale, qui implique non seulement la voix, mais la proxémie et lakynésie, elle s’inscrit dans une linéarité irréversible, oral enregistré mis à part. Enoutre, dans le cas de productions non préparées, ce qui correspond à la majeurepartie des pratiques orales, l’auditeur, souvent co-énonciateur, assiste et/ouparticipe à la fois à la genèse du discours – instable du fait des hésitations,corrections, précisions, réorientations – et à son achèvement, donc à sastabilisation.

„La langue parlée est (…) la façon de s’exprimer oralement qui n’est pasidentique à la façon de s’exprimer par écrit. La vraie langue parlée est cellequi est utilisée par le sujet parlant spontanément, sans référence à une formeécrite quelconque”.Aurélien Sauvageot, Analyse du français parlé, coll. F. Hachette, 1972.

2. Quelques traits caractéristiques du français parlé

„Le code oral ayant une substance sonore, le code écrit, une substancegraphique, ceci implique un découpage différent des unités, des moyensdifférents de marquer le genre, le nombre, la personne, l’existence du niveausupra-segmental pour le code oral seulement”.J. Leclerc : L'étude des particularités dues à la substance des codes,CREDIF, 1970.

2.1. Connecteurs d'oral

Cette dénomination assez vague englobe :- des mots utilisés en amorce ou en clôture de discours pour solliciter,

renforcer ou rompre le contact avec le destinataire,- des mots utilisés à l’intérieur de la conversation, entre deux répliques pour

articuler un discours sur un autre (fonction interdiscursive) ou dans une mêmeréplique pour articuler des énoncés à l’intérieur de son propre discours (fonctionintradiscursive).

Beaucoup s’apparentent à ce que l’on nomme couramment „interjections”.

2.1.1. Valeurs et fonctions

La valeur sémantique des connecteurs d’oral dépend moins du mot lui-mêmeque :

- de la place que le mot occupe dans le discours,- du ton et de l’accent qu'on lui donne,- des gestes et des mimiques qui l’accompagnent,- du contexte.Ces connecteurs – appelés aussi „ponctuation d’oral” ou „appuis du

discours” – sont en fait des morphèmes sans signification lexicale ; ce sont desoutils qui servent à donner une tonalité au discours oral et, surtout, à l’organiser enassurant son développement continu au plan de l’activité d’énonciation.

Janyne CAPDEVILLE

50

Examinons un exemple, l’interjection eh bien ! et ses fonctions :En amorce de la conversation :- étonnement dépréciatif :Eh bien ! Tu en as mis du temps pour faire cet exercice.- étonnement admiratif :Eh bien ! Je ne t'ai jamais vu aussi bien habillé.- impatience :Eh bien ! Vous venez ?Dans ces trois cas, l'interjection eh bien a pour fonction, non seulement de

permettre de donner une tonalité affective au message, mais aussi de solliciter lecontact avec le destinataire.

En fonction interdiscusive :- Tu as vu Pierre ?- Eh bien, je suis passé chez lui, mais y'avait personneLe recours à eh bien atteste que :- l’interlocuteur a bien enregistré la question posée, qu’il récapitule ce qui lui

a été dit (fonction de „balise”),- l’interlocuteur se donne un temps pour élaborer sa réponse – le temps de

prononcer eh bien – (fonction de „relais”).

À la fois balise et relais, eh bien ! joue véritablement un rôle de connecteur.Ce mode d’organisation du discours est caractéristique de l’oral en face à face.

2.1.2. Quels sont les principaux connecteurs d’oral ?

a) Les mots et syntagmes appelés traditionnellement „interjections” :- les simples crisbah ! ah ! oh ! he ! heu…- les combinéseh bien ! oh ! la la !- des mots ou des groupes de mots :des substantifs (Pardon ! Merci ! Dommage ! Ma parole !), des noms

évoquant des notions sacrées (Jésus ! mon Dieu ! Ciel !), des adjectifs (Bon !Parfait !).

- des adverbesalors ! là ! certainement ! pas du tout !- la phrase figéen’est-ce pas ?

b) Autres mots (souvent rapprochés des interjections dans les grammaires) :Il s’agit de connecteurs formés sur une base verbale et détachés de leur usage

habituel :- 2ème personne de l’impératif.Exemple : dis, dites

alleztiens, tenez


51

écoute, écoutez

Certains connecteurs formés sur l’impératif sont parfois renforcés par lesadverbes voir et donc :

dis donc, dis voir, écoute voir…Remarque : l'adverbe voir n'est pas issu du verbe voir mais de l'adverbe

ancien français voir qui signifiait vraiment (du latin verum : vrai, réel).

- 2ème personne de l'indicatif.exemple: Tu sais, vous savez Tu vois, vous voyez

Tu comprends, vous comprenez

2.1.3. Peut-on se contenter de la définition donnée habituellement del'interjection ?

Une sorte de cri qu'on jette dans le discours pour exprimer un mouvement del’âme, un état de pensée, un ordre, un avertissement.

Le bon usage, M. Grevisse, Duculot, 13° édition revue, 1993-97.

Mot ou locution invariable, exprimant de façon brève et spontanée unesensation (aïe !), un sentiment (bravo !), un conseil, un ordre, uneremarque… (en avant ! ; gare ! ; stop ! ; tiens !).

Dictionnaire Logos, Bordas, 1976.

Terme qu’on emploie seul ou qu’on insère dans l’énoncé pour exprimer unsentiment ou une sensation, un ordre ou une défense.

Dictionnaire de l’Académie Française, 9ème édition, tome 2, 2000

De telles définitions sont réductrices puisque les connecteurs d’oral que nousavons cités ont aussi les fonctions suivantes :

Fonction phatique :Ils sollicitent ou renforcent le contact avec l’interlocuteur, ils révèlent le

désir d’établir ou de maintenir une sorte de solidarité intersubjective et de cohésionsociale.

Fonction de balise, de relais :Ils assurent le développement continu du discours oral au plan de l’activité

d’énonciation.Oui…la fille…bon !…je l’ai rencontrée…euh ! tiens ! C’est le soir où tu

m’as téléphoné

- Fonction discursive et argumentative :Exemple : Situation : Vous entrez dans un restaurant à 15 heures, vous

voulez manger. Le serveur vous dit :„Désolé, Madame, le service est terminé…Remarquez…”

Janyne CAPDEVILLE

52

En introduisant le connecteur Remarquez, le locuteur module son discours,en modifie le cours (fonction intradiscursive), il introduit une concession (fonctionargumentative) laissant ainsi entendre qu’exceptionnellement vous pourrez manger.

Fonction conversationnelle :Ces connecteurs permettent de prendre la parole (dites, vous ne savez pas où

sont les toilettes ?), d’intervenir dans le discours de l’autre (en effet !effectivement !), de conserver la parole (attends, je vais t’expliquer), de clore sondiscours (c’est tout ce que j’avais à dire, voilà, quoi !)…

2.2. Structure segmentée de la phrase

Le français parlé fait un très grand usage des phrases segmentées enrecourant soit aux procédés de reprise (redondances), soit aux procédés dedislocation.

2.2.1. Reprise

Le procédé de reprise se rencontre à tous les niveaux du français parlé.

a. Reprise d’un nom (ou d’un groupe nominal) sujet, complémentd’objet direct, complément d’objet indirect ou complément circonstanciel, parun pronom personnel.

Exemples :sujet Cette femme, elle est charmante. // Elle est charmante, cette femme.c.circ. Au cinéma, on y va tous les lundis. // On y va tous les lundis, au cinéma.c.o.d. Le bus, je le prends souvent. // Je le prends souvent, le bus.

Relation anaphorique // Relation cataphorique

nom ou groupe nominal + pronom correspondant

pronom correspondant + nom ou groupe nominal

b. Reprise d’un pronom (sujet, c.o.d., c.o.i., c.circ.) par un pronom.

Exemples :sujet Eux, ils préfèrent la musique classique. // Ils préfèrent la musique classique,eux.sujet Nous, on sait ce qu'il faut faire. // On sait ce qu'il faut faire, nous.c.o.d. Moi, ça me choque. // Ça me choque, moi.

pronom disjoint + forme conjointe du même pronom

forme conjointe du pronom + pronom disjoint


53

c. Reprise par le groupe „représentant” c’est / ce n’est pas // ce sont / cene sont pas

Quelques exemples :Manger, c’est agréableL’énergie nucléaire, c’est pas l’avenirEpuisant, c’est le motCe que je crains, c’est son refusLa seule chose qu’on puisse faire, c’est d’attendreMon inquiétude, c’est qu’elle réussisse pas (subjonctif, car procès projetédans l'avenir)Le drame, c’est qu’elle a perdu son travail (indicatif, car fait acquis, connu)

Le groupe représentant est suivi de : un adjectif, un substantif, de + infinitif,

que + subordonnée complétiveLe pronom ce, c’ représente :

un adjectif, un substantif ou un groupe nominal, un infinitif, une proposition relative

d. Mise en valeur du nom (sujet, c.o.d., c.o.i., compl. circonstanciel) aumoyen de la structure: c’est… + pronom relatif.

Exemples :Mise en valeur du sujet : C’est ma sœur qui a cassé le vase.Mise en valeur du c.o.d. : Ce sont / c’est des mensonges qu’il raconte.Mise en valeur du c.circ. : Le 1er avril, c’est le jour où on fait des farces.

Fonction des reprises :Il est d’usage de dire que les reprises sont des procédés emphatiques (mise

en relief, en valeur).Cela est exact mais réducteur. Dans la communication en face à face, la

reprise est aussi et surtout un moyen de résoudre des tâches d’organisation dudiscours spontané. Elle assure la cohérence de l’énoncé et facilite sacompréhension.

2.2.2. Dislocation

En discours spontané, la phrase peut être disloquée sans qu’il y ait dereprises et sans que l’on rencontre les indications syntaxiques habituelles(prépositions, conjonctions…). L’assemblage des mots se fait par juxtaposition,mais pas n’importe laquelle.

Janyne CAPDEVILLE

54

Exemples :

a. L’élément nominal peut être extrait en tête de phrase:- Le travail, je me plains pas.- Les vacances, j’attends.

b. La phrase est à réorganiser mentalement pour donner du sens, mais sadislocation originelle, telle que proférée par le locuteur, comporte déjà une logique

Emilie, sa Twingo, le pare-brise, c'est un gosse qui a lancé un caillou.

personnage objets de l'information, information explicativeprincipal du général au particulier

Rythme et intonation donnent du sens: ils induisent en grande partiel’organisation syntaxique de la phrase.

Que traduit la dislocation?La dislocation est la manifestation de la genèse du discours oral spontané.

Nous assistons en direct à l’éclosion d’une pensée, à son élaboration mentale et àsa traduction verbale, il est donc normal que l’assemblage des mots soit différentde celui du discours écrit pour lequel le scripteur dispose généralement de tout letemps d’élaboration nécessaire. L’oral spontané impose en conséquence unehiérarchisation (consciente ou non) dans l’ordre de production des mots: signifiantset signifiés clés apparaissent en premier.

Cette approche de la structuration de la phrase, tout comme celle desconnecteurs d’oral, montre que le français parlé ne fait pas une grande utilisationde la phrase complexe telle qu’on l’entend traditionnellement. Il recourtgénéralement à d’autres procédés d’organisation, d’articulation du discours et decréation de sens: reprises, interjections, mots relais ou mots balises, et, surtout,effets d’intonation et de débit (variations mélodiques, répartition des accents,césure etc.).

2.3. Un autre modèle syntaxique: phrases interrogatives et négatives

2.3.1. L’interrogation:

- En français parlé courant, la structure de l’interrogation totale est calquéesur le modèle de la phrase déclarative, l’intonation montante indiquant la modalitéinterrogative :

Exemple : Tu viens. Tu viens ?


55

- Dans les interrogations partielles du français, naguère familier etaujourd’hui courant, le mot interrogatif est généralement rejeté à la fin du segment.

Exemple : Tu vas où ?Ça fait combien ?

2.3.2. La négation

La particule négative ne est fréquemment omise :Vous pouvez pas comprendre.

J’ai rien vu.Néanmoins, dans certains énoncés, on observe parfois une réticence à utiliser

la particule pas seule, ce qui se traduit par le recours à non :une lettre non affranchieun billet non valable

À cette réticence s'ajoute un souci d'économie de mots propre à la langueparlée :

Nous regrettons la non participation des parents d'élèves à la grève.au lieu de :

Nous regrettons que les parents d'élèves n'aient pas participé à la grève.

2.4. Marques morphologiques orales: l'exemple du verbe

Il y aurait bien des remarques à faire sur les différences entre les marques duverbe à l’écrit et à l’oral. Il est évident que l’apprentissage de la conjugaison nesollicite pas les mêmes sens, les mêmes opérations cognitives, les mêmescompétences selon qu’il se fait à l’écrit ou à l’oral. De même, diffère la descriptionde la conjugaison: dans la langue orale la conjugaison repose sur des bases et desdésinences phonétiques souvent éloignées des radicaux et des désinencesorthographiques.

À l’oral, de nombreux verbes construisent toute leur conjugaison sur uneseule forme de base de répartition des personnes, des temps et des modes : manger, base [mãʒ] (je mange, vous mangez /je mangeais /je mangerais…)D’autres verbes ont deux ou plusieurs bases de répartition des personnes, des tempset des modes :

se lever, bases [ε] [ə] (je me lève, nous nous levons) rendre, bases [ã ] [ε n] [] (je prends, ils prennent, nous prenons).Que la base soit unique ou multiple, la forme phonétique demeure moins complexeque la forme écrite et le décalage phonie/graphie apparaît nettement.

2.5. Des usages moins soucieux de la norme

Le français parlé, même par des locuteurs avertis et expérimentés, s’écartesouvent de la norme que l’écrit académique voudrait lui imposer. Il établit sespropres règles et la généralisation de certains écarts dans l’utilisation quotidienne

Janyne CAPDEVILLE

56

de la langue orale finit par contraindre dictionnaires et grammaires à en entérinerl'usage.

Parmi les usages ci-dessous, certains ont fini par être admis, d'autresconservent un statut de faute.

2.5.1. Temps et modes

Le passé simple disparaît du français parlé courant au profit du passécomposé. Le passé antérieur et l’imparfait du subjonctif, lorsqu’ils sont utilisésdans un discours parlé soutenu, semblent plus désuets que lorsqu'ils sont écrits.

Malgré une conjugaison parfois difficile, l’emploi du subjonctif présent etpassé se généralise à l’oral par un phénomène d’attraction-confusion :

- Bien des locuteurs font suivre la locution après que d’un subjonctifcomme si elle était régie par la même règle que avant que.

- De même, il semble que (+ subjonctif) et il me semble que (+ indicatif)tendent à se confondre chez certains locuteurs qui les construisent avec leseul subjonctif.

- Espérer que est assimilé à souhaiter que, d'où le recours de plus en plusfréquent au subjonctif dans la proposition complétive qui suit le verbeespérer.

Si la structure fautive si + conditionnel du système hypothétique (Si j’auraissu, je serais pas venu) relève du français familier, il en va autrement de la structureconcessive si + futur que bien des journalistes, et parmi les meilleurs, n'hésitent pasà formuler indûment (Si les pluies cesseront cette nuit, le temps ne se remettra pasau beau pour autant).

2.5.2. Prépositions

- Pour la possession, l’appartenance :préposition à au lieu de de : la valise à Paul (français familier et populaire).

- Pour la matière :préposition en au lieu de de : une robe en cuir (français courant).

- Pour la privation :préposition de au lieu de l’absence de préposition : Il ne reste plus une

chaise de libre (français familier voire courant).

- Pour le déplacement :préposition au/à la au lieu de chez le/la : je vais au coiffeur (français

familier).


57

2.5.3. Constructions

Demander que + subjonctif s’est croisé avec demander à + infinitif pourdonner demander à ce que + subjonctif lourd et peu correct en français écrit.

La locution de but de façon que + subjonctif s’emploie peu de nos jours, elleest remplacée par la locution de façon à ce que déconseillée par les puristes.

Le français parlé tombe fréquemment dans les pièges de la coordination :On ne peut pas à la fois poser et répondre à des questions, au lieu de : On ne

peut pas à la fois poser des questions et y répondre.

2.5.4. Redondances

Elles sont légion à tous les niveaux de la langue parlée, pléonasmes pour lespuristes, procédés d'insistance pour les autres.

Le grand maximum, le maximum à ne pas dépasserLa plus extrême prudence, la plus totale confusionUne majorité écrasante ...

2.5.5. Lexique

Le lexique du français parlé se distingue à la fois par sa grande fécondité etson caractère éphémère.

Si bien des néologismes de la langue orale enrichissent chaque année lescolonnes des dictionnaires, beaucoup d’utres ont une vie trop éphémère pourprétendre à un statut officiel.

Conclusion

Les phénomènes relevés traduisent le souci qu’ont les locuteurs d’organiserleur discours, de le rendre compréhensible, d’en assurer la progression, d’ensouligner certains éléments (par le recours à la reprise, au pléonasme, à des tourscontestables…). Ils révèlent aussi le constant renouvellement de la langue parlée etl’influence que celle-ci exerce, par contamination, sur la langue écrite.

Si dans cette étude n’ont été abordés que des traits du français parlé qui seprêtent à une mise en parallèle avec le français écrit (formes lexicales,grammaticales, syntaxiques...), dans la pratique communicative ceux-ci sontassociés aux traits verbaux et non verbaux inhérents à la situation d’oral : prosodie(rythme, intonation), prononciation, kinésie (gestes, mouvements, mimiques) et,pour les situations en face à face, proxémie (relations spatiales des sujets entreeux : déplacements, positionnements).

BIBLIOGRAPHIE

Blanche-Benvéniste, Cl., Approche de la langue parlée en français, Ophrys, 2000.

Janyne CAPDEVILLE

58

Gadet, F., Le français populaire, collection „Que sais-je?”, Paris, P.U.F., 1992.Gadet, F., „Niveaux de langue et variation intrinsèque” , in Palimpsestes, n° 10,

1998.Gadet, F., „Langue française, ton diaphasique fout le camp ? ”, in Cahiers du CIEP

„Français de l'avenir et avenir du français”, Didier, 2000.Mélis, L., Le français parlé et le français écrit, une opposition à géométrie

variable, 2002, <http://www.kuleuven.ac.be/vrl/003melis.htm>.Sauvageot, A., Analyse du français parlé, collection F, Hachette, 1972.

ABSTRACT

Starting from the idea that the variety of written and spoken products mustbe studied and grouped according to the communicative practices (in which themoment, the place, the socio-cultural characteristics, the interactions, etc. arecapitalized), the paper aims to underlin the constant renewal of spoken languageand the influence it exerts on written language. The analysis is focused on somelexical and grammatical features of spoken French, such as: interjections with thevalue of connectors, the segmented structure of the sentence, dislocations, thecharacteristic features of the interrogative and negative sentences, themorphological markers of the verb, the use of some verbal forms or of someconstructions that do not comply with the „norm”.

59

ALCUNE CONSIDERAZIONISUL LINGUAGGIO TEOLOGICO

Nicoleta CĂLINA

Il linguaggio della teologia è un linguaggio settoriale ed è stato analizzatosecondo molteplici punti di vista. La letteratura a riguardo riporta, infatti, opinionidiverse, certe volte opposte fra loro: ci sono degli autori che considerano che ilinguaggi specialistici sono del tutto autonomi dalla lingua comune e hannocaratteristiche lessicali e sintattiche proprie; altri autori considerano che le analogiecon il linguaggio generale siano tali da giustificare la negazione di ogni specificitàformale.

Se per alcuni linguisti i linguaggi settoriali sono così specifici che un lettorelaico non riesce a comprenderli, per altri proprio questa formalizzazione costituiscela loro specificità ed è la condizione che sottolinea la differenza dal linguaggiocomune.

Provare a ricollocare il linguaggio in campo aperto, risvegliando leparole non più in uso, aiuta la teologia a ritrovare una sicurezza che vamolto al di là del processo logico per la giustificazione narrativo-pragmatica, e si caratterizza piuttosto come capacità di mostrare e misurarela sua verità a partire dalla singolarità dell’evento storico.

Certe volte consideriamo il linguaggio una frattura che lo separa dall’essere1.Il mondo dell’esperienza quotidiana infatti è un mondo dove il dolore, il male e lacolpa esistono, e la fede in Dio non li toglie, ma li intensifica e aggrava e rispettoalla quale il linguaggio è sempre troppo scarso. Questi due mondi, quello di Dio equello dell’uomo, sono meno distanti tra di loro di quanto non lo siano questerealtà rispetto al linguaggio logico e razionale. Il linguaggio infatti comprende ointerpreta la realtà solo se si lascia interrogare dall’incondizionata libertà finitadell’uomo, dall’incondizionata libertà infinita di Dio e dal loro legame reciproco.L’ermeneutica dei simboli religiosi prova di riparare questa frattura, e cerca diabitarla correttamente e coraggiosamente.

Nella teologia ortodossa, non possiamo parlare di un linguaggio teologicosenza che questo sia appoggiato sulla Santa Rivelazione e sui dommi della Chiesa eun’attenzione speciale non è, infatti, indirizzata al linguaggio. Il linguaggio èarticolato, incorporato nella persona, sul fedele. Il linguaggio teologico, nella suaeccellenza deve rappresentare la voce della Chiesa, perché non sempre riesce adesprimere la volontà dello Spirito Santo.

Il massimo che il linguaggio teologico può raggiungere è quando il teologoriesce ad esprimere nel più alto grado, la vita ecclesiastica nel Santo Spirito. Lamodalità attraverso cui la frattura tra il linguaggio e la vita divina può esseresuperato, il criterio che riduce la distanza tra Dio e l’umanità, è la santità. Nel

Nicoleta CĂLINA

60

linguaggio teologico, il senso viene dall’alto al basso, cioè da Dio verso l’uomo,viene dalla Rivelazione, dal amore di Dio verso l’umanità.

Un punto da discutere sarebbe sui simboli religiosi. Il simbolo prova adanticipare la vita religiosa, la sua vera dimensione, però la condizione che ilsimbolo abbia una relazione perfetta con quelli a cui la teologia si rivolge, è che illettore sia una persona che abbia una certa inclinazione religiosa, ascetica.

Il linguaggio teologico di oggi è un linguaggio confessionalizzato, e,secondo la confessione, appartiene alla Chiesa Ortodossa, alla Chiesa Romano-Cattolica e alle Chiese Protestanti e le rappresenta. Indirettamente, esistono tretipologie di linguaggio, afferenti a queste confessioni. Attraverso queste tremodalità confessionali, sotto l’aspetto terminologico, noi, gli ortodossi, abbiamomoltissimo in comune con la Chiesa Romano-Catolica.

Il linguaggio teologico si trova in una dinamica divina, dipende dalladinamica della Chiesa, dalla sua vivacità, dalla sua vita interna. Ci sono,comunque, dei limiti e, specialmente nella teologia ortodossa, certe volte non èpossibile, attraverso le parole, esprimere Dio in tutti i Suoi aspetti, e da questopunto di vista fa testimonianza la teologia apofatica, che adopera soprattutto lanegazione.

Nei nostri giorni si contesta la piega semantica assunta dalla svoltalinguistica contemporanea e si suggerisce di oltrepassare l’orizzonte del simboloper attingere la realtà del simbolico stesso2. Perciò, il linguaggio è solo lostrumento e il medio della manifestazione dell’esperienza originaria. L’esperienzadel simbolico permette al linguaggio di anticipare l’incontro con la realtà primadella sua rottura attuata dall’intelletto astratto.

La diversità tra il creatore e la creatura può diventare ristretta solo perchénella sua autorivelazione storica Dio si è presentato non come colui che è semprepiù grande, ma come colui che si fa sempre più piccolo3. Questo processo sfidal’uomo nel suo stesso luogo naturale, lo sradica e lo inserisce in un evento-processodinamico di trasformazione simbolica e lo richiama al suo carattere di secondarietànei confronti della realtà totale.

Si riscopre la forza dell’analogia di relazione nella stessa autorivelazionestorica di Dio e nella concentrazione cristologica che permette al linguaggioparabolico di capovolgere la distanza e la dissomiglianza sempre più grande dallarealtà divina nella vicinanza e nella somiglianza sempre più grande in forzadell’umanizzazione di Dio e dall’abilitazione conseguente dell’uomo acomprenderlo4.

Il discorso sui limiti e sulle possibilità del linguaggio non è dunque un puroesercizio logico o metodologico, ma pretende anche di aprire lo spazio ontologicodella mediazione umana alla realtà singolare dell'autorivelazione storica di Dio.Heidegger in particolare, incoraggia la teologia a riscoprire la sua specificità e lasua originale storicità.5

La teologia deve chiedersi quali siano le resistenze originarie e quali siano icondizionamenti strutturali in atto sui quali intervenire in vista di un creativooltrepassamento.

Alcune considerazioni sul linguaggio teologico

61

Il linguaggio teologico articola linguisticamente l’evento storico dellarivelazione, di cui evidenzia non solo l’unicità, ma anche il tratto della verità edella libertà. Il rapporto tra la conoscenza e la realtà, deve essere estesa anche allinguaggio. Il linguaggio testimonia infatti la decisione soggettiva e libera di aprirsie di incontrare la verità più profonda dell’esperienza quotidiana, offerta tanto nellamodalità di una mistica dell'ineffabile quanto in quella di un’ontologiadell’inesauribile.

Il linguaggio teologico pertanto non si limita ad oggettivare il sensoprofondo della realtà, ma cerca di venirne a capo comprendendo e interpretando sestesso a partire dal mistero Dio, cioè a partire dalla realtà che tutto determina6.Viene avviato così il superamento della frattura tra noi e Dio. Lo spazio linguisticopertanto è lo spazio storico e libero in cui viene raccolta questa sfida: dire larelazione che intercorre tra incondizionata libertà finita e creata dell'uomo el’incondizionata libertà infinita e costituente di Dio, avvalendosi del giocoontologico della loro reciprocità dialogica, irriducibile ad ogni fusione di orizzontie riconoscibile solo in forza della decisione libera dei due partner del dialogo dellarivelazione.

NOTE1 P.H. Kolvenbach, “Linguistica e teologia”, in Rassegna di Teologia, nr. 26, Milano, 2002.2 P.A. Sequeri, “Il nuovo livello ecclesiale dell'evangelizzazione”, in Rivista Liturgica, Padova, Ed.

Messagero, nr. 1 genn./feb. 2003.3 B. Pennachini, Linguaggio biblico e linguaggio dei miti, Edizioni Gruppi Biblici Universitari, 2000.4 P. Gamberini, “Quali fondamenti per il dialogo?”, in Popoli, Padova, nr. 1/genn. 2004.5 Heidegger in Fenomenologia e teologia infatti dà un suggerimento interessante ai teologi in dialogo

con la filosofia: pensare e articolare un’epistemologia dell’effettività storica, cioè dell’eventosingolare. Questo presuppone la possibilità di comprendere la storicità non irrigidita in unparadigma scientifico astratto, ma come lo spazio ontologico e linguistico dell’accaderedell’evento storico singolare. Quest’ontologia della singolarità storica, di cui la teologia ècustode e di cui deve rendere ragione, sfugge sia all’astrazione dell’epistemologia dellascienza sia a quella dell’ontologia fondamentale.

6 Giuseppe Accordino, “Lo studio della teologia nella formazione ecclesiale”, in X Corso diAggiornamento per Docenti di teologia Dogmatica, Roma, 2000.

BIBLIOGRAFIA

*** “Discorso sul Linguaggio Biblico”, in La Comunicazione Contemporanea diGiovanni Paolo II ai partecipanti al Convegno Internazionale di Studipromosso dalla Lux Vide, Vaticano, 28 Settembre 1998.

Accordino, Giuseppe, “Lo studio della teologia nella formazione ecclesiale”, in XCorso di Aggiornamento per Docenti di teologia Dogmatica, Roma, 2000.

Bake, Warren, Nave’s Complete Word Study Topical Bible, Easy to Read Print.,2005.

Barr, James, Semantica del linguaggio biblico, Edizioni Gruppi BibliciUniversitari, 1999.

Nicoleta CĂLINA

62

Brenner, Athalya, Bible Translation on the Threshold of the Twenty-first Century:Authority, Reception, Culture and Religion, Lightning Source Ed., 2002.

Cleary, Denis Anthony, Il linguaggio teologico, Ed. Carey and Lienhard, Westport,2001.

D'Aosta, Anselmo, Proslogion, a cura di G. Sandri, Padova, CEDAM, 1959.Fabris, Rinaldo, Lo spirito e la parola, Edizioni Gruppi Biblici Universitari, 2001.Gamberini, P., “Quali fondamenti per il dialogo?”, in Popoli, Roma, nr. 1/genn.

2004.Gowan, Donald E., The Westminster Theological Book of Bible, D. E. Gowan ed.,

2004 Heidegger, Fenomenologia e teologia (a cura di N. De Feo), Firenze,La Nuova Italia, 1974.

Kiray, G., Lexical Tools to the New Testament, Replica Books Ed, 2002.Kolvenbach, P. H., Linguistica e teologia, in „Rassegna di Teologia”, nr. 26,

Milano, 2002.Lorizio, Giuseppe, “Analogia e/o metafora nel linguaggio teologico su Dio Padre”,

in Lateranum, nr. 46, 2001.Martin, David, Christian Language and Its Mutation: Essays in Sociological

Understanding, Ashgate Pub. Co. Ed., 2003.Mounce, William D., The Morphology of the Biblical Texts, Zondervan ed., 1998.Pennachini, B., Linguaggio biblico e linguaggio dei miti, Edizioni Gruppi Biblici

Universitari, 2000.Porter, Stanley E., Translating the Bible: Problems and Aspects, Continuum Intl.

Publ. Ed., 2000.Sequeri, P.A., “Il nuovo livello ecclesiale dell'evangelizzazione”, in Rivista

Liturgica, Padova, Ed. Messagero, nr. 1 genn./feb. 2003.Timpanaro, Sebastiano, The Genesis of Lachmann’s Method, University of

Chicago Press, 2005.Turner, Charles V., The Biblical Basis for Bible Translating with an Introduction

to Semantics and Applications, Lightning Sourse Inc. Ed., 2002.

ABSTRACT

This paper presents some aspects of the theological language, its limitationsand the modality through which the breach between language and divine will canbe surmounted. The theological language is derived from Revelation, being in adivine dynamic relationship depends on that of the Church, on its vivacity and onits inner life.

63

TEXT ANALYSIS WITHIN THE FRAMEWORK OFFUNCTIONAL GRAMMAR

Mădălina CERBAN

The pupose of this article is to analyse a text in terms of functional grammarby identifying the interpesonal structure of each clause. The text proposed foranalysis is taken from a sequence of lessons from an upper primary science class.Some of the clauses will be labelled as minor if they don’t have a grammaticalstructure. We will also note all mood metaphors where the mood choice is notcongruent with the speech function choice. We will use this analysis in order toreflect on the range of speech roles adopted by the actants, the use of modality andthe significance of the choice of Subject.

The text we are going to analyse is an extract from a children’s conversationwhile they are collaborating to perform a task given in a science class.

C: declarative Ok, we are doing this one.Conjunctive Subject Finite Predicator ComplementAdjunct………………Mood…………… ………Residue………..

A: declarative So we need that.Subject Finite Predicator Complement…..Mood……… …….Residue……………

C: minor Ok.

K: declarative Hey, I got it.Conjunctive Subject Finite Predicator ComplementAdjunct …..Mood……… …….Residue…………….

C: minor Oh, excellent.

Y: declarative Looks good.Finite Predicator ComplementMood …….Residue………………

C: declarative We need a heavy nut.Subject Finite Predicator Complement…..Mood……… …….Residue……………………

Mădălina CERBAN

64

K: declarative There is one off the um…Subject Finite Complement Adjunct…….Mood………… ……….Residue……………

N: declarative We need – (interrupted)Subject Finite Predicator…….Mood……. Residue

C: minor Yeah, yeah

N: imperative Go ask BillPredicator ComplementResidue…………………….

A: declarative We need a thin saw bladeSubject Finite Predicator Complement….Mood……….. …………Residue…………

C: imperative Use this.Predicator ComplementResidue…………………….

N: minor Oh yeah

A: yes/no Do you have a matchbox anywhere? interrogative Finite Subject Predicator Complement Adjunct

….Mood…….. ………………Residue………………….

N: yes/no Do you want me to ask Mr. Kelly? interrogative Finite Subject Predicator Subject Predicator Complement

….Mood…….. Residue Mood ……..Residue……………

A: elliptical Empty one. interrogative

K: declarative We got a heavy nuts. Subject Finite Predicator Complement ….Mood……… …………….Residue……………..

K: declarative We need to cut some string.Subject Finite Predicator Complement….Mood……… …………….Residue……………..

A: declarative Now we need another matchbox.Conjunctive Subject Finite Predicator Complement

Text analysis within the framework of functional grammar

65

Adjunct ….Mood………. ……….Residue………………

K: declarative It doesn’t,Subject FiniteMood………………….

declarative it doesn’t need a matchbox, does it?Subject Finite Predicator Complement finite Subject…Mood……… ………….Residue……….. …..Moodtag….

A: minor Yeah.

K: declarative Now we need one string,Conjunctive Subject Finite Predicator ComplementAdjunct……………Mood…………….... ……...Residue…………

K: declarative We ’ve got that.Subject Finite Predicator Complement……..Mood………… ……..Residue……………...

We ’ve got this.Subject Finite Predicator Complement……..Mood………… ……..Residue……………...

A: declarative Ok, we need a cork.Conjunctive Subject Finite Predicator ComplementAdjunct……………Mood…………….... ……...Residue…………

K: Wh- Where are we going to get some of those? interrogative Wh-/adjunct Finite Subject Predicator Complement

…Residue… …..Mood……. ………Residue……………

C: declarative What we need is wire and a cork.Subject Finite Complement…………..Mood…………… ...Residue….

A: polar- Ok, could you ask for one cork and one wire? interrogative Conjunctive Finite Subject Predicator Complement

Adjunct

Mădălina CERBAN

66

…..Mood…… …………Residue……………………

(text courtesy to Frances Christie, in Martin, J.R., Introduction to FunctionalGrammar)

We can observe that only five of the 30 sentences uttered by the childrentake the form of minor clauses; among them there are 18 declaratives, fourinterrogatives and three imperatives. Y speaks only once, but the other childrentake on a range of speech roles. The offer expressed in „Do you want me to ask Mr.Kelly?” can be interpreted as involving explicitly subjective modulation.1 The finalinterrogative, functioning as a command, is modalized, otherwise MOOD choicesare congruent with speech function and Finites construe present tense as thespeakers focus on the task.

Thirteen out of 22 Subject choices are realized as we, symbolizing thecollaborative nature of the task which can’t be accomplished without conversation.You appers as Subject five times, I twice, and it (referring to the model the childrenhave to make) twice. Therefore, we can conclude that the negotiation ofinformation, as well as goods and services, centres on the actants themselves. Bycontrast, the model they have to make appers only in Complement role.

NOTES

1 Halliday considers that the explicitly subjective modulation makes the speaker responsible for theutterance. This form of realisaton involves first person (in declaratives) or second person (ininterrogatives) and the present tense of the cognitive verbs such as to believe, to think, toreckon, etc.

BIBLIOGRAPHY

Halliday, M.A.K., “Notes on Transitivity and Theme in English”, in Journal ofLinguistics, no. 3, 1968.

Halliday, M.A.K., Spoken and Written Language, Deakin University Press, 1985.Lyons, John, Introduction to Theoretical Linguistics, Cambridge University Press,

1968.Martin, J.R., English Text: System and Structure, London, Arnold, 1992.Muir, James, A Modern Approach to English Grammar: An Introduction to

Systemic Grammar, Batsford, 1994.

RÉSUMÉ

Nous avons présenté dans cet article quelques problèmes soulevés parl’identification des propositions qui expriment des procès matériels. Pour pouvoirêtre identifiées correctement, elles doivent être analysées du point de vue de leursconstituants et soumises à des tests grammaticaux et sémantiques.

67

TRADUCTION TECHNIQUE ET TERMINOLOGIE.QUELQUES REMARQUES

Dorina CHIŞUniversitatea „Tibiscus”, Timişoara

Outre les problèmes que toute traduction soulève, le traducteur technique estconfronté, dans son travail, aux problèmes spécifiques entraînés par l’emploi de laterminologie. Afin de pouvoir rendre le sens et surmonter les contraintes de laforme, il doit s’assurer tout d’abord qu’il a bien compris les termes spécialisés dutexte d’origine et qu’il a trouvé leurs équivalences dans la langue d’arrivée.

Au niveau de chaque discipline scientifique, surtout dans l’airetraditionnellement désignée comme « technico-scientifique », on peut imaginer unmodèle linguistique circulaire. Son noyau sémantique comprendrait un nombreréduit de grandeurs physiques décrivant les expériences fondamentales et lesénoncés (utilisant des éléments linguistiques et / ou mathématiques) des lois dudomaine. Ces énoncés-lois sont, le plus souvent, des phrases affirmatives àcaractère général, indépendantes entre elles. Autour de ces énoncés se situentd’autres propositions qui expriment des propriétés moins générales, les théorèmesde la discipline. Pour comprendre n’importe quelle discipline technique il estnécessaire de connaître les expériences fondamentales du domaine, les grandeursphysiques de base, les principales grandeurs dérivées, ainsi que les énoncéscorrects des lois et des théorèmes. Très souvent (et selon le domaine respectif) lediscours combine les éléments linguistiques et les symboles mathématiquesafférents aux grandeurs physiques.

Le noyau sémantique fondamental d’un langage technico-scientifique seraitdonc formé de l’ensemble des phrases qui expriment le contenu et lesconséquences des expériences fondamentales et des lois du domaine où il trouveapplication. Dans cette perspective, le langage d’un domaine peut être envisagécomme une structure à caractère historique, formée de l’ensemble fini desparaphrases grammaticalement correctes qui, seules ou dans un contexte pluslarge, sont subordonnées à des critères logiques spécifiques au domained’application. Ces phrases seront interprétées de la même manière par tous lesmembres du groupe disciplinaire, ce qui rend très efficiente la communication ausein du groupe. Un spécialiste pourra facilement identifier une phrase commeappartenant à une certaine discipline si l’énoncé correspond au modèle sémantiquerespectif. Les textes de spécialité sont compris par les spécialistes même s’ilscontiennent des fautes de grammaire ou des écarts des normes stylistiques, si lastructure logico-sémantique rendue est correcte.

Pour pouvoir mener à bon terme un travail de qualité, il est indispensableque le traducteur (technique) dispose d’un bagage de connaissances assez

Dorina CHIŞ

68

important sur les notions scientifiques de base. Il doit bien connaître lesphénomènes, les grandeurs et les unités de mesure s’il se propose de travailler surles notions de technologie générale, qui constituent un soi-disant «tronc commun»pour plusieurs disciplines techniques. À cette base il devra joindre ensuite desnotions scientifiques et techniques appartenant au domaine et au sous-domaine quiconstituent le contexte de son travail, et même aux pratiques de laboratoire ouindustrielles, aires généralement moins accessibles pour lui. Une telle démarche luipermettra tout d’abord de reconnaître les termes, de les découper correctement, dereconnaître le domaine auquel ceux-ci appartiennent et ensuite d’établir entre lesnotions représentées par les termes spécialisés certains liens élémentaires.

Très souvent les connaissances terminologiques dont les traducteursdisposent ont un caractère plutôt théorique. C’est que, dans une grande mesure,leurs sources d’information sont constituées par des ouvrages didactiques quioffrent des notions théoriques classiques et beaucoup moins de notionspragmatiques.

Trouver des équivalences – d’une langue à l’autre – en général, mais surtoutpour les termes scientifiques et techniques, constitue un problème ardu de laterminologie bilingue et multilingue ainsi que de la traduction spécialisée. On part,généralement, du principe que les diverses terminologies reflètent les structuresobjectives de la réalité. Et, justement, le découpage de la réalité ne coïncide pastoujours dans les deux langues. Prenons l’exemple du terme assiette du domainedes constructions routières. Conformément au Dictionnaire technique routier(Association Internationale Permanente des Congrès de la Route, AIPCR, Paris,1982) il désigne, dans le cas d’une route édifiée en remblai, la surface del’ouvrage comprise entre fossés. L’équivalent roumain consacré du terme estampriză. La définition de ce terme, rendue en français est: partie de terrainoccupée par les éléments constitutifs de la route en section transversale (y comprisles fossés), mesurée en projection horizontale. (Belc., F., 1995, Căi de comunicaţieşi lucrări de artă, Centrul de multiplicare al Universităţii „Politehnica” Timişoara,p. 73). On voit bien que les deux termes, considérés et utilisés comme équivalents,comportent une différence importante au niveau référentiel (‘surface compriseentre fossés’ / ‘surface de la route et des fossés contigus’). Une telle équivalence,même légitimée par les dictionnaires spécialisés, peut s’avérer inadéquate ou mêmeerronée dans un certain contexte (lorsqu’il s’agit, par exemple de préciser avecexactitude les dimensions de l’assiette). Les dictionnaires bilingues qui offrent destermes équivalents sans en ajouter les définitions constituent une sourced’informations incomplète.

Cet exemple nous donne l’occasion de souligner encore une fois la nécessité,pour le traducteur, d’avoir des connaissances dans le domaine de référence et de nepas se fier aux faux amis. Reconnaître un terme n’est pas suffisant. Ayant à traduirele français assiette (à propos d’une route), on peut facilement se tromper si on cèdeà la première impression de déjà vu. Oui, c’est vrai, en roumain il y a asietă,équivalent du terme français, qui, toutefois ne s’emploie pas dans les constructionsroutières mais seulement dans la marine où il désigne ‘l’inclinaison longitudinale

Traduction technique et terminologie. Quelques remarques

69

d’un navire à cause d’un manque d’uniformité dans la répartition de la charge’, etdans le domaine du droit : ‘manière de fixer les impôts dus à l’État.’ Il est évidentque la recherche ponctuelle dans un dictionnaire bilingue qui ne comprend pas dedéfinitions, ne saurait être suffisante dans un pareil cas.

Il faut donc agir avec prudence, bien que, généralement, plus un terme estspécialisé, plus il est facile à traduire. Des termes comme polytetraflueréthylène oudéshydrocyclisation ne posent pas de problèmes de traduction.

Lorsqu’il s’agit de la traduction des syntagmes terminologiques les chosespeuvent encore se compliquer. Il y a des cas où tous les termes composant unsyntagme roumain disposent de correspondants parfaits en français, pourtantl’équivalent syntagmatique est tout à fait différent. Dans le vocabulaire ducommerce, par exemple, preţ de achiziţie constitue un syntagme terminologiqueconsacré. Achiziţie dispose d’un équivalent parfait es français : acquisition, preţ setraduit par prix, mais le syntagme français consacré est prix d’achat et non pas*prix d’acquisition.

L’origine commune, le grand nombre d’emprunts terminologiques, lecaractère de plus en plus international de la terminologie scientifique et techniqueconduisent le plus souvent à un certain parallélisme, ainsi qu’à une transparenceévidente des termes français pour les locuteurs roumains. Généralement, leuréquivalence ne pose pas de grands problèmes. Pourtant, les différences existantesainsi que certaines fausses identités peuvent déterminer des confusions, desinexactitudes ou même des contresens dans la traduction.

Certains dictionnaires offrent des équivalences, d’autres définissent lestermes, mais ne disposent pas toujours de l’espace nécessaire pour donner toutesles informations nécessaires sur le référent. Le terme roulette, par exemple peutdésigner une roue de petite de dimensions, mais aussi un ensemble formé d’unpivot, une axe et une petite roue. Une pièce visée pourrait être une pièce fixée àl’aide des vis ou bien une pièce filetée qu’on peut viser. D’autre part, le termeroumain piesă înşurubată est rendu en français par pièce boulonnée, bien que, enfrançais comme en roumain, une vis / un şurub et un boulon / un bulon sont deschoses différentes.

Les différences d’extension sémantique constituent aussi une distinctionnécessaire. Dans le processus de traduction des termes français vers le roumain,surtout quand il s’agit de termes polysémiques, on peut avoir à faire à des cas trèsdifférents : des ressemblances ou même identités formelles et sémantiquesjusqu’aux différences sur au moins un de ces plans, si ce n’est sur les deux :

1. ressemblances formelles et sémantiques : tubulaire / tubular– pièce tubulaire / piesă tubulară – ‘ayant la forme d’un tube’– structure tubulaire / structură tubulară – ‘réalisée au moyen des tubes’– circuit tubulaire / circuit tubular – ‘réalisée au moyen des tubes2. ressemblance formelle, identité de sens partielle : bouton / buton– sens identique : ‘pièce qui, pressée, transmet la commande pour une action

mécanique ou électrique’ : presser le bouton de commande / a apăsa pe butonul decomandă ;

Dorina CHIŞ

70

– sens existant dans les deux langues avec certaines différences d’extension :‘pièce généralement circulaire, plate ou bombée, de matière dure, que l’on fixe surles vêtements pour en assurer la fermeture ou pour servir d’ornement’. Dans ce cas,le roumain a retenu seulement le sens de ‘bouton mobile servant à fermer lamanchette’. Une autre différence : en roumain on note ici des formes de plurieldifférentes: buton – butoni face à buton – butoane, du premier cas. Cela pourraitindiquer le fait qu’il s’agit en roumain d’une rupture dans la chaîne sémantique duterme polysémique. Dans les dictionnaires (F. Marcu, C. Maneca, Dicţionar deneologisme, Editura Academiei, 1978, F. Marcu, Neologisme, Editura Ştiinţifică,1995) on a enregistré un seul terme (buton) polysémique. Cette différenciation desformes du pluriel permettrait peut-être de faire la différence entre deuxhomonymes.

– sens existant seulement en français, qui n’ont pas été repris par le roumain :a. ‘pièce de forme sphérique ou cylindrique qui sert à ouvrir ou à fermer’ : lebouton de la porte (tourner le bouton de la porte). En roumain ce sens n’existe pas,sans doute à cause des formes différentes que l’objet a prises chez nous le long dutemps ; b. ‘pousse qui, sur une plante donne naissance à une tige, à une fleur ou àune feuille : un bouton de rose ; c. ‘petite pustule sur la peau: éruption de petitsboutons .

Lorsqu’un terme de plus grande extension est rendu dans la traduction pardeux ou plusieurs termes d’extension plus réduite, on assiste à une dilution du sens(Teodora Cristea parle de scission du sens, 1982) : le terme français colonel quidésigne ‘le grade le plus haut pour les officiers supérieurs’ des troupes terrestres etaériennes dispose en roumain de deux équivalents : colonel et comandor, ce dernieremployé dans le cas des forces aériennes (et navales). Un autre exemple : le termefrançais joint, élément constitutif des syntagmes utilisés dans le domaine dubâtiment, trouve en roumain plusieurs équivalents selon le contexte précis : joint àbague / îmbinare cu inel, joint bitumineux / rost umplut cu bitum, joint d’eau /ecran de apă în rost, joint plat / garnitură plată.

Inversement, un seul terme roumain, polysémique peut rendre plusieurstermes français concentrant la traduction. Dans le génie civil, buiandrugdésigne une ‘poutre au-dessus d’une ouverture’. Il peut rendre deux termesfrançais : linteau et poitrail, qui désignent le même type d’objet, ayant pourtant desdimensions différentes : petites dimensions dans le premier cas et grandesdimensions dans le second.

Vu la complexité extrême des rapports contextuels entre les termes, il estparfois dangereux de recourir, lors de la traduction technique, aux procédéscourants de la traduction générale: on ne fait pas appel, autant que possible, à latransposition ou à d’autres formes de compensation. Un terme nominal de la languesource est rendu, si possible, par un autre du même type, dans la langue cible.Faute d’équivalent, on peut créer un néonyme, employer un syntagme descriptif,redéfinir une forme disponible ou utiliser, en dernier ressort, un xénisme mis entreguillemets et accompagné par une périphrase descriptive incidente.

Traduction technique et terminologie. Quelques remarques

71

Il faut observer que le processus de la traduction est source de synonymesnéologiques. Il paraît bien que cela se passe plus souvent dans le domaine de lascience et de la technique où le besoin de précision conduit plutôt à citer un termequ’à le traduire, en dépit des possibilités que la langue-cible offre.

C’est qu’on cherche à éviter, de cette manière, la polysémie, le halod’associations et de nuances stylistique dont disposent les mots ayant une longueexistence et une grande fréquence. Le terme emprunté aura un sens très précis, unminimum d’associations possibles et sera utilisé dans un nombre réduit decontextes – ce qui répond à la demande de précision et de rigueur imposée par ceregistre de la langue.

On préférera donc le terme joncţiune (< fr. jonction) dans des contextes telsque: Joncţiunea celor două nave s-a realizat. Punctul de joncţiune al celor douămecanisme…

Les synonymes roumains de joncţiune, respectivement legătură, uniredisposent d’une sphère sémantique beaucoup plus large, de valeurs stylistiquesparticulières et d’une grande fréquence dans de nombreux contextes, donc d’uneprécision et d’une spécificité diminuées.

Un autre problème que nous nous bornons d’évoquer est celui du rapportentre polysémie et synonymie. Les informations offertes par les dictionnairestechnique bilingues ou multilingues doivent être approchées avec circonspection.Lorsqu’on offre dans la langue-cible plusieurs équivalents, on ne précise pastoujours s’il s’agit des sens différents d’un même terme polysémique ou bien destermes synonymes et, dans ce cas, quel est le degré respectif de synonymie. Unerecherche parallèle dans chacune des deux langues s’impose donc.

Normalement, la traduction terme à terme des textes scientifiques ettechniques est possible, car il est plus probable de trouver un équivalent parfaitpour un terme spécialisé que pour tout autre mot. Dans ce type de traduction ce quicompte c’est surtout la restitution intégrale du contenu cognitif, sans rien ajouter ouomettre, donc avec une extrême fidélité sémantique. On a d’ailleurs apprécié que,en traduction automatique, les meilleurs résultats ont été obtenus pour les textestrès spécialisés.

BIBLIOGRAPHIE

Bédard, Claude, La traduction technique. Principes et pratique, Montréal,Linguatech, 1986.

Cristea, Teodora, Contrastivité et traduction, Universitatea din Bucureşti, 1982.Coteanu, Ion, Stilistica funcţională a limbii române, Bucureşti Editura Academiei

RSR, 1973.Hristea, Th., Probleme de etimologie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968.Hristea, Th. (coordonator), 1984, Sinteze de limba română, Bucureşti, Ed.

Albatros, 1984.Iordan, I., V. Robu, Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1978.

Dorina CHIŞ

72

Guiraud, P., Les mots savants, Paris, PUF, 1978.Kokourek, R., La langue française de la technique et de la science, Wiesbaden et

Paris, O. Brandstetter et Documentation française, 1990.Lerat. P., Les langues de spécialité, Paris, PUF, 1995.Macrea, D., Lingvistică şi cultură, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1978.Marcu, F., « Bazele elaborării şi însuşirii terminologiei ştiinţifice », in LR, XXIII,

nr. 5, 1974.Marcu, F., Neologisme, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1995.Marcus, S., Artă şi ştiinţă, Bucureşti, Editura Eminescu, 1986.Rey, A., 1979, La terminologie – noms et notions, Paris, PUF, 1979.Ursu, N. A., Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică, 1962.

ABSTRACT

The equivalence of technical and scientific terms in translation can raiseserious problems. These terms reflect objective reality and they should bemonosemous and, therefore, easy to translate. Yet, conceptualization differs fromone language to another, engendering translation problems. Besides, specializedterms are often polysemous and deceptive. Under the circumstances, translatorshave to accurately identify the rferents in order to perform adequately.

73

ZUM ADNOMINALEN POSSESSIVEN DATIVIM DEUTSCHEN

Bogdana CÎRTILĂ

Eine ganz besondere Konstruktion der attributiven Possession im Deutschenstellen die in der gesprochenen Umgangssprache und in Dialekten weit verbreitetenFügungen des Typs dem Vater sein Haus dar. Es geht hier um einen analytischenTyp von possessiven Nominalphrasen mit „linking” pronoun (Koptjevskaja-Tamm2003: 660ff.), das seine obligatorische Stellung zwischen Possessum- unddativmarkierter Possessor-Phrase einnimmt.

Wie sich im Folgenden zeigen wird, tanzen solche Syntagmen inmorphologischer, syntaktischer und semantischer Hinsicht aus der Reihe (Zifonun2005: 25). Dessen ungeachtet halten sie sich hartnäckig in den genanntenVarietäten und erscheinen somit als funktional angemessen. Dieser Beitrag gibteinen Überblick über ihre typischen grammatischen und stilistischenCharakteristika, prüft sie ferner auf ihre funktionalen und pragmatischenLeistungen, so wie sie aus der Gegenüberstellung zu andern Strukturen derPossession in der Referenz resultieren und behandelt schließlich das Thema ihrerEntstehung durch Reanalyse und Grammatikalisierung.

Eine Konstruktion mit adnominalem possessivem Dativ weist eineanalytische Struktur auf, die sich aus drei in einer klar festgelegten Abfolgeauftretenden Komponenten zusammensetzt. So besteht die Fügung dem Vater seinHaus aus der Possessor-Phrase 1 in Form eines Nomens oder Pronomens im Dativ:dem Vater, gefolgt von der Possessor-Phrase 2, einem mit der Phrase 1koreferenziellen Possessivum: sein und schließlich der nominalen Possessum-Phrase: Haus. Die drei Teilelemente ergeben eine einzige possessiveNominalphrase, in der das Possessum die Rolle des Nukleus spielt, wobei derPossessor jeweils adnominal in struktureller und logisch-semantischerAbhängigkeit zur Bezugsgröße kodiert wird (Schmid 1988: 151). Der Possessor istalso doppelt kodiert, ferner gibt es einen Kasusmarker am Possessor und einenKongruenzmarker am Possessum (Seiler 1983: 71). Die feste Struktur dieserFügungen kann in keiner Form geändert werden; so ist die einzige möglicheVariante dem Vater sein Buch und nicht: *das Buch ist dem Vater sein, *ich findedem Vater sein Buch interessanter als dem Peter sein, *wem ist dieses sein Buch?usw.

Dabei steht das das Possessum bezeichnende Bezugsnomen in der Regel ander Subjektstelle im Satz: dem Peter sein Vater, es kann aber auch im Akkusativ:ich habe dem Peter seinen Vater gesehen oder im Dativ: ich habe dem Peterseinem Vater nichts davon gesagt auftreten.

Bogdana CÎRTILĂ

74

Die doppelte Kodierung des Possessors (in der Dativphrase und imreferenzidentischen Possessivum) ist struktural obligatorisch: *dem Vater das Hausund wird semantisch nicht als redundant empfunden. Die Dativgröße isteliminierbar, was allerdings die Konstruktion nicht mehr zu Stande kommen lässt:dem Vater sein Haus ® sein Haus, daher die Einordnung des adnominalen Dativsin die Kategorie der „freien Dative” der deutschen Sprache (Schmid 2006: 957).Als einziger adnominaler „freier Dativ” ist er nicht adverbal oder verbspezifischund auch kein Satzglied, wie der Pertinenzdativ, der Dativus (in)commodi, ethicusund iudicantis: dem Vater sein Hut hängt an der Wand – adnominaler possessiverDativ, aber: dem Vater hängt sein Hut an der Wand – Dativus (in)commodi.

Eine in den Sprachen der Welt weit verbreitete possessive Konstruktionbesteht darin, dass der Possessor am Possessum pronominal angezeigt wird. Imeuropäischen Bereich sind solche Fügungen mit Auxiliarpronomen fastausschließlich in einigen germanischen Sprachen (Deutsch, Friesisch,Niederländisch, Dänisch, Schwedisch, Norwegisch) zu finden. Sie haben eineneher umgangssprachlichen und / oder dialektalen Charakter, oder beziehen sich aufältere Sprachzustände. Diese „linking” pronouns (Koptjevskaja-Tamm 2003: 665)sind Possessivpronomen, die in analytischen possessiven Nominalphrasenzwischen Possessor und Possessum eingesetzt werden. Das Possessivpronomen istdem Possessum adjazent und wird normalerweise analysiert als damit syntaktischassoziiert, da seine Basisform dem Genus und Numerus des Possessors entspricht.Andererseits besteht Numerus- und Genuskongruenz zwischen Possessum undPronomen. So fungiert das obligatorische Possessivpronomen in der deutschenKonstruktion1 mit adnominalem Dativ als Relator zwischen Dativ und einer ineinem Zugehörigkeitsverhältnis stehenden Größe (Schmid 1988: 144). Es ist eherals Auxiliar als ein selbständiges eigentliches Possessivum zu verstehen,semantisch ist es etwa mit dem Adjektiv eigen vergleichbar. Die Genuskongruenzzwischen Dativphrase und Possessivpronomen kann zumindest regionalaufgehoben werden: der Mutter sein Haus, meiner Schwester sein Hund (Bsp.Schmid 1988: 144). Diese Tatsache erklärt ferner, wenn auch indirekt, dieGleichsetzung des Possessivpronomens sein mit dem Adjektiv eigen, da Adjektivenicht genusbedingt sind. Damit steht im Einklang, dass das Possessivverhältniszwischen der dritten Person und dem Possessum sprachtypologisch anders zucharakterisieren ist als das zwischen der ersten oder zweiten Person und demPossessum.

In den verschiedenen Grammatiken der deutschen Gegenwartsspracheherrscht die Tendenz, den adnominalen possessiven Dativ – falls er überhauptberücksichtigt wird – als Realisierungsmöglichkeit der Possessivrelationregelmäßig als Substandard abzulehnen, weil er der standardsprachlichen Normnicht entspreche. Die sprachgeschichtliche Orientierung der älteren Grammatikenzeigt im Gegensatz dazu eine Auseinandersetzung mit einer Vielzahl vonhistorischen Belegen der Konstruktion, vor allem aus altnieder- undalthochdeutschen Urkunden. Von dieser Vorgehensweise lässt sich auf eine

Zum adnominalen possessiven Dativ im Deutschen

75

größere Bedeutung des Dativs neben anderen Possessivkonstruktionen schließen,wenn Vorstufen des heutigen Deutsch untersucht werden (Schmid 1988: 246).

Obwohl für manche Autoren diese Ausdrucksweise im modernen Deutschals eher umgangssprachlich gilt (s. Wegener 1985: 49, Duden 2005: 600 u. a.), sindKonstruktionen mit adnominalem Dativ eigentlich hochfrequent, vor allem in dergesprochenen Sprache, im kolloquialen Hochdeutsch wie auch in mehrerenDialekten des Deutschen: Mittelfränkisch, Hessisch, Thüringisch, Obersächsisch,Niederalemannisch, Nord-, Mittel- und Südbairisch (Koptjevskaja-Tamm 2003:665): dem Fischer sine Fru, minere Schwöster ihr Hof (Bsp. Lindauer 1995: 157),meinem Fadder sei Buch (Bsp. Koptjevskaja-Tamm 2003: 666), am Nachber seiKatz, wobei am hier nicht als Präposition zu verstehen ist, sondern als unbetontermännlicher Artikel (Bsp. Petershagen 2004: 56). Solche Konstruktionen lassen sichaber im ganzen deutschen Sprachraum als durchaus üblich nachweisen (Lindauer1995: 157) und auch literarische Belege lassen sich finden (Schmid 2006: 957).Deshalb ist die Einstufung des Dativs als volkstümliche und mundartlicheKonstruktion ein Kategorisierungsversuch, der der Rolle des Dativs im heutigenDeutsch nicht gänzlich gerecht wird (Schmid 1988: 151).

Es wird vermutet, dass die frequente Verwendung des adnominalenpossessiven Dativs auch eine Konsequenz des allgemeinen adverbalenGenitivschwunds ist: den Kranken seiner Wunde heilen ® dem Kranken seineWunde heilen (Schmid 1988: 252). Andere Grammatiken (z. B. Glück/Sauer 1997:507) bringen ihn in Verbindung mit dem Genitiv- oder Präpositionalattribut mitvon, wobei der adnominale possessive Dativ als umgangssprachlicheUmschreibungsmöglichkeit der hochsprachlichen Possessivstrukturen mit Genitiv-und Präpositionalattribut betrachtet wird: dem Vater sein Haus vs. das Haus desVaters (hier möglich auch: Vaters Haus), das Haus von meinem Vater. Mittelszuletzt erwähnter Konstruktionen werden verschiedene possessive und sogar nichtpossessive Relationen (so z. B. die Herkunftsrelation im Falle derPräpositionalfügung) signalisiert. Im Falle der Konstruktion mit adnominalempossessivem Dativ liegt jedoch eindeutig ein Possessivverhältnis vor. Unbestrittenist der Genitiv die prototypische Struktur der attributiven Possession im Deutschen,doch wirkt er für viele Sprachbenutzer eher formal und antiquiert. Im gesprochenenDeutsch wird der Genitiv deshalb gern umgangen und mit demumgangsprachlicheren besitzanzeigenden Dativ oder der von-Konstruktion ersetzt,wobei die deutliche Neigung des Neuhochdeutschen, synthetische durchanalytische Formen zu ersetzten, erkennbar ist.

Auch die rekursive Anwendbarkeit des adnominalen Dativs weist auf dieParallele zum adnominalen Genitiv hin, der ebenfalls endozentrisch zurNominalphrase gehört: dem Onkel seinem Freund sein Auto vs. das Auto desFreunds des Onkels.

Diese Art der Possessivkonstruktionen weisen meistens einen lexikalischenPossessor in Form eines Appellativs: dem Jungen sein Spielzeug oder einesEigennamen: dem Peter sein Fuß auf. Als grammatischer Possessor könnenPersonalpronomina der dritten Person im Dativ fungieren: ihm sein Buch, ihr ihr

Bogdana CÎRTILĂ

76

Haus. Hier kongruiert das Possessivum mit dem pronominalen Possessor in Personund Numerus. Solche Konstruktionen lassen aber keine deiktischenPersonalpronomina als Possessor zu: *mir mein Haus, *dir dein Haus, *uns unserHaus, *euch euer Haus, *Ihnen Ihr Haus. Daraus ergibt sich weiter, dassKonstruktionen mit adnominalem Dativ im Deutschen eigenartigerweise nur mitPossessiva der dritten Person gebildet werden können, für die erste oder zweitePerson sind sie ausgeschlossen (Seiler 1983: 71). Anstelle des Personalpronomenskann auch das dativische Demonstrativ- oder Interrogativpronomen als Possessorfungieren: dem sein Buch, wem sein Buch?.

Der adnominale Dativ darf als possessives Ausdrucksmittel nicht aufpersönlichen Besitz: ihm sein Auto, der Mutter ihr Hut oderVerwandtschaftsbezeichnungen: dem seine Mutter, dem Georg sein Bruderbeschränkt werden. Es besteht wie beim Genitivattribut keine Restriktion durch dasBezugsnomen (Wegener 1985: 49). Eine sehr weit gefasste Possessivrelation isthier angesiedelt und somit sind folgende Beispiele durchaus denkbar (Schmid1988: 143): dem Peter seine Hände zum Ausdruck einer Körperteilbeziehung oderihm sein Gegner / Freund als Ausdruck zwischenmenschlicher Beziehungen. AuchEigenschaften: dem Peter sein Mut oder Zustände des Possessors: meiner Freundinihr Schmerz sowie eine sehr lockere alienable Possessivrelation: der Gudrun ihredrei Kisten Bier, dem sein Job können durch Fügungen dieser Art ausgedrücktwerden. In Aussagen wie: ihm seine Befreiung und ihm seine Erfindung fungiertder Dativ als Patiens bzw. Agens und die Konstruktion konkurriert mit demgenitivus objectivus (= „die Befreiung, die ihm gilt”), bzw. mit dem genitivussubjectivus (= „die Erfindung, die er macht”).

Kodiert der adnominale Dativ einen belebten – prototypischerweisehumanen: dem König sein Schloss, aber auch nicht-humanen: dem Hund seinePfoten, der Katze ihre Jungen – Possessor, ist er wie das Genitivattribut zu allenNomenklassen zu bilden. Unbelebte Konkreta können dagegen nicht ohne Weiteresals Possessor auftreten. Unter Umständen können auch Teil-Ganzes-Relationendurch diese possessive Konstruktion ausgedrückt werden: dem Haus sein Dach,wobei ein Relator wie sein hier im Sinne von eigen zu verstehen ist (Wegener1985: 49).

Im Folgenden werde ich näher eingehen auf das viel diskutierte Thema derEntstehung der Konstruktion mit adverbalem possessivem Dativ auf dem Wegevon Reanalyse und Grammatikalisierung der Strukturen mit einem adverbalenDativ. Bestimmte Typen von obligatorischen oder freien adverbalen Dativenkönnen in Sätzen vorkommen, die eine possessive Nebenbedeutung aus demZusammenspiel von Partizipanten und Verbalhandlung erhalten. Aus einerambigen Aussage mit adverbalem Dativ ist somit eine eindeutig possessiveNominalphrase mit adnominalem, verbunabhängigem Dativ entstanden, der alsinterner Possessor fungiert. Ein externer adverbaler possessiver Dativ wurde alsoals interner adnominaler Possessor reinterpretiert (Waltereit 1999: 24): ichrepariere der Mutter das Fahrrad ® ich repariere der Mutter ihr Fahrrad ® ichrepariere [der Mutter ihr Fahrrad] ® der Mutter ihr Fahrrad.


77

Diachronisch handelt es sich hier um eine „syntaktische Umdeutung ausFällen, in denen der Dativ vom Prädikat abhängt und das Possessivpronomen alleindas Possessivverhältnis bezeichnet” (Ogawa 2003: 156). So „finden sich (imFrühneuhochdeutschen) nicht selten Fälle, in denen sich der Dativ entweder alspossessiver Dativ oder als Dativobjekt bzw. Dativus commodi / incommdiauffassen lässt” (ebd.). Mehrere Autoren vertreten die Meinung, dass dieseEntwicklung auf eine charakteristische Serialisierung zurückzuführen ist. So wirdaus dem adverbalen Dativ eine adnominale Größe, wenn der Bezug zumValenzträger Verb nicht mehr eindeutig ist. Unsicherheiten in der Deutung desBeziehungsgefüges im Satz führen dann zu Veränderungen des syntaktischenStatus. Die syntaktische Hierarchie im Satz ändert sich, wenn aus einem Dativus(in)commodi ein adnominaler Dativ wird: er hat meinem Vater sein Haus gebaut® meinem Vater sein Haus ist groß, er hat dem Bürgermeister sein Autoangezündet ® dem Bürgermeister sein Auto. Auch der Übergang vomobligatorischen Dativobjekt zum „freien” adnominalen Dativ ist möglich: ich gebedem Vater sein Buch ® dem Vater sein Buch ist alt.

Abgrenzungsschwierigkeiten treten dann auf, wenn der adnominale Dativ inObjektposition steht und auch als adverbaler Dativ aufgefasst werden kann: erzertrat der Liesel ihre Blumen. So wird in der Aussage: er gibt das Buch demOnkel seiner Schwester in der standardsprachlichen Version mit Genitivattribut derOnkel als Empfänger gedeutet. Im Gegensatz dazu wird die Dativeinheit in dermundartsprachlichen Version als adnominal possessiv betrachtet, und somitbekommt die Schwester des Onkels das Buch. Zu Überlappungen ähnlicher Artkommt es auch im Falle von: er hat meinem Vater sein Geld gestohlen, wo es nichteindeutig ist, ob das Verb als zweistellig zu interpretieren ist oder als dreistellig mitzwei selbständigen Einheiten, die zwei verschiedene syntaktische Rollen spielen.Die Doppelsinnigkeit wird durch das Ersetzen des Possessivums durch denbestimmten Artikel behoben: er hat meinem Vater das Geld gestohlen, was eineneindeutigen Dativus incommodi ergibt.

Solche ambige Formen dürften auch den Ausgangspunkt für dieHerausbildung eines selbständigen adnominalen Dativs, der bereits für dasAlthochdeutsche nachweisbar ist, gewesen sein (Schmid 2006: 957). Es kam zueiner Umdeutung der zweifachen Relation mit adverbalem Dativ (incommodi,possessiv) hin zu einer einfachen adnominalen Beziehung, bevorzugt in Fällen mitDoppelmarkierung durch Dativ und Possessivpronomen (Schmid 1988: 249-253).Der adverbale Dativ hat außer der semantischen Rolle des Possessors auch die desExperiencers, da er zum Verbalsyntagma gehört. Da der adnominale Dativunabhängig von einem Verb auftritt, bezeichnet er nicht den von einem GeschehenBetroffenen, sondern er hat nur die Rolle des Possessors.

Der adverbale Dativ in (a.) da zerriss [dem Jungen] [seine Hose], der demAusdruck der Betroffenheit dient, ist als adnominaler Possessionsmarker in (b.) dazerriss [[dem Jungen] seine Hose] reanalysiert worden (Waltereit 1999: 21). Diesyntaktische Hierarchiestruktur in den zwei Sätzen ist unterschiedlich, mit dersegmentalen Oberfläche aber verträglich. Die traditionelle Ansicht (vertreten auch

Bogdana CÎRTILĂ

78

in König/Haspelmath 1998) geht davon aus, dass Reanalyse syntaktischeAmbiguität voraussetze, dass in der alten syntaktischen Struktur die neueirgendwie schon erhalten ist. Waltereit (1999) vertritt die Meinung, dass nicht dieSyntax (im Sinne einer vorgängigen konstituentiellen Ambiguität), sondern dieSemantik der neuen Struktur in der alten schon angelegt ist und dass die neuesyntaktische Struktur nur ein Reflex des semantischen Wandels ist. Die Bedeutungder neuen Struktur ist nicht genau die gleiche wie die der alten, sondern entsprichteiner sehr naheliegenden Inferenz von ihr. So bedeuten (a.) und (b.) nicht dasgleiche. Die Konstruktion in (a.) zeigt, dass der Referent der Dativ-Phrase von demSachverhalt des Hosenrisses betroffen ist. Es ist naheliegend, hieraus zu inferieren,dass die Hose des Jungen riss und das entspricht genau der Bedeutung von (b.).Eine zwingende Schlussfolgerung aus (a.) ist (b.) aber nicht. Wenn die Dativ-Phrase und das Posssessivum in (a.) nicht referenzidentisch sind, d.h. die Hoseeines anderen reißen würde, dann ist der Dativ als incommodi zu interpretieren,d.h. etwas passiert (nicht ihm selbst) zu seinem Ungunsten und er ist dadurchbetroffen. In (b.) bezieht sich das Possessivum auf das Subjekt. Die Inferenz ist inder alten Satzbedeutung angelegt, die Fügung hat das Inferenzpotential aktualisiertund zu einer neuen Satzbedeutung gemacht. Der Dativ erhält somit die Möglichkeitvor einem Possessivum den Possessor zu kennzeichnen.

Wie oben schon angemerkt besitzen Konstruktionen mit adnominalempossessivem Dativ den Vorteil einer eindeutigen Markierung der Possessivrelationgegenüber anderen adnominalen (Genitiv, von-Konstruktion) oder adverbalenSyntagmen (Objektsdativ, Dativus incommodi). Solche nicht-ambige, dafür aberweit einsetzbare Konstruktionen bringen die verschiedensten possessiven –alienablen, wie inalienablen – Relationen zum Ausdruck.

Pragmatisch gesehen ist der Possessor in Konstruktionen mit adnominalemPossessivdativ Thema und dem Possessum-Nomen vorangestellt. DieTopikalisierung und somit die Hervorhebung des Possessors als belebte Entitätzeugt von der personzentrierten Perspektive solcher Fügungen, im Unterschied zuden konkurrierenden Genitiv- und Präpositionalkonstruktionen, in denen dasPossessum thematisch ist: dem Vater sein Haus vs. das Haus des Vaters / von demVater. Das wird auch einen weiteren Grund für die regelmäßige Anwendung desadnominalen Dativs darstellen.

Diese besonderen funktionalen und pragmatischen Eigenschaften derKonstruktionen mit adnominalem possessivem Dativ rechtfertigen trotz morpho-syntaktischen Sonderstatus und Sanktionierung durch die normative Grammatikihre Attraktivität für die Sprecher der deutschen Sprache.

NOTE

1 Auch in älteren (Mittelhochdeutsch) oder dialektalen Formen des Deutschen gab es gleich gearteteSyntagmen mit Auxiliarpronomen; anstelle des Dativs stand jedoch eine Genitivphrase:unseres herren kunninges Albrechts sin urlouge (Bsp. Lindauer 1995: 157), meines Vaterssein Buch (Bsp. Koptjevskaja-Tamm 2003: 667).


79

BIBLIOGRAFIE

*** Duden. Die Grammatik, Band 4, 7. Aufl., Mannheim, Leipzig, Wien, Zürich,Dudenverlag, 2005.

Abraham, Werner, „Der Dativ im Deutschen“, in Colloque du Centre deRecherches germaniques de l’université Nancy II, Nancy, 1983, S. 2-101.

Crouau, Pierre, „Der Dativ im Deutschen“, in Kasus im Deutschen, Vuillaume, M.(Hrsg.), Tübingen, Stauffenburg, 1998, S.193-205.

Glück, Helmut / Sauer, Wolfgang Werner, Gegenwartsdeutsch, 2. Aufl., Stuttgart /Weimar, Metzler, 1997.

Heine, Bernd, Possession. Cognitive Sources, Forces, and Grammaticalization.Cambridge University Press, 1997.

König, Ekkehard / Haspelmath, Martin, „Les constructions à possesseur externedans les langues d’Europe“, in Actance et valence dans les langues del’Europe, Feuillet, Jack (ed.), Berlin, New York, Mouton de Gruyter,Empirical Approaches to language typology, EUROTYP 20-2, 1998, S. 525-606.

Koptjevskaja-Tamm, Maria, „Possessive Noun Phrases in the Languages ofEurope“, in Noun Phrase Structure in the Languages of Europe, Plank, F.(ed.), Berlin, New York, Mouton de Gruyter, EUROTYP 20-7, 2003, S. 621-722.

Lindauer, Thomas, Genitivattribute. Eine morphosyntaktische Untersuchung zumdeutschen DP/NP-System, Tübingen, M. Niemeyer, 1995.

OGAWA, Akio, Dativ und Valenzerweiterung. Syntax, Semantik und Typologie,Tübingen, Stauffenburg, Studien zur deutschen Grammatik 66, 2003.

Petershagen, Wolf-Henning, Schwäbisch für Durchblicker, Stuttgart, Theiss-Verlag, 2004.

Schmid, Josef, Untersuchungen zum so genannten freien Dativ in derGegenwartssprache und auf Vorstufen des heutigen Deutsch, Frankfurt a.Main, Peter Lang, 1988.

Schmid, Josef, „Die „freien” Dative“, in Dependenz und Valenz, Agél, Vilmes etal. (Hrsg.), 2. Halbband, Handbücher zur Sprach- undKommunikationswissenschaft, Bd. 25.2, Berlin, New York, Walter deGruyter, 2006, S. 951-962.

Seiler, Hansjakob, Possession as an Operational Dimension of Language,Tübingen, G. Narr, Language Universals Series, volume 2, 1983.

Waltereit, Richard, „Reanalyse als metonymischer Prozess“, in Reanalyse undGrammatikalisierung in den romanischen Sprachen, Lang, J. / Neumann-Holzschuh, I. (Hrsg), Tübingen, Max Niemeyer, Linguistische Arbeiten 410,1999, S. 19-29.

Wegener, Heide, Der Dativ im heutigen Deutschen, Tübingen, G. Narr, Studien zurdeutschen Grammatik 28, 1985.

Zifonun, Gisela, „Der Dativ ist dem Genitiv sein Tod: zur Analyse desadnominalen possessiven Dativs“, in Franz Josef d'Avis (Hrsg.), Deutsche

Bogdana CÎRTILĂ

80

Syntax: Empirie und Theorie, Symposium in Göteborg 13.-15. Mai 2004,Göteborg: Acta Universitatis Gothoburgensis. (= Göteborger GermanistischeForschungen 46), 2005, S. 25-51.

ABSTRACT

The constructions with adnominal possessive dative in German, of the typedem Vater sein Haus, present structural, semantic and pragmatic characteristicswhich differentiate them essentially from competing syntagms of attributivepossession (the genitive, prepositional constructions with von). Considered bysome researchers as specific to the spoken language, colloquial speech, and tocertain dialects, these possessive constructions are frequently used not onlythroughout the German linguistic territory, but also in fiction. The possessor’slinear and pragmatic pre-eminence as well as the polyfunctionalism of theseunivocally possessive constructions, which can express all types of alienable oralienable possessive relations, account for the speakers’ preference for them.

81

PRÉDICATIONS STATIQUES TOPOLOGIQUES :LA PRÉPOSITION À

Adriana COSTĂCHESCU

La prédication spatiale exprime la position d’une certaine entité (la cible) parrapport à une autre (le site). Les termes ont été proposés par Vandeloise (1986),comme traduction des termes anglais figure et ground (Talmy), termes proches dela psychologie perceptive ou trajector et landmark (Langacker) de la grammairecognitive

1.

Il existe deux catégories de relations spatiales. La cible se trouve avec le sitedans une relation topologique, si elle se trouve dans une portion d’espace qui a unecertaine coïncidence avec celui du site : le stylo (C) est sur la table (S), la jupe (C)est dans l’armoire (S). Si la position de la cible est identifiée par rapport à un siteextérieur, on parle de relations projectives ou de localisation externe; la cible peutse trouver à une certaine distance du site (la maison (C) est aux environs deVersailles (S)), dans une certaine direction (Marie (C) est assise à gauche de samère (S)), etc.

Nous nous sommes proposé d’étudier sur un corpus les relationstopologiques statiques exprimés par des adverbiaux introduits par la préposition à,considérée un marqueur des relations topologiques par excellence, à côté desprépositions en et dans.

Selon Andrée Borillo (1998) il existe deux formes de relations topologiques:celles exprimant un rapport entre un porteur et un porté, et celles dans lesquelles lacible se trouve dans une portion d’espace qui a une certaine coïncidence avec celuidu site. On parle dans ce second cas d’une relation d’inclusion.

1. Le rapport porté – porteur

Dans le cas de la relation spatiale topologique porté – porteur, le support estreprésenté souvent, dans notre corpus, par le corps humain, les éléments portéspouvant être des vêtements ou des objets ayant le rôle de protéger ou d’embellir;parfois, l’entité à localiser sont des blessures, diverses marques localisées sur lapeau ou sur un des organes, une maladie, etc. :

(1) Le milicien (C) était blessé à l'épaule (S). Il l'avait échappé belle. (MALRAUXL’Espoir, p. 193)

(2) Elle a été à cheval la veille, et dit qu'elle a aux jambes (S) deux places noires (C)grandes comme la main. (TAINE, Notes sur Paris, 1867, p. 243)

(3) ... il tomba, on nous le rapporta sur une échelle. Mon grand-père le soigna comme unfils. Mais il y avait commotion (C) au cerveau (S), la lumière ne faisait plus


82

d'impression sur ses pupilles, il mourut au bout de trois jours. (STENDHAL, Vie deHenry Brulard, t. 1, 1836, p. 168)

(4) ... il (le duc de Lévis) s'était abonné aux savates, parce que, disait-il, il avait uneblessure (C) au talon (S)... (Mme DE CHATEAUBRIAND, Mémoires et lettres, 1847, p.74)

(5) Une jaquette d'alpaga (C) trop large, pendue à ses épaules maigres (S) comme deshardes à un épouvantail (MARTIN DU G., Thib., Été 14, 1936, p. 341)

On peut avoir des niveaux de granulation différente2, avec une relationtransitive de la relation entité – portée, entité – portante. Dans un exemple comme :

(6) Sussex : Et quand le bourreau tarde, nous connaissons tel roi qui (S) porte à saceinture (C - S) une dague (C) qui remplit merveilleusement l'office de la hache(DUMAS père, C. Howard, 1834, IV, 7e tabl., 1, p. 292)

la cible, (exprimée par le substantif dague), a un site – porteur (le référent du nomceinture), qui, à son tour, est porté par le roi. Nous avons trouvé des situationssimilaires, parfois avec le rapport partie – entier pour les vêtements :

(7) Véronique (S) portait toujours, piquées à son caraco d'intérieur (C - S), sous lesein gauche (S), deux aiguilles (C) tout enfilées, l'une de blanc, l'autre de noir. Prèsde la porte-fenêtre, sans même s'asseoir, elle commença la réparation. (A. GIDE, LesCaves du Vatican, 1914, p. 686)

(8) Joseph, les mains (C) aux poches (S) [d’un pantalon (C - S)], les épaules hautes, fitun tour complet sur les talons (G. DUHAMEL, Chronique des Pasquier, Vue de la Terrepromise, 1934, p. 136)

(9) Le vieux voisin avait un costume d'il y a soixante ans: c'était un habit complet depaysan endimanché. La veste en surcot marron, culotte en velours olive, gilet debasin, - laissant voir une chemise (C - S) à petits plis, agrafée au col (S) par unanneau d'argent; ... (H. MURGER, Scènes de la vie de jeunesse, 1851, p. 127)

(10) Une ceinture de cuir maintenait relevé à mi-cuisse nue (S) le blouson (C) du plusjeune. (GIDE, Ainsi soit-il, 1951, p. 1221)

(11) Je ne suis pas sculpteur, mais si je savais manier l'ébauchoir et qu'on me donnât àfaire la statue allégorique de notre époque, je vous jure qu'elle aurait une fossette (C)à la joue gauche (S) et le nez retroussé. (ABOUT, Roi mont., 1857, p. 58)

(12) […] j’ (C) ai mal à la poitrine (S), et un essoufflement gênant, assez angoissant,continuel. (GIDE, Correspondance [avec P. Valéry], 1912, p. 425)

(13) Quelques hommes vêtus en paysans et armés d'un sabre briquet (C) suspendu à unbaudrier (S) servent de gardes... (DU CAMP, En Hollande, 1859, p. 203)

(14) Elle frissonna, claqua des dents, s'aperçut qu'elle était trempée jusqu'aux os. Sa robe(C) collait à ses jambes (S), à ses cuisses (S), et à chaque mouvement des épaulesun filet glacé coulait le long de ses reins (BERNANOS, Mauv. rêve, 1948, p. 1016)

Si la cible est constituée par une personne, le support est formé souvent pardes éléments constitutifs d’une construction, par les items désignant les élémentsd'une chambre, surtout les meubles ; la cible peut se trouver dans d’autres lieux, parexemple dans un véhicule :

Prédications statiques topologiques : la préposition à

83

(15) Quelques personnes (C), au balcon (S) et à l'orchestre (S), attendaient, perduesparmi les fauteuils de velours grenat, dans le petit jour du lustre à demi-feux. (É.ZOLA, Nana, 1880, p. 1095)

(16) ... comme il se rappelait nettement les détails: l'heure que marquait la pendule deBoulle; le demi-cercle des sièges orientés par les visiteuses qui avaient défilé toutel'après-midi ; le père (C) debout et appuyé à la cheminée (C); la mère assise dansune bergère bleue! (R. BAZIN, Blé, 1907, p. 36)

(17) Elle (C) se met à la portière (S) pour agiter son mouchoir quand elle passera « envue » de son fils, qui habite aux environs de Fontainebleau (RENARD, Journal, 1901,p. 675).

(18) Au jour tombant, allé chez la maîtresse de Gau, Mme A (C). Toujours au lit (S),geignant, plaignant, et sacrant aussi quelque peu. Lui ai demandé Gau, mais il paraîtqu'elle ne l'avait pas vu de la journée, ce qui lui faisait pousser des cris d'aiglonneabandonnée. L'ai plantée là. (J. BARBEY D'AUREVILLY, Deuxième Memorandum, 1838,p. 232.)

(19) Je (C) me sentis médusé, rivé au fauteuil (S), incapable d'un mouvement(VERLAINE, Œuvres posth., t.1, Hist. comme ça, 1896, p. 342)

(20) Ils (C) se reposent comme des paysans qu'ils sont pour la plupart (...) dans unedétente totale des muscles, avec cette science de l'appui qui réussit à faire supporterau sol (S), à la chaise (S), à la table (S), le poids total du corps (C) (VERCEL, Cap.Conan, 1934, p. 47)

Si tant la cible que le site sont exprimés par des substantifs ayant le trait [+humain], la préposition à peut marquer une localisation si au moins une des deuxentités impliquées doit être une partie (du corps), de la même personne ou d’unepersonne différente:

(21) Paulina, qui (C) se tenait elle-même à la gorge (S) avec tant de violence, se sentitdégagée un peu, et respira (JOUVE, Paulina, 1925, p. 144)

(22) Alors, s'il courait aux genoux de la veuve, s'il se hissait entre les bras accueillants,s'il écrasait sa bouche contre la joue offerte, s'il se pouvait blottir dans la chaleur ducorps, s'il sentait deux lèvres (C) à son front (S), cet élan trouvait le but dansl'étreinte maternelle, apaisante et consolatrice. (P. ADAM, L'Enfant d'Austerlitz, 1902,p. 43)

(23) Je pris ma main; je me souviens, ma main gauche dans ma main droite ; je voulus la(C) porter à ma tête (S) et le fis. Pourquoi ? Pour m'affirmer que je vivais et trouvercela admirable. (A. GIDE, L'Immoraliste, 1902, p. 396)

(24) De pauvres femmes demi-nues cheminaient, courbées sous le poids de leurs enfants(C) suspendus à leur cou (S) dans (...) des couffes de sparterie (GAUTIER, Rom.momie, 1858, p. 206)

Les entités soutenues peuvent être des objets variés, parfois des outils, deslivres ou des armes, ayant comme élément portant surtout les doigts, les bras, lecou, les épaules :

(25) Ils avaient le fleuret (C) au poing (S) ; leurs masques aux mailles pressées leurfaisaient de terrifiants visages (COURTELINE, Ronds-de-cuir, 1893, 5e tabl., III, p.198)


84

(26) Nous passâmes encore un pont, lui, son sac de jouets sur l'épaule, moi, un fragilecarton (C) aux doigts (S) (CENDRARS, Bourlinguer, 1948, p. 254)

(27) ... quand il allait (Raoul), la lance à l'étrier et le grand bouclier amandin (C) aubras gauche (S) ... les Chrétiens se signaient. (J. DE LA VARENDE, Esculape, 1949, p.61)

(28) À côté d'elle, debout, appuyée contre une colonne et la regardant faire, se tient uneautre femme tout en blanc; son vêtement sans ceinture (C), attaché aux épaules (S)par une agrafe d'or, tombe à grands plis droits, et le bout de ses pieds passe dessousdans des sandales découvertes. (G. FLAUBERT, La Tentation de saint Antoine, 1849,p. 375)

(29) Elle avait, au cou (S), une rivière à pendeloques (C), d'une eau admirable, et, surle front (S), une aigrette (C) faite de brins d'argent, constellés de diamants. (É.ZOLA, La Curée, 1872, p. 336)

Mais le support privilégié pour les divers objets qu’une personne peut(trans)porter, est la main :

(30) Il nettoyait un rosier grimpant, car il tenait son sécateur (C) à la main (S), etl'échelle était encore contre le mur (ZOLA, Terre, 1887, p. 184)

(31) Il nous parle d'un temps d'accalmie dans la griserie de Callias, où, reconduit par luijusqu'à sa porte, il l'invitait à dîner, mais qu'à la troisième fois, il lui avait demandé àle quitter un moment, avant d'entrer, et bientôt était arrivé, un bouquet de violettes(C) à la main (S) pour sa femme. Et que cela avait, depuis ce jour, continué lesautres fois qu'il l'avait retenu à dîner et que l'apport de ce bouquet de violettes luiparaissant un peu anormal, ... (E. et J. DE GONCOURT, Journal, 1890, p. 1176)

(32) […] l'évêque, tenant l'évangile (C) à la main (S), monta sur son trône qui s'élevoitau fond du sanctuaire, en face du peuple. Les prêtres, assis à sa droite et à sa gauche,remplirent le demi-cercle de l'abside. Les diacres se rangèrent debout derrière eux; lafoule occupait le reste de l'église; ... (F.-R. DE CHATEAUBRIAND, Les Martyrs ou leTriomphe de la religion chrétienne, t. 2, 1810, p. 199)

(33) C'était un samedi. Le Lutetia levait l'ancre à midi. Il était onze heures passéescomme je sortais de la Trésorerie fédérale, une valise (C) à la main (S). Il était troptard. Les banques faisaient semaine anglaise. C'était la dernière nouveauté à Rio. Lesamedi, les banques fermaient à onze heures. (CENDRARS, Bourlinguer, 1948, p. 41)

Nous avons trouvé dans notre corpus des exemples où divers objets que leshommes portent, volontairement ou non, sur leurs corps, jouent le rôle de cibles :

(34) ... la veuve Meyrion, porteuse de pain (...) allait dans les rues (...) portant, pendue àsa taille (S), une planchette de bois blanc (C) à laquelle elle faisait avec soncouteau des coches qui représentaient le compte des pains qu'elle avait livrés. (A.FRANCE, Les Dieux ont soif, 1912, p. 166)

(35) Au coin de la rue Honoré, les insultes redoublèrent. Des jeunes gens, attablés àl'entresol, dans les salons des traiteurs à la mode, se mirent aux fenêtres, leurserviette (C) à la main (S), et crièrent : - Cannibales, anthropophages, vampires ! Lacharrette ayant buté dans un tas d'ordures qu'on n'avait pas enlevées en ces deuxjours de troubles, la jeunesse dorée éclata de joie : - Le char embourbé! ... Dans lagadoue, les Jacobins ! (A. FRANCE, Les Dieux ont soif, 1912, p. 304)


85

(37) ... un monsieur, parfaitement bien mis, le carreau de vitre (C) à l'œil (S), se pencheen avant d'une loge, jette un bouquet sur la scène, puis, les deux mains étendues etlongues, applaudit avec bruit et lenteur, sans se préoccuper du silence général ni dela tirade qu'il interrompt. (VILLIERS DE L'ISLE-ADAM, Contes cruels, La Machine àgloire, 1883, p. 86)

(38) Du bran de scie (C) se collait à son visage (S) en sueur (RENARD, La Lanternesourde, 1893, p. 155)

Les cibles peuvent être représentées par des plantes ou des animaux ; les sitessont très variés (une autre plante ou une autre partie de la plante, un animal, unhumain, un véhicule, etc.) :

(29) Les oiseaux (C), dans un perpétuel criaillement, se maintenaient à hauteur de lapoupe (S) (GENEVOIX, Laframboise, 1942, p. 205)

(30) Accoler. Opération qui consiste à fixer les parties nouvellement développées.Accoler des greffons (C), c'est les attacher soit à un tuteur (S), soit au sujet (S) quiles porte, afin de les garantir contre les accidents et d'empêcher qu'ils ne sedécollent. (E.-A. CARRIÈRE, Encyclopédie horticole, 1862, p. 4)

(31) Point d'arbres, cependant (...). Aucune racine d'arbre n'eût tenu contre le vent, l'îlen'était fleurie que par ses goémons (C), fermement collés à la pierre (S)(QUÉFFELEC, Recteur, 1944, p. 160)

(32) Le chat Minos (C) dormait sous l'éclat rose de l'âtre, aux pieds de la nourrice (S),qui remuait les vingt bobines de son tambour à broder la dentelle (ADAM, Enf. Aust.,1902, p. 36)

(33) ... il faut des instruments de vie tout nouveaux, et l'abolition, le sacrifice définitif del'organisme primitif. (...) Plusieurs chenilles qui (S) se changent en pleine lumière,et suspendues à un arbre (S) par un petit câble de soie, nous permettent de voir deprès, de nos yeux, ce prodigieux tour de force. (J. MICHELET, L'Insecte, 1857, p. 70)

Si l’entité à localiser est un élément ayant le trait [- animé], nous avonstrouvé le rapport topologique porteur – porté exprimé entre les diverses partiesd’une construction ou entre les meubles et les zones d’une bâtisse, avec desniveaux variés de granulation :

(34) Une grande armoire (C), adossée au mur (S) en face, une table recouverte d'uneserviette, avec dessus un bassin en émail blanc, un peigne, une brosse, du savon surune soucoupe; et, sous la table, un broc d'eau et un seau en émail bleu. (SIMENON,Les Vacances de Maigret, 1948, p. 93)

(35) Un lustre en baccarat (C) compliqué pendait au plafond (S) (VAN DER MEERSCH,Invas. 14, 1935, p. 153)

(36) Force a été de se rabattre sur un malheureux bâtiment de deux pièces, à peineachevé, encore blanc de plâtre, de peinture, de mastic, car il y a des vitres (C) auxfenêtres (S)(GIDE, Retour Tchad, 1928, p. 986)

(37) Assis l'un près de l'autre, éclairés par la lueur des deux lanternes (C) suspendues auplafond (S), ils purent distinguer les changements survenus à leurs traits depuis leurséparation, marquée pour elle et pour lui par tant d'incidents graves. (GOZLAN, LeNotaire de Chantilly, 1836, p. 222)


86

(38) Il y a là-haut, au grenier (S), une petite fenêtre (C), plutôt une lucarne, et, commeelle donne sur l'extérieur de la propriété, M. Stangerson l'a fait également garnir debarreaux (G. LEROUX, Myst. ch. jaune, 1907, p. 16)

(39) La vue de cette hotte (C) accotée au mur (S) lui remit [à Jack] dans l'esprit laphysionomie de Bélisaire. (A. DAUDET, Jack, t. 2, 1876, p. 208)

(40) Cette chambre (...) n'était qu'une garde-robe, un étroit passage entre deux massifstouffus de jupes (C), de corsages (C) et de châles (C), suspendus à des crochets(S) (...) (T'SERSTEVENS, Itinér. esp., 1963, p. 118)

En ce qui concerne les verbes qui sont impliqués dans la relations statiqueporté – porteur, comme les exemples ci-dessus le montrent, la prédication statiqueest effectuée par des expressions prédicatives fondamentales, comme être, être +PP, avoir, il y a, Æ (Voir (1), (2), (3), (8), (11), (12), (18), (25), (26), (27),(29),(36), …). Les verbes essentiels pour l’expression du rapport porté – porteursont soutenir, supporter, maintenir, appuyer, tenir, retenir, sentir, afficher, visser,fixer, coller, …

(41) ... sept piliers de pierre portaient une large plate-forme octogone (C) (...) soutenue àson centre (S) par un huitième pilier (...).. (HUGO, Rhin, 1842, p. 273)

(42) Dans les villes, les marchands de denrées alimentaires livrent sous le nom deChampignon de couche, ou encore de Champignon de Paris, un végétal que lesmycologues appellent un Agaric, un Psalliote, une Pratelle, et plus précisémentl'Agaricus campester, ou encore le Psalliota campestris et aussi le Pratella campestris(...) s'il est un peu âgé, il revêt l'aspect d'un parapluie ouvert : un organe trapu,massif, dressé, haut de quelques centimètres, constitue un pied, qui supporte à sonsommet (S) une sorte de coupole charnue (C), de quelques centimètres de diamètre,le chapeau; le tout est de couleur blanchâtre, blanc grisâtre ou blanc ivoire.(Botanique, 1960, pp. 261-263, Encyclopédie de la Pléiade).

(43) Les oiseaux (C), dans un perpétuel criaillement, se maintenaient à hauteur de lapoupe (S) (GENEVOIX, Laframboise, 1942, p. 205)

(44) À trois pas d'elle, assis sur une chaise qu'il balançait d'un mouvement saccadé,appuyant son coude (C) à un vieux meuble vermoulu (S), un grand garçon de vingtà vingt-deux ans la regardait d'un air où se combattaient l'inquiétude et le dépit; ... (A.DUMAS Père, Le Comte de Monte-Cristo, t. 1, 1846, p. 25)

(45) L'agitation d'un pistolet (C) sans chien qu'on tient à la main (S) en pleine rue est unetelle fonction publique que Gavroche sentait croître sa verve à chaque pas. (V. HUGO,Les Misérables, t. 2, 1862, p. 298)

(46) Elle repoussait en arrière la grande capeline de paille rousse (C), qui tombait sur sondos, retenue à son cou (S) par un ruban de taffetas marron, et elle renversait la tête...(COLETTE, Sido, 1929, p. 32)

(47) Je sens mes genoux fléchir : je sens un poids (C) à mon cou (S) qui m'entraîne(CLAUDEL, Repos 7e jour, 1901, II, p. 831).

(48) Quel transport de joie pure, tendre, triomphante, quand je lisais son nom surl'affiche ! Je la vois encore, cette affiche, sa forme, son papier, ses caractères. J'allaissuccessivement lire ce nom chéri à trois ou quatre des endroits auxquels onaffichait: à la porte des jacobins (S), à la voûte du jardin (S), à l'angle contre lamaison de mon grand-père (S). (STENDHAL, Vie de Henry Brulard, t. 2, 1836, p.277)


87

(49) ... ils (C) s'accoudèrent à la fenêtre (S) et se serrèrent doucement la main. (A. DEMUSSET, La Confession d'un enfant du siècle, 1836, p. 373)

(50) Penché à la portière du wagon (S), Durtal (C) plongeait directement dans l'abîme(...) Seigneur! si l'on déraillait! Quelle capilotade! se disait-il. (HUYSMANS, LaCathédrale, 1898, p. 23)

(51) Alors, ils établirent dans le fournil une bascule brachiale. Sur deux poulies (C)vissées au plafond (S), passait une corde, tenant une traverse à chaque bout. Sitôtqu'ils l'avaient prise, l'un poussait la terre de ses orteils, l'autre baissait les brasjusqu'au niveau du sol; ... (FLAUBERT, Bouvard et Pécuchet, t. 2, 1880, p. 65)

Dans le cas des vêtements ou d’autre objets qu’une personne a sur son corps,le verbe essentiel pour le syntagme V + à est porter, le site indiquant la partie ducorps où se trouve la cible.

(52) Elle portait au cou (S) un collier de vieil ambre (C), dont les gros grains,translucides et allongés, faisaient penser à des fruits, à d'énormes raisins de Malaga,à des mirabelles gonflées de soleil. (R. MARTIN DU GARD, Les Thibault, La Bellesaison, 1923, p. 893)

(53) Il porte à la main (S) une petite raquette (C) en toile métallique, pour tuer lesmouches (PAGNOL, Fanny, 1932, I, 1er tabl., p. 7)

(54) Toutes les filles d'Archidona portent aux oreilles (S) de longues girandoles (C)ornées de pierres de couleur (T'SERSTEVENS, Itinér. esp., 1963, p. 125)

(55) Je pense bien que le revenu et le casuel de la cure ne doivent guère l'enrichir, mais ilexagère tout de même dans le dépenaillement et la crasse (...) Il porte aux pieds (S)des espadrilles crevées (C), et sur la tête un chapeau moisi. (T'SERSTEVENS,L'Itinéraire espagnol, 1963, p. 317)

(56) Elle portait au doigt (S) un petit anneau (C) (...) il était de laiton, autrement appeléaurichalque. L'aurichalque était, comme on disait, l'or des pauvres. (A. FRANCE, Viede Jeanne d'Arc, 1908, p. 524)

On peut y ajouter des verbes comme tenir, appliquer, (se) coller, souder,lier, … qui soulignent surtout le fait que la cible et le site sont en contact :

(57) ... le pantalon blanc (C) collait à ses cuisses (S) allègres [de Dubourg], bandaitétroitement son ventre aux muscles durs, auxquels sa volonté ne permettait aucunrelâchement. (A. ARNOUX, Roi d'un jour, 1956, p. 189)

(58) Toutes ces femmes tenaient à la main (S) une fleur de lotus (C) bleue, rose oublanche, et respiraient amoureusement, avec des palpitations de narines, l'odeurpénétrante qui s'exhalait du large calice. (T. GAUTIER, Le Roman de la momie, 1858,p. 233)

(59) Les grenouilles ont un sternum et point de côtes; les serpens des côtes et point desternum; les tortues, des côtes (C) soudées à la carapace (S), et un sternum confondudans le plastron. (CUVIER, Leçons d'anat. comp., t. 1, 1805, p. 210)

(60) ... [toute] la protection des panneaux (C) à travers le pont blindé [d'un navire]s'applique à toutes les ouvertures, (S), aux mâts militaires (S), aux manches d'aérage(S), aux passages des monte-charges (S),... (A. CRONEAU, Construction pratique desnavires de guerre, t. 2, 1892, p. 222)


88

(61) L'odeur délicieuse était surtout au point où la pêche (C) a tenu à l'arbre (S), au pointgénérateur. Cette pêche n'est pourtant qu'une enveloppe du noyau producteur, sifortement, si rudement accidenté, étonnamment âpre, fort, dur. (MICHELET, Journal,1859, p. 484)

(62) Le mot potage crème (...) est employé dans des sens différents : les uns appellentainsi (...) de simples potages purée (...) les potages (C) liés à la crème (S) et auxjaunes d'œufs (S) (...) potages liés avec un roux plus ou moins foncé et de la crème(ALI-BAB, Gastr. prat., 1907, p. 100)

(63) ... Edmond, penché sur son ami, la main (C) appliquée à son cœur (S), sentitsuccessivement ce cœur se refroidir et ce cœur éteindre son battement de plus en plussourd et profond. Enfin, rien ne survécut; le dernier frémissement du cœur cessa, laface devint livide, les yeux restèrent ouverts, mais le regard se ternit. (A. DUMASPère, Le Comte de Monte-Cristo, t. 1, 1846, p. 241)

Certains verbes dénotent des relations topologiques incluant unedirectionalité implicite sur l’axe horizontal ou vertical. Pour l’axe horizontal,certains verbes ((se) coucher, (s’) étendre, (se) poser, …) expriment le fait que lacible adhère à son site, désigné par des mots comme terre, sol, pavé, plancher, …

(64) Si c'est vous, Cèbe, rendez-moi donc mon piquet et mon cordeau à repiquages! J'enai besoin pour aligner les laitues. Et faites doucement, je suis contre les hortensias!Apport de songe, fruit d'une lévitation magique, jouet de sabbat, le piquet (C),quenouillé de ses dix mètres de cordelette, voyageait par les airs, tombait couchéaux pieds de ma mère (S) (COLETTE, Sido, 1929, p. 33)

(65) Quelques-uns (C) sont étendus à terre (S) enveloppés complètement, la tête, tout lecorps et les pieds, dans leur cotonnade bleue (BARRÈS, Mes cahiers, t. 6, 1907-08, p.164)

(66) Il tombe sur un groupe de pastoureaux qui mangent joyeusement leur pain sur untapis (C) étendu à terre (S), et qui chantent (FARAL, Vie temps st Louis, 1942, p.117)

(67) Ayant ensuite, par un coup de pied lancé dans le dos, assez énergique pour briser lesomoplates, terrassé ce sexagénaire affaibli, je me saisis d'une grosse branche d'arbre(C) qui traînait à terre (S), et je le battis avec l'énergie obstinée des cuisiniers quiveulent attendrir un beefsteack. (BAUDELAIRE, Petits poèmes en prose, 1867, p. 218)

(68) Un choc amorti, suivi d'un second, vient d'ébranler la terre, sous lui. Il s'arrête,indécis. C'est une suite d'explosions lointaines qu'il entend et qu'il perçoit en mêmetemps par tous ses membres collés au sol (S). (R. MARTIN DU GARD, Les Thibault,L'Été 1914, 1936, p. 726)

(69) Les racines de l'épicéa ne pivotent point, elles (C) s'étendent à la surface de la terre(S) (BAUDRILLART, Nouv. manuel forest., t.1, 1808, p. 421)

L’expression du rapport spatial dans lequel la cible adhère au site sur un axehorizontal est parfois renforcée, pour les hommes et les anomaux, par lesadverbiaux à plat ventre et à plat dos; les indications concernant le rapport porté –porteur sont ainsi enrichies d’une information concernant la position de l’entité –cible par rapport à un axe frontal intrinsèque

2:


89

(70) Il pousse un cri et tombe à terre. Il se retrouve devant sa cabane, étendu à plat dossur le sol, les bras en croix, immobile (FLAUB., Tentation, 1849, p. 423)

(71) Sitôt posé à plat dos (S), il [Ronsin] (C) vira sur le ventre et travaillé par un tournisde délirium se mit à faire des culbutes. On plaça Mondrot de garde pour lui garantirla tête. L'enfant effrayé se garait des coups de pied et tendait, à bout de bras, des sacsvides sous le crâne de l'homme fou. (HAMP, Vin de Champagne, 1909, p. 101)

(72) Croquebol (C), cavalier de 1re classe (...) s'était allongé sur son lit et y (S)sommeillait à plat ventre (S), présentant à la société un énorme derrière pantalonnéde rouge (COURTELINE, Train 8h47, 1888, 1re part., 6, p. 65)

(73) Il (C) passait à présent par des crises d'accablement glacé, qui le tenaient des heuresassis au pied d'un arbre, les yeux vides, ou bien vautré contre terre (S) à plat ventre(S), sans un mouvement et semblable à un mort. Cela durait jusqu'à ce que la fièvrelui brûlât de nouveau toute la chair, ... (M. GENEVOIX, Raboliot, 1925, p. 320)

L’autre axe évoqué par certains verbes est l’axe vertical: ici le site s’opposeà la force de la gravité et maintient la cible au-dessus de l’axe horizontal :

(74) Un bœuf entier sectionné en deux (C), pendu à l'arbre (S), et sur lequel s'escrimaientencore en jurant les quatre bouchers du régiment pour lui tirer des morceauxd'abatis. On s'engueulait ferme entre escouades à propos de graisses, et de rognonssurtout ... (L.-F. CÉLINE, Voyage au bout de la nuit, 1932, p. 28)

(75) Puis, tirant son sabre (C) suspendu à son côté (S), il hache les pachas et les vizirs(MÉRIMÉE, Guzla, 1827, p. 317)

(76) Elles [les abeilles] allaient déposer (...) les deux lourdes corbeilles de pollen (C)accrochées à leurs cuisses (S) (MAETERL., Vie abeilles, 1901, p. 52)

(77) Les grands nègres (C) s'immobilisèrent, les mains au-dessus de leur tête, agrippées àl'extrémité des perches (S) à peine enfoncées, mais les muscles tendus et parcourusd'un frémissement continu qui semblait venir de l'eau elle-même et de sa pesée.(CAMUS, Exil et Roy., 1957, p. 1657)

(78) Mon père était mort dès avant la guerre. De lui, il ne restait plus dans notre celluleque sa canne de compagnonnage (C) accrochée à la corniche de la grande armoire(S)... (GUÉHENNO, Journal d'un homme de 40 ans, 1934, p. 237)

(79) Cinq pieds de tomates portaient leurs fruits rouges (C) accrochés à des tuteurs (S)(SIMENON, Vac. Maigret, 1948, p. 94)

À la différence de la relation de localisation sur l’axe horizontal, où le sitereprésente un point final, la relation de localisation sur l’axe vertical peut êtretransitive. En (80), les plantes sont accrochées aux suspensions, accrochées, à leurtour, à la marquise :

(80) Trois ou cinq suspensions remplies de plantes tombantes, accrochées à la marquise,produisent le meilleur effet (GRESSENT, Créat. parcs et jardins, 1891, p. 459)

À part les explications sur les deux axes, le rapport spatial porté – portantpeut être enrichi par d’autres informations supplémentaires. Avec des verbescomme s’étendre (à), se limiter (à), une telle information concerne les limites de


90

l’espace du site occupé par la cible, quelquefois la borne initiale ou finale, souventdans des textes à caractère biologique ou médical, ou en parlant des vêtements :

(81) Son inflammation [du nez] (S), s'étendant à la partie postérieure des fosses nasales(C), a vite fait de gagner la trompe d'Eustache et l'oreille moyenne: c'est là une causefréquente de surdité précoce et, par suite, de surdi-mutité (MACAIGNE, Précis hyg.,1911, p. 190)

(82) Les excitations sensoriales longtemps interrompues, trop rarement produites,donnent lieu à une surexcitabilité (C) qui peut s'étendre à tout le système nerveux(S) (Dr CERISE, in F. BARRIER, Traité prat. des maladies de l'enfance, t. 2, 1845, p.258)

(83) Un tissu particulier (C), qu'on nomme le tissu conducteur (...) s'étend à partir dustigmate (PLANTEFOL, Bot. et biol. végét., t. 1, 1931, p. 486)

(84) Le cytoplasme (C) (...) est limité à l'extérieur (S) par une membrane plasmique et àl'intérieur (S) par la membrane nucléaire (HUSSON, GRAF, Biol. gén., 1965, p. 23)

(85) Derrière la jeune fille, une tache noire (C) protrude avec prudence, se développe enépaule, attire à elle (S) une large oreille, des cheveux en velours ras, la moitié d'unfront, un œil unique, énorme... C'est l'un des abbés qui écoute (MALÈGUE, Augustin, t.2, 1933, p. 54)

(86) Il avait connu des jours meilleurs, malgré sa misère et son infirmité. À l'âge dequinze ans, il avait eu les deux jambes écrasées par une voiture sur la grand'route deVarville. Depuis ce temps-là, il mendiait en se traînant le long des chemins, à traversles cours des fermes, balancé sur ses béquilles qui lui avaient fait remonter lesépaules (C) à la hauteur des oreilles (S). (MAUPASS., Contes et nouv., t. 2, Gueux,1884, p. 439)

(87) Un homme à longue barbe grise, vêtu d'une redingote recousue à la ficelle, paraissaitcraindre le froid aux cheveux : son chapeau boule (C) lui venait aux oreilles (S).(HAMP, Vin de Champagne, 1909, p. 215)

2. Le rapport d’inclusion

Le deuxième type de relation topologique se réfère à l’inclusion, totale oupartielle, de la cible dans l’espace représenté par le site. Le rapport d’inclusionexprimant la position d’une entité dans un certain espace implique souvent destoponymes.

La préposition à sert à introduire un site désigné par un nom de pays ou derégions de la terre masculins ou à initiale consonantique ou un nom d’île(s). Larelation spatiale exprimée est celle de «à / en / dans l’intérieur de»:

(88) ... des milliers d'aéromoteurs (C) sont en Algérie, en Tunisie et au Maroc (S) pourpuiser l'eau... (R. CHAMPLY, Nouvelle encyclopédie pratique, t. 16, 1927 p. 33.)

(89) La propriété foncière enchaîne l'homme (C) au pays (S) qu'il habite (CONSTANT,Princ. pol., 1815, p. 58).

(90) Les Sémites de l'Ouest […]représentent (...) divers peuples ou groupes de peuples(C), établis au Proche Orient (S) plusieurs millénaires avant l'ère chrétienne(Mythol. 1981).


91

(91) On trouve des fromagers (C) dans les Indes (S), en Afrique (S) et aux Antilles (S)(Ac.).

(92) ... qui ne connaît le trésor de Moctezuma (C), au Mexique (S), celui d'Atahualpa(C) au Pérou (S), sur lesquels firent main basse les conquistadores espagnols, aucours du XVIe siècle, en même temps qu'ils exploitaient les ressources naturellesdes territoires qu'ils venaient d'ajouter aux domaines du roi d'Espagne. (L'Hist. et sesméthodes, 1961, p. 341)

(93) À Ceylan (S), aux Indes Néerlandaises (S) (...) la majorité des aveugles (C) sontdes xérophtalmiques (S. GALLOT, Les Vitamines, 1952, p. 28 ds ROB. 1985)

Mais le site le plus présent dans notre corpus pour la structure à + Ntoponymeest celui des villes ou des villages :

(94) - Et vous, Maigret ? Ces bijouteries ? / - Savez-vous, monsieur le directeur, combienil existe de bijouteries (C) à Paris (S), sans parler de la proche banlieue ? Un peuplus de trois mille. (SIMENON, La Patience de Maigret, p. 14)

(95) Je me rappelle quand j' (C) étais à Rennes (S), je discutais souvent avec des jeunesgens qui avaient formé une sorte de société secrète, aux buts assez fumeux.(BOILEAU – NARCEJAC, Les Intouchables, p. 65)

(96) La grande salle circulaire (C) des thermes d'Antonin Caracalla à Rome (S), n'a pasplus de 25 mètres de diamètre dans œuvre (VIOLLET-LE DUC, Archit., 1872, p. 89)

(97) La croisade teutonique ayant cessé, les chevaliers en cherchaient une contre lesmarchands qui allaient ou résidaient à Nuremberg (MICHELET, Journal, 1842, p.451)

(98) Une saison adorable. Nous (C) étions à Trouville (S), vous savez. Un monde sur laplage, à s'écraser (ZOLA, Page amour, 1878, p. 959)

(99) Située à Abidjan (S), elle [une usine de tissage] (C) produira annuellement près de700 tonnes de tissu (tergal-laine et tergal-coton), soit à peu près l'équivalent de laconsommation actuelle des Ivoiriens (L'Express, 25-31 juill. 1966, p. 27, col. 2)

(100) En cristaux tabulaires, quelquefois en prismes courts, plus fréquemment massive,compacte, opaque, d'éclat métallique, de couleur gris noirâtre, la plagionite (C) setrouve à Leyraux, Cantal (France) (S), à Oruro (Bolivie) (S), à Wolfsberg (S) et àArnsberg (Allemagne) (S) (SCHUBNEL, 1981)

Le même espace peut être désigné par des substantifs communs, parfois encombinaison avec un toponyme :

(101) Il n'y a plus guère de vaches (C) au village (S) en été et d'ailleurs guère davantaged'hommes valides : c'est un village de chèvres, de femmes, d'enfants, de vieux.(RAMUZ, Derborence, 1934, p. 84)

(102) Malheureux qui bientôt reviendront, moins superbes Et vendanger leur vigne etrecueillir leurs gerbes, Et sauront qu'il vaut mieux, sous leurs humbles lambris, Vivreheureux au hameau (S) qu'intrigant à Paris (DELILLE, Homme des champs, 1800, p.36)

(103) Que faisaient-elles maintenant ? À la ville (S), avec le bruit des rues, lebourdonnement des théâtres et les clartés du bal, elles (C) avaient des existences oùle cœur se dilate, où les sens s'épanouissent. Mais elle, sa vie était froide comme un


92

grenier dont la lucarne est au nord, et l'ennui, araignée silencieuse, filait sa toile dansl'ombre à tous les coins de son cœur. (FLAUBERT, Madame Bovary, t. 1, 1857, p. 50)

(104) Le jeune avocat sans causes, le jeune médecin sans clients, sont les deux plusgrandes expressions du désespoir décent, particulier à la ville de Paris (S), ...(BALZAC, Le Cousin Pons, 1848, p. 166)

Les diverses parties d’une localité (quartiers, rues, places, carrefours…)peuvent constituer aussi le lieu de la prédication :

(105) Tout (C) y singe [à Péra, quartier d'Istambul] (S) l'Occident: les rues à tramways,les maisons à cinq étages, les boutiques à enseignes anglaises, les messieurs àchapeau melon, les dames à robe de province (FARRÈRE, Homme qui assass., 1907, p.22)

(106) Elle (C) habitait au Quartier Latin (S) une chambre ornée d'écorchés, departhénons et de stars. C'était coquet chez elle. Tandis que Martine se déshabillaitJacques songeait à ces ascètes d'autrefois qui passaient la nuit entre deux femmesnues sans même lever le petit doigt. Il était loin de compte. (QUENEAU, Loin deRueil, 1944, p. 167)

(107) [Renaud] (C) passait (...) ses soirées à Montparnasse (S), dans des restaurants (...)où l'on «revisait» volontiers les valeurs morales (MORAND, Bouddha, 1927, p. 14)

(108) Autrefois le pignon (C) de toutes les maisons faisait face à la rue (S). Les pauvresgens n'avaient leur pignon que dans les ruelles ou les cours. Avoir pignon sur rueétait donc le fait d'un propriétaire aisé (FRANCE, 1907)

(109) ... la tactique de l'armée de Versailles, dont les lignes, cette nuit-là, formaient unimmense angle rentrant, le sommet (C) à la place de la Concorde (S), les deuxextrémités, l'une, sur la rive droite, à la gare des marchandises de la Compagnie duNord, l'autre, sur la rive gauche, à un bastion des remparts, près de la ported'Arcueil. (ZOLA, Débâcle, 1892, p. 615)

(110) Au carrefour de la rue des Halles (S), les choux (C) faisaient des montagnes; lesénormes choux blancs, serrés et durs comme des boulets de métal pâle; les chouxfrisés, dont les grandes feuilles ressemblaient à des vasques de bronze; les chouxrouges, que l'aube changeait en des floraisons superbes, lie de vin, avec desmeurtrissures de carmin et de pourpre sombre. (ZOLA, Le Ventre de Paris, 1873, p.627)

En abaissant d’une échelle la granulation, nous arrivons aux sites représentéspar des constructions. Il existe un inventaire lexical riche pour désigner de telslieux. Il s’agit d’abord des constructions présentées comme demeures ou commebâtisses :

(111) Le pauvre Jean (C), sevré de tout plaisir, retenu au logis (S) par le manque d'argent,regardait ces filles avec des yeux luisants de convoitise (ZOLA, Fortune Rougon,1871, p. 127)

(112) Voilà tantôt trois mois que tu (C) es à la résidence (S) (KARR, Sous tilleuls, 1832, p.267)

(113) À gauche du spectateur, la taverne de Malborough (...); à droite, les hustings ougradins (c) adossés aux maisons (s) (DUMAS père, Darlington, 1832, I, 1, p. 51)


93

(114) Ce jardin de mon oncle (C), dont je faisais aussi un lieu de retraite, n'attenait pas àla maison (S), il était, comme tous les autres jardins, situé en dehors des rempartsgothiques du village. (LOTI, Le Roman d'un enfant, 1890, p. 185)

(115) Malgré les mines affligées de Mme Loiseau, les Slavsky (C) passaient tout leurtemps à la villa (S) de Louise (TRIOLET, Prem. accroc, 1945, p. 232)

(116) J' (C) habite une mansarde dans la maison la plus délabrée de la rue de l'Étoile, au27 bis (S). Vous ne m'y trouverez que le soir, car je fais des ménages toute lajournée. Et retenez bien que je n'aime pas la police. (SIMENON, La Patience deMaigret, p. 34)

Parfois le site est constitué seulement par une partie de l’édifice :

(117) [Une croisée] (C) était située à un étage inférieur à celui de la modiste (PONSON DUTERR., Rocambole, t. 1, 1859, p. 105)

(118) Jean-Jacques et Thérèse (C) [logeaient] au quatrième (S). Il se trouva heureux. Ilavait le goût du confinement. Il y avait en lui aussi, entre tant de personnages, unpetit bourgeois rêveur et gourmand qui aimait ses pantoufles et les petits plats.(GUÉHENNO, Jean-Jacques, En marge des « Confessions », 1948, p. 294)

(119) À l'entresol (S), nous avons la maîtresse en titre (C) de Young-Automobiles; au-dessus, l'amie, très « tenue » du comte de Bravailles (COLETTE, Vagab., 1910, p. 12)

(120) .... dans la profondeur inattendue du vestibule, il y avait un deuxième escalier, enbois, recouvert d'un tapis rouge, et avec une belle rampe, de larges balustres de bois.Cet escalier ne menait qu'au premier, où il y avait un palier, une porte, et à côté de laporte un couloir (C) tournant qui aboutissait à deux petits escaliers (S) à droite et àgauche, enserrés entre les murs et recouverts de tapis. (E. TRIOLET, Le Premieraccroc coûte deux cents francs, 1945, p. 310)

(121) […] lâchant les lits, les vieillards coururent vers la porte de l'escalier (C) qui menaità la cave (S), leur couverture sur le dos... (A. MALRAUX, L'Espoir, 1937, p. 728)

(122) Ce fut une cruelle sensation par laquelle Birotteau devait passer que de voirConstance (C) assise dans un petit bureau à l'entresol bas (S) et sombre situé au-dessus de la boutique (BALZAC, C. Birotteau, 1837, p. 380)

Très souvent ces constructions sont des institutions ou des lieux aménagéspour des destinations spécifiques :

(123) Sur le pas de ma porte, j'ai trouvé le vieux Salamano. Je l'ai fait entrer et il m'a apprisque son chien était perdu, car il (C) n'était pas à la fourrière (S). (CAMUS,L’Étranger, p. 73) I-2

(124) Il avait une voix de fausset et, malgré son embonpoint, paraissait beaucoup moinsque son âge. On aurait plutôt dit un de ces étudiants qui (C) s'attardent àl'université (S), peu pressés de quitter le Quartier latin et sa vie facile. Facile, bienentendu, pour ceux qui ont quelque part un papa bien nanti. (SIMENON, La Patiencede Maigret, p. 17)

(125) - Ne t'inquiète pas si je ne rentre qu'au petit matin... Je (C) suis au commissariat duquartier (S)... Un taxi va venir me prendre... Mais non !... Il n'est pour rien dans cequi se passe... Je dois cependant m'en occuper dès cette nuit... Non, je ne suis pastombé... A tout à l'heure... (SIMENON, Maigret et l’affaire Nahour, p. 327)


94

(126) Naturellement, j'ai dû lui expliquer que c'était grâce à vous que cette place m'étaitofferte. Je ne lui avais pas encore dit que j'avais été votre élève (C), autrefois, à laFaculté catholique (S). (BOILEAU – NARCEJAC, Les Intouchables, p. 79) I-2

(127) [Voltaire] à qui ne déplaisaient pas des talons rouges et des rubans à ses souliers étaitalors depuis un an à la cour du roi de Prusse (GUÉHENNO, Jean-Jacques, 1950, p.20).

Les lieux à destination spécifique (gares, aéroports, musées, prisons,résidences, monastères, marchés, …) qui sont très connus, grâce à desconnaissances encyclopédiques ou contextuelles, peuvent être désignés par destoponymes:

(128) Quinze jours de tôle si tu (C) ratais le spécial à Montparnasse. Je l'ai attrapé au vol,une fois, et j'ai fait le voyage sur le tampon de derrière (VERCEL, Cap. Conan, 1934,p. 30)

(129) À la nouvelle de l'élargissement de l'abbé de Saint-Cyran (C), qui était depuisplusieurs années prisonnier à Vincennes, la mère Agnès, qui l'apprit au parloir, etqui voulait en informer les religieuses sans pourtant faire infraction à la loi dusilence, entra au réfectoire, et, prenant sa ceinture, la délia devant la communauté,pour donner à entendre que Dieu rompait les liens de son serviteur; et toutes àl'instant comprirent... (SAINTE-BEUVE, Port-Royal, t. 1, 1840, p. 28)

(130) - La plupart des routes sont à peu prés impraticables... A plus forte raison avec unepersonne blessée dans la voiture... - J'y ai pensé... Appelle-moi Breuker (C), à Orly(S)... S'il n'y est pas, passe-moi son idiot d'adjoint dont je ne retiens jamais le nom...(SIMENON, Maigret et l’affaire Nahour, p. 330)

(131) Nul (C) n'a regardé à White Hall (S) les plafonds rutilants de Rubens (FAURE, Hist.art, 1921, p. 142)

(132) (136) Déjà à la Raspelière (S), Brichot (C) était devenu pour les Verdurin, du grandhomme qu'il leur avait paru être autrefois, sinon une tête de Turc comme Saniette,du moins l'objet de leurs railleries à peine déguisées (PROUST, Temps retr., 1922, p.789)

(133) Les revendeuses des divers marchés (C) (...) attendent aux Halles (S) leur tour pourrecevoir leurs denrées d'après la mercuriale fixée (NERVAL, Bohême gal., 1855, p.158)

(134) Ayant fait appel au Parlement de Dijon, elle [Hélène Gillot] (C) fut conduite, sous lagarde de deux archers, dans la capitale de la Bourgogne et mise à la Conciergerie(S) du Palais. (A. FRANCE, Les Opinions de Monsieur Jérôme Coignard, 1893, p.249)

(135) Madame Le Maître (C), qui demeurait à Port-Royal de Paris, décida au plus tôt defaire bâtir un petit logis extérieur attenant au monastère, pour y retirer ses fils; (...)On mit grande hâte à cette construction, on revêtit les murailles humides d'ais desapin pour les rendre habitables et le logis fut prêt en trois mois : ... (Ch.-A. SAINTE-BEUVE, Port-Royal, t. 1, 1840, p. 391)

D’autres types d’espaces peuvent constituer le site introduit par à, en généralde grandes entités, au niveau de la géographie planétaire :


95

(136) Nous (C) y voilà [au pic du Midi] (S); et, sans daigner regarder à nos pieds, notrevue s'égare jusqu'aux confins de l'horizon (DUSAULX, Voyage à Barège, t. 1, 1796, p.237)

(137) Aux extrémités de l'Asie (S), et sur les confins de l'Afrique, existait un peuple (C)qui, par sa position et son courage, avait échappé aux conquêtes des Perses,d'Alexandre et des Romains. (CONDORCET, Esquisse d'un tableau hist. des progrès del'esprit hum., 1794, p. 100)

(138) De grands chemins (C) passent à la cataracte (S); il y a (...) des moulins et desmanufactures au-dessous du chasme (CHATEAUBRIAND, Mémoires d'Outre-Tombe, t.1, 1848, p. 305)

(139) À la vallée (S), ils (C) ont leurs idées, qui ne sont pas toujours les nôtres, parce qu'ilsvivent près d'un chemin de fer (RAMUZ, Gde peur, 1926, p. 9)

(140) ... quand Anne-Marie lui demandait, pour faire durer la conversation, s'il aimaitBach, s'il (C) se plaisait à la mer (S), à la montagne (S), s'il gardait bon souvenir desa ville natale, il prenait le temps de la réflexion... (SARTRE, Les Mots, 1964, p. 72)

(141) Quel indescriptible spectacle, et quelle variété de sites et de paysages à l'arasementde ces écueils et de ces îlots volcaniques (C) qui confinent à la côte lybienne [sic](S). (VERNE, 20 000 lieues sous les mers, t. 2, 1870, p. 42)

Les verbes qui en combinaison avec la préposition simple à dénotent larelation statique d’inclusion de la cible dans le site sont surtout les verbes soi-disant ‘de position’: demeurer à, être à, habiter à, rester à, vivre à, stationner,résider à, séjourner à, camper à, …

(142) Très ennuyé, l'ancien beau résistait, lorsque Hourdequin, apprenant de Macqueronque plusieurs des conseillers municipaux étaient à la mairie, où ils l'attendaientdepuis une demi-heure, dit en homme sans gêne : - C'est ça, allez donc voir l'église...(É. ZOLA, La Terre, 1887, p. 158)

(143) Envoie-moi, courrier par courrier, des renseignements sur la probité et solvabilité deM. Guerrier - homme d'affaires vendeur et acheteur de biens, demeurant à Lyon(LAMART., Corresp., 1831, p. 120)

(144) Il < Quéré > habite à Paris, rue.../ Il consulte la feuille./ - Rue de Verneuil, sur larive gauche. C'est une rue que je ne connais pas. Il est marié./ - Le salopard! / - Safemme travaille dans un salon de coiffure. Elle s'appelle Hélène. (BOILEAU –NARCEJAC, Les Intouchables, p. 72)

(145) ... les ouvriers affineurs s'en allant avec l'oncle Becker à l'usine de Romainville, il neresta à Petit-Port que des paysans, maraîchers, vignerons... (DAUDET, L'Évangéliste,1883, p. 105)

(146) ... M. Smithson se promenait de long en large, devant la façade du théâtre, encompagnie de M. de Cramm, qu'il venait, à l'instant, d'y rencontrer. Depuis trois ans,ce vilain escargot ne faisait plus partie de la maison de Charles d'Este, et il vivait àBlankenbourg; de manière qu'après les compliments d'abordée, il demanda desnouvelles de son altesse, du comte d'Oels, de M. d'Andonville, qui était retournés enNormandie, ... (E. BOURGES, Le Crépuscule des dieux, 1884, p. 324)

(147) Les troupes françaises, stationnées à Fort-Lamy, et l'armée tchadienne sontengagées assez régulièrement dans un pays où il est difficile de contrôler autre choseque quelques villes (Le Nouvel Observateur, 25 août 1969, p. 11, col. 1)


96

(148) Un des ambassadeurs résidant à Naples donna, il y a quelques années, une fêteassez ingénieuse. Muni de toutes les autorisations nécessaires, il fit costumer àl'antique un grand nombre de personnes; les invités se conformèrent à cettedisposition, et, pendant un jour et une nuit, l'on essaya diverses représentations desusages de l'antique colonie romaine. (NERVAL, Les Filles du feu, Isis, 1854, p. 649)

(149) Quand le roi de Dacie vint séjourner à Venise, la république lui donna rang decitoyen (HUGO, Rhin, 1842, p. 467)

Comme on peut le constater, si les sites sont des villes, on les désigne par untoponyme. Parfois les noms propres désignent des complexes architecturaux ou desédifices.

3. Conclusions

Les deux types de relations topologiques impliquent un grand nombred’entités. La relation prototypique implique une cible [+ humain] et un sitereprésenté par une bâtisse ou une entité géographique de type ville, quartier,montagne, … D’autres indications peuvent apparaître, par exemple à Paris on faitréférence à la rive de la Seine ou à l’arrondissement dans lequel se trouve unecertaine bâtisse. Ce type d’identification de la position de la cible estcaractéristique surtout pour le rapport topologique d’inclusion. Le rapport porteur(site) – porté (cible) est plus complexe, pouvant impliquer la présence d’unedirectionalité sur l’axe horizontal (verbes du type (se) coucher, (s’) étendre, (se)poser, … avec des sites comme terre, sol, pavé, plancher, lit, …) ou sur l’axevertical (avec des verbes comme pendre, suspendre, accrocher, agripper, …).

Les relations topologiques sont transitives, la localisation se trouvant à desniveaux de granulations diverses: l’entité x se trouve dans une pièce qui fait partied’une maison, qui fait partie d’une rue, qui fait partie d’un quartier, qui fait partied’une ville, se trouvant dans un certain pays, sur un certain continent … Une partiede cette échelle de granulation est codifié dans les adresses postales, qui doiventindiquer le numéro de l’appartement, l’étage, la rue, la ville. Les relations porteur– porté peuvent être aussi transitives: si la cible est une bague, elle peut se trouversur un doigt, qui fait partie d’une main, qui est partie constitutive du corps de lapersonne qui la porte.

NOTES

1Les termes employés en psychologie sont figure et fond. Dans la terminologie de Langacker, le

trajector désigne l’entité mobile sur une trajectoire, par rapport à une borne ou point derepère (landmark) (Vandeloise 1986: 44). On pourrait ajouter, pour l’anglais, les termestheme vs. reference object (Jackendoff 1983). En français, Boons (1985) a proposé les termescorrélat de lieu vs. lieu, mais il parait que les termes corrélatifs cible vs. site sont les plusemployés (Vandeloise (1986). Borillo (1998))

2La granulation se réfère au niveau, plus ou moins détaillé, de présentation du site: un individu peut

être assis dans un fauteuil, qui se est placé dans une chambre, partie constitutive d’un édificesituée dans une rue particulière, appartenant à un des quartiers d’une ville, se trouvant dans un


97

certain pays et sur un certain continent. Le locuteur est libre de choisir le niveau, plus oumoins général, de présentation du site.

3 L’axe frontal, intrinsèque à beaucoup d’objets, présente une valeur positive (l’avant ou le devant de

l’objet) et une autre négative (l’arrière ou le derrière de l’objet). Dans le cas des hommes et dela plupart des animaux, l’avant (l’orientation frontale positive où se trouvent le nez, labouche, les yeux, la poitrine, les genoux, …) est la direction fonctionnelle fondamentale,celle du déplacement ainsi que celle de la direction de la perception et de la nutrition. Cesdeux directions fonctionnelles coïncident. L’orientation frontale positive s’oppose à ladirection négative (l’orientation frontale négative, impliquant la nuque, le dos, les talons, …).Voir Borillo (1998, 9-11).

BIBLIOGRAPHIE

Asher, Nicholas et Pierre Sablayrolles, « A Typology and Discourse Semantics forMotions Verbs and Spatial PPs in French », dans Journal of Semantics 12 /1995, pp. 163-209.

Borillo, Andrée, L’espace et son expression en français, Paris, Éditions Ophrys,1998.

Herskovits, A., Space and the prepositions in English: Regularities andIrregularities in a complex domain, Stanford, Stanford Press, 1982.

Jackendoff, Ray, « Semantics of spatial expressions », dans R. Jackendoff,Semantics and Cognition, Cambridge, MIT Press, 1983.

Langacker, R.W., « Space Grammar, Analysability and the English Passive », dansLanguage, 59, 1982.

Langacker, R. W., Foundations of Cognitive Grammar, vol. I, TheoreticalPrerequisites, Stanford, Standford Presses, 1986.

Langacker, R.W., « Mouvement abstrait », dans Langue française 76 / 1987, pp.59-76.

Talmy, L., « How language Structures Space », dans H. L. Pick et L. P. Acredoloeds. Spatial Orientation, Plenium Press, New York , 1980.

Vandeloise, Claude, Sémantique des relations spatiales, Paris, Éditions du Seuil,1986.

ABSTRACT

Using an electronic corpus, the paper presents the results of a semantic studydevoted to a category of spatial relations exprssed in French by the preposition à„la”. The research was carried out within the framework of cognitive geometry thatdeals with the manner in which natural languages codify spatial relations (Borillo1998). There are two large categories of relations that are established between anobject which must be localized called „target” (fr. cible) and the space in which orwith reference to which this is localized, called „site” (fr. site): topologicalrelations (of internal localization) and projection relations, also called of „externallocalization” which are directional (up vs. down, to the left vs. to the right, etc.) orexpressing distance (near vs. far from, two steps away, etc.).


98

The preposition à has the ability to express two categories of topologicalrelations:

(i) the site is support for the target (Jean était assis au balcon „John wassitting/standing at the balcony”, il tenait l’évangile à la main „he was holding theGospel in his hand”).

(ii) the topological relation of inclusion in which the target is found insidethe space designated by the site (elle habite au Quartier Latin „she lives (in Paris)in the Latin Quarter”, les marchands attendent aux halles „the merchants arewaiting in the halls”).

99

LE DÉVELOPPEMENT DE L’ARTICLE DÉFINIDANS LES LANGUES NÉO-LATINES

À PARTIR DES TERMES LATINS

Ioana-Rucsandra DASCĂLU

1.0. Nous proposons un cas de grammaticalisation dans le passage du latintardif aux langues romanes, en appliquant la variante élargie de la théorie duprototype pour expliquer la désémantisation des formes pronominalesdémonstratives. Comme innovation romane nous analysons le développement del’article défini à partir d’un terme déictique latin „ille” par un processus en deuxphases: les transformations qui surgissent dans le passage du latin classique au latintardif et, à partir du latin tardif, la spécialisation de „ille” comme instrumentgrammatical.

1.1. Les discussions sur le développement de l’article défini dans le passagedu latin aux langues romanes se placent dans les cadres déjà constitués des théoriessur la grammaticalisation et la sémantique du prototype. Dans le latin classique, lepronom „ille” a une valeur peu circonscrite et peu définie, ce qui déterminel’affaiblissement de son sens lexical et sa spécialisation comme instrumentgrammatical. Dans le latin tardif, „ille” présente trois valeurs distinctes: pronomdémonstratif, pronom personnel et articloïde. La théorie du prototype, empruntéeaux sciences cognitives, analyse des catégories graduelles, en démontrant uneconception positive sur le ‘sens lexical’, qui inclut toutes les propriétés typiques etpertinentes de la catégorie analysée. Elle tient de la cognition, c’est-à-dire qu’elleétudie plutôt les choses désignées, pas la structure des significations lexicales. Apartir des données psychologiques, on en a développé deux variantes, deuxacceptions du terme „prototype”, c’est-à-dire: meilleur exemplaire/ meilleureinstance/meilleur représentant de l’espèce ou exemplaire qui résume les propriétéssaillantes de la catégorie, c’est-à-dire le caractère déictique commun à la fois aupronom démonstratif et à l’article, dans le cas étudié, défini. Le prototype a étédéfini comme „une représentation mentale concrète d’une classe”1, comme lecumul d’une série de propriétés prototypiques, dans un modèle cognitif idéal etabstrait.

1.2. La linguistique diachronique, étudiant l’évolution et le changement deslangues, définit à la fois les transformations, les restructurations et les nouveauxdéveloppements dans le système d’une langue par la grammaticalisation,fonctionnelle à la fois tant au niveau grammatical qu’au niveau lexical :

„L’essentiel des recherches effectuées dans ce cadre concerne d’une part leprocessus d’apparition, de naissance, de nouvelles formes ou constructions dans leslangues du monde et d’autre part les régularités repérables dans ce processus


100

(changement par étapes, affaiblissement du sens lexical et développement desvaleurs grammaticales)”2.

La distinction entre éléments lexicaux et éléments grammaticaux est établiedans un processus qui implique la réduction et la transformation en instrumentsgrammaticaux (comme, par exemple, l’évolution des modes et des temps verbauxou la constitution du système prépositionnel ou le développement de l’article dansles langues romanes). En essence, la grammaticalisation suppose l’effacement ducontenu lexical d’un terme par sa spécialisation (si entre les deux valeurs se lie unerelation nécessaire de continuité, ce qui représente le principe d’application desthéories de la sémantique du prototype à la grammaire).

„La grammaticalisation constitue un processus d’évolution continu et constant aucours duquel une unité lexicale devient un élément grammatical3”.

2.0. Dans la linguistique diachronique on enregistre plusieurs définitions dela grammaticalisation, de la première dénomination du phénomène jusqu’aux plusrécentes variantes. À partir des observations d’A. Meillet à l’égard de „l’attributiondu caractère grammatical à un mot jadis autonome”4 jusqu’à sa désignation commeprocessus linguistique par lequel les unités lexicales se convertissent enmorphèmes grammaticaux5, il n’y a aucune différence. C’est par l’apport de lathéorie moderne de la sémantique du prototype que s’accomplit une distinctionradicale.

2.1. La sémantique du prototype, définie comme théorie de la catégorisationou comme théorie des espèces, s’oppose à la sémantique analytique et à l’analysecomponentielle par sa méthode d’analyse des représentations mentales et par ladirection décisive dans la psychologie cognitive, qui définit les méthodes decatégorisation pour les représentations mentales, dépassant ainsi le domaine de lasémantique et se constituant en critique acerbe des catégories aristotéliciennes parune nouvelle délimitation et configuration des classes.

2.2. La sémantique du prototype propose une alternative à la sémantiquelexicale par sa méthode d’analyse appliquée à la polysémie6 où la relation entre lesdifférents sèmes comme unités minimales de sens d’une unité lexicale – sémème –est définie comme intersection des traits communs avec un élément représentatif,supérieur du point de vue hiérarchique, qui résume les propriétés exemplaires de lacatégorie dont ils font partie; le résultat de l’intersection entre les sèmes, le sémèmeet l’archisémème explique le rapport de subordination des hyponymes par rapportau hyperonyme ; de plus, la variante élargie décrit la polysémie comme unprocessus en étapes par une ressemblance de famille.

L’évolution des systèmes grammaticaux7 suppose le développement, latransformation ou la disparition d’une catégorie grammaticale par sagrammaticalisation ; ainsi le développement de l’article défini comme nouveautépar rapport au latin classique, qui n’avait spécialisé aucun élément comme articlepour marquer la référence définie/indéfinie, comporte la transformation du pronomdémonstratif „ille” en deux phases :

Le développement de l’article défini dans les langues néo-latines à partir des termes latins

101

1. la transformation des déictiques du latin classique au latin tardif et2. la transformation des déictiques (par spécialisation) du latin aux langues

néolatines.L’utilisation fréquente des pronoms „ille” et „ipse” comme déterminants du

nom affaiblit leur valeur déictique, en les préparant à devenir articles. Dans lespremières phases du latin tardif8, pour renforcer leur caractère démonstratif, lespronoms se combinent avec des particules déictiques, comme „ecce”, créant ainsides formes marquées et des formes non-marquées. Dans les langues romanes, cesont les formes marquées qui engendreront les pronoms démonstratifs, tandis quedes formes non marquées résultera l’article défini9.

2.3. La théorie du prototype explique l’évolution du pronom „ille”(grammaticale et sémantique), dans sa variante standard et dans sa variante élargie.Dans les nouveaux points de vue cognitifs concernant la catégorisation, lasémantique du prototype établit le meilleur représentant d’une classe :

„La sémantique du prototype est une théorie selon laquelle le sens d’une unitélexicale se définit comme un ensemble d’acceptions regroupées autour d’un senscentral, prototypique”10.

Ce point de vue est raffiné par l’abstraction et par l’application de la théoriedu prototype dans l’étude polysémique: par la décomposition du sémème dans lessèmes correspondants, le sémème fait une synthèse des traits communs de toutesles unités minimales:

„Les études sur la grammaticalisation reprennent l’idée que, souvent, lors del’évolution d’un terme, sa valeur originale et sa valeur nouvelle coexistent pendantun certain temps”.

„Les différentes acceptions d’un terme s’influencent mutuellement et ne constituentdonc pas des catégories clairement séparées”11.

2.4. La variante élargie de la théorie du prototype est très utile à décrirel’évolution d’une valeur grammaticale à une autre ou d’un sens à un autre sens parla ressemblance de famille, par une intersection sémantique du type s1 ^s2 ^s3, oùles différentes acceptions d’un terme évoluent progressivement, chaque étape ayantdes caractères nécessaires communes avec l’étape précédente.

3.0. Dans le système des pronoms démonstratifs latins, ‘ille’ a la valeur laplus faible: „la valeur de ‘ille’ est moins nette que celle de ‘hic’ et de ‘iste’ et ‘ille’a tendu à s’affaiblir”12. En latin classiqe, on distingue les catégories suivantes depronoms démonstratifs: l’anaphorique „is, ea, id”, le pronom d’identité „idem,eadem, idem”, un pronom de renforcement „ipse, ipsa, ipsum” et un système dedéictiques: „hic, haec, hoc” (à l’égard du locuteur), „iste, ista, istud” (par rapport àl’interlocuteur), „ille, illa, illud” (par rapport au délocuteur; cette série se simplifiedans les langues néo-latines selon deux critères: la distance et la proximité13). La


102

référence démonstrative implique l’opposition entre 1. la première personne-proximité de la personne du locuteur 2. la deuxième personne-proximité de lapersonne de l’interlocuteur 3. la troisième personne-éloignement d’un délocuteur :la restructuration qui survient en latin tardif remplace le pronom „hic” par „iste” et„iste” par „ille”14. À partir du latin archaïque, „ille” a la position d’un pronompersonnel de la IIIe personne; dans le latin classique, on signale ses valeursdéictiques et anaphoriques, très proches de la valeur de l’article défini dansl’opposition entre les syntagmes nominaux définis et indéfinis15.

3.1. Dans le passage du latin classique au latin tardif „ille” développe troisvaleurs distinctes: pronom démonstratif, pronom personnel et articloïde: il n’a pasencore le statut d’un article défini proprement dit16; il fait partie de la série desprédéterminants au niveau du syntagme nominal (article, pronom démonstratif,pronom possessif) au rôle de quantificateur dans la relation d’opposition entre laréférence définie et indéfinie.

3.2. La création de l’article défini est un fait roman qui ne se développequ’après avoir été établi comme articloïde; après la perte de son contenudémonstratif, l’adjectif pronominal „ille” devient article ; on place cet événementau Vème ou VIIème siècle.

Petronius, Satyricon XXII: „Ad quem ictum exclamauit illa,pariterque et fures prodidit et partem ebriorum exclamauit. Syri illi, quiuenerant ad praedam,postquam deprehensos se intellexerunt, paritersecundum lectum conciderunt”.

Idem, ibid., XXX: „Superbus ille sustulit multum et: Non tam iacturame mouet, inquit, quam neglegentia nequissimi serui”.

Idem, ibid., XXXI: „Obligati tam grandi beneficio cum intrassemustriclinio occurrit nobis ille idem seruus, pro quo rogaueamus et stupentibusspississima basia impegit gratias agens humanitati nostrae”.

Le latin tardif répand la référence définie17.

„La formation de l’article est un trait commun d’innovation de toutes les languesromanes par rapport au latin. Le moment essentiel de la formation de l’article doitêtre placé vers le VI e siècle”.„La tendance à l’article et aux constructions participiales montre la préférence pourdes moyens attributifs équilibrés in- et extra-déictiques: ‘illa ancilla’, ‘Creta illaAsiatica’, ‘uidi hominem qui currebat’18”.

Dans l’analyse de la référence, l’article défini indique le degré d’extensité duréférent, d’un degré minimal à un degré maximal : „Les articles ont la particularitéd’assigner à l’extensité une limite inférieure et une limite supérieure, autrement ditun pôle (-) et un pôle (+)”19.

„Rouletabille reconnut L’homme à la torpédo (extensité minimale)L’homme est un animal raisonnable (extensité minimale)”.


103

3.3. Le latin tardif institue la référence démonstrative avec sa valeurd’articloïde seulement dans les syntagmes nominaux à extensité minimale. Enancien français et en latin l’article zéro attribue un degré minimal d’extensité, dutype „tout homme” (l’homme en général) :

„En ancien français la tendance générale est à l’absence d’article en cas desaturation20”.„Il suffit de laisser au concept l’extension la plus large pour que le substantif puissefonctionner sans prédéterminant”21.

Cantilène de Sainte Eulalie, v. 2-3 :„Bel avret corps, bellezour anima Voldrent la veintre li Deo inimi”.

3.4. Dans l’évolution du pronom démonstratif à l’article, le pronom „ille”efface sa valeur démonstrative. Le processus est à analyser par la théorie duprototype qui établit la continuité entre la valeur initiale démonstrative du latinclassique, la valeur d’articloïde du latin tardif et l’article défini des languesromanes : c’est le caractère de référence définie qui, par son trait de notoriété, estcommun aux trois valeurs gramaticales prototypiques.

4.0. Dans l’analyse des démonstratifs22 se produisent le rapprochement et lasimilitude entre ces adjectifs démonstratifs et l’article, décomposés selon le schémasuivant : démonstratif - article défini + caractérisation D, ce qui produit laconfusion entre les valeurs de „ille”, en empêchant la localisation temporelle exactede l’apparition de l’article défini. L’inclusion de la valeur de l’article défini dans lavaleur des démonstratifs vérifie la valabilité de la transposition en termesprototypiques, où, par extension sémantique, „ille” perd son trait spécifique[+distance], en gardant sa fonction prototypique, l’actualisation et la sélection duréférent. Ainsi on fait la synthèse des deux fonctions attribuées au pronom „ille”comme démonstratif et comme article défini à fonction référentielle, qui distingue,individualise et identifie le référent par rapport aux autres référents de la mêmecatégorie, ayant une fonction expressive (comme thématisation, focalisation,prééminence du référent)23. Dans des exemples comme :

Peregrinatio Egeriae V,1 :… „quoniam nobis iter sic erat, ut perualle illa media, qua tenditur per longum iremus, id est illa ualle, quamsuperius dixi, ubi sederant filii Israhel, dum Moysen ascenderat in montemDei et descendere, itaque ergo singula, quemadmodum uenimus per ipsamtotam uallem, semper nobis sancti illi loca demonstrabant”.

V,2 : „Nam in primo capite ipsius uallis, ubi manseramus etuideramus rubum illum, de quo locutus est Deus sancto Moysi in igne,uideramus etiam et illum locum in quo steterat ante rubum sanctus Moyses,quando et dixit Deus…”


104

où au niveau des syntagmes nominaux la détermination avec „ille” ou plusrarement „ipse” et la détermination zéro sont en alternance, on met en évidence lavaleur épistémique (définie par les critères connu/inconnu) et la valeur defocalisation que prend l’adjectif pronominal „ille”.

4.1. En français, quand „ille” devient article défini, l’article zéro, l’articledéfini ou indéfini alternent :

Aucassin et Nicolette, XIV, 21-22: „Fenme ne puet tant amer l’oumecon li hom fait le femme”

XXII, 33-35: „Et une pucele vint ci, li plus bele riens du monde, si quenos quidames que ce fust une fee, et que tos cis bos en esclarci”.

De l’opposition entre les syntagmes nominaux à référence indéfinie et cellesà référence définie („la guerre”), l’article défini acquiert comme fonctionsupplémentaire et expressive la valeur axiologique.

4.2. En latin tardif, il est impossible d’identifier précisément la valeur dudémonstratif „ille” qui engendre trois catégories morphologiques : adjectif/pronomdémonstratif, article défini, pronom personnel, valeurs maintenues en ancienfrançais comme le démontre l’article du FEW concernant les successeurs romansdes formes latines „ille” :

1. Pronom démonstratif 2. Pronom personnel 3. Pronom déterminatif4. Article défini 5. Pronom démonstratif (emphatique).En français, toutes les formes qui résultent du pronom „ille” coexistent; on

définit les fonctions suivantes de la théorie du prototype: le prototype commesynthèse abstraite et virtuelle des traits les plus représentatifs des démonstratifs,autant que selon des critères pragmatiques, le pronom „ille” est défini comme unitéexistentielle, spécifique aux trois classes grammaticales: article défini, pronomdémonstratif, pronom personnel.

1. Le, lo article défini proche, par le sens, du démonstratif du françaismoderne :

Ki od lu roi furent venu (Wace)2. En sa qualité de démonstratif, faisant fonction de pronom :Enflammé d’une telle flamme/Son lit laissa pour le sa fame (Coincy)24

Uns vileins qui resembloit mor…Assis estoit sor une coche…Je m’aprochai vers le vilain… (Yvain, 286-290, 292)„Ille” peut acquérir la valeur épistémique de marqueur évidentiel :

„Le marquage évidentiel est l’indication par le locuteur de la provenance ou dumode de création et/ou de récolte d’une information, indication apportée à des finsde justification de cette information25”


105

La notoriété comme trait prototypique implique le placement du référentdans l’univers de croyance du locuteur, qui reconnaît comme ‘ensemble manifeste’l’élément déterminé.

4.3. Autour de ces traits communs, „ille” extend ses valeurs selon la théoriede la ressemblance de famille, de sorte qu’entre s1, s2, s3 il y ait une continuiténécessaire; il y a également des similitudes entre article défini et le pronomdémonstratif, qui se remplacent réciproquement: „cil” au lieu de „li” et „li” au lieude „cil”.

„Ceo fu el nuis d’avril entrantQuant cil oisel meinent lur chant.” (Marie de France, Yonec, v. 51)

Dans l’évolution du pronom démonstratif à l’article défini se produit lephénomène de grammaticalisation, de transformation des mots autonomessémantiquement en mots accessoires; ainsi, l’introduction de l’article défini dansles langues romanes détermine la réduction phonétique du mot de base (l’attrition):le pronom démonstratif „ille” réduit son corps phonétique à „li” en ancien français;au niveau du syntagme nominal s’établit un ordre fixe de l’article défini: si en latintardif la position de l’articloïde était indifférente, en ancien français l’article définiprécède nécessairement le mot déterminé.

4.4. L’opposition défini/indéfini détermine la spécialisation du démonstratif„ille” comme article défini en roumain également ; on considère que ce processusest achevé lorsque la différence entre des syntagmes avec article et des syntagmessans article devient constante (la plupart des sources datent l’apparition de l’articleau VIIème siècle) ; ce qui distingue le roumain des autres langues néo-latines, c’estla position enclitique de l’article, expliquée soit à partir d’un groupe nominal„homo ille bonus”26, soit comme une influence de substrat (cf. TILR II, pp. 233sqq.). Dans son analyse synchronique et diachronique, L. Renzi interprète à partirdes traités précédents la postposition de l’article défini en roumain (certainementcomme un fait inouï par rapport à la plupart des autres langues qui ont des formespréposées) ; Al. Graur expliques ce phénomène par la tendance du roumain à placerle nom suivi par un adjectif: conformément à la loi de Wackernagel, l’articleenclitique s’attache au premier élément du syntagme nominal27.

4.5. Les langues néo-latines qui ont des articles définis les développent àpartir de constructions comme „illam ciuitatem”, tandis que le roumain (quipostpose l’article défini de même que l’albanais, le bulgare, le macédonien, leslangues scandinaves) utilisent des syntagmes comme „ciuitatem illam”. Ens’attachant soit à des noms, soit à des adjectifs, l’article défini se rapproche de lacatégorie des déictiques ; en raison de son organisation en paradigmes, del’adaptation du phonétisme, des paradigmes, il a été certainement défini commeaffixe28. Toutes les langues romanes développent un article défini proclitique,précédant le nom qu’il détermine; la langue roumaine en est la seule à présenter unarticle défini, graphiquement uni au nom précédent.


106

NOTES

1 E. Coşeriu, « Semántica estructural y semántica cognitiva », dans Jornadas de Filología [Homenajeal Prof. Francisco Marsá], Barcelona, 1990, p. 243.

2 Ch. Marchello-Nizia, « Grammaticalisation et évolution des systèmes grammaticaux », dans Languefrançaise, 130, pp. 33-41 (La linguistique diachronique : grammaticalisation et sémantique duprototype), W. de Mulder, A. Vanderheyden (edd.), Paris, Larousse, 2001, p. 33.

3 H. Bat-Zeev Shyldkrot, « „Tout” : polysémie, grammaticalisation et sens prototypique », dansLangue française, 130, pp. 8-32 (La linguistique diachronique. Grammaticalisation etsémantique du prototype), W. de Mulder, A. Vanderheyden (edd.), Paris, Larousse, 2001,p. 8.

4 W. de Mulder, « La lingustique diachronique, les études sur la grammaticalisation et la sémantiquedu prototype: presentation », dans Langue française, 130, pp. 8-32 (La linguistiquediachronique. Grammaticalisation et sémantique du prototype), W. de Mulder, A.Vanderheyden (edd.), Paris, Larousse, 2001, p. 8.

5 Idem, ibid.6 R. Martin, Pour une logique du sens, Paris, PUF, 1983, pp. 63-83.7 Ch. Marchello-Nizia, op. cit., p. 34.8 M. Iliescu, M. Livescu, Introducere în studiul limbilor romanice, I, Universitatea din Craiova, RUC,

1978, p. 157 : „Dans le latin tardif, ‘ille’ était surcharge du point de vue sémantique, puisqu’ilfonctionnait comme pronom demonstratif, comme pronom personnel, comme pronompossessif, comme article… (p. 160). L’article provient d’un determinant qui accompagne lenom d’une façon obligatoire. ‘Ille’ et ‘ipse’ deviennent très frequents à partir du latin tardifcomme déterminants du nom”.

9 M. Banniard, Du latin aux langues romanes, Paris, Nathan, 2002, p. 75.10 W. de Mulder, op. cit., p. 8.11 W. de Mulder, op. cit., p. 19.12 A. Ernout, A. Meillet, Dictionnaire étymologique de la langue latine. Histoire des mots, Librairie

C. Klincksieck, Paris, 1939, p. 475.13 M. Iliescu, « Considérations sur le système des démonstratifs déictiques dans les langues

romanes », dans Bulletin de la Société roumaine de Linguistique romane, 11 (1975-1976),Bucarest, Ed. Academiei, pp. 33-45.

14 M. Iliescu, op. cit., p. 33.15 H. Pinkster, Syntaxis y Semántica del Latin, Madrid, Ediciones Clásicas, 1995, pp. 118-120 :

„L’article est l’un des prédéterminants qui peut distinguer entre les syntagmes ‘definis’ et‘indéfinis’ (…) La presence de l’article défini ‘la’ montre que le locuteur fait référence à unecertaine chose, en suggérant que son interlocuteur en est au courant, ou, au moins, pourraitl’identifier”.

16 V. Väänänen, Introduction au latin vulgaire, Paris, Klincksieck, 1967, p. 130: „’Ille’ et ‘ipse’anaphoriques atteignent à basse époque une telle fréquence qu’on peut parler d’un articloïde”.

17 L. Renzi (con la collaborazione di G. Salvi), Nuova Introduzione alla filologia romanza, Bologna,Il Mulino, 1993, p. 310.

18 G. Holtus, M. Metzeltin, Ch. Schmitt (edd.), Lexikon der Romanistischen Linguistik. Band II, 1:Latein und Romanisch. Historich-vergleichende Grammatik der romanischen Sprachen,Tübingen, Niemeyer, 1996, p. 282

19 M. Wilmet, La détermination nominale (Quantification et caractérisation), Paris, PUF, 1986.20 C. Buridant, Grammaire nouvelle de l’ancien français, Paris, Sedes, 2000.21 R.L. Wagner, L’ancien français (Points de vue. Programmes), Paris, Larousse, 1974, p. 167.22 M. Wilmet, op. cit. , p. 160.23 R. Epstein, « L’Article défini en ancien français : l’expression de la subjectivité », dans Langue

française, 107, pp. 58-71 (Synchronie et diachronie : du discours à la grammaire) H. Bat-ZeevShyldkrot, Paris, Larousse, 1995.

24 A.-J. Greimas, Dictionnaire de l’ancien français (jusqu’au milieu du XIVe siècle), Paris, Larousse,1986, p. 359.


107

25 W. de Mulder, « La „Création du monde” par l’article défini le, marqueur evidentiel ? » , dansLangue française, 130, pp. 8-32, (La linguistique diachronique. Grammaticalisation etsémantique du prototype) W. de Mulder, A. Vanderheyden (edd.), Paris, Larousse, 2001.

26 L. Renzi, op. cit., p. 310.27 L. Renzi, op. cit., p. 308.28 L. Renzi, op. cit., p. 306.

BIBLIOGRAPHIE

Banniard, M., Du latin aux langues romanes, Paris, Nathan, 2002.Bat-Zeev Shyldkrot, H., « „Tout” : polysémie, grammaticalisation et sens

prototypique », dans Langue française, 107, (Synchronie et diachronie : dudiscours à la grammaire), Paris, Larousse, 1995, pp. 74-92.

Buridant, C., Grammaire nouvelle de l’ancien français, Paris, Sedes, 2000.Coşeriu, E., « Semántica estructural y semántica ‘cognitiva’ », dans Jornadas de

Filología [Homenaje al Prof. Francisco Marsá], Barcelona, 1990.De Mulder, W. & Vanderheyden, A., « L’Histoire de „Contre” et la sémantique

prototypique », dans Langue française, 130 (La linguistique diachronique.Grammaticalisation et sémantique du prototype) W. De Mulder, A.Vanderheyden, (edd.), Paris, Larousse, 2001, pp. 108-125.

De Mulder, W., « La ‘Création du monde’ par l’article défini le, marqueurévidentiel ? », dans Langue française, 102, pp. 108-120 (Les sources dusavoir et leurs marques linguistiques), P. Dendale et L. Tasmowski (edd.),Paris, Larousse, 1994.

De Mulder, W., « La linguistique diachronique, les études sur lagrammaticalisation et la sémantique du prototype : présentation », in Languefrançaise, 130, (La linguistique diachronique. Grammaticalisation etsémantique du prototype) W. de Mulder, A. Vanderheyden (edd.), Paris,Larousse, 2001, pp. 8-32.

Dubois, D. (sous la dir.), Sémantique et cognition (Catégories, prototypes,typicalité), Paris, CNRS, 1991.

Epstein, R., « L’Article défini en ancien français : l’expression de la subjectivité »,in Langue française, 107, pp. 58-71 (Synchronie et diachronie : du discoursà la grammaire) H. Bat-Zeev Shyldkrot, Paris, Larousse, 1995.

Ernout, A., Meillet, A., Dictionnaire étymologique de la langue latine. Histoire desmots, Librairie C. Klincksieck, Paris, 1939.

Graur, Al. (coord), Istoria limbii române, vol. I, Limba latină, Bucureşti, Ed.Academiei, 1965.

Greimas, A.-J., Dictionnaire de l’ancien français (jusqu’au milieu du XIVe siècle),Paris, Larousse, 1986.

Holtus, G.; Metzeltin, M.; Schmitt, Ch., (Hgg.), Lexikon der romanistischenLinguistik (LRL), II.1, Tübingen, Max Niemeyer Verlag, 1996.

Iliescu, M., « Considérations sur le système des démonstratifs déictiques dans leslangues romanes », dans Bulletin de la Société roumaine de Linguistiqueromane, 11 (1975-1976), Bucarest, Ed. Academiei, 1976, pp. 33-45.


108

Iliescu, M., « La prammatica degli aggettivi demostrativi rumeni », dansLinguistica, 28 (1988), Ljubljana, 1988, pp. 15-33.

Iliescu, M., Livescu, M., Introducere în studiul limbilor romanice, I, Universitateadin Craiova, RUC, 1978.

Kleiber, G., La Sémantique du prototype (Catégories et sens lexical), Paris, PUF,1990.

Lepschy, G., « L’articolo postposto rumeno in diacronia e in sincronia », dansRecherches de linguistique. Hommages à Maurice Leroy, (Ed. Par J. Bingen,A. Coupez, F. Mawet), Bruxelles, Ed. de l’Université Libre de Bruxelles,1980, pp. 118-124.

Marchello-Nizia, Ch., « Grammaticalistion et évolution des systèmesgrammaticaux », dans Langue française, 130, (La Linguistiquediachronique : grammaticalisation et sémantique du prototype), W. deMulder, A. Vanderheyden (edd.), Paris, Larousse, 2001, pp. 33-41.

Marchello-Nizia, Ch., L’évolution du français (Ordre des mots, démonstratifs,accent tonique), Paris, Armand Colin, 1995.

Martin, R., Pour une logique du sens, Paris, PUF, 1983.Pinkster, H., Sintaxis y Semántica del Latin, Madrid, Ediciones Clásicas, 1995.Renzi, L. (con la collaborazione di G. Salvi), Nuova Introduzione alla filologia

romanza, Bologna, Il Mulino, 1992.Renzi, L., « L’articolo postposto rumeno in diacronia e in sincronia », dans R.R.L,

XXXVIII, 4, Bucureşti, Ed. Academiei, 1993, pp. 295-388.Touratier, Ch., « Sémème, polysémie et théorie du prototype », dans Bulletin de la

Société de Linguistique de Paris, t. XCI (1996), fasc. 1, pp. 77-96.Vääanänen, V., Introduction au latin vulgaire, Paris, Klincksieck, 1967.von Wartburg, W., Französisches Etymologisches Worterbuch, (FEW) (4. Band),

Basel, Helbing & Lichtenhahn, 1952.Wagner, R.L., L’ancien français (Points de vue. Programmes), Paris, Larousse,

1974.Wilmet, M., La détermination nominale (Quantification et caractérisation), Paris,

PUF, 1986.

ABSTRACT

The paper discusses the evolution of the definite article in Romancelanguages starting from Latin, from the perspective of the prototype theory, thisexplaining the desemantization of the Latin demonstrative pronouns. The passagefrom the deictic element „ille” to the definite article is a two-stage process: fromclassical Latin to late Latin (where „ille” has different values: demonstrativepronoun, personal pronoun, article); the change of „ille” into a grammatical tool, asa definite article in the Romance languages.

109

I FORESTIERISMI INGLESINELLA LINGUA ITALIANA

Roxana DIACONESCUUniversitatea „Tibiscus”, Timişoara

Un forestierismo è una parola o una locuzione, che viene presa inprestito da una lingua straniera (lingua di origine) per soddisfarne il bisognonella lingua di arrivo. Affinché un tale prestito sia possibile, basta anche uncontatto superficiale tra due lingue.

A seconda del metodo tramite il quale un prestito entra in una lingua, sidistinguono:

· prestiti diretti – quando una certa parola entra in un’altra lingua tramitecontatto diretto, senza mediazione. Così succede con parole come computer,smog, rock, intervista, folclore, film ecc.· prestiti indiretti – quando una parola entra a far parte del vocabolario di

un’altra lingua tramite la mediazione di un terzo idioma. Sono tante le paroleinglesi che sono entrate in italiano tramite il francese: bicicletta, bus,deragliare, maggioranza, quorum ecc.· prestiti di ritorno – quando una forma linguistica di una lingua rientra

nella stessa lingua dopo esser passata per una seconda lingua, subendo certetrasformazioni per quanto riguarda la pronuncia, la grafia, oppure ilsignificato. Così succede per esempio con la parola italiana ginepro la quale,entrando in inglese, viene ridotta a gin e rientra in italiano significando labevanda alcolica ricavata da questa pianta.Il motivo principale di tali prestiti è in genere la mancanza di una parola per

designare un certo contesto; in questo caso si parla di prestito di necessità, comesuccede per esempio con la parola iglù, abitazione tipica degli eschimesi.

D’altrone, un forestierismo può portare un maggior efetto stilistico edespressivo nella comunicazione rispetto a un equivalente esistente nella lingua diarrivo, oppure può semplicemente essere adoperato per snobismo o per il prestigioacordato a una certa cultura. In una tale situazione si incontra un prestito di lusso,come baby sitter (bambinaia), speaker (annunciatore), make-up (trucco), weekend(fine settimana). Sono soprattutto i prestiti di lusso a preocupare i linguisti italiani,per il numero sempre crescente ad entrare nella lingua italiana, anche se nella storiadell’Italia vi sono stati momenti quando tramite il purismo si è cercato di bandiretutti i forestierimi, anche quelli di necessità.

Una delle lingue a influenzare maggiormente l’italiano è senza dubbiol’inglese. La sua influenza cominciò a sentirsi già dal Seicento, tantoché Al. Segni,segretario dell’Accademia della Crusca espresse in un diario di viaggio il

Roxana DIACONESCU

110

dispiacere di non conoscere questa lingua. Ma è dall’Ottocento che l’inglesecomincia a lasciare una profonda impronta sull’italiano, tramite la letteratura (elfo,gentleman), la stampa (fashion, festival), lo sport (sport, record) e specialmentetramite la rivoluzione industriale, quando apparvero parole relative alle nuovescoperte (tunnel, tramvai). Se un tempo erano le élite a selezionare i forestierismi,modificandoli secondo le richieste della lingua, oggi l’inserimento è libero e vieneefettuato soprattutto tramite la TV e l’Internet.

Anche se l’italiano era ed è una lingua di prestigio, l’inglese si è impostosoprattutto perché è uno degli idiomi più parlati al mondo. Non basta quindi cheuna lingua sia di valore agli occhi di chi non la parla, ma è importante che creipressione linguisitica anche su altre lingue. Comunque, secondo Cardona1, non c’èbisogno che il parlante padroneggi tutte e due le lingue, anzi, se ciò succedesse, aseconda del contesto sceglierebbe di usare una oppure l’altra. Invece chi nonconosce la lingua di prestigio modifica il suo parlare nel tentativo di mostrare aglialtri di conoscerla.

Perciò, per snobismo linguistico, nel 1950 entrarono nell’uso espressionicome „ok” invece di „va bene”. Nel corso degli anni successivi entrarono anchealtri termini; così, per parlare di lavoro si parla di feedback, know-how, input, noproblem, non-stop; per parlare di rapporti umani si parla di feeling, look, appeal.L’apparizione di questo tipo di frasi è dovuta ai vari dibattiti televisivi: „durante leaccattivanti ma non realistiche discussioni, promosse dalle televisioni comenaturali e genuine, la persona intervistata è sottoposta a una dura tensione cercandodi sembrare esperta in tutto e di essere convincente verso tutti.”2

Secondo il linguista Dardano3, l’influenza dell’inglese sull’italiano riguardadue livelli: un livello alto che ha portato all’arricchimento del lessico italiano,specialmente quello culturale e quello delle terminologie tecniche ed un altro dilivello basso, con creazioni spesso effimere apparse nel linguaggio della stampa,nella pubblicità, oppure nel gergo dei giovani.

Verso gli anni ’60, l’inglese comincia ad essere visto come una lingua diprestigio e si sente un acuto bisogno di studiarlo: i genitori del ceto alto cercano peri figli solo scuole che possano assicurare lezioni di inglese. In questo periodo ibambini venivano spesso iscritti anche a varie lezioni extra-scolastiche, o mandatiaddirittura a studiare in Inghilterra. I vari tentativi di aprire scuole coninsegnamento solo in inglese, per facilitare l’apprendimento delle lingua, sonoinvece falliti, incontrando l'opposizione del governo. Nel tentativo di imitare l'éliteanche molte famiglie del ceto medio mandavano i figli a prendere ripetizioni, forsepiù per moda che per qualsiasi utilità immediata.

Una volta che l’economia comincia a svilupparsi, le parole inglesi nellastampa, nelle canzoni, nella pubblicità e nelle vetrine dei negozi sono viste comeun passo in più verso la modernità.

Uno dei primi campi ad essere fortemente influenzato dai forestierismi èstato il linguaggio della stampa. È comune nei giornali che, ogniqualvolta vengainserita una parola nuova, essa sia spiegata con una glossa o una perifrasi. Neltempo, tale parola, se usata spesso, non richiederà più spiegazioni. Così è successo

I forestierismi inglesi nella lingua italiana

111

con il termine know-how4, entrato a far parte della stampa giornalistica verso glianni Settanta. Il giorno del 4/10/75 propone come titolo Know-how Pirelli in India.Grazie e questi anglicismi, il linguaggio della stampa è riuscito a formare uno stilelinguistico il cui primo pregio è la concisione nei titoli.

Negli ultimi 30 anni le pubblicità hanno imparato ad adattare la linguainglese, mescolandola con l’italiano, usando metafore, giochi di parole:

Mato mato impazire di Tomato.What’s forfora?I have a Ducati in my mindI like Nike5

Anche se le pubblicità abbondano di anglicismi, essi sono comprensibilinella loro maggior parte dal pubblico italiano. E anche se ciò non fosse del tuttocosì, lo scopo della pubblicità è comunque quello di stupire, di creare un’atmosferadi prestigio, di forza o di concisione, a prescindere dalle parole non capite6. A volteperò, per dare chiarezza al prodotto, si sceglie in pronunciare in modo „errato” ilnome del prodotto, come succede con il detersivo Dash pronunciato con /a/ invecedi /æ/.

Il televisore, tramite i film hollywoodiani è riuscito a evocare l’atmosferadegli ambienti americani, creando, già dal secondo dopoguerra, l’immagine delamerican way of life, immagine che tutt’oggi persiste nei più giovani, per i quali lamusica e il cinema occupano un ruolo importante nelle loro vite. Così sono apparsimodi di dire non legati al costume italiano: per rispondere al telefono, pronto vienesostituito dal sì interrogativo, calco dall’americano yes?.

Nel linguaggio dei fumetti, le parole onomatopeiche vengono riprodotte nelleedizioni italiane, come nell’originale: gulp!7, yum!8, slurp!9, grunt!10, sob11 e diqueste alcune sono entrate nel gergo dei giovani sotto forma di verbi: smack →smaccare (baciare), splash → splasciare.12

Per la sua ovvia mobilità linguistica, il giovanilese, ossia il linguaggio deigiovani, abbonda di forestierismi inglesi, spesso contribuendo alla loro diffusionenell’italiano parlato. I più naturali ad entrare nel linguaggio sono i termini relativialla musica: rock, punk, pop, underground, folk, heavy metal. Per dare un senso dicomicità o anche ironia al testo, i giovani usano spesso nel loro linguaggio parolecome very, new, parents, boss, money, baby, kiss, boy, city, fantastic, travel,company, oppure termini presi dai comici, riviste, programmi TV dei qualitantissimi finiscono in -ation (-escion) (arrapescion, inchiappetescion,tentacolation). Sono molto bravi a manipolare anche i falsi anglismi, come: flydown (calmino, sii moderato!), Blacksmith13 (ragazzo insistente senza speranze),bo-gun (esclamazione che sostituisce una bestemmia), golden boy (ragazzo un po’scemo, probabilmente dal goldine, „preservativo”, in inglese condom), hendy(dall’inglese handicap), OK (tipo figo), fuori di testa (out of mind)14.

Di data più recente sono però i termini relativi al linguaggio dei chat e deglisms. Oltre i famosi emoticon15 (già la parola deriva dall’inglese emotional icons) iquali, una volta apparsi nell’inglese sono stati adattati e adottati in altre lingue

Roxana DIACONESCU

112

comprese l’italiano, con lo scopo di trasmettere con più rapidità un certomessaggio, i ragazzi italiani hanno importato dall’inglese certi simboli come:

2day (today – oggi)2nite (tonight – stasera)4ever (forever – per sempre)4U (for you – per te)IMHO (in my humble opinion – secondo il mio umile parere)ASAP (as soon as possible – il prima possible)seeU (see you – ci vediamo)LOL (Laughing out loud – ridendo ad alta voce)ROFL (rolls on floor laughing – rotolando sul pavimento dalle risate)

oppure ne hanno tradotto altri come16:AXO (arrivederci per ora, dal BFN – bye for now)Ba&A (baci e abbracci, dal Xoxoxoxo – hugs and kisses)TblaD (ti parlo dopo, dal TTUL – talk to you later)TTP (torno tra poco, dal BRB – be right back)TIC (tieniti in contatto, dal KIT – keep in touch)CVD (ci vediamo dopo, dal CULR – see you later)

Molte delle parole relative al linguaggio dei chat sono di origine informatica,derivando da vari commandi che gli utenti usano. Così da kick che sta per indicarecalcio, e che usato per buttar qualcuno fuori da un canale, nascono kickato, kickareo chiccare. Dal ban (esclusione definitiva da un canale) nascono termini comebannato, bannare17.

Altre parole del „computerese” stanno ormai entrando anche nel linguaggiodei giovani, come un bel software (detto di una ragazza nuda) ecc.

Il dominio della lingua inglese rimane comunque assoluto nei linguaggitecnici. Il campo con più neologismi inglesi è il campo dei computer (insieme allamusica elettronica e internet), ma la maggior parte dei termini sono familiari anchead un orecchio poco esperto, e laddove servirebbe un equivalente, tra breve temponon servirà più, data la rapidità con la quale si estendono le conoscenze nel campodei computer, tra i giovani e i meno giovani. Sono soprattutto campi scientificicome quello delle scienze naturali, della psichiatria, genetica e medicina in genereabbondare di termini inglesi che finiscono con una preposizione, che nonpotrebbero trovare corrispondenti italiani: acting out18, crossing over19, check up20,by-pass21. Anche in questo caso l’origine angloamericana dei vocaboli è dovutoalle numerose ricerche effettuate negli Stati Uniti.

Per quanto riguarda il linguaggio sportivo, usatissima è già di per sé la parolasport. Le discipline sportive, tranne il ciclismo nel quale troviamo gallicismi, sonostati fortemente influenzate dall’inglese, e il nuoto, il pugilato, l’atletica soprattuttodall’inglese americano: recovering22, crouch23. Il calcio è stato ancor piùfortemente influenzato dagli anglismi e di questi alcuni entrati addirittura nelpolitichese: corner (salvarsi in corner), dribbling (dribblare un avversario), farepressing.24


113

Secondo quei giornali il rigore non concesso a Koller, le ammonizionirisparmiate a Basinas e ad altri greci, il corner decisivo battuto a tempo scadutohan fatto infuriare i tifosi.

(Il Corriere della Sera, speciali 2004)

Dai sorrisi smaglianti dei suoi legali e dai commenti euforici degli esponentidi centro destra, che tirano un sospiro di sollievo soprattutto per la salvezza incorner di Berlusconi, sembra che Cesare Previti sia stato assolto.

(Il Manifesto, 24 maggio 2005)

E allora c’è bisogno di una partita in cui Del Piero non venga elogiato soloper l’impegno, per il bel dribbling, per il bel tiro al volo (senza successo), ma perqualcosa che resti, che cambi la storia.

(Il corriere della Sera, speciali 2004)

Non è che l'inizio. Lui, il professore, è abilissimo nel dribbling, e, quando,ripetutamente, gli si fa notare che per battere l'amico avversario Felice Cassondovrà avere dalla sua la Casa delle Libertà, ribatte, un po' stizzito: „Io chiedo votiai veneziani”.

(www.eddyburg.it, 07.04.2005)

Forte il pressing di An sul presidente del Consiglio Silvio Berlusconi:impoverire la Rai in un momento come questo non è una mossa strategica, e poi cisono le elezioni, la recente sconfitta brucia.

(La Repubblica, 16 maggio 2005)

Però la volontà mia è quella di avere una squadra corta, che sfrutti la fasce,prepari bene i centrocampisti a presentarsi al tiro, vada a fare pressing finoall'area avversaria e ricominci il gioco con rapidità.

(Rai Sport, 21 luglio 2001)

Nel corso dei secoli, ci furono diversi movimenti che boicottarono l’uso deiforestierismi, specie quelli inglesi, chiamati morbus anglicus. Tuttavia, LucaSerianni, citando un’opera diretta da Tulio de Mauro25, afferma che l’inglese èvisto come una lingua molto più influente di quanto lo sia in realtà: „l’apportostraniero, nell’intero corpus preso in esame (costituito da registrazioni di parlatopiù o meno formale, dalla lezione universitaria alla telefonata), è costituito da 1474esotismi non adattati (di cui 1049 anglicismi, 244 latinismi, 160 parole francesi),pari a 0,30% del totale. Non solo: l’enorme incidenza di okay (242 occorrenze, unsesto degli esotismi) fa sospettare che le fortune siano relativamente modeste, tantopiù se si detraggono i 240 latinismi (un altro sesto circa del totale). I 1200 esotismistricto sensu coprono lo 0,25 delle occorrenze [...]. Come dunque si vede, il lessicodell’italiano parlato è per il 98,4% fatto di parole di riconosciuto e consolidato usonazionale comune”. Tuttavia, secondo il LEZ (Lessico elementare Zanichelli) la

Roxana DIACONESCU

114

percentuale è molto più alta (0,90%) e secodo il DISC si arriva adirittura al 2% perquanto riguardano i prestiti non adattati dall’inglese.26

Se l’inglese stia influenzando troppo la lingua italiana, è un problema deltutto aperto. C’è chi vorebbe eliminare del tutto i forestierismi inglesi, e c’è chi nevorebbe limitare l’uso a un settore o altro della lingua. Ma forse la cosa piùimportante è lasciare che la lingua segua il suo corso normale, perché i suoi veripadroni, seppur in modo del tutto inconscio, sono i parlanti stessi, ed a prescinderedalle varie situazioni economiche, sociale e soprattutto politiche, sono loro, oggipiù che mai, a deciderne la direzione linguistica.

Oppure possiamo dire insieme a Leopardi:Rinunziare o sbandire una nuova parola o una sua significazione (per

forestiera o barbara ch’ella sia), quando la nostra lingua non abbia l’equivalente, oche l’abbia precisa, e ricevuta in quel proprio e determinato senso, non è altro, enon può essere meno che rinunziare o sbandire, e trattar da barbara e illecita unanuova idea, e un concetto dello spirito umano.

NOTE

1 R. Cardona, Introduzione alla sociolinguistica, Torino, Loescher, 1987, p. 137.2 Arturo Tosi, Language and Society in a Changing Italy, Clevedon, Multilingual Matters, 2001,

p. 86, nostra traduzione.3 Arturo Tosi, op.cit., p. 211.4 Insieme delle conoscenze tecnologiche e dei risultati di esperienze, in un determinato settore

produttivo, che possono essere oggetto di scambio fra unità operative o fra Stati (DizionarioEnciclopedico Rizzoli, Milano, R.C.S. Rizzoli Libri & Grandi Opere S.p.A., 1995).

5 Dal cartone „I like Ike” creato da W. Disney, lo slogan elettorale del presidente americano Dwight(Ike) Eisenhower („I like Ike, you like Ike, everybody likes Ike for President”).

6 <http://www.ti.ch/DECS/DC/OLSI/download/Pandolfi.pdf>7 Per l’azione di inghiottire.8 Nel mangiare un cosa molto buona.9 Per quando si beve in maniera rumorosa.10 L’azione di brontolare.11 „Piangere, singhiozzare”.12 Arturo Tosi, op.cit., p. 198.13 In ingl. „ferraio”.14 <http://www.italysoft.com/curios/dizio-giovani/indice1.html>15 „Sono felice”; „sono triste” ecc.16 In questo caso si parla di un calco linguistico, ossia la traduzione di una parola straniera.17 Maurizio Amizzoni, Nicola Mastidoro, Patrizia Sposetti, Il lessico dei giovani nella comunicazione

chat, in Lingue, culture e nuove tecnologie, a cura di Emanuela Piemontese, Firenze, LaNuova Italia/RCS, 2000.

18 L’agire, Dizionario Inglese-Italiano / Italiano-Inglese, Firenze, R.C.S. Sansoni Editore S.p.A.,1988.

19 Genetica: Fenomeno di incrociamento di due cromosomi omologhi, in Dizionario Inglese-Italiano /Italiano-Inglese.

20 Medicina, controllo generale, in Dizionario Inglese-Italiano / Italiano-Inglese.21 Tecnica chirurgica per deviare la circolazione ematica da un vaso che presenti alterazioni, mediante

l'utilizzo di una protesi sintetica o di un trapianto omoplastico (vena).22 Nel nuoto, movimento con cui si riporta il braccio fuori dall’acqua spingendolo sopra la testa, nel

DISC, versione su CD-Rom del Dizionario di Italiano Sabatini-Coletti, Firenze, Giunti, 1997.

http://www.ti.ch/DECS/DC/OLSI/download/Pandolfi.pdf

http://www.italysoft.com/curios/dizio-giovani/indice1.html


115

23 Nel pugilato, guardia bassa, nel DISC.24 Arturo Tosi, op. cit., p. 217.25 De Mauro, Mancini, Vedovelli e Voghera (a cura di), Lessico di frequenza dell’italiano parlato,

1993.26 Luca Serianni (a cura di), La lingua nella storia d’Italia, Società Dante Alighieri, Roma, 2002, p.

604.

BIBLIOGRAFIA

*** Dizionario Enciclopedico Rizzoli, Milano, Rizzoli Libri & Grandi OpereS.p.A., 1995.

*** Dizionario Inglese-Italiano / Italiano-Inglese. Firenze, Sansoni Editore S.p.A.,1988.

*** IL DISC, versione su CD-Rom del Dizionario di Italiano Sabatini-Coletti,Firenze, Giunti, 1997.

Amizzoni, Maurizio; Mastidoro, Nicola; Sposetti, Patrizia, Il lessico dei giovaninella comunicazione chat, in Lingue, culture e nuove tecnologie, a cura diEmanuela Piemontese, Firenze, La Nuova Italia/RCS, 2000.

Berruto, Gaetano, La sociolinguistica, Bologna, Zanichelli, 1976.Cardona, G. R., Introduzione alla sociolinguistica, Torino, Loescher, 1987.Monelli, P., Barbaro dominio, Milano, Hoepli, 1933.Santipolo, Matteo, Dalla sociolinguistica alla glottodidattica, Torino, Utet

Libreria, 2002.Serianni, Luca (a cura di), La lingua nella storia d’Italia, Roma, Società Dante

Alighieri, 2002.Stella, Angelo, Il linguaggio sportivo, in I linguaggi settoriali in Italia, a cura di

Gian Luigi Beccaria, Torino, Bompiani, 1973.Thomas, Frank, Introduzione allo studio della lingua inglese, Bologna, Il Mulino,

1989.Tosi, Arturo, Language and Society in a Changing Italy, Clevedon, Multilingual

Matters, 2001.

ABSTRACT

The paper focuses on the English loanwords into Italian, a process whichbegan as early as the 17th century. Some of the loans designated a new concept,others seemed to have a stronger evocative meaning. Among the fields thatborrowed heavily from Italian, we enumerate: technical language, youth language,sports language, journalism. Despite many linguists’ fears, English has not a stronginfluence over Italian and does not affect its core.

116

UNE BRÈVE HISTOIRE DE LAGRAMMAIRE SCOLAIRE

Jan GOESUniversité d’Artois, France

Doina ZAMFIRUniversitatea din Craiova

1. IntroductionLa grammaire scolaire n'a pas toujours été ce qu'elle est maintenant. Elle

s'est développée par à-coups, de bric et de broc, au fur et à mesure dudéveloppement de l'école et de la société. On peut d’ailleurs distinguer deuxpériodes assez différentes dans sa genèse (cf. Chervel). Nous mettrons en relief lesdifférences entre les deux par l'étude des parties du discours (natures) et desfonctions.

2. La naissance de la première grammaire scolaire1

2.1. Introduction : la grammaire aux environs de 1800« La révolution de 1789 et les régimes qui la suivent mettent en place, dans

une mise en scène parfois dramatique, toujours spectaculaire, toutes sortes deréseaux qui se sont organisés depuis un siècle et davantage ; ils leur donnent unevaleur institutionnelle, ils se fixent sur des choix qui informeront les générations àvenir. » (Chervel, 1977 : 81)

À ce moment crucial de l’histoire de la France, on assiste à la formation d’unsystème d’enseignement nouveau dans lequel la grammaire va prendre la valeur deprincipe organisateur, de « science de pointe » (on pourrait prudemment comparerson rôle à celui de la linguistique dans les sciences humaines du XXe siècle).

Malgré la création de nouvelles écoles (entre autres l’Ecole Royale Militaire)le système didactique n’avait pas beaucoup changé vers la fin de l’Ancien régime.Cela contrastait avec le développement des sciences et des arts (l’Encyclopédie ;les Philosophes). Le départ des Jésuites (1762) et lois contre le clergé d’après1790 provoquent une situation de crise. Les révolutionnaires se trouvent alorsdevant un terrain vide, situation exceptionnelle au moment où ils rêvent de faire del’enseignement un moteur actif destiné à promouvoir un nouveau type de société.Ils créent une grande Ecole normale (1795), des écoles centrales. L’animateurprincipal du mouvement est Destutt de Tracy.

Ces écoles jouissent d’« une remarquable liberté pédagogique, une attentionparticulière aux sciences sociales et aux sciences de la nature ; à la base, unsystème très fort de circulation entre les disciplines fondé sur deux pivots : lagrammaire et les mathématiques, et ordonnée par une visée : la visée historique. Le

Une brève histoire de la grammaire scolaire

117

but proclamé, c’est de former des citoyens à la fois savants et responsables,capables de tenir une place éminente dans la République. » (Chervel, 1977 : 82) Ledispositif d’ensemble « accordait une place privilégiée à la grammaire liée à lalogique et à la rhétorique comme capable de maîtriser l’approche des sciences, unegrammaire inspirée des principes nouveaux bien entendu et qui emprunterait autantà Du Marsais et à Beauzée qu’aux récents travaux des idéologues. » (Chervel,1977 : 82) En 1802 la réforme napoléonienne conduit à la création des lycées, il y aune remise en ordre qui vise la rentabilité à court terme ; « elle sacrifiait un granddessein d’alliance entre les sciences, le social et le politique à des soucis de remiseen ordre et de rentabilité à court terme. » (Chervel, 1977 : 82).

Il n’en reste pas mois que la réforme de la grammaire qui donnera lieu à lapremière grammaire scolaire puise dans une très longue tradition.

2.2. Grammaire et philosophieLa grammaire se définit par rapport à la philosophie. Thiébault (1802), avec

sa Grammaire philosophique, « entend faire de l’analyse de la langue un outild’investigation du monde qui permette à l’élève de juger du vrai et du faux et detenir sa place dans les relations sociales. » (Chervel, 1977 : 83). Cet ouvrage est unélément fondateur de ce qu’on appelle la « grammaire traditionnelle ». Thiébault, etd’autres grammairiens de cette époque constituent une « analyse grammaticale etune analyse logique ».

Ces exercices intitulés « analyse grammaticale » et « analyse logique » ontété – sont souvent encore – les deux piliers de l’apprentissage de la grammaire etde la langue dans l’école française. L’une définit la nature et la fonction des motspris isolément, la seconde la nature et la fonction des propositions. » L’exercice estsi évident, qu’on n’a jamais interrogé la terminologie : pourquoi grammaticale,pourquoi logique ? La réponse se trouve dans la réorganisation de la tradition parPort-Royal (cf. 2.3.)

L’étude de la nature et de la fonction d’un mot est un exercice très ancienque l’on trouve dans les grammaire grecques relayées par les Institutionsgrammaticales de Priscien, bases, avec le Donat, de tout enseignementgrammatical. La grammaire est conçue comme une procédure d’assemblage,fondée sur la différenciation de parties du discours ; celles-ci sont dotées, quandelles sont variables, de signes spécifiques qui marquent autant de capacités deconstruction (déclinaisons et conjugaisons).

À cette époque, déjà on « cherchait » à décrire la langue, et à découvrir dequelles unités elle se composait. Citons Platon :

L’étranger: Le verbe, disons-nous, je crois, estle moyen de signification qui s’applique auxactions.

Thééthète : Oui.L’étranger: Quant au signe vocal qui estappliqué aux sujets mêmes accomplissant lesditesactions, c’est le nom.

Thééthète : Oui, ma parole. Or, avec des noms tout seuls, énoncés enune file continue, jamais on ne fait un discours, non plus d’autre part,

Jan GOES, Doina ZAMFIR

118

qu’avec des verbes énoncés à part de tout nom. (Platon, Le Sophiste,éd. de la Pléiade, p. 327)Ce texte approfondit une distinction déjà entrevue dans le Cratyle : le logos

(phrase) se forme à partir d’un onoma (nom) et d’un rhéma (verbe). Cetteopposition (que l’on pourrait appeler « verbo-nominale ») se retrouve jusque dansles discussions modernes en matière de linguistique. C’est ce discours qui donne lecoup d’envoi de l’exploration systématique des parties du discours.

Aristote, disciple de Platon va continuer sur la lancée du premier : il précisela notion de verbe : « Le verbe est ce qui ajoute à sa propre signification celle dutemps » (De l’interprétation, 16b, trad. Tricot, 1989 : 81). Il parle pour la premièrefois d’autre chose encore : la qualité. Les qualités (est en bonne santé, est blanc) setrouvent rangés dans la catégorie rhéma (verbe). L’adjectif est-il un verbe ? Onpourrait le prouver en considérant, pour ce qui concerne le français, par exemple,que la pronominalisation peut être la même : Je suis apte à conduire. J’y suis apte.Tout comme : J’aspire à réussir. J’y aspire…

Aristote range également les qualités dans la catégorie épithète, « élémentsurajouté » : Le lait blanc, les lois reines des cités. Nous, lecteurs modernes,reconnaissons des adjectifs et des substantifs dans ces exemples. Alors, l’adjectif etle substantif, font-ils partie de la même catégorie ? On pourrait le prouver… Lesadjectifs et les substantifs ont les mêmes caractéristiques morphologiques parexemple. On comprend facilement que la recherche des parties du discours sera unparcours semé d’embûches.

L’ouvrage d’Aristote (Les catégories) n’est pas une grammaire à proprementparler, c’est plutôt une exploration de notre façon de connaître le monde qui passepar la langue grecque. C’est pourquoi Benveniste (1966) soutient que les catégoriesaristotéliciennes sont en fait des catégories de la langue grecque.

L’alexandrin Denys le Thrace (vers 180 – 80 av. notre ère), lointainsuccesseur d’Aristote, arrivera aux parties du discours suivantes : le nom, le verbe,le participe, l’article, le pronom, la préposition, l’adverbe, la conjonction. Notonsl’absence de l’adjectif, et de l’« interjection »…

2.3. Descartes, Port-Royal, la grammaire généraleUne autre façon d’envisager la langue fera son entrée au XVIIe siècle. En

effet, dans une lettre au Père Mersenne (20 nov. 1629)2, Descartes suggère unmoyen de communication internationale fondé sur une mise en ordre de toutes lesidées simples de l’esprit humain. Pour le rationalisme philosophique cartésien, lapensée existe avant toute expérience, avant toute langue. Une langue quelconquepeut donc être considérée comme une réponse parmi les réponses possibles auproblème de l’expression des idées. C’est pourquoi l’analyse de la pensée occuperaune place centrale dans la théorie de Port-Royal. Or, qu’est-ce penser, pour lesauteurs de la Grammaire Générale et Raisonnée ?

Selon la Logique ou l’art de penser3, notre esprit peut « concevoir, juger,raisonner et ordonner » (LAP, 1683 (1970 : 57)). La Grammaire Générale etRaisonnée4 ne s’occupe ni de l’opération d’ordonner, ni de l’opération de


119

raisonner. Cette dernière n’est « qu’une extension de la seconde (= juger) » (GGR,1676 (1966 : 28)). Dans une première étape, tout se ramène au jugement, aussi bienpour la GGR que pour la LAP (cf. Marin, Introduction, 1970 : 9).

Il est cependant difficile de juger sans concevoir. L’acte de concevoir est « lasimple vue que nous avons des choses qui se présentent à notre esprit (...). Et laforme par laquelle nous nous représentons ces choses s’appelle idée. » (LAP, 1683(1970 : 59)). Cette première opération de notre esprit, le fait de concevoir, d’avoirune idée, est si importante qu’elle passe au premier plan de la théorie, et ainsi, toutse trouve en définitive ramené à une théorie de l’idée5. Ainsi, penser revient à« avoir une idée de quelque chose », à « avoir une idée » tout simplement (cf.Dominicy, 1992 : 430).

La composante logique de la théorie prendra en charge ce calcul des idées,tandis que la grammaire générale se penchera sur l’agencement des mots, ce quenous appellerions aujourd’hui, la syntaxe.

Le jugement est la « forme ou la manière » principale de la pensée. Ce« jugement que nous faisons des choses, comme quand je dis, la terre est ronde,s’appelle proposition » (GGR, 1676 (1966 : 29)). La terre est ronde est unjugement prototypique, dans lequel « il est aisé de voir que les deux termesappartiennent proprement à la première opération de l’esprit, parce que c’est ce quenous concevons, & ce qui est l’objet de notre pensée ; & que la liaison appartient àla seconde, qu’on peut dire estre proprement l’action de nostre esprit, & la manièredont nous pensons » (GGR, 1676 (1966 : 29), ns soulignons6).

La GGR postule que « toute proposition enferme nécessairement deuxtermes : l’vn sujet, qui est ce dont on affirme, comme terre; & l’autre appeléattribut, qui est ce qu’on affirme, comme ronde : & de plus la liaison entre cesdeux termes, est » (id., (1966 : 29)).

Tous les jugements/propositions devront correspondre à ce schéma ; ilfaudra donc paraphraser Pierre vit par Pierre est vivant.

L’ensemble de ces paraphrases constitue une langue L dont lesjugements/propositions se situent « entre les propositions des langues naturelles etles jugements » (Dominicy, 1984 : 148).

C’est à l’aide de cette langue L que les opérations de la pensée sont décrites,c’est donc elle qu’il faudra prendre en considération pour découvrir les parties dudiscours dans la grammaire de Port-Royal.

Dans la GGR, les parties du discours sont groupées en deux séries qui, pourla première fois, présentent une différence notable avec la subdivision d’Aristote :

« Il s’ensuit de là que les hommes ayant eu besoin de signes pourmarquer tout ce qui se passe dans leur esprit, il faut aussi que la plusgénérale distinction des mots, soit que les vns signifient les objets despensées, & les autres la forme & la manière de nos pensées, quoy quesouvent ils ne la signifient pas seule, mais avec l’objet, comme nous leferons voir.


120

Les mots de la premiere sorte sont ceux que l’on a appelez noms,articles, pronoms, participes, prépositions, & adverbes. Ceux de laseconde, sont les verbes, les conjonctions, & les interjections. Quisont tous tirez par vne suitte necessaire de la maniere naturelle enlaquelle nous exprimons nos pensées, comme nous l’allons montrer. »(GGR, 1676 (1966 : 29 - 30))

Par rapport aux catégories d’Aristote, on peut constater qu’une structurepyramidale avec au sommet le NOM (onoma) et le VERBE (rhéma), cède la placeà deux séries logico-ontologiques : d’un côté les choses / les objets de nos pensées/les termes ; de l’autre, les manières des choses / les manières de nos pensées / lesrelations entre les termes... Qu’est-ce qui explique ce partage différent?

Vu la place prépondérante de la proposition dans la théorie de Port-Royal,les parties du discours ne sont plus envisagées isolément, mais elles le sont dans lecadre de la proposition. Il faut donc raisonner en langue L pour déterminer lescatégories. On constate alors que les mots signifiant les objets des penséescorrespondent à un seul mot, à l’intérieur d’un terme ou unité fonctionnelle (p. ex.sujet, attribut) en langue L, tandis que les mots exprimant la manière de nospensées n’ont pas de correspondant situé à l’intérieur d’un terme. Le verbe, parexemple, qui exprime une relation, est décomposé en deux termes (copule +attribut ; je mange = je suis mangeant); et se trouve nécessairement dans une autresérie que par exemple l’adjectif7.

Prenons, pour illustrer ce propos un extrait de la grammaire de Port-Royal :

CHAPITRE IIDes noms, & premièrement des substantifs & adjectifs.“(...) ceux qui signifient les substances, ont esté appelez nomssubstantifs; & ceux qui signifient les accidens, en marquant le sujetauquel ces accidens conviennent, noms adjectifs.Voilà la première origine des noms substantifs & adjectifs. Mais onn’en est pas demeuré là : & il se trouve qu’on ne s’est pas tant arrêté àla signification qu’à la manière de signifier. (ns soul.) (...) on aappelé adjectifs ceux mêmes qui signifient des substances, lorsque parleur manière de signifier, ils doivent estre joints à d’autres noms dansle discours.Or, ce qui fait qu’vn nom ne peut subsister par soy-mesme, est quandoutre sa signification distincte, il y en a encore une confuse, qu’onpeut appeler connotation d’vne chose, à laquelle convient ce qui estmarqué par la signification distincte.(...) cette connotation fait l’adjectif (...)(ns soul.)I’ay dit que les adjectifs ont deux significations : l’vne distincte, quiest celle de la forme ; & l’autre confuse, qui est celle du sujet. Mais ilne faut pas conclure de là qu’ils signifient plus directement la formeque le sujet, comme la signification plus distincte estoit aussi la plus


121

directe. Car au contraire il est certain qu’ils signifient le sujetdirectement, & comme parlent les Grammairiens, in recto, quoy queplus confusément, & qu’ils ne signifient la forme qu’indirectement, &comme ils parlent encore, in obliquo, quoy que plus distinctement.Ainsi, blanc, candidus, signifie directement ce qui a de la blancheur ;habens candorem ; mais d’vne manière fort confuse, ne marquant enparticulier aucune des choses qui peuvent avoir de la blancheur8 (...)”(GGR, 1676 (1966) pp. 30-34))

La connotation fait que des mots, généralement considérés commesubstantifs, sont en fait des adjectifs : « Tels sont les noms de diverses professionsdes hommes, comme Roy, Philosophe, Peintre, Soldat &c » (GGR, 1676 (1966 :34)). Comme on peut facilement sous-entendre leur substantif support, ils peuventsubsister seuls. Certains ‘pronoms’ possessifs par contre, bien qu’ils aient, commel’adjectif, une connotation, ne sont pas considérés comme des adjectifs9.

Ultime partie du discours à figurer dans la catégorie nom adjectif : « Lesparticipes sont de vrais noms adjectifs. » (GGR, 1676 (1966 : 130)).

Les analyses faites en cette période, et plus tard par les successeurs de Port-Royal, les Encyclopédistes et philosophes du XVIIIe siècle (Beauzée, Du Marsais,l’Abbé Girard) auront une influence décisive sur la première grammaire

2.4. La première grammaire scolaireLa première grammaire scolaire digne de ce nom, celle de Lhomond10,

distingue dix parties du discours : le nom, l’article, l’adjectif, le pronom, le verbe,le participe, la préposition, l’adverbe, la conjonction, et l’interjection. On peutconstater que le participe est considéré comme une partie du discoursindépendante, de même que l’article (le déterminant est une notion très moderne).La raison se trouve dans la perspective d'utilisation de cette grammaire: tout en seréclamant de la grammaire générale, la première grammaire scolaire adapte cettedernière pour répondre aux exigences pédagogiques de l’école qui se souciesurtout d’apprendre l’orthographe et la langue française à tous les citoyens de lajeune République. Ainsi, le fait que le substantif et l’adjectif prennent la marque dupluriel pour des raisons tout à fait différentes suffit à leur conférer le statut departies du discours différentes (avant, l'on parlait de nom substantif et de nomadjectif). De même, le participe « pose de tels problèmes d’accord et de non-accord qu’il méritait bien une place à part. » (Chervel, 1977 : 57). Le passagesuivant est particulièrement révélateur du problème11 :

Dans La lettre a été reçue, il s’accorde exactement comme poli.C’était donc un adjectif. Mais dans J’ai reçu la lettre, il ne fallait plusl’accorder : et pourtant c’est toujours la lettre qui est reçue ! Ce n’étaitplus un adjectif, et il fallait bien le considérer comme un verbe. Ils’accordait de nouveau dans La lettre, je l’ai reçue, ce qui mettait àrude épreuve toute réflexion logique appliquée au langage : à nouveau


122

adjectif ! Il redevenait verbe dans La lettre, je l’ai vu écrire, maisadjectif dans Je l’ai vue tomber. (Chervel, 1977 : 110-111)Où se situe la limite de la catégorie adjectif dans ce type de grammaires ?

Non seulement, il y a une hésitation par rapport au participe, mais en feuilletant laGrammaire des Grammaires (GdG) de Girault-Duvivier, on découvre que l’articleenglobe le, la, les et au, aux, du, des („article composé”), tandis que un, tout, nul,quelque, aucun, chaque, tel, quel, ce, cet, mon, ton, son, vos, votre, notre, „sont devéritables adjectifs” (GdG, 1837 : I, 140). L’autorité citée est Condillac, mais onpourrait tout aussi utilement se reporter à l’abbé Girard: la terminologie est lamême (adjectif pronominal). Aujourd'hui encore, on peut retrouver le termeadjectif pronominal dans certaines grammaires scolaires (archaïques s’il en est…).

Héritière de la grammaire générale, la première grammaire scolaire nepossède pas encore de vraie syntaxe des fonctions12 : elle envisage les choses dupoint de vue logique. Ainsi, dans l’homme avare est un être malheureux, avare etmalheureux sont des compléments du nom, du point de vue de l’analyse logique.Les compléments grammaticaux ne s’accordant pas, la notion de complément doitdisparaître dans l’analyse grammaticale : on parlera tout simplement d’adjectif(cf. Chervel, 1977 : 197). La distinction analyse logique / analyse grammaticale asurvécu dans la tradition actuelle, mais à un autre niveau (analyse logique =analyse de la phrase complexe, grosso modo).

On décompose toujours la proposition en sujet + attribut, ou sujet + être +attribut13 (je dors = je suis dormant). Ceci cause d’énormes problèmes pourl’accord du participe (cf. supra). Pour expliquer ces règles d’accord, la premièregrammaire scolaire devra nécessairement accorder plus d’importance au verbeavoir14. On analysera :

J’ai reçu ta lettrecomme :auxiliaire (avoir) + verbe (reçu) + complément de reçuComme il a un complément, le participe est considéré comme un verbe

authentique15. Conjugué avec être, il est considéré comme un adjectif. A celas’ajoute son importance dans les paraphrases canoniques (Je dors = je suisdormant) ; raison de plus pour réserver un statut à part à cette partie du discours quiparticipe de deux autres. Le verbe être tend à perdre son statut d’unique verbesubstantif pour devenir un simple auxiliaire, à côté de avoir. Cette évolutiontrouvera son aboutissement dans la deuxième grammaire scolaire.

La première grammaire scolaire récupérera les paraphrases canoniquesclassiques pour distinguer l’attribut du complément. Le complément direct duverbe et l’attribut répondent tous les deux à la question : quoi ? Noël et Chapsalconstatent cependant que l’adjectif après être, comme tout adjectif, “s’accorde engenre et en nombre avec le substantif ou le pronom qu’il qualifie”. Mais lescompléments ne prennent pas l’accord ! Cet adjectif ne peut donc être uncomplément de être. Une solution s’impose : la notion d’attribut, connue desparaphrases logiques (canoniques), est récupérée pour devenir une notiongrammaticale. Ce glissement commence déjà à s’opérer dans la grammaire de


123

Noël et Chapsal: dans Les philosophes anciens sont dignes d’être connus, Noël etChapsal distinguent un attribut logique (dignes d’être connus), et un attribut(dignes) (cité par Chervel, 1977 : 126). Ce jeu avec des paraphrases ad hoc sonnerale glas de la première grammaire scolaire.

Un autre problème reste incontournable : après être, l’adjectif, alors attribut(logique ou grammatical), s’accorde. Mais, après paraître, devenir, sembler, ils’accorde aussi ! Ce phénomène d’accord reste encore inexplicable : pour lapremière grammaire scolaire, ces verbes ont des compléments.

3. La deuxième grammaire scolaire : la grammaire de la RépubliqueLe fait que la deuxième grammaire scolaire se base beaucoup plus sur une

analyse des fonctions impliquera une refonte du système des parties du discours.La première grammaire scolaire avait connu beaucoup de problèmes pour expliquerl’accord du participe. Ces problèmes étaient causés par la décompositionsystématique du verbe. De plus, on ne parvenait à expliquer l’accord de l’adjectifattribut qu’au prix de l’axiome que être, verbe substantif qui se suffisait à lui-même16, ne pouvait avoir de compléments, il avait donc un attribut.

La deuxième grammaire scolaire approfondira une solution qui se trouvait engerme dans la première, sous la forme du problème du complément de être, et duparallélisme naissant entre les verbes auxiliaires être et avoir :

La deuxième grammaire scolaire saura rompre les ponts avec lalogique et construire son édifice fonctionnel sur les accordsorthographiques déterminés par avoir. (Chervel, 1977 : 124)

Deux verbes occupent le terrain maintenant : être et avoir. On renonce auxdécompositions du verbe, ce qui implique que le participe ne joue plus de rôlecentral dans la grammaire. Conjugué avec avoir, il sera vu comme un partie duverbe, et perdra son statut de partie du discours autonome.

Corollairement, l’attribut perd son statut d’unité logique. Comme on refusetout complément au verbe être17 (accord de l’adjectif !), la fonction attribut seradésormais réservée au troisième élément de la structure de surface tripartite :

Sujet + être + Attribut (= adjectif ou substantif).Comme la fonction s’appelle désormais attribut, le terme adjectif pourra être

réservé à la partie du discours qui l’occupe le plus souvent. La deuxièmegrammaire scolaire apportera un semblant de solution à l’accord de l’adjectif aprèsparaître, sembler en lui donnant également la fonction attribut (du sujet). Cettesolution peut être contestée18 et André Chervel ne s’en prive pas :

« Ici s'achève une évolution séculaire qui a mené l'attribut de lagrammaire générale où il est un des trois éléments composants detoute proposition à la deuxième grammaire scolaire, qui n'en fait plusqu'une fonction relativement mineure. Cette évolution recouvre, et


124

masque, une dégradation décisive de la réflexion grammaticale. »(1977 : 195-196)

Comme ces groupes répondent à la question quoi, ils pourraient êtreconsidérés comme des compléments de ces verbes (être, paraître, sembler). Dansce cas, ce ne seraient plus des copules, mais des verbes pleins19. N’empêche que lebranle est donné, et que d’autres compléments recevront à la suite l’étiquetteattribut : on distinguera des attributs du sujet, des attributs de l'objet, des attributs“périphériques” etc. etc.

Dorénavant, l’adjectif est titulaire d’une fonction lorsqu’il se trouve enrelation avec un substantif « à travers » un verbe. Or, s’il accompagne ce substantifsans intermédiaire ? Pour toute réponse, la grammaire scolaire a sorti le termeépithète du domaine de la rhétorique20. La terminologie grammaticale officielle de1910 en consacre l’usage. Et si l’adjectif est séparé du nom par une virgule ? Onl’appellera « épithète détachée » ou on le dira « en apposition »...21. Et voilà lerésultat tel que nous le communique ironiquement Chervel:

Voilà aujourd’hui nos élèves munis d’un microsystème de quatrefonctions entre lesquelles ils doivent répartir les adjectifs : attribut dusujet et de l’objet, épithète et épithète détachée. Confiants dansl’enseignement de leurs maîtres, ils imaginent naïvement, et leursmaîtres aussi, disposer d’une théorie complète capable d’intégrer tousles cas de figure. Rien de plus illusoire. L’essentiel des emplois del’adjectif échappe à cette grille. Impossible d’analyser ‘J’ai un jour delibre‘ (pas épithète) ; ‘Elle est née riche‘, ‘Il a été nommé professeurjeune‘, ‘Il est parti furieux‘ (ni attributs, ni appositions) ; ‘Crétin !’(pas apostrophe) ; ‘Des yeux grands ouverts’ (ni épithète, ni employécomme adverbe, puisqu’il est variable), etc. C’est que, pour l’adjectifcomme pour le reste, la grammaire scolaire s’est contentée dethéoriser les problèmes orthographiques les plus fréquents.” (Chervel,1977 : 203)

4. Conclusion : retour sur le mot « analyse »Comme nous l’avons signalé, la grammaire scolaire n’est pas née en un

jour... Certains héritages sont millénaires (les parties du discours), d’autres datentplutôt du siècle des Lumières. Ainsi en est-il du mot analyse : c’est un héritage dela grammaire générale, repris par la grammaire scolaire.

L’analyse est la réduction d’un corps en ses principes (définition à partir duXVIIIe). C’est un mouvement qui va du complexe vers le simple. Qu’elle soit« grammaticale » ou « logique », il s’agit toujours de l’analyse d’une proposition,d’une phrase, d’une période qu’on décompose en ses facteurs premiers. Or,l’analyse grammaticale s’intéresse aux parties grammaticales de l’énoncé, c’est-à-


125

dire aux mots, tandis que l’analyse logique a pour vocation de dégager les partieslogiques du même énoncé.

Par une curieuse évolution réductrice, l’analyse grammaticale est devenueune analyse de parties du discours, des fonctions de ces parties du discours, maisaussi une analyse du mot (genre, nombre ; temps...). Pour la grammaire scolaire,l’analyse logique deviendra l’analyse de la phrase complexe.

Or, ceci constitue une authentique dénaturation de ce qui était la penséegrammaticale du XVIIIe siècle (grammaire philosophique, grammaire générale) :pour Condillac, l’analyse s’établissait effectivement à deux niveaux : un niveaud’analyse des structures particulières à chaque langue, et un niveau d’analyse desrelations logiques qui se manifestent dans la construction des discours et quirépond à des valeurs universalisables (cf. aussi la Logique ou l’art de penser dePort-Royal). Vu que toute philosophie a été évacuée de la grammaire de laRépublique, il ne reste que l’analyse des phrases complexes, et la terminologie quiy est afférente (concession, but...).

A notre avis, le terme « analyse logique » est devenu inutile : lespropositions de la phrase complexe ont pour la plupart les mêmes fonctions« logiques » que les syntagmes dans les phrases simples... Alors, pourquoi deuxtermes pour la même chose ?

NOTES

1 Je suis la terminologie de Chervel (1977). Son livre offre un panorama intéressant de l'évolution dela grammaire scolaire au XIXe siècle, et de la naissance des « fonctions » et de « l’analyse »grammaticales. La première grammaire scolaire est encore tributaire de la grammairegénérale.

2 Cf. V. Salmon (1992 : 412).3 Désormais LAP. Nous utilisons l”édition de la collection “Champs”, Flammarion 1970, introduction

de Louis Marin.4 Désormais GGR. Nous utilisons l’édition critique qu’en a faite H. Brekle accompagnant la „nouvelle

impression en facsimilé de la troisième édition de 1676” (Fromann Verlag, 1966).5 C’est là que nous trouvons, selon M. Dominicy, un authentique héritage cartésien.6 Dans toutes les citations, nous reprenons l’orthographe d’origine.7 Pour une analyse de la théorie des parties du discours dans la GGR et la LAP, cf. Auroux (1988),

Dominicy (1984).8 L’on accorde donc une certaine valeur référentielle à l’adjectif.9 „Iusques icy nous avons expliqué les pronoms principaux & primitifs ; mais il s’en forme d'autres

qu'on appelle possessifs ; de la mesme sorte que nous avons dit qu’il se faisoit des adjectifsdes noms signifiant les substances, en y adjoûtant une signification confuse : comme de terre,terrestre. Ainsi meus, mon signifie distinctement moy, & confusément quelque chose quim’appartient & qui est à moi. Meus liber, mon livre, c’est à dire le livre de moi (...)”.

10 Lhomond (Ch.-F.), Elémens de grammaire française, 1780.11 Chervel s'appuie ici sur Noël et Chapsal, Nouvelle Grammaire française, 1823, la grammaire

scolaire par excellence du XIXe siècle, jusqu'à la naissance de la „seconde grammairescolaire”. Nous avons surtout consulté Girault-Duvivier, Grammaire des Grammaires(désormais GdG), nouvelle éd., 1837.

12 En témoigne cette citation de Letellier, Grammaire des commençants, 1816, pp. 137-138 :Demande : Qu’est-ce que faire les parties du discours ?


126

Réponse : On entend par faire les parties du discours ou l’Analyse grammaticale expliquer undiscours mot à mot, en marquant sous quelle partie du discours chaque terme doit être rangé,et en rendant compte de la manière dont il est écrit d'après les règles de la grammaire.

13 Cf. LAP, p. 156, selon que l’on considère être comme le support morphologique du temps, dunombre, et de la personne, ou qu’on le considère comme le verbe qui signifie l’affirmation.(cf. aussi De Gaulmyn, 1991).

14 Pour un aperçu détaillé de la question, cf. Chervel, 1977 : 112-116.15 „Le participe passé accompagné de l'auxiliaire avoir s'accorde avec SON complément direct

lorsqu'il en est précédé”. (Noël et Chapsal, Exercices d'analyse logique, 1812, p. 11, cité parChervel, 1977 : 115).

16 Il est à noter que la terminologie devient quasiment théologique ici. Influence de Port-Royal.17 Une formulation amusante de ce problème qui reflète bien l’embarras des grammairiens : „Le verbe

être n’ayant pas de complément direct, on appelle attribut le mot qui paraît en être lecomplément direct”. Saint-Germain, Principes élémentaires de grammaire et d'analysegrammaticale, repris à Chervel (1977 : 193).

18 Chervel en fait la critique. 19 Bonnard (1960), Chervel (1977). 20 C’est dans le Nouveau Cours de Grammaire française de Brachet et Dussouchet (1901) que la

fonction épithète fait sa première apparition. Pour rééquilibrer le système de la rhétorique, onparlera d’épithète de nature ou épithète rhétorique là où, du point de vue rhétorique, l’adjectifest un élément „surajouté” sans valeur déterminative (le dur caillou) (cf. Berlan, 1981 et1992).

21 Le terme apposition ne s’imposera qu’après 1945 et suscitera tout un débat dans le Françaismoderne. Dans la perspective d’une grammaire de l’accord l’apposition n’est utile que pourle substantif. Aux yeux des instituteurs, il fallait éviter que l'on considère Le lion, terreur dela forêt, (...) comme deux sujets. Pour l’adjectif, on peut douter de l’utilité du terme.

BIBLIOGRAPHIE

Aristote, Organon, 1, Les catégories, Traduction et notes par J. Tricot, Paris, J.Vrin, 1989.

Arnauld, Antoine et Lancelot, Claude, Grammaire générale et raisonnée ou lagrammaire de Port-Royal, éd. Brekle, Stuttgart, F. Frommann Verlag (1966[1676]).

Arnauld, Antoine et Nicole, Pierre, La logique ou l’art de penser, Introduction deLouis Marin, Flammarion, Coll. Champs n° 34, (1964 [1683]).

Benveniste, Emile, „Catégories de pensée et catégories de langue”, dans Problèmesde linguistique générale, vol. I, Paris, Gallimard, 1966, pp. 63-74.

Bonnard, Henri, „L’attribut se rapporte-t-il au nom ?”, dans Le Français Moderne,XXVIII-4, 1960, pp. 241-258.

Chervel, André, Histoire de la grammaire scolaire, Payot, Paris, PetiteBibliothèque Payot, 1977, n° 394.

Dominicy, Marc, La naissance de la grammaire moderne. Language, logique etphilosophie à Port-Royal, Bruxelles, Mardaga, 1984.

Dominicy, Marc, „Le programme scientifique de la grammaire générale”, dansAuroux, dir., Histoire des idées linguistiques, vol. 2, L’essor de lagrammaire occidentale, Liège, Mardaga, 1992, pp. 424-441.


127

Girault-Duvivier, Charles-Pierre, Grammaire des grammaires ou analyseraisonnée des meilleurs traités sur la langue française, Bruxelles, De Mat,1842.

Noël, François et Chapsal, Charles-Pierre, Nouvelle Grammaire française, Paris,1823.

Platon, Œuvres complètes, Bibliothèque de la Pléiade, 2 vol., Paris, Gallimard,1970-1971.ABSTRACT

In this paper, we intend to show the evolution of teaching-grammar from theFrench Revolution to the school of the Republic (19th century). It developed from aspeculative grammar, the heritage of the 18th century philosophers into a school-oriented grammar, destined to teach the children of the young Republic how to readand write. The counterpart, however, was that it was deprived of its philosophicaland logical background and transformed into a school exercise – grammaticalanalysis – which preserved only part of the terminology, but not the content.

128

REPORTING RESEARCH: USING A NARRATIVECONFIGURATION OF DATA

Gabriela GRIGOROIU

1. IntroductionThe study is culture and sub-culture bound. It studies the underlying

processes of learning to teach and teacher training in Romania. Culturalknowledge, although hidden from view, is constantly used to generate behaviourand interpret our experience (Spradley, 1980: 6). The nature of professionallearning and of teaching lends itself to the interpretive paradigm, because myinterest was to explore and understand the meanings that student teachers give totheir learning and to teaching. The data was examined to identify and understandreflective thought processes and eventual changes in the informants’ perceptions ofself-as-teacher at different stages of their development and revised understandingsof learning and teaching. Post-observation and post-graduation interviewsfurnished data whose analysis and interpretation enhanced the understanding of theinformants’ thought processes and their possible growth into reflective teachers.

The study was initiated and undertaken with an awareness of the complexityof professional learning and of the multiple perspectives and understandings ofreflective thinking and its role in teaching and learning to teach. Thus the researchfocus was to investigate how trainees learn to teach and how reflection influencesthis process, main research question was formulated: „How does reflectioninfluence the process of learning to teach?”

Data were collected, analysed and finally interpreted in response to the initialquestion. Data were collected from three different groups of participants at threedifferent periods in time. Iterative processes of analysis and interpretation helped todeepen the understanding of the processes of enquiry and of learning to teach.Interim analyses of data generated more specific questions that guided subsequentdata collection.

2. Choosing an interpretive paradigmThe overall purposes of the study were to discover „what the world is like to

people who have learned to see, hear, speak, think, and act in ways that aredifferent” (Spradley, 1980: 3). The following aspects raised my interest inundertaking research and influenced my choice of an interpretive paradigm:

– It offers a means of investigating, interpreting and understanding thestudent teacher world, attention being paid to the way they construct it.

– It allows bringing to the fore the prospective teachers’ concerns andunderstandings of the situation, leading to the exploration of their different avenuesof thought (Strauss & Corbin, 1994: 275).

Reporting research: using a narrative configuration of data

129

– It offers various and flexible ways of investigating student teachers’thinking as they progress through a programme of teacher training.

– It offers a way of understanding the meanings that give form and contentto the processes of professional learning and teaching. Such understanding requiresthe learning of the subculture being studied, so as to be able to interpret the worldof the classroom in the same way as student teachers do.

– It allows seeing specific realities and eventually to modify personalculture-bound theories about teaching and teacher education.

– It lends itself to various modes of reporting thus the flexibility andadaptability of a narrative mode has been considered.

In substance, my work is an attempt to develop close analysis andunderstanding of the processes involved in learning to teach and of the learnerteachers’ meanings and constructs of their world. In method, my work is an attemptto be empirical without being positivist, to be rigorous and systematic ininvestigating the slippery phenomena (Erickson, 1986: 120) of learning to teachand of the learners’ thought processes. It tries to understand these processesthrough the interpretation of subjective meanings and views.

3. The nature of knowledge and of student teachers’ worldThe ontological question refers to the form and nature of classroom reality

and what can be known about it (Guba & Lincoln, 1994: 108). We live in a worldof multiple realities (Cohen & Manion, 1994: 37) and student teachers’ world hasbeen explored to unravel its multiple aspects. The concern of this study is tounderstand the nature and influence of reflection in the process of learning to teach.This implies an exploration of the prospective teachers’ thought processes,knowledge, beliefs and attitudes, feelings and self-images that underlieprofessional learning.

Individuals construct their world rather than discover it. They construct itfrom what they experience and from what they are told the world is. Much of whatstudent teachers know about teaching is what they have come to believe rather thanwhat they have verified outside their experience. They came to know the classroomreality through different stimuli. An experiential reality is formed that can be sostrong as to impede any individual attempts to verify it. It blends into a rationalreality that is a universe of integrated interpretations (Stake, 1995: 100). Theepistemological question refers to the nature and forms of knowledge, how it canbe acquired, accumulated and communicated to other human beings. Empiricalresearch on student teachers’ learning involves „a subtle, developinginterdependence between propositional knowledge, practical knowledge andexperiential knowledge” (Heron, 1981: 31).

Knowledge has been construed from shared experience during the trainingprogramme and classroom interactions. It is based on a shared community ofvalues (Heron, 1981: 32) attributed to learning and teaching and on researchprocedures that have been negotiated between the informants and myself. Thestudy has created the premises and the context for investigation of the aspirant

Gabriela GRIGOROIU

130

teachers’ realities in relation to the processes involved in becoming a teacher. It hasfocused on understanding the meanings the informants attributed to andconstructed around events and interactions in particular situations (Robson, 1993).

The activity of interpretation (Schwandt, 1994: 118-120) is the verycondition of human inquiry itself. The inquirer becomes an irretrievable part of theresearch process and of the very production of meaning through participation in thecircle of readings or interpretations. Priority has been given to the real world offirst-person subjective experience. Thus I have lived the paradox of how to developan „objective interpretive science of subjective human experience” (Schwandt,1994: 49). This is related to accepting the hermeneutical character of existence thatimplies a phenomenological explication of Dasein, i.e. condition of existence orbeing in the world (Schwandt, 1994: 121). Although phenomenological in myorientation, I do not align with radical idealists. The emphasis is on the subjective,but I do not necessarily deny a reality „out there” that stands over and againsthuman beings, capable of resisting action toward it (Robson, 1993: 59). Themethodology used in data collection, analysis and interpretation transcends thephenomenologist concern with capturing and grasping the meanings studentteachers construe of their world.

The research process implied making inferences about, discovering andconstructing the informants’ tacit knowledge from what they communicated in theinterviews and diaries (Spradley, 1980: 11). It implied a process of ‘bracketing’ myown values and knowledge about the cultural context of the classroom in order tobe able to observe their behaviour and to listen carefully to what they said. Last butnot least, it involved developing an understanding of student teachers’ perspectiveson learning to teach in their endeavour to become teachers.

4. Categories and themes in a narrative configurationData collection, analysis and interpretation became interactive and iterative

processes leading to an ‘objective’, i.e. systematic analysis of ‘subjective’ meaning(Erickson, 1986: 127). The data collected over a three-year period produced asubstantial volume of written and transcript materials. Each phase of datacollection was followed by analysis which directed further stages of the enquiryand helped to focus on specific issues related to reflection and learning to teach.Their prospective nature bore on the whole research process and led to anunderstanding of it through directly experiencing it. The cycles of data collection,analysis and interpretation were inter-related and built on each other during each ofthe stages presented. The methodological framework provided a proceduralstructure for handling data, which could be adapted as the research processdeveloped. It was selected from a range of available research approaches, since itbest suited the purpose of current work.

The narrative configuration not only helped to identify a set of categoriesand themes that gave meaning to the data, but it also provided the context in whichrelationships were identified between and among those categories. They provided


131

useful markers on which to compare and contrast the student teachers’ experiences(Calderhead & Shorrock, 1997: 155).

The comparative analysis of the data in the informants’ diaries and verbatimtranscripts triggered explicit and implicit categories (Radnor, 1994: 18) and themesthat were pertinent to it or „carried heavy emotional or factual impact” (Ely et al.,1991: 150) and transcended several cases. The explicit categories were described interms of the personal and emotional aspects of learning and teaching. The qualityof learning experiences was dealt with as an implicit category (Radnor, 1994: 18).It emerged from the data that generated the explicit categories and was related topersons and events that had contributed to the informants’ views of self and ofteaching versus language learning and affective implications. Analysis entailedlooking across these case stories and identifying significant information that led toan understanding of the factors and processes that influenced professional learning,fostered or impeded reflection, and contributed to the learner teachers’development.

Some themes ran through most of the data and some carried „heavyemotional or factual impact” (Ely et al., 1991: 150). Analysis entailedunderstanding of the data and triggered the search for the construction of aconceptual scheme that suited it and a pattern that connected it. That understandingof data came not only because the texts have been successfully decoded orcategories well identified, but because „a sudden act of recognition has takenplace” (McCracken, 1988: 44). Wallace’s reflective model (1991: 49) offered thepattern for organizing and reporting about data, with insights into the studentteachers’ preconceptions and past learning experiences, current teaching practice,and the process of fostering reflection, ultimately leading to professionaldevelopment and competence.

Finding the pattern that connected the student teachers’ stories and personallearning experiences meant that they no longer represented „the particulars ofindividual lives but the general properties of thought and action within thecommunity of the group under study” (McCracken, 1988: 45). They provided abasis for making generalizations to other circumstances or contexts of initialteacher training and professional learning.

5. ConclusionsThe research process challenged my personal professional experience in

providing a firm grasp of the issues being studied and my abilities to process andinterpret the information gathered. It required an open and enquiring mind, andgeneral sensitivity and responsiveness to contradictory or alternative evidence andfindings (Robson, 1993: 163). I passed through a process of becoming aware ofand of analysing mistakes, misunderstandings, doubts and other personal mishapsor flaws in collecting and analysing data. I explored my position as a researcherwith reference to the area and topic of research and with regard to the way Iinteracted with the material to produce a particular type of sense (Banister et al.,1994). The nature of the study involved subsequent analytic reflection. This

Gabriela GRIGOROIU

132

process required specific as well as comparative understanding beyond theimmediate circumstances of the classroom. It was needed to identify thesignificance of actions from the various points of view of the student teachersthemselves. It was related to the reconstruction of specific terms of inquiry inresponse to changes in my perceptions and understanding of the informants’meanings and actions (Erickson, 1986: 121).

BIBLIOGRAPHY

Banister, P., Burman, E., Parker, I., Taylor, M. & Tindall, C., Qualitative Methodsin Psychology. A Research Guide, Buckingham, Open University Press,1994.

Calderhead, J. & Shorrock, S.B., Understanding Teacher Education. Case studiesin the Professional Development of Beginning Teachers, London, TheFalmer Press, 1997.

Cohen, L. & Manion, L., Research Methods in Education, London, Routledge,1994.

Ely, M., Anzul, M., Friedman, T., Garner, D. & McCromack Steinmetz, A. (1991).Doing Qualitative Research: Circles within Circles. London: The FalmerPress

Erickson, F., “Qualitative Methods in Research on Teaching”, in M.C. Wittrock(Ed.), Handbook of Research on Teaching, New York, Macmillan, 1986, pp.119-161.

Guba, E.G. & Lincoln, Y.S., “Competing Paradigms in Qualitative Research”, inN. K. Denzin & Y.S. Lincoln (Eds.), Handbook of Qualitative Research,Thousand Oaks, California: Sage, 1994, pp. 105-118.

Heron, J., “Philosophical basis for a new paradigm”, in P. Reason & J. Rowan(Eds.), Human Inquiry, Chichester, Wiley & Sons Ltd, 1981, pp. 19-35.

McCracken, G., The Long Interview, Thousand Oaks, California: Sage, 1988.Radnor, H. A., Collecting and Analysing Interview Data, Exeter, University of

Exeter, School of Education, RSU, 1994.Robson, C., Real World Research - A Research for Social Scientists and

Practitioner-Researchers, Oxford, Blackwell, 1993.Schwandt, T.A., “Constructivist, Interpretivist Approaches to Human Inquiry”, in

N.K. Denzin & Y.S. Lincoln (Eds.), Handbook of Qualitative Research,Thousand Oaks, California: Sage, 1994, pp. 118-138.

Spradley, J. P., Participant Observation, Harcourt, Brace Jovanovich College,1980.

Stake, R.E., The Art of Case Study Research, London, Sage, 1995.Strauss, A.L. & Corbin, J., “Grounded Theory Methodology: An Overview”, in N.

K. Denzin & Y.S. Lincoln (Eds.), Handbook of Qualitative Research,Thousand Oaks, California: Sage, 1994, pp. 273-286.

Wallace, M., Training Foreign Language Teachers. A Reflective Approach.Cambridge, Cambridge University Press, 1991.


133

RÉSUMÉ

Cet article porte sur quelques options faites lors d’une investigationconcernant l’utilisation d’un paradigme interprétatif et d’une configurationnarrative pour décrire l’analyse et la compréhension des processus d’apprentissageprofessionnel, de même que les conceptions des étudiants de leur monde. Laconfiguration unissant les idées et les expériences personnelles a fourni une basepour les généralisations.

134

L’ADRESSE À UN INCONNU, ENTREREPRÉSENTATION SOCIALE ET PROJECTION

DE SOI : EXEMPLE D’UN CORPUS DE COURRIERS DELECTEURS

Catherine GUESLE-COQUELETUniversité de Pau et des Pays de l’Adour, France

S’adresser en français à un allocutaire inconnu suppose que l’on fasse unchoix d’adresse. La règle sociale communément admise veut qu’en un tel cas l’onutilise le pronom vous, pronom neutre s’il en est, qui facilite la tâche et lisse lesrelations sociales. Bien sûr, en face à face, un tu spontané peut naître, provoqué soitpar des éléments extérieurs (l’âge, le sexe, le statut social connu ou supposé del’allocutaire, la situation d’énonciation), soit par des éléments para linguistiques (lagestuelle, le sourire, le regard). Cette possibilité de choix n’est pas sans générerquelque insécurité dans une relation qui n’a pas encore trouvé son mode d’être(Guesle-Coquelet, 2003). Mais ce dilemme se pose-t-il dans les mêmes termes àl’écrit ?

Notre recherche porte sur un corpus de 303 lettres publiées dans la rubrique« La main tendue » de l’hebdomadaire féminin Femme actuelle1 sur une durée d’unan (du 1/05/00 au 29/04/01). Cette rubrique crée une correspondance entre lecteursqui ne se connaissent pas. Un lecteur ou une lectrice écrit au journal pour soumettreun problème auquel il ou elle a à faire face. Il ou elle demande des réponses et/oudes témoignages susceptibles de l’aider concrètement et/ou moralement. Douze àtreize semaines plus tard, l’hebdomadaire publie entre 1 et 5 réponses de lecteurset/ou de lectrices. Les réponses publiées sont partielles : n’y figure que la partie ducorps central de la lettre qui traite du sujet en question, sans formule d’appel niformule de clôture. Aucun nom ni adresse ne sont donnés, à l’exception d’unprénom (authentique ou pseudonyme, nous ne pouvons le savoir).

En quoi ce corpus est-il intéressant ? Il apparaît, à sa lecture, que letutoiement est utilisé dans un nombre non négligeable de ces lettres (environ30 %), et nous pouvons légitimement nous demander ce qui a poussé certainsscripteurs à choisir le tutoiement envers un destinataire totalement inconnu. Notreobjectif va donc être de déterminer le ou les champ(s) d’application de cetutoiement spontané et librement assumé, avec les éléments dont nous disposons.Ces derniers nous obligent à préciser les limites de ce corpus : il n’est pasimpossible que les lettres des lecteurs/lectrices subissent quelques modifications dela part de la rédaction du journal afin de pouvoir « entrer » dans le format imparti àla rubrique. Nous en sommes consciente, mais pensons pouvoir tirer desconclusions significatives en prenant ce corpus en l’état.

L’adresse à un inconnu, entre représentation sociale et projection de soi : exemple d’un…

135

La répartition générale des adresses sur l’ensemble du corpus est lasuivante : 173 lettres présentent l’adresse Vous singulier (désormais V) : 57 % ducorpus ; 9 présentent l’adresse V pluriel (V collectif) : 3 % du corpus ; 94présentent l’adresse Tu (désormais T) : 31 % du corpus ; 27 ne présentent aucuneadresse directe : 9 % du corpus2. Nous appellerons « énonciateur » le scripteur dela lettre de réponse, puisque c’est ce courrier-là qui nous intéresse, et« énonciataire » le destinataire de la lettre de réponse, c’est-à-dire celui qui aappelé ce courrier. Les adresses prises en compte sont des adresses directes,désignant exclusivement l’énonciataire, et concrétisées par le pronom personnel Tou V, les déterminants ton/ta/tes, votre/vos, les pronoms le tien/la tienne/lestiens/les tiennes, le vôtre/la vôtre/les vôtres, et les verbes à l’impératif de 2e

personne du singulier et du pluriel. Ne sont pas prises en compte les adressesindirectes, dont l’énonciataire ne serait qu’un élément (T ou V de généralisation, Vde pluriel, pronoms nous, on, …). Le décompte des adresses directes de chaquelettre selon les critères définis ci-dessus affiche les résultats suivants3 : les 173lettres en V singulier présentent de 1 à 20 occurrences de l’adresse V ; les 94 lettresen T présentent de 1 à 22 occurrences de l’adresse T.

Nous allons, dans un premier temps, dérouler une analyse sociolinguistiquetraditionnelle, et opérer une répartition des énonciateurs et des énonciataires parsexe et par âge. Comme 50 % des lettres ne nous indiquent pas l’âge del’énonciateur et 22 % l’âge de l’énonciataire, nous allons, dans un second temps,observer les éléments pertinents, liés à l’énonciation, qui pourraient aller de pairavec le choix de l’adresse : comparaison, explicite ou implicite, entre l’énonciateuret l’énonciataire, proposition de correspondance ou d’échange téléphonique futurs,présence ou absence de l’affectivité (formules d’affection ou expression plus libred’affection), nombre d’occurrences de l’adresse directe. Enfin, les lettres ont étécodées par 1 à 4 mots-clés, qui ont défini quatre grands thèmes de correspondancerécurrents : souffrance psychologique, bulle personnelle, santé, et souffrance due àdes circonstances extérieures.

I – Analyse sociolinguistique

Répartition par sexe

Le magazine publiant de 1 à 5 réponses à chaque cas posé, 100 énonciatairesont reçu les réponses de 303 énonciateurs durant l’année considérée.L’hebdomadaire définit lui-même son lectorat comme étant un lectorat féminin,mais on compte 10 % d’hommes parmi les énonciataires et 9 % parmi lesénonciateurs, soit une proportion équivalente d’hommes qui écrivent et d’hommesqui répondent4.

Dans les 28 réponses masculines, les destinataires hommes sont tutoyés à33 % et les destinataires femmes à 28 %. Dans les 271 réponses féminines, lesdestinataires hommes sont tutoyés à 36 % et les destinataires femmes à 32 %. Peut-être les énonciataires hommes bénéficient-ils d’une proportion un peu plus

Catherine GUESLE-COQUELET

136

importante de T, mais au regard de l’ensemble du corpus et de la faiblereprésentation masculine (10 %), cette différence n’est peut-être pas significative.Ce qui l’est davantage est que nous aboutissons à deux répartitions de profilsimilaire : quel que soit le sexe de l’énonciateur et celui de l’énonciataire, l’adresseT tourne autour de 30 %, comme sur l’ensemble du corpus (31 %), et l’adresse Vtourne autour de 60 %, comme sur l’ensemble du corpus (57 %).

Répartition par âge

Les énonciateurs

Rappelons que, sur les 303 lettres de notre corpus, seules 159 portentl’indication de l’âge de l’énonciateur, soit à peine plus de la moitié. Les âges desscripteurs ont été répartis en tranches de 10 ans (9-19, 20-29, 30-39, 40-49, 50-59et 60 et +). Le but est d’examiner, pour chacune d’entre elles, les adresses directesutilisées. Les âges sont assez régulièrement représentés, avec cependant une plusforte population dans la tranche 20-29 ans. La courbe d’utilisation de T décroîtrégulièrement : d’adresse la plus utilisée jusqu’à 35-40 ans (la subdivision 30-34 et35-39 montre un basculement de l’usage), il devient l’adresse la moins utilisée parla suite, au profit de V, dont l’utilisation croît tout aussi régulièrement. Ce dernieraffiche cependant une présence constante d’un bout à l’autre de la chaîne des âges.

Tableau 1

9-19ans 20-29

30-3435-39

40-4950-59

60ans et

plus

TuVous

Vous Coll.S.A.

0

5

10

15

20

25

30

Enonciateurs par âge

TuVousVous Coll.S.A.

A

La tranche 9-19 produit un T d’identification de génération, un T de « pair ».Dans la répartition des adresses, les énonciateurs de cette tranche d’âge tutoient


137

systématiquement les jeunes de leur âge, mais sont fortement soumis au facteur derespect des aînés.

Une curiosité cependant : le T de Marie, 18 ans, à Doudoune, maman de 42ans inquiète pour sa fille née prématurée. Même si le thème en est la santé,thème peu affectif s’il en est, la lettre de Marie est une lettre de réconfort,faite pour montrer l’identification possible de la fille de Doudoune à Marie(n° 824, réf. 811-01b).

La tranche d’âge 20-29, fait notable, n’hésite pas à utiliser T même àdestination de la tranche d’âge plus âgée (30-39) en proportion non négligeable.Nous pouvons d’ores et déjà noter que cette tranche d’âge est la seule qui pratiquele tutoiement à des énonciataires plus âgés.

Là encore, une curiosité : le T de Céline, étudiante de 21 ans, à Marie, 53 ans,déprimée après une seconde séparation et la mort de son père. La lettre deCéline est une lettre entièrement tournée vers l’énonciataire, apostrophée par14 occurrences de T. Peut-être Céline pourrait-elle tenir le même discours àsa propre mère ? (n° 822, réf. 809-01c)

Mis à part ce cas, les énonciataires ne sont cependant pas beaucoup plus âgésque les énonciateurs, ce qui appuierait la thèse d’une communauté de génération,ou d’identification, s’étendant jusqu’à l’âge de 35 ans environ. La tranche 30-39 utilise à peu près à égalité T et V en direction des 20-29 et des 30-39 : laproportion des T de cette tranche est de 60 %. Dans la tranche 40-49, les spectresde T et V ressemblent dans leur dessin général à ceux des 30-39, mais la proportions’inverse en faveur de V. À partir de 50 ans, T est rarement utilisé, etexclusivement en direction d’énonciataires beaucoup plus jeunes, voire très jeunes.Enfin, ce qui caractérise la tranche d’âge des plus de 60 ans est que le tutoiement,outre qu’il se raréfie, se cantonne à des énonciataires extrêmement jeunes, dans unerelation de type grand-parental ou de type « j’ai l’expérience de la vie ». Vs’adresse donc à tout le spectre de la population, ce qui correspond à l’éducationqu’ont reçue ces personnes aujourd’hui âgées, éducation qui n’autorisait pas letutoiement. D’ailleurs, deux énonciataires de 13 et 17 ans sont vouvoyéesrespectivement par deux énonciatrices de 68 et 74 ans

Un trait également notable est l’augmentation, avec l’âge, des lettresdépourvues d’adresse directe : cela proviendrait-il de l’habitude, peu à peu acquise,d’écrire des lettres-types, administratives, plus anonymes ?

Les énonciataires

L’âge des énonciataires fait l’objet de davantage de précisions. Sur les 303lettres de notre corpus, 231 s’adressent à un énonciataire d’âge connu. Les âgessont assez régulièrement représentés. C’est cette fois chez les 30-39 ans que se


138

situe la plus forte densité de population. C’est donc, au sein du lectorat du journal,la tranche 30-39 qui sollicite le plus d’aide, et la tranche 20-29 qui répond le plus.

Tableau 2

9-19ans 20-29

30-3435-39

40-4950-59

60 anset plus

Tu

VousVous Coll.

s.a.0

5

10

15

20

25

30

35

Enonciataires par âge

TuVousVous Coll.s.a.

La tranche 30-39 ans a encore été subdivisée : l’âge de 35 ans apparaît eneffet comme le point de croisement des deux courbes d’utilisation de T et de V. Leschéma général est différent de celui qui caractérisait l’utilisation faite par lesénonciateurs : ce qui est en jeu est l’image présentée, dans la tête de l’énonciateur,par l’âge de cet énonciataire inconnu. Au moment d’écrire sa lettre, l’énonciateurse fait une représentation mentale de l’énonciataire, et l’âge de ce dernier aide àl’élaboration de cette image.

La courbe de T décroît de façon très régulière en avançant sur l’axe des âges,mais avec des extrêmes très marqués : la tranche des 9-19 ans est tutoyée à près de80%, mais personne ne reçoit une telle adresse après 60 ans. Une seule occurrencese rencontre dans la tranche des 50-59 ans, celle de la dépressive Marie, 53 ans,gentiment secouée par Céline, 21 ans (cf. supra). L’utilisation de V, en revanche,reste forte et constante pour s’adresser à tous les âges, sauf à celui de l’adolescence(9-19 ans). Mais entre les âges de 20 et 34 ans, les énonciataires sont autant tutoyésque vouvoyés. Après 35 ans, la concurrence bascule en faveur de V. Il convient deremarquer également qu’un nombre important d’énonciateurs ne sont pasidentifiables par l’âge. Or, ces derniers appliquent la même répartition des pronomsaux tranches d’âge considérées, dans la même proportion que les énonciateursd’âge connu.


139

Nous pouvons constater dans nos exemples que, à partir de 40 ans, recevoirune adresse en T devient un élément notable : outre les cas évoqués plus haut(Marie, 18 ans, tutoyant Doudoune, 42 ans, et Céline, 21 ans, tutoyant Marie, 53ans), deux occurrences sont à relever :

Un T concerne Yvonne, 43 ans, tutoyée par Fabienne, 41 ans : outre le faitqu’elles ont le même âge, elles sont toutes les deux mères de filles de 13 ans ;l’identification joue donc fortement (n° 846, réf. 834-01b).

Enfin, un T est adressé par une énonciatrice d’âge inconnu, Kristine, maisayant connu les mêmes moments douloureux que l’énonciataire, Marie. Au-delà d’une identité d’âge ou de génération, c’est l’expérience partagée de lasoumission à un mari violent qui gomme toute distance (n° 844, réf. 832-01a).

Conclusion de l’analyse sociolinguistique

Tout énonciateur a à sa disposition trois types d’adresse : T, V, etl’abstention. Il utilise les trois à tous les âges. Le T est plus facilement utilisé avant35 ans, plutôt à destination d’énonciataires plus jeunes ou d’âge équivalent ; le picd’utilisation se situe entre 20 et 29 ans, cette tranche d’âge allant même jusqu’àtutoyer des énonciataires légèrement plus âgés (jusqu’à dix ans de plus). Après 35ans, l’utilisation de T décroît mais existe toujours, s’adressant à des énonciatairesde plus en plus jeunes, jusqu’à instaurer une relation de type grand-parental. Lepoids de l’éducation fait cependant que T peut ne pas être utilisé dans ce type derelation, au profit de V. Ce dernier est utilisé à tous les âges, et croîtprogressivement à partir de 40 ans. Mais il est également très utilisé par les moinsde 20 ans, en raison toujours du poids de l’éducation : les parents, l’école,enseignent toujours qu’il faut dire V aux « adultes » (puisque, à cet âge, il s’agitencore de cette distinction), a fortiori à l’écrit. Enfin, l’absence d’adresse est deplus en plus pratiquée à partir de 40 ans, comme si l’habitude installée d’écrire deslettres de type formel, administratives ou professionnelles, avait créé un stéréotyped’anonymat.

À l’autre extrémité de l’adresse, tout énonciataire se voit adressé par V à toutâge, et l’adresse V est extrêmement vivante sur toute la chaîne des âges, sauf pourles adolescents. Rares sont les énonciateurs qui vouvoieraient un adolescent, saufpoids des habitudes de la part de quelques personnes âgées. Un énonciataire âgé de20 à 35 ans a autant de chance d’être adressé en T et en V, mais être adressé en Tau-delà de cet âge devient beaucoup plus rare, exceptionnel après 50 ans, etinexistant au-delà de 60. Enfin, les chances de ne pas faire l’objet d’une adressedirecte augmentent avec l’âge à partir de 40 ans. Il semble donc qu’il y ait unelégère propension, à partir de cet âge, à traiter dans la neutralité les énonciataires dela même génération.


140

L’âge d’un énonciataire inconnu est donc un facteur très important dans lechoix d’adresse d’un scripteur, car il permet à ce dernier de se situer dansl’énonciation, et ainsi de choisir son style.

II – Alternative au critère de l’âge

Si nous considérons que l’âge de l’énonciataire est une incitation ou unbarrage au tutoiement de l’énonciateur, qu’en est-il du tutoiement appliqué à un(e)énonciataire d’âge indéterminé ? Quels éléments autres que cet âge peuventpousser un énonciateur à utiliser T ? Dans notre corpus, 10 lettres en T présententce cas de figure. Certes, 6 énonciateurs ont un âge les faisant entrer dans lacatégorie des utilisateurs préférentiels de T (9, 18, 20, 21, 23 et 30 ans). Restent 2énonciateurs pour lesquels son utilisation est minoritaire (40 et 75 ans) et 2énonciatrices d’âge inconnu.

En réalité, pour 4 de ces lettres, nous sommes en présence d’un changementd’énonciataire par rapport à la lettre de départ :

La mère de Julien, 5 ans, leucémique, reçoit une lettre en T adressée à Julienpar Camille, 9 ans (n° 817, réf. 804-03c).

La mère d’un autre Julien, 20 ans, grand brûlé, reçoit deux lettres adresséesen T à son fils par deux jeunes du même âge que lui (n° 828, réf. 815-02a +815-02d).

Enfin, la mère d’Aurélia, 12 ans, jeune adolescente en manque de grands-parents, reçoit une lettre adressée en T par Thérèse, 75 ans (n° 835, réf. 822-01a).

Toutes les autres lettres reçues pour elles-mêmes par ces trois mères leursont adressées en V. Nous sommes donc en présence de trois T de pairs en âge etd’un T de relation du type grand-mère/petite-fille. Il n’est d’ailleurs pas impossibleque les V attribués aux trois mamans soient dus à leur statut social de « mèrede … ». Examinons à présent les cas qui nous restent.

Céline, 18 ans, répond à Marie, dont il est difficile de cerner ne serait-ce quela tranche d’âge à laquelle elle appartient. La lettre de Marie, en effet,commençait ainsi : « Toute ma vie, j’ai été dans un mal-être profond, … ».La jeune Céline, cependant, n’hésite pas à la tutoyer. Le thème de cetéchange (l’inceste symbolique) n’y est pas étranger. L’expériencedouloureuse commune aux deux femmes peut expliquer ce tutoiementidentitaire, qui devrait se poursuivre dans la relation épistolaire futurequ’espère Céline (n° 849, réf. 837-01b).

Nous retrouvons le même tutoiement dans la réponse d’Estelle à Marie. Sontutoiement, de même nature que celui de Céline, s’explique aussi parl’identité d’expérience5 (n° 849, réf. 837-01a).


141

Anne, 30 ans, répond à Aline, atteinte de schizophrénie paranoïde. C’est untutoiement identitaire à plus d’un titre, car non seulement Anne souffre de lamême maladie, mais elle a dû, comme Aline, démissionner de son travail, quise trouvait aussi être un emploi en milieu hospitalier. D’autre part, elle estprête à poursuivre l’échange dans la création d’une association (n° 838, réf.826-02a).

Josiane répond à Isabelle, inquiète pour sa mère prise dans le cercle infernaldes antidépresseurs. Sans doute y a-t-il un facteur d’âge supposé : Isabellesemble jeune (« je vous écris pour aider ma maman ») ; quant à Josiane, elleévoque son fils de 23 ans. Elle a vécu la même situation que la mèred’Isabelle, et donne un conseil affectueux à Isabelle en reprenant le mêmemot « maman » : « Epaule ta maman, ça va l’aider » (n° 860, réf. 848-02a).

Sophie, policière de 23 ans, répond à Juliette, victime d’un mari violent. Letutoiement, d’aucune façon identitaire en matière d’âge ou de thématique, nesemble avoir d’autre justification que celle de conseiller, convaincre, apaiserdans une proximité de ton. Quand on sait que Juliette n’a pu être convaincuepar une femme policier du poste de police où elle était allée déposer unemain-courante, Sophie pense peut-être que la persuasion écrite, assortie de ceT de sympathie qu’elle ne pourrait utiliser dans l’exercice de ses fonctions,peut faire son effet. Nous relevons par ailleurs 12 occurrences de T dans lalettre, ce qui est beaucoup, mais vise un effet. Enfin, ces conseils ne sont pasjetés gratuitement en pâture, puisque Sophie attend une réponse (860, réf.848-01a).

Enfin, Isa, 40 ans, répond à Bertrand, atteint par la sclérose en plaques, isolé,désespéré. Y a-t-il identification ? Non en ce qui concerne la spécificité de lamaladie, oui en ce qui concerne le fait de vivre dans le malheur et la tristesse.La lettre d’Isa est également porteuse d’affectivité (« Si je peux pénétrer dansta vie, t’offrir un peu de chaleur, ce sera pour moi donner et recevoir ») etpropose une correspondance ultérieure (814, réf. 801-03c).

Nous pouvons donc expliquer ces différents T à l’aide des critères suivants :le thème de l’échange épistolaire (8 lettres sont des réponses à des appels à l’aide) ;l’identification de l’énonciateur à l’énonciataire (8 lettres présentent unecomparaison explicite entre l’énonciateur et l’énonciataire) ; une manifestation desympathie ou d’empathie à travers une proposition de correspondance (7 lettresproposent une correspondance future) ; une expression d’ordre affectif (3expriment l’affectivité de l’énonciateur). Il nous semble donc intéressant d’analyserà nouveau l’ensemble du corpus à l’aune de ces critères.

Analyse thématique

Nous avons attribué à chaque lettre-source (celle de l’énonciataire) de 1 à 4mots-clés pouvant la rattacher à un thème. Quatre grands thèmes se dégagent decette liste.


142

Problèmes existentiels,souffrance psychologique :angoisse, blocage,complexe, désespoir, mort.

90 réponses 28 énonciataires T : 49 %

Bulle personnelle :amour, famille, choix de vie


Problèmes de santé 92 réponses 34 énonciataires T : 12 %Souffrance due auxcirconstances extérieures :solitude, statut de victime,vie difficile


303 réponses 100 énonciataires Ensemble ducorpus T : 31 %

Il apparaît ainsi que l’utilisation de T est plus forte, voire beaucoup plusforte que la moyenne dans les échanges traitant de la sphère psychologique etpersonnelle. Son utilisation est en revanche plus faible, voire beaucoup plus faibleque la moyenne, dans les échanges traitant de problèmes plus concrets, comme lasanté ou la résolution de difficultés extérieures.

L’identification

Il s’agit de vérifier l’idée selon laquelle le tutoiement est associé à uneidentification de l’énonciateur à l’énonciataire. Nous avons donc relevé, danschaque lettre, les marques linguistiques de la comparaison explicite : entre autres,mise en relief de moi (par opposition à toi, vous), emploi des adjectifs même,identique, semblable, pareil, similaire, comparaison en comme, référence à ceproblème qui a été vécu, est reconnu et revécu, à cette situation que la lettrerappelle, à laquelle ce qu’on a vécu ressemble et dont on parle en connaissance decause, etc. … D’autre part, nous avons codé en « comparaison implicite » deslettres qui ne comportaient pas de marques de comparaison explicite, mais dont lecontenu était le pendant de celui de la lettre de l’énonciataire en question. Certainesexpressions pouvaient servir d’indice, mais le plus souvent, c’est le contenu quidonnait la clé d’une comparaison implicite6.

La répartition des adresses est la suivante : les lettres contenant une ou descomparaison(s) explicite(s) représentent 64 % des T du corpus, contre 47 % des Vdu corpus ; les lettres contenant une comparaison implicite représentent 20 % des Tdu corpus, contre 38 % des V du corpus. La différence de répartition entre lescomparaisons explicites et les comparaisons implicites pour les lettres en T estbeaucoup plus importante que pour celles en V. Le chiffre le plus significatif de cedécompte est celui de l’association d’une comparaison explicite et de T : 64 % deslettres en T en présentent une. L’identification de l’énonciateur tutoyant unénonciataire passe donc majoritairement par l’explicitation de cette identification.


143

La proposition de correspondance

Nous incluons dans cette appellation la demande d’une correspondanceécrite, ou d’un contact téléphonique (« appelle-moi » ou « appelez-moi » parexemple). La proposition de correspondance ne se fait pas obligatoirement par lebiais d’une adresse directe. C’est souvent pour l’énonciateur l’occasion d’utiliserune adresse indirecte de type : « on pourrait s’écrire ».

La répartition des adresses indique que les lettres proposant un contactultérieur représentent 53 % des T du corpus et 28 % des V du corpus. Laproposition de correspondance, donc d’un soutien, d’une présence, d’un échange,d’une promesse d’affection future, est encore une caractéristique que l’on trouvemajoritairement dans les lettres en T. Si nous croisons les deux recherches, etmettons à jour la sélection des lettres comportant une comparaison et uneproposition de correspondance, nous constatons que, au total, les lettres en T de cetype ne sont pas loin de représenter la moitié des lettres en T (45 %), et sont plusnombreuses en pourcentage que les lettres en V du même type (24 %).

L’expression de l’affectivité

Les lettres contenant cette expression présentent soit une formule d’affectionclassique du type « grosses bises », soit une formulation plus personnelle ou plusen rapport avec le contenu de la lettre :

« Je viens te tendre la main » (n° 852, réf. 840-01b) – « Je vous envoie tantd’amitié que vous serez rassasiées jusqu’à la prochaine lettre » (n° 846, réf.834-02a) – « Je suis fière de vous pour avoir osé parler de ce problème »(n° 858, réf. 846-03b)

Définir ce qui relève de la formule d’affection n’est pas chose facile : desaménagements ont ainsi été nécessaires, car les mots sont lourds de sens et toujoursen relation avec le ton général de la lettre en question. Si nous avons pris encompte « je lui répondrai avec joie », nous avons rejeté « je lui répondrai avecplaisir », expression formelle passe-partout et déchargée de toute affectivité. Surles 38 lettres qui comportent l’expression de l’affectivité de l’énonciateur, près dela moitié sont en T. Toutes les lettres présentent une comparaison, explicite ouimplicite, et/ou une proposition de correspondance. La formulation de l’affectivitén’est donc jamais seule représentée.

La fréquence de l’adresse

Nous avons enfin repris les 303 lettres de l’ensemble du corpus pouranalyser la fréquence de l’adresse, alliée à sa nature et à la thématique afférente.Nous rappelons que nous ne décomptons que ce qui définit l’adresse directe. Lescourbes d’occurrences de T et de V offrent deux visages différents.


144

Les lettres en V présentent un nombre très élevé de lettres à 1, 2 et 3occurrences de l’adresse (près de 46 % du corpus). Le nombre d’occurrences chuteensuite brusquement, marquant un palier de lettres à 4, 5, 6 et 7 occurrences (29 %du corpus), le reste se mourant jusqu’à 20 occurrences de l’adresse. Nousremarquons par ailleurs que le thème le plus représenté des lettres à 1, 2 et 3occurrences est celui de la santé. Ce thème décroît ensuite au fur et à mesure que lenombre d’occurrences de V augmente dans les lettres, mais il est encore représentéà 50 % dans les lettres à 5 occurrences de V. Apparemment, le thème de la santé,peu porteur d’affectivité, est représenté dans un type de lettres peu investies parleurs énonciateurs, qui se contentent du minimum formel que représentent 1, 2 à 3occurrences de l’adresse V.

La courbe de fréquence de T est tout autre : elle s’épanouit entre 2 et 9occurrences de l’adresse, avec un pic particulièrement élevé de lettres à 4occurrences. Même dans les lettres à forte présence de l’adresse (de 12 à 22occurrences), T est plus vivace que V. Il convient par ailleurs de remarquer que,dans ce pic de 15 lettres à 4 occurrences de T, 11 relèvent de la sphèrepsychologique et personnelle définie plus haut (problèmes existentiels et bullepersonnelle).

Tableau 3

Fréquence du nombre de pronoms par lettre

0,0%

2,0%

4,0%

6,0%

8,0%

10,0%

12,0%

14,0%

16,0%

18,0%

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Nombre

% %Tu%Vous

Nous pouvons donc affirmer que l’énonciateur en T s’investit beaucoup plusdans l’adresse que l’énonciateur en V, tant par le nombre d’occurrences utiliséesque par les marques d’énonciation que nous avons analysées plus haut. D’une part,ses lettres sont beaucoup plus marquées par son identification explicite àl’énonciataire. D’autre part, son souci d’empathie se traduit par une plus grande


145

fréquence de propositions de correspondance à venir et une formulation plusprésente de son affectivité.

Conclusion

L’usage de T dans ce type de correspondance relève ainsi d’une variationtant sociale qu’individuelle. Il y a effectivement variation sociale si l’on considèrel’aspect pertinent de la répartition d’usage selon les âges. C’est d’ailleurs ce critèrequi, dans l’usage contemporain, joue le premier rôle dans le choix d’adresse d’unepremière rencontre, devant le statut ou la profession, la situation decommunication, l’apparence et le sexe (Guesle-Coquelet, 2003). Le cap de laquarantaine semble une époque-charnière dans l’utilisation spontanée de V. Reste àsavoir si cet âge restera constant, ou s’il se déplacera en même temps quevieilliront les énonciateurs (un énonciateur de 40 ans en 2000 est né en 1960, lesénonciateurs plus jeunes sont nés dans la mouvance de 1968).

La variation individuelle, quant à elle, serait fonction de la part affectiveapportée par l’énonciateur et de son choix de l’exprimer dans un usage marqué. Iln’en reste pas moins que, l’adresse étant par essence non prévisible, on ne sait cequi se passe au moment où l’énonciateur prend sa plume : ou il écrit spontanémentsa lettre en T, pris par l’empathie et l’identification avec l’énonciataire ; ou ilcommence une lettre plus traditionnelle en V, et change d’avis au bout de quelquesphrases car il ne trouve pas en V l’expression qu’il cherche à transmettre. Il y auraitalors commutation de code, ainsi décrite par Gumperz (1989, 95) :

« […] la commutation de code remplit une fonction sémantique semblable à celle deschoix lexicaux. […] Mais la commutation de code est essentiellement une techniquede communication que les locuteurs utilisent comme stratégie verbale, un peu commeun bon écrivain sait changer de style dans une nouvelle. »

Sans doute cette liberté de choix tient-elle au fait que, dans le corpus étudié,l’adresse choisie n’engage pas l’image sociale du scripteur, qui n’a pas le retour enboomerang de l’adresse qu’il initie : il peut se faire plaisir sans avoir peur d’altérerson image ; cependant, la création de son écrit s’infléchit selon qu’il utilise l’un oul’autre pronom. Ainsi ce corpus se montre-t-il conforme à ce que nous savons del’usage contemporain de l’adresse en français : une négociation continue entre lavolonté propre du locuteur/scripteur, l’acceptation de l’allocutaire et l’œil duspectateur, et qui prend appui sur des règles sociales implicites autant que sur unepart de libre choix.

NOTES

1 Hebdomadaire édité par Prisma Presse2 Nous définirons désormais cette dernière catégorie sous l’abréviation s.a. (sans adresse)3 Remarque : les 27 lettres « sans adresse » peuvent présenter des adresses indirectes, mais celles-ci ne

sont pas prises en compte. Exemple : « Nous, les femmes, nous sommes fortes. » (n° 814, réf.801-02b)


146

4 Répartition des énonciataires : 10 hommes ; 89 femmes ; 1 couple. Répartition des énonciateurs : 28hommes ; 271 femmes ; 2 couples ; 2 non identifiés (n°821, réf. 808-01b : « Dominique »,prénom aussi bien masculin que féminin, et n°828, réf. 815-02c : « des lecteurs », signatureindéterminée).

5 Remarque : Yveline, 47 ans, est la troisième énonciatrice à répondre à Marie. Elle a vécu la mêmeexpérience, mais refuse d’entrer dans un échange d’apitoiement sur leur sort commun. Le Vqu’elle utilise s’explique-t-il aussi de la sorte, indépendamment de son âge ? (n° 849, réf. 837-01c).

6 Expressions pouvant indiquer une comparaison implicite : « nous, les femmes », « je ne peux pas tedire si on s’en sortira », « je comprends ta/votre douleur » …

BIBLIOGRAPHIE

Guesuesle-Coquelet C., Les Termes d’adresse en français : comment aider les non-francophones à en comprendre et maîtriser l’utilisation, UniversitéBordeaux 3, Thèse de Doctorat, 2003.

Gumperz J., Engager la conversation : introduction à la sociolinguistiqueinteractionnelle, Paris, Ed. de Minuit, 1989.

Vion R., La Communication verbale : analyse des interactions, Paris, Hachette,coll. Hachette Université Linguistique, 1992.

ABSTRACT

Our research is carried out on a corpus of about 300 letters published in thecolumn „With outstretched hand” from the weekly Femme actuelle, for a period ofone year. This column is reserved for the correspondence between readers whodon’t know one another. The corpus is interesting because it shows that the use of asecond person pronoun (tu) occurs in an important number of letters (about 30%).This use breaks the established social rule, according to which we use pluralpronouns (vous) when we address somebody we don’t know personally, inparticular in the written register. In this paper, we intend to establish the field ofapplication of this use (of the second person pronoun tu) and, as a French person,to explain the reasons for this form of address. Initially, our approach is that of atraditionally sociolinguistic analysis (classification according to the gender and ageof the addresser and addressee), and, subsequently, our analysis will take intoaccount the subject matter of the letters as well as the emotionality that permeatesthem. Our conclusion is that the use of a second person pronoun (tu) in this type ofcorrespondence seems to involve both a social and individual variation, reflectingthe image of current forms of address in French society.

147

UN ENFOQUE TEÓRICO DE LAS TRADUCCIONES

Andreea ILIESCU

La traducción puede ser definida como un proceso interpretativo ycomunicativo de reformulación de un texto, que se desarrolla en un contexto social.Esta definición hace resaltar tres elementos: proceso, texto y contexto. Todatraducción supone el desarrollo por parte de un individuo de un proceso mental quele permite efectuar la transferencia desde el texto original hasta la producción de untexto de llegada. Este proceso mental consiste, en lo esencial, en comprender elsentido que transmite un texto para luego reformularlo con los medios de otralengua. En el desarrollo de este proceso mental conviene distinguir entre losprocesos básicos que lo integran – comprensión y reexpresión, el método que sesigue al recorrerlo y los mecanismos que ayudan a resolver las deficiencias oproblemas encontrados en su desarrollo-las estrategias traductoras.

En relación con la finalidad de la traducción, el traductor adopta un métodotraductor. El método traductor es el desarrollo de un proceso traductor determinadoregulado por un principio, en función del objetivo perseguido por el traductor. Setrata de una opción global que recorre todo el texto. Un cambio de destinatario, unafinalidad diferente de la traducción o incluso una opción personal llevan altraductor a utilizar métodos diferentes. Amparo Hurtado Albir distingue cuatrométodos básicos: interpretativo-comunicativo, literal, libre y filológico. En elmétodo interpretativo-comicativo (o traducción comunicativa) se efectúa unproceso de comprensión y reexpresión del sentido del texto original, se mantienela misma función y género del original y se produce el mismo efecto en eldestinatario. El método literal (o traducción literal) desarrolla un proceso que seecuentra únicamente en la reconversión de los elementos lingüísticos del textooriginal, traduciendo palabra por palabra, sintagma por sintagma o frase por frase,la morfología, la sintaxis y/o la significación del texto original. El objetivo delmétodo literal no es que la traducción pueda cumplir la misma función del original,sino reproducir el sistema lingüístico de partida o la forma del texto original, seapor una opción personal del traductor (por ejemplo, en la traducción de un poema)o por la finalidad de la traducción (plasmar la información de un documento en unjuicio). Hay que distinguir entre método literal, que afecta a todo el texto, y técnicade traducción literal, que afecta sólo a microunidades textuales. En el método libre(o traducción libre) el proceso que efectúa el traductor no se centra en lareexpresión del sentido del texto original; se mantiene una función similar y lamisma información, pero se cambian categorías semióticas (por ejemplo, el génerotextual: de poesía a prosa, o bien el medio sociocultural) o comunicativas (elregistro, el dialecto temporal). Existen dos niveles: adaptación y versión libre, quesuponen un mayor alejamiento del texto original (se eliminan personajes, escenas,

Andreea ILIESCU

148

etc.) Hay que distinguir el método de adaptación, que afecta a todo el texto de latécnica de adaptación, que afecta a microunidades textuales. El método filológico(o traducción erudita o crítica) se caracteriza por la introducción en la traducciónde numerosas notas con comentarios filológicos, históricos, etc. Se dirige a unpúblico erudito y el original se convierte en objeto de estudio; suelen ser edicionesbilingües y suelen producirse con textos literarios.

La elección de un método u otro depende de la finalidad de la traducción. Nose trata de formas opuestas de traducir, ni de compartimentaciones asignadas atipos de textos o modalidades de traducción diferentes, ni de catalogacionesefectuadas a partir de comparaciones entre la traducción y el texto original, sino dede recorridos diferentes del proceso traductor, regulados por principios diferentes(respetar la lengua del original, adaptarse al destinatario, informar, mantener lamisma función y género textual, etc.)1

Para un mejor entendimiento del proceso de la traducción es imprescindibletrabajar con conceptos como coherencia y cohesión. Un texto no es una suma defrases, es algo más que eso, es un complejo entramado de relaciones que se rigenpor una serie de leyes propias. Un texto es una unidad significativa fundamental,producto de la actividad comunicativa humana (en culquiera de susmanifestaciones: oral, escrita, icónica, etc.), que funciona como un todoestructurado en macrounidades y microunidades funcionales. Sus elementosfundamentales son la coherencia y la cohesión. La coherencia es la propiedad queproduce la estructuración global de la información de los textos; se sitúa a un nivelmacrotextual y semántico. La coherencia hace que un texto se organice para laconstrucción del sentido. La cohesión es la relación entre las unidades semánticas ysintácticas de los textos. Existen dos grandes grupos de relaciones cohesivas: lareferencia y la conexión. Los mecanismos referenciales de un texto pueden serexofóricos (hacia fuera del texto: léxico, nombres propios, deixis personal, espacialy temporal) y endofóricos (internos al texto: deixis discursiva, anáfora, catáfora,elipsis). Los mecanismos de conexión establecen la relación entre los diversosenunciados del texto; los elementos lingüísticos que explicitan estas relaciones sonlos conectores (dialécticos, espacio-temporales, metadiscursivos, etc.). Laprogresión temática se encuentra entre la coherencia y la cohesión. Los textostransmiten una información y esta información está organizada de manera que elreceptor pueda ir siguiendo su desarrollo; el mecanismo regulador de estedesarrollo es la progresión temática, que se articula en el encadenamiento tema-rema. El tema es la información conocida; suele indicar el asunto de que trata elenunciado y que el emisor presume que el receptor conoce. El rema es lainformación nueva que se aporta, lo que el emisor dice sobre el tema. Se produceasí una articulación entre información conocida e información nueva.2

Todas las traducciones se basan implicítamente en la teoría del lenguaje.Según el modelo tradicional, el lenguaje cumple tres papeles fundamentales:a) elpapel cognitivo, representado por conceptos, ideas, pensamientos (ideología); lafilosofía y la lingüística apuntan hacia tales referencias; b) el papel evaluativo sehalla en un segundo lugar, encerrando comportamientos y valores con los que

Un enfoque teórico de las traducciones

149

trabajan la antropología, la sociología y la psicología social; c) el papel afectivocontiene emociones y sentimientos a los que hacen referencia la psicología y lacrítica literaria.

La teoría del lenguaje supone el dominio de toda una red de conceptosteóricos y funciones. La tipología textual incluye los textos descriptivos, narrativosy argumentativos. El texto es el resultado de un acto de comunicación cuyaextensión y carácter dependen de la intención del hablante. Su intención puede serdoble: comunicativa, encerrando la voluntad de transmitir una información yelocutiva, apuntando hacia el deseo de lograr un determinado efecto.El sistema decomunicación cuenta con el emisor que le envía al receptor una realidad nolingüística, convertida en realidad lingüística a través de un código, creando unmensaje que llega al receptor a través de un canal.

Las funciones del texto son varias : la función representativa o referencial, lafunción expresiva o emotiva, la función apelativa o conativa, la función poética oestética, la función fática y la función metalingüística. La función representativa oreferencial es la base de toda comunicación; define las relaciones entre el mensajey la idea u objeto al cual se refiere. El hablante transmite al oyente unosconocimientos, le informa acerca de algo objetivamente, sin que el hablante dejetranlucir su reacción subjetiva. Los recursos lingüísticos característicos de estafunción son : entonación neutra, el modo indicativo, la adjetivación específica y unléxico exclusivamente denotativo.La función expresiva o emotiva está orientada alemisor; define las relaciones entre el emisor y el mensaje. Expresa la actitud delemisor ante el objeto; a través del mensaje captamos la interioridad del emisor. Seutiliza para transmitir emociones, sentimientos, opiniones del que habla. Losrecursos lingüísticos son: adjetivación explicativa, términos denotativos, modosubjuntivo. La función apelativa o conativa define las relaciones entre el mensaje yel receptor; está centrada en el receptor. Se produce cuando la comunicación sedirige hacia el receptor, intentando modificar su conducta interna o externa. Es lafunción del mandato y de la pregunta. Los recursos lingüísticos característicos son:los vocativos, el modo imperativo, las oraciones interrogativas, el uso deliberadode adjetivos valorativos, de términos connotativos, pero siempre que todo esto estédestinado a llamar la atención del oyente. La función poética o estética enfoca elpapel del mensaje dentro del sistema de la comunicación. Esta función aparececuando la expresión empleada atrae la atención sobre su forma. Se da, sobre todoen las artes donde el referente es el mensaje que deja de ser instrumento parahacerse objeto (el mensaje tiene fin en sí mismo). Habitualmente, esta función seasimila a la literatura, pero se encuentra también en el lenguaje oral y cotidiano.Cuenta con los recursos lingüísticos de la literatura: metáforas, hipérboles, etc.Lafunción fática se centra en el canal de la comunicación. Su contenido informativoes nulo o muy escaso. La función fática produce enunciados de altísimaredundancia. Su fin es consolidar, interrumpir o iniciar la comunicación. Elreferente del mensaje fático es la comunicación misma. Esta función incluye todaslas unidades que empleamos para iniciar, mantener o finalizar la conversación. Lafunción metalingüística es la función centrada en el código. Esta función aparece

Andreea ILIESCU

150

cuando la lengua se toma a sí misma como referente, es decir, cuando el mensaje serefiere al propio código. A través de la función metalingüística, el código se sometea un minucioso análisis. La gramática, los diccionarios, la lingüística utilizan lafunción metalingüística.

Las técnicas de traducción tienen que ver con el resultado concreto al quese llega al proponer una solución traductora; se diferencian así de las estrategiasque están relacionadas con el proceso. Las técnicas sirven para analizar y catalogarel funcionamiento de la equivalencia traductora; se catalogan en comparación conel original y afectan a microunidades textuales. El concepto de técnicas detraducción se refiere a aquellas técnicas que reflejan soluciones de índole textual.Las más usuales técnicas de traducción son : la adaptación, cuando se reemplazaun elemento cultural por otro propio de la cultura receptora; la ampliación, cuandose añaden elementos lingüísticos; esta técnica se opone a la técnica de compresión;la técnica de la amplificación, cuando se introducen precisiones no formuladas enel texto original: informaciones, paráfrasis explicativas, notas del traductor. Seopone a la técnica de reducción. El calco es otra de las técnicas de traducción: setraduce literalmente una palabra o sintagma extranjero; puede ser léxico yestructural. La compensación se da cuando se introduce en otro lugar del texto unelemento de información o un efecto estilístico que no se ha podido reflejar en elmismo sitio en que está situado en el texto original. La compresión se refiere a lasíntesis de los elementos lingüísticos. Se opone a la técnica de ampliación. Lacreación discursiva establece una equivalencia efímera totalmente imprevisiblefuera de contexto. La técnica de la descripción enfoca el reemplazo de un términoo expresión por la descripción de su forma y/o función. El equivalente acuñado serefiere al uso de un término o expresión reconocido (por el diccionario, por elempleo lingüístico) como equivalente en la lengua de llegada. La generalizaciónsupone la utilización de términos más generales o neutros.Se opone a la técnica departicularización. La técnica de la modulación resalta un cambio de punto devista, de enfoque o de categoría de pensamiento con relación a la formulación deltexto original; puede ser léxica y estructural. La particularización subraya el uso detérminos más precisos o concretos. Se opone a la técnica de generalización. Elpréstamo se da cuando una palabra o expresión de otra lengua se integra. Puede serpuro (sin ningún cambio) o naturalizado (transliteración de la lengua extranjera).La reducción se refiere al hecho de no formularse elementos de información deltexto original. Se opone a la técnica de amplificación. Otras técnicas de traducciónincluyen: la substitución (paralingüística, lingüística) – se cambian elementoslingüísticos por paralingüísticos (entonación, gestos) o viceversa; la traducciónliteral – se traduce palabra por palabra un sintagma o expresión; la transposición –se cambia la categoría gramatical; la variación – se cambian elementos lingüísticos(o paralingüísticos: entonación, gestos) que afectan a aspectos de la variaciónlingüística: cambios de tono, estilo, dialecto social, dialecto geográfico...

La traducción es también un acto de comunicación cuya finalidad es que undestinatario que no puede comprender la lengua ni la cultura en que está formuladoun texto pueda acceder a él. Desde este punto de vista, la traducción es un acto de


151

comunicación complejo, ya que se realiza entre dos espacios comunicativosdiferentes (el de partida y el de llegada), donde intervienen muchas variables. Latraducción, como todos los textos, aparece en el marco de la comunicación, se sitúaen un contexto y cumple una determinada función. La noción de contexto se haentendido de dos maneras en lingüística: como el entorno lingüístico de unelemento, o, de una manera más general, como el entorno extralingüístico en que seusa la lengua. También en traductología, el contexto se ha abordado desde estasperspectivas, y muchas veces sólo se ha considerado de una manera restringida,como entorno lingüístico. Uno de los estudios más detallados sobre la influenciadel contexto en la traducción es el efectuado por Hatim y Mason (1990). Hatim yMason distinguen entre cotexto, contexto situacional y contexto. El cotexto es elentorno textual de una unidad lingüística. El contexto situacional (o de situación)se refiere a todos los aspectos de la situación en que tiene lugar el hecho lingüísticoy que son pertinentes de cara a la interpretación de ese hecho. Por último, elcontexto es el entorno extratextual que ejerce una influencia determinante en ellenguaje que se usa. La gran aportación de Hatim y Mason es precisamente incidiren el análisis de la influencia de ese contexto (extratextual) en los textos y en latraducción. Según ellos, el contexto está formado por tres dimensiones, queconfiguran el texto y que nos proporcionan las claves para analizar el sentido delmismo: la dimensión comunicativa (que configura la variación lingüística), ladimensión pragmática (que configura la intencionalidad del discurso) y ladimensión semiótica (es decir, la referencia al sistema de valores de unadeterminada cultura).

La dimensión comunicativa conforma la trama del proceso comunicativo yexplica la variación lingüística, relacionada con el uso de la lengua y el usuario.Las diferencias de uso (los registros) son las variedades funcionales asociadas a uncontexto de uso determinado, e integran las categorías de campo, modo y tono. Elcampo se refiere a la variación lingüística según la actividad profesional o funciónsocial: campo científico, técnico, legal... El modo es la variación de la lengua segúnel medio material, es decir, escrito o hablado con todas las subdivisiones posibles:textos escritos para ser leídos en público, textos escritos para ser leídos como si seescucharan, textos orales espontáneos, etc. El tono expresa la variación según larelación entre el emisor y el receptor, ocupando la escala de categorías que van deldiscurso más formal al más informal (solemne, formal, informal, vulgar) y quesegún Hatim y Mason debe entenderse como un continuum y no comocompartimentos estancos.

Las diferencias de usuario (dialectos) son las variedades que tienen que vercon la persona que utiliza la lengua. Hatim y Mason distinguen entre el dialectogeográfico (variación geográfica), el dialecto social (variación según los estratossociales), el dialecto temporal (variación según el tiempo), el dialecto estándar(variación según si se usa el estándar o no) y el idiolecto (rasgos característicos dela variación lingüística propios de un usuario). De esta forma, diferencian elidiolecto (variedad individual que nos informa de la manera idiosincrásica de usarla lengua cada persona) del estilo, variación en el uso de la lengua que resulta de

Andreea ILIESCU

152

una serie de elecciones motivadas (en cuanto a la fonología, la gramática y elléxico para producir un efecto determinado).

La dimensión pragmática configura la intencionalidad del discurso y estárelacionada con los actos de habla. Intervienen aquí las nociones de implicación ypresuposición, así como el conjunto de reglas para que la comunicación funcione.Hatim y Mason proponen una noción importante para dilucidar las tipologíastextuales, que es la de acción textual dominante o foco contextual dominante,relacionada con el acto de habla prioritario de un texto, que determina su funciónprioritaria y su tipo textual.

La dimensión semiótica trata los textos como signos dentro del sistema devalores de una determinada cultura; se trata, pues, de la influencia general deltransfondo cultural. Hatim y Mason plantean las categorías semióticas de género,discurso y texto, variables a las que cada cultura impone sus reglas internas encuanto a configuración y restricciones propias. Interviene aquí también la nociónde intertextualidad: la dependencia de un texto respecto a otro, que es condiciónnecesaria para la inteligibilidad de los mismos.

Acerca del proceso de la traducción, surge otro aspecto, el de la función dela traducción. Los autores pioneros en abundar en este tema son Reiss y Vermeer(1984), quienes señalan la primacía de la funcionalidad en la comunicación y en latraducción. La traducción, como toda acción, está determinada por su finalidad; seformula así la regla del skopos como regla principal de una teoría de la traducción:el principio dominante de toda traducción es su finalidad. La finalidad de latraducción (sea la misma función que la del texto original o simplemente informar),determinada en última instancia por el tipo de receptores a quien se dirige latraducción (y sus necesidades o deseos), condiciona la opción global que adopta eltraductor, es decir, la elección de un método u otro: el fin justifica los medios.3

La traducción es una necesidad humana y cultural; ella hace posible elejercicio del conocer y de vivir, alimenta y funda el carácter social del ser humano,explica y perpetúa la necesaria dialéctica entre el universalismo y el relativismo.

NOTAS

1 Amparo Hurtado Albir (dir.), Enseñar a traducir, Madrid, Edelsa Grupo Didascalia, 1999, p. 32.2 Idem, p. 33.3 Idem, p. 40.

BIBLIOGRAFÍA

Albir Hurtado, Amparo (dir.), Enseñar a traducir, Madrid, Edelsa GrupoDidascalia, 1999.

Delisle, J. y Bastin, G., Iniciación a la traducción. Enfoque interpretativo. Teoría ypráctica, Caracas, Universidad Central de Venezuela, 1997.

Dumitrescu, Domniţa, Îndreptar pentru traducerea din limba română în limbaspaniolă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980.

García Yebra,Valentín, Teoría y práctica de la traducción, Madrid, Gredos, 1982.


153

Lázaro Carreter, F., Estudios de lingüística, Barcelona, Crítica, 1980.Sáez Hermosilla, Teodoro, El sentido de la traducción: reflexión y crítica, León,

Ediciones Universidad Salamanca, 1994.Vîlceanu, Titela, Translation. The Land of the Bilingual, Craiova, Editura

Universitaria, 2007.Zaro, J. J. y Truman, M., A Manual of Translation. Textos españoles e ingleses

traducidos y comentados, Madrid, SGEL, 1999.

ABSTRACT

Theory of translation is at the core of any language theory. Pertaining tobilingualism, translation may be defined as decoding the source language massageand encoding it into the target language. In other words, translation becomes acognitive dialogue between individual consciousness and the information that isreceived. To have the full picture of the translation process, the translator needssolid encyclopaedic knowledge. From the theory of translation perspective,semantics, pragmatics, psychology and sociolinguistics harmoniously merge.

154

STRUCTURA FRAZEI LUI MIRON COSTIN,DUPĂ MODEL ANTIC

Alexandra IORGULESCU

Apariţia acestui studiu îşi găseşte punctul de plecare într-o constatare a luiPompiliu Constantinescu care îi atribuie cronicarului Miron Costin o cunoaştereaprofundată a limbii şi literaturii latine. „Aici, spune el, se află bazele umanismuluiautorului, care în sens estetic înseamnă o educaţie formalistă, în sensul practiciiunei tehnici a expresiei după modelul literaţilor antici”1.

Secolul al XVII-lea reprezintă, pentru literatura română, momentul decisiv alapariţiei stilului în accepţia sa savantă. „Nil amatum nisi precognitum” (nimic nupoate fi dorit dacă nu a fost cunoscut mai dinainte), spune o maximă aristotelică,recunoscând cauza trebuinţei în cunoaşterea prealabilă. Prin cunoaşterealiteraturilor clasice, care au permis constatarea insuficienţelor stilistice ale limbiimaterne, nevoia de stil a scriitorilor români devine tot mai pregnantă.

Stimulând atât interesul pentru formă, cât şi pentru psihologie şicaracterologie, istoriografia noastră apare sub semnul retoricii. Susţinut de o seamăde învăţaţi, caracterul „involuntar” al artei literare a cronicilor este o „iluzie” ascepticismului modern, izvorâtă din totala necunoaştere a contextului cultural dinsecolul al XVII-lea2.

Înzestrat cu „duhul voroavei”, după cum afirma Eugen Negrici, Costin„deschide seria marilor noştri povestitori”3, oferindu-ne o naraţiune luxuriantă.

Cu câteva excepţii (N. Cartojan şi T. Diaconescu), majoritatea cercetătorilornoştri i-au atribuit cronicarului moldovean iniţiativa creării stilului savant.

Proza sa reflectă influenţa latină ce se densifică, retorismul expresiei lanivelul stilului, fiind rezultatul influenţei clasicilor latini. Stilul studiat, tixit cunumeroase figuri poetice, exprimarea în perioade ample, arborescente, totul serealizează aici după rigorile retoricii antice, iar efectele sunt însemnate. Construcţiasavantă a frazei ca şi împodobirea exprimării sunt prezente în principalele scrieri şiîn cele trei discursuri, rostite de fiii săi către domnitorul Antonie Ruset şi fiulacestuia, în 1676, consecinţe fireşti ale studiilor din Polonia, unde cronicarul şi-aînsuşit bine limba latină şi s-a iniţiat în retorica clasică.

În scrierile sale, cronicarul are aspectul exterior al scriitorului umanist dinepoca târzie, adică stilul încărcat cu reminiscenţe din mitologia antică: „zeiţeledepărtate din Helicon şi câte cântăreţe sunt în jurul Helespontului, precum şiAretuzele şi Pieridele, fecioarele din părţile Siciliei şi n-aţi lipsit nici voi, Diana dinAsiria”4.

Dovezi certe de cunoaştere a limbii latine se regăsesc în traducerea versurilorlui Ovidiu, în referirile făcute adesea la istoria antică, la Italia Renaşterii, pe care,deşi nu o văzuse niciodată, o cunoştea din cârti. Toate aceste cunoştinţe de istorie

Structura frazei lui Miron Costin, după model antic

155

antică, dobândite în şcolile iezuite din Polonia, şi studiul limbii latine l-au conduspe Miron Costin la cea mai valoroasă idee a operei sale, aceea a originii latine aîntregului popor român peste graniţele politice ale statelor româneşti feudale.

Cronicarul, care ştia că limba română este o limbă romanică, a încercat să seexprime în scrierile sale într-o limbă literară după modelul limbii latine. Nu s-aîndepărtat niciodată de spiritul limbii române din epoca sa şi nu a creat o limbăartificială, ci doar a introdus cu discreţie elemente latine sintactice, topice şicâteodată lexicale.

Eugen Negrici însă nu recunoaşte influenţa latină asupra scrierilor lui Costin,apreciind că alternarea structurilor periodice cu cele populare demonstrează nu„aspiraţia la un model”, ci „silinţa autorului de a scrie frumos şi mai ales variat”;după părerea sa, „supunerea la un model ar fi stabilit, cât de cât, o ordine prioritarăşi, cu ea, pericolul manierismului, cum s-a întâmplat la Cantemir”5.

Cercetătorul ieşean Dragoş Moldovanu face o analiză atentă a procedeelorsintactice de factură latină prezente în cronicile sale: dativul posesiv: „căroradomnii şi ţări sunt numele acéstea”6, dativul interesului: „săracŭ nu să afla preacéle vrémi, doară care nu-şi vrea să aibă”7; „cu mare mâhniciune tuturor lucrurilorsale”8, „bucuros acestui prilej”9, dativul cerut de verbe intranzitive: „nu-i pristăniiaboierii”10, negaţia simplă: „nice sintŭ siimenii, sârbii sau ungurii atocma cu foculcăzacilor, cum nice dărăbanţul munténescŭ”11, dativul cu infinitiv cerut de verbul„a căuta”: „numai ce au căutat a da dos oştilor lui Mihai-Vodă”12; „le-au căutathanului a luat fuga şi lui Hmil hatmanul a-şi lăsa tabăra cu toată oastea”13; „aucăutat lui Latin craiŭ a priimi pre troadeni în ţara sa”14, construcţii participiale detipul participiului conjugat: „La anul după acéstea, împlut Racoţii Gheorghii,cneazul de Ardeal, de duhuri spre mare lucruri, îndemnat şi de svedzi, cariirădicase şi ei cu Carol Gustavu, craiul lor, asupra léşilor oaste, au început a săagiunge cu Hmil […]”15, echivalări insolite ale unor ablative: (al autorului: „aşeaau păţit şi Mihai Vodă de Başté Giurgiu”16; de relaţie: „vestitŭ de lucrurilerăzboaielor”17, sau ablativ absolut: „Ce încă viu tată-său, Ioan crai, l-au ales léşiipre Jigmontŭ la crăiea lor”18; „mare scădere au avut în oameni, hămnesită oastea şicaii, că lovisă nişte răceale şi ploi”19.

Stilul lui Costin capătă o amprentă mai pronunţată datorită preferinţei pentruparticipii şi infinitive, susţinută de extinderea topicii inversive. Cronicarul preferăparticipiile cu funcţie predicativă de necontestat, după cum reiese din exemplulurmător: „Oastea noastră, care să întorsése cu Hăbăşescul hatmanul, n-au păzitcalea spre Ţuţora, ce hatmanul sângur descălecat la mănăstirea lui Aron-Vodă şi cualţi boieri, iară oastea de pe supt steaguri au împlut târgul”20. Situaţia este valabilăşi pentru infinitiv: „Începutul ţărilor acestora şi neamului moldovenescŭ şimuntenescŭ şi câţi sint în ţările ungureşti cu acest nume, români, şi până astăzi, deunde sintŭ şi de ce seminţie, de când şi cum au dăscălecat acéste părţi de pământŭ,a scrie, multă vréme la cumpănă au stătut sufletul nostru”21. Considerată latinism laumaniştii occidentali, dar nefirească în limba română, era inversiunea atributelorgenitivale, îndeosebi a celor precedate de prepoziţii: „după grea de scârbăîmpărătească mazilie”22, cu „desfrânate de tot podoabe”23, „îndrăcite a voitoriului


156

de rău veninuri”24, „această a noastră cu dragoste osteneală”25, „a cumintelor luirăspunsul”26, „toţi aceia de ţară ungureşti lăcuitori”27, „am prea mulţi de ţarămartori”28. Dacă la nivel frazeologic, toate tipurile de propoziţii secundare pot fiantepuse, insolită pare antepunerea completivelor directe sau indirecte, ca înexemplul ce urmează: „la ce zăbavă va veni apoi lucrul, să să socotească”29.

Extinderea ordinii inverse în structura perioadei reprezintă o inovaţievaloroasă a lui Costin. În fragmentul următor vom vedea cum predicatul principaleieste precedat de componentele secundare ale apodozei: „Acest războiŭ cum aufostŭ şi cum s-au prilejit, nici unii părţi nefăţărindŭ, că nemică nu strică credinţaaşé celora ce scriu létopiseţele ca făţăriia, cândŭ veghe voia unuič şi coboară lucrulcu hula altuia, noi, măcară ca am hi datori cu pomenire lăudată mai multŭ luiŞtefan-Vodă, de la carele multă milă am avut, decât lui Vasilie-Vodă, de la carelemultă urgiie părinţii noştri au petrecut, iară dreptatea socotindŭ, nu mai poci scrieîntr-altŭ chip”30.

Grupul predicatului se regăseşte în final, principala fiind amorsată de subiect(noi), în poziţie mediană, suspendat prin intervenţia secundarelor apodozei. În afarăde subiect, cronicarul suspendă şi complementul indirect: „Mie, să nu vi să treacăcuvântul vostru, nu mi să cade”31, sau conjuncţiile: „Să cunoaşte că aceşti domnimatce direpte au fostŭ aceştii ţări, nu maştihă, cândŭ, pentru obiceiŭ să nu să facăîn dzilele lor cu greul ţărâi, domniile ş-au lăsatŭ”32. Există şi situaţii în careprincipala apare inclusă între părţile subordonatei: „Pornite oşti leşăşti amu auaflatŭ Şahin aga spre Cameniţă”33.

Perfect justificată este aprecierea lui Cesare Segre care considera că„acceptarea modelului latin va duce la o îmbogăţire de elemente, la o întărire astructurilor, care vor constitui, într-adevăr o cucerire”34.

Receptarea hiperbatului latin constituie pandantul complicării sintaxei,familiarizată cu dislocarea prin verb a grupului nominal: „câţi au putut a să încălăracăzaci”35, „a toţi craii creştineşti s-au pornit ura”36, „şi cu mai mare proastă au venitporuncă”37, „căruia cu ochii noştri au privit pragurile”38. Pentru Costin, hiperbatulnominal este o modalitate în plus de constituire a incidentelor sintacticeprepoziţionale: „împotriva tuturora carii ieşiră de supt ascultarea împărăţii[i]ţări”39. Stilul său capătă un grad superior de dificultate, comparabil cu cel al stiluluicantemirian, prin excesul în cultivarea hiperbatelor complexe, consecinţe aleinterferării grupurilor nominal şi verbal: „Deci să ştii că ţărâle pre atuncea acésteanu era aşé supuse”40; „ce toată pricina au fostŭ izbândii aceia nebuniia luiTimuş”41; „creştinului niciodată cuvântul nu-l ţine, nici este a-l amăgi ruşine”42.Dar sunt şi cazuri în care două propoziţii succesive se întrepătrund prin intermediulhiperbatului: „Prilejindu-se a nemeri lui Constantin-Vodă la dânşii”43; rămâne aicirândul a arăta de graiul şi slovele, de unde ieste izvorât, acestor ţări de carepomenim”44.

Structurile sintactico-stilistice clasice realizează adesea opoziţii „slabe”, fieîntre figurile aceluiaşi microsistem stilistic (de tipul relaţiilor), fie între figuri dinmicrosisteme diferite (de tipul corelaţiilor), hiperbatul intrând în relaţie cuinversiunea şi în corelaţie cu comparaţia: „Ce cum a tuturor tiranilor, adecă


157

vărsătorilor de singe, la toate ţărâle în lume urâtă este stăpâniia, aşé şi a luiTomşea-Vodă”45. Prezentarea hiperbatului în cadrul unei structuri latinizante,dativul posesiv, este un alt tip de opoziţie „slabă”: „este de multe ori celui maimare de cei mai mici grije”46. Opoziţia verbelor din iniţiala şi din finala frazelor seînfăptuieşte datorită relaţiei dintre anaforă şi inversiune, reuşit oglindită înfragmentul: „Poftile a domnilor şi a împăraţilor n-au hotar. Avândŭ multŭ, cum n-ari avea nemică le pare. Pre câtŭ îi dă Dumnedzău, nu să sătură. Avândŭ domnie,cinste şi mai mari şi mai late ţări poftescŭ. Avândŭ ţară, şi ţara altuia a cuprindecască”47. S-a ajuns la o complexitate a formei datorată convergenţei procedeelorconcentrării (eliminarea conjuncţiei copulative; elipsă; construcţii sintetice, adap-tând ablativul timpului şi o suită de participii conjuncte), reliefării (configuraţie deansamblu „centripetă”, care pune în valoare ideile secundare) şi simetriei, date deparalelismul dual de la nivelul componentelor protazei („se întărescŭ şi cască”,„îmbătrânit şi obositŭ”, „sosit la bătrâneţe şi fără cuconi”) şi de paralelismul trialîntre subordonatele de gradul I şi regente ce, în cazul lui Costin, se supune simultanimperativului semantic al necesarului şi celui formal al simetriei. Un exemplu deperioadă din specia „oratorică” este extrem de edificator în acest sens: „Ce, cumfloarea şi pomeţii şi toată verdeaţa pământului stau ovilite de brumă cădzută pestevréme şi apoi, după lină căldura soarelui, vinŭ iară la hirea şi la frâmşeţele sale céleîmpiedicate de răceala brumei, aşé şi ţara, după greutăţîle ce era la Radu-Vodă(care veacurilor de miratŭ au rămas, cum au putut încăpea întru înţelepciunea ace-lui domnŭ nemilă de ţară), au venitŭ fără zăbavă ţara la hirea sa şi pănă la anul s-auîmplutŭ de tot bivşugul şi s-au împlut de oameni”48. Este evident aici paralelismultrial al subiectelor de protază („floarea”, „pomeţii”, „verdeaţa”) şi al predicatelordin apodoză („au venitu”, „s-au împlutŭ”, „s-au împlut”). Alături de acestea,includerea comentariului moral în perioada comparativă, fără a-i afecta coerenţa,este ingenios realizată, mai ales că în retorica latină stilul parantetic era dedomeniul performanţei, impunând „o veritabilă acrobaţie”49.

Acţiunea latinizantă nu a început în forme extreme, ci s-a exercitat progresiv,cizelând treptat sensibilitatea lingvistică a publicului, fapt demonstrat şi decercetarea comparativă a evoluţiei limbilor literare romanice. Astfel, singurul carepoate justifica procedeele de selecţie şi de combinare este stadiul de dezvoltare alimbii la care se raportează stabilirea naturii şi genezei unor forme de expresie.

În altă ordine de idei, este bine să precizăm că un scriitor nu ar fi pututajunge prea uşor la perioada clasică, fără conştiinţa modelelor. Această perioadă, caansamblu structural după reguli precise, reflectă un mod de a gândi istoria fărătangenţe cu mentalitatea populară, o viziune particulară asupra evenimentelor,expuse în multipla lor conexiune.

Despre stilul lui Costin s-a discutat mult, exprimându-se puncte de vederecontradictorii: Enache Puiu anunţă „retorismul expresiei” cronicarului, „vizibil înconstrucţia savantă a frazei, ca şi împodobirea exprimării”50, D. Velciu îl considerădrept „un scriitor integral”, şi aceasta „prin preocuparea conştientă, voită de aimprima o anumită ţinută limbii şi stilului operelor sale, prin larga utilizare afigurilor de stil tradiţionale, preluate de la clasicii literaturii latine”51, în timp ce Al.


158

Piru consideră că „nicăieri nu se vede dorinţa de a-şi înfrumuseţa stilul, darpretutindeni e vădită tendinţa de a comunica gândul cât mai exact”52, opinie cecoincide cu cea exprimată de G. Călinescu, după care „adevărata contribuţie a luiCostin la scrisul românesc este sintaxa. […] Cu el sintaxa literară apare începută şicu desăvârşire încheiată, în stare de a exprima orice gând”53. D. Moldovanu nuneagă intenţionalitatea stilului costinian şi nici existenţa figurilor a căror utilizareeste deficitară, apreciind expresia îngrijită „fără a fi retorică în sensul curent altermenului”54 atenţia cronicarului concentrându-se pe prezentarea cât mai exactă aevenimentelor şi a oamenilor, şi mai puţin spre plasticizarea lor. A. Lambrior, într-o conferinţă din 1877, afirmă că ar fi absurd să credem că M. Costin cunoşteacutare ori cutare figuri retorice şi continuă: el „au făcut figuri ritorice, asemănări,personificări etc. fără ca să voiască, fără să-şi străduiască mintea pentru astfel delucrare, ci ele curgeau de la sine după legile oricărei minţi în care gândirea are cursfiresc şi nesilit. Închipuiască-şi cineva pe deplinul logofăt al Moldovei, român cufirea întreagă, stâlp neurnit al ţării acesteia, îndeletnicindu-se să înveţe dintr-ocărticică franţuzască figurile ritorice, pentru ca să împodobească letopiseţul său”.Căci această imagine patriarhală a culturii noastre vechi rezulta nu numai dinincapacitatea de a deosebi stratul popular de cel cult al limbii de atunci, dar şi dinnecunoaşterea standardelor de pregătire umanistă ale şcolilor iezuite din Polonia,care, aşa cum a demonstrat P. Constantinescu, reproducând un program de studiidin 1634, erau foarte înalte, presupunând cunoaşterea aprofundată a limbii şiliteraturii latine55. Aici se află bazele umanismului lui Miron Costin, care „în sensestetic înseamnă o educaţie formalistă, în sensul practicii unei tehnici a expresieidupă modelul literaţilor antici”56.

Putem afirma, după o analiză atentă, că nu există pagină din Letopiseţ care sănu cuprindă aproximativ toate preceptele şi canoanele retoricii clasice, o gamăvastă de procedee literare, aşa cum le studiase şi le asimilase Costin, în special dincontactul direct cu literatura clasică latină.

NOTE

1 Pompiliu Constantinescu, Scrieri alese, Bucureşti, ESPLA, 1957, p. 108.2 Dragoş Moldovanu, Dimitrie Cantemir între Orient şi Occident, Bucureşti, Editura Fundaţiei

Culturale Române, 1997, p. 105.3 Eugen Negrici, Naraţiunea în cronicile lui Grigore Ureche şi Miron Costin, Bucureşti, Editura

Minerva, 1972, p. 154.4 Miron Costin, „Poema polonă”, în Opere, ediţie critică cu un studiu introductiv de P.P. Panaitescu,

Bucureşti, ESPLA, 1958, p. 220.5 Eugen Negrici, op.cit., p. 320.6 Miron Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei. De neamul moldovenilor, Bucureşti, Editura pentru

Literatură, 1961, p. 254.7 Idem, p. 120.8 Idem, p. 155.9 Idem, p. 171.10 Idem, p. 68.11 Idem, p. 152.12 Idem, p. 54.


159

13 Idem, p. 134.14 Idem, p. 250.15 Idem, p. 175.16 Idem, p. 49.17 Idem, p. 81.18 Idem, p. 51.19 Idem, p. 85.20 Idem, p. 187.21 Idem, p. 241.22 Idem, p. 85.23 Idem, p. 86.24 Idem, p. 102.25 Idem, p. 244.26 Idem.27 Idem, p. 269.28 Idem, p. 309.29 Idem, p. 160.30 Miron Costin, Poema polonă, cit., p. 157.31 Idem, p. 90.32 Idem, p. 95.33 Idem, p. 110.34 Cesare Segre, „Lingua, stile e società”, în Studi sulla storia della prosa italiana, Milano, 1963,

p. 60.35 Miron Costin, Poema polonă, cit., p. 154.36 Idem, p. 308, preluare din Toppeltin: „Christianis Principibus ita se faciebat inuisum“.37 Idem, p. 188.38 Idem, p. 257.39 Idem, p. 255.40 Idem, p. 114.41 Idem, p. 152.42 Idem, p. 58.43 Idem, p. 195.44 Idem, p. 271.45 Idem, p. 61.46 Idem, p. 99.47 Idem, p. 113.48 Idem, p. 93.49 Jules Marouzeau, Traité de Stylistique appliquée au Latin (Collection d'études latines. Série

scientifique, XII), Paris, Société d’Édition „Les Belles Lettres”, 1935, pp. 228-230.50 Enache Puiu, Viaţa şi opera lui Miron Costin, Bucureşti, Editura Academiei, 1975, p. 110.51 Dumitru Velciu, Miron Costin, Bucureşti, Editura Minerva, 1973, p. 167 şi 270.52 Alexandru Piru, Istoria literaturii române, vol. I, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1970,

p. 862.53 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti, Editura Minerva,

1982, p. 20.54 Dragoş Moldovanu, op.cit., p. 131.55 Pompiliu Constantinescu, op.cit., pp. 104-105.56 Idem, p. 108.

BIBLIOGRAFIE

Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti,Editura Minerva, 1982.


160

Costin, Miron, Letopiseţul Ţării Moldovei. De neamul moldovenilor, Bucureşti,Editura pentru Literatură, 1961.

Costin, Miron, Poema polonă, în Opere, ediţie critică cu un studiu introductiv deP.P. Panaitescu, Bucureşti, ESPLA, 1958.

Constantinescu, Pompiliu, Scrieri alese, Bucureşti, ESPLA, 1957.Marouzeau, Jules, Traité de Stylistique appliquée au Latin (Collection d'études

latines. Série scientifique, XII), Paris, Société d’Édition „Les Belles Lettres”,1935.

Moldovanu, Dragoş, Dimitrie Cantemir între Orient şi Occident, Bucureşti, EdituraFundaţiei Culturale Române, 1997.

Negrici, Eugen, Naraţiunea în cronicile lui Grigore Ureche şi Miron Costin,Bucureşti, Editura Minerva, 1972.

Piru, Alexandru, Istoria literaturii române, vol. I, Bucureşti, Editura Didactică şiPedagogică, 1970.

Puiu, Enache, Viaţa şi opera lui Miron Costin, Bucureşti, Editura Academiei, 1975.Segre, Cesare, “Lingua, stile e società”, în Studi sulla storia della prosa italiana,

Milano, 1963.Velciu, Dumitru, Miron Costin, Bucureşti, Editura Minerva, 1973.

ABSTRACT

The present paper carefully analyses the syntactic procedures of Latin originwhich can be found in Miron Costin’s chronicles. The writer impresses us throughthe high quality of his style and through his modern spirit.

161

GLOSAR DE TERMENI GRAMATICALIDIN PERIOADA 1757-1877.

SUBSTANTIVUL ŞI ADJECTIVUL

Mihaela MARCU

Inventarul de termeni care intră în alcătuirea glosarului a fost extras dingramaticile româneşti publicate între anii 1757-1877, începând cu prima gramaticăscrisă în limba română a lui Dimitrie Eustatievici Braşoveanul până la cel de-aldoilea volum din Gramatica limbei române a lui Timotei Cipariu.

Acest glosar de termeni gramaticali oglindeşte procesul formării, dezvoltării,definitivării terminologiei gramaticale din perioada 1757-1877.

Pentru a desprinde firul ascendent al evoluţiei nomenclaturii gramaticale dinepoca sus amintită, nu am citat denumirea termenilor gramaticali în contexte maiample, ci am menţionat strict forma utilizată în lucrările normative analizate înstudiul nostru. Am preferat să oferim în locul definiţiilor lungi atestarea fiecăruicuvânt titlu.

Glosarul nu cuprinde toţi termenii gramaticali din textele consultate.Precizăm că ne-am limitat la transcrierea denumirilor şi a categoriilor gramaticale adouă părţi de vorbire: substantivul şi adjectivul. În selectarea termenilorînregistraţi, ne-am orientat după DEX (ediţia a II-a, Bucureşti 1996), utilizând unnumăr 24 de cuvinte titlu, care reprezintă, de fapt, termenul actual românesc pentruconceptele de bază pentru aceste părţi de vorbire.

În sectorul fiecărei noţiuni, pentru termenul neologic vehiculat în lucrărilenormative de azi, am înregistrat nu numai diferitele neologisme cu variantele lorformale, ci şi calcurile lingvistice utilizate în denumirea noţiunii respective. Pentruca indicele să fie mai uşor de consultat, toate cuvintele figurează în ordinealfabetică, cu trimiteri la cuvântul titlu care are forma din DEX.

De asemenea, în dreptul fiecărui termen titlu am marcat denumirea dată luide către autorii de gramatici studiaţi, chiar dacă, uneori, acestea nu se încadrează înaceeaşi clasă lexicogramaticală cu neologismul actual. Luăm, spre exemplificare,denumirea cazurilor în gramaticile din 1757, 1787 şi 1840. Dimitrie EustatieviciBraşoveanul utilizează pentru cazurile Abl., Ac., D, G, N şi V formele adjectivaleluutoare, pricinuitoare, dătătoare, născătoare, numitoare şi chemătoare, pe careapoi le substantivizează, punându-le articol hotărât: luutoarea, pricinuitoarea,dătătoarea, născătoarea, numitoarea şi chemătoarea. La Ienăchiţă Văcărescu şiIordache Golescu, finala în ă (exemplu: ablativă, acuzativă, dativă, genitivă-ghenitivă, nominativă, vocativă), se explică prin încercarea de a le acorda cusubstantivul feminin cădere. Am adoptat această metodă de lucru pentrucompararea denumirilor folosite în gramaticile pe care le-am avut în vedere, pentruca, în felul acesta, să putem urmări acumulările calitative de la o lucrare la alta.

Mihaela MARCU

162

1. 1. ABLATIV(cădere) luutoare, luutoarea, DEB, 1757, p. 33, p. 37; (cădere) ablativă,

adică aducătoare, Văcărescu, 1787, p. 20; căderea a şasea: de la om, Tempea,1797, p. 7; ablativ, luăreţ, Budai-Deleanu, 1812, p. 120; ablativ sau luvătoriul,CDL, 1822, p. 60; ablativ (de luare), IHR, 1828, p. 97; ablativ (luătoriul),Săulescu, 1833, p. 26; (cădere) luătoare (ablativ), Golescu, 1840, p. 32; ablativ sauluătoriul (ablativus), Bălăşescu, 1848, p. 28; ablativ, Cîmpeanu, 1848, p. 48.

(cf. lat. ablativus, fr. ablatif)2. ACUZATIV(cădere) pricinuitoare, pricinuitoarea, DEB, 1757, p. 33, p. 37;

pricinuitoarea, Macarie, p. 4; (cădere) acuzativă sau pricinuitoare, Văcărescu,1787, p. 20; (cădere) spuitoare, Şcoleriu, 1789, p. 12; căderea a patra: pre om,Tempea, 1797, p. 7; acuzativ sau văditoriu, Budai-Deleanu, 1812, p. 120; acuzativ(pîrătoriul), CDL, 1822, p. 60; acuzativ (de cauză), IHR, 1828, p. 97; acuzativ(părătoriul), Săulescu, 1833, p. 26; (cădere) acuzativă, Golescu, 1840, p. 32;acuzativul sau pîrîtoriul (accusativus), Bălăşescu, 1848, p. 28; acuzativ, Cîmpeanu,1848, p. 48; acusativ, E, p. 229; acusativ sau arătătoriu, CG, p. 4; acusativu,Cipariu, 1869, p. 153.

(cf. lat. acusativus, fr. acusatif).3. ADJECTIV(nume) adăogător, DEB, 1757, p. 31; Macarie, p. 3; adiectivu, nume

apelativu, Văcărescu, 1787, p. 31; nume însoţitoare, Şcoleriu, 1789, p. 12-13;(nume) mutarnice (adjectiva), Tempea, 1797, p. 16; nume însuşitoare (adjetive),CDL, 1822, p. 62; aieptive sau nume însuşitoare, Săulescu, 1833, p. 29; agetiveadică adăogate, Golescu, 1840, p. 11; adjective, IHR, 1828, p. 77, 83, 115; numeadiectivu (nomen adjectiva), Bălăşescu, 1848, p. 30; adiective, Cîmpeanu, 1848,p. 65; adiective, E, p. 230; CG, p. 3; adiective, Cipariu, 1869, p. 154.

(cf. lat. adjectivum, fr. adjectif).4. CAZcădere, DEB, 1757, p. 32; Macarie, p. 3; Văcărescu, 1787 p. 18; Şcoleriu,

1789, p. 20; cădere (casus), Tempea, 1797, p. 22; caz(-ul), Budai-Deleanu, 1812,p. 15; CDL, 1822 p. 59; cazuri, IHR, 1828, p. 95; cazuri sau căderi, Săulescu,1833, p. 26; cădere, Golescu, 1840, p. 11; cădere (casus), Bălăşescu, 1848, p. 11;casuri, Cîmpeanu, 1848, p. 30; casuri, E, p. 229; CG, p. 4; casuri, Cipariu, 1869,p. 153.

(cf. lat. casus, fr. cas)5. COMPARATIV (grad de comparaţie)(stepen) însuşi cu alt asemănător, DEB, 1757, p. 35; (chip) comparativu sau

alegătoriu, Văcărescu, 1787, p. 27; (scară) asămănătoare, Şcoleriu, 1789, p. 20;(treaptă) comparativ sau alăturătoare, Tempea, 1797, p. 80; (grad) comparativ(asămănătoriu), Budai-Deleanu, 1812, p. 114; (treaptă) cumpănătoare(comparativă), CDL, 1822), p. 77; comparativ(u), IHR, 1828, p. 115; (scara)comparativă seau întrecătoriu, Săulescu, 1833, p. 53; (chip) comparativ saucumpănútor, Golescu, 1840, p. 119; (gradu) comperativu (comparativus),

Glosar de termeni gramaticali din perioada 1757-1877. Substantivul şi adjectivul

163

Bălăşescu, 1848, p. 48-49; (gradu) comparativ, Cîmpeanu, 1848, p. 88; (gradu)comparativ, E, p. 243; comparativ, CG, p. 24; (formă) comparativă sau gradulcomparativ, Cipariu, 1869, p. 186.

(cf. lat. comparativus, fr. comparatif).6. COMPUSE(nume) compuse sau alcătuite, CDL, 1822, p. 62; (nume) compuse

(composita), Bălăşescu, 1848, p. 10.(cf. lat. componere).7. COMUN (substantiv)(neam) amestecat, DEB, 1757, p. 34; (generiu sau neamu) comun,

Văcărescu, 1787, p. 34; nume de obşte (nomen appellativum), Tempea, 1797,p. 16-18; (nume) comun, Budai-Deleanu, 1812, p. 110; CDL, 1822 p. 62;(substantive) comune (de obşte), IHR, 1828, p. 91; (sostantiv) obştesc, Golescu,1840, p. 107; (nume) comune ori apelative, Bălăşescu, 1848, p. 15; (substantive)comune, Cîmpeanu, 1848, p. 47; (sustantive) apelative, CG, p. 11; (sustantive)apelative sau comuni, Cipariu, 1869, p. 175.

(cf. lat. communis, fr. comun)8. DATIV(cădere) dătătoare, dătătoarea, DEB, 1757, p. 33, p. 37; dătătoarea,

Macarie, p. 4; (cădere) dativă sau dătătoare, Văcărescu, 1787 , p. 20; căderea atreia: omului, Tempea, 1797, p. 7; dativ sau dătătoriu, Budai-Deleanu, 1812,p. 120; CDL, 1822 p. 60; dativ (de dare), IHR, 1828, p. 97; dativ (dătătoriul),Săulescu, 1833, p. 26; dativă (cădere), adică dătătoare sau dă dare, Golescu,1840, p. 32; dativul sau dătătoriul (dativus), Bălăşescu, 1848, p. 12; dativ,Cîmpeanu, 1848, p. 48; dativ, E, p. 230; dativ sau dătătoriul, CG, p. 4; dativ,Cipariu, 1869, p. 153.

(cf. lat. dativus, fr. datif)9. DECLINAREplecare, DEB, 1757, p. 37, 46, 77; Macarie,p. 10; înduplecare, p. 17,

Văcărescu, 1787, p. 17; plecare, Şcoleriu, 1789, p. 20; aplecare sau declinaţie,Tempea, 1797, p. 9, 11, 14, 15, 21; declenaţie, Budai-Deleanu, 1812, p. 25;declinare sau aplecare, CDL, 1822, p. 66; declinaţie, IHR, 1828, p. 97; declinaţie,aplecare seau declinare, Săulescu, 1833, p. 37; aplecare or declinare, Golescu,1840, p. 15; declinarea, declinăciune, Bălăşescu, 1848, p. 27-29; declinarea,Cîmpeanu, 1848, p. 30; declinaţiunea, E, p. 230; CG, p. 17; declinaţiune, Cipariu,1869, p. 152.

(cf. lat. declinatio)10. FEMININ(neam) fămeiesc, DEB, 1757, p. 43; fămeiescul, Macarie, p. 4; (neamu)

femeiesc, Văcărescu, 1787, p. 18; (neam) fimeesc, Şcoleriu, 1789, p. 31; (feliul)fămeesc, Tempea, 1797, p. 9; (gen) femeesc, Budai-Deleanu, 1812, p. 11; (gener)femeesc sau fémen, CDL, 1822, p. 59; (neam) femeesc, IHR, 1828, p. 93; (gen)femenin, Săulescu, 1833, p. 26; (neam) fămeiesc, Golescu, 1840, p. 107; (genu)femeiesc (foemininum), Bălăşescu, 1848, p. 16; (gen) femenin (femeesc),

Mihaela MARCU

164

Cîmpeanu, 1848, p. 45; femenin (muieresc), E, p. 229; feminin sau femeiesc, CG,p. 4; (genu) femeninu (muieresc), Cipariu, 1869, p. 153.

(cf. lat. femininus, fr. feminin)11. GENneam, DEB, 1757, p. 34; Macarie, p. 3; generiu sau neamu, Văcărescu,

1787, p. 19; neam, Şcoleriu, 1789, p. 31; genuri sau feliul, Tempea, 1797, p. 8, 19;gen, Budai-Deleanu, 1812, p. 116; gener sau neam, CDL, 1822, p. 59; neam, IHR,1828, p. 93; genuri, Săulescu, 1833, p. 31; gener sau neam, Golescu, 1840, p. 11;genu, Bălăşescu, 1848, p. 16; gen, Cîmpeanu, 1848; genuri, E, p. 229; CG, p. 4;Cipariu, 1869, p. 153.

(cf. lat. genus, fr. genre)12. GENITIV(cădere) născătoare, născătoarea, DEB, 1757, p. 33, 37; născătoarea,

Macarie, p. 4; (cădere) ghenitivă, adică nemuitoare, Văcărescu, 1787, p. 20;(cădere) ruditoare, Şcoleriu, 1789, p. 12; genitiv (născătoriu), Budai-Deleanu,1812, p. 120; ghenitiv sau născătoriul, CDL, 1822, p. 60; ghenitiv (de neam), IHR,1828, p. 95; ghenitivul (născătoriul), Săulescu, 1833, p. 26; (cădere) genetivă saunemuitoare, născătoare sau stăpînitoare, Golescu, 1840, p. 18; genitivul saustăpînitoriul (genitivus), Bălăşescu, 1848, p. 28; genitiv, Cîmpeanu, 1848, p. 48;genitiv, E, p. 229; genetiv sau născătoriu, CG, p. 4; (casu) genetiv, Cipariu, 1869,p. 153.

(cf. lat. genitivus, fr. genitif)13. GRAD (de comparaţie)stepen(e), DEB, 1757, p. 35, 36; chipuri, Văcărescu, 1787, p. 27; scări,

Şcoleriu, 1789, p. 20; treaptă, Tempea, 1797, p. 64; graduri de comparaţie, Budai-Deleanu, 1812, p. 122; comparaţii sau alăturări, IHR, 1828, p. 135; gradaţii seauscări, Săulescu, 1833, p. 53; treaptă, Golescu, 1840, p. 119; trepte (gradus),Bălăşescu, 1844, p. 48; gradul, Cîmpeanu, 1848, p. 88; comparaţiune, CG, p. 24;grad, Cipariu, 1869, p. 186.

(cf. lat. gradus, fr. grade, germ. Grad)14. MASCULIN(neam) bărbătesc, DEB, 1757, p. 34; bărbătescul, Macarie, p. 4; (neamu)

bărbătescu, Văcărescu, 1787, p. 18; Şcoleriu, 1789, p. 31; Tempea, 1797, p. 18;Budai-Deleanu, 1812, p. 116; (gener) bărbătesc sau masculin, CDL, 1822, p. 59;(neam) bărbătesc, IHR, 1828, p. 93; Golescu, 1840, p. 27; (gen) masculine(bărbăteşti), Săulescu, 1833, p. 26; (genu) bărbătesc (masculinum), Bălăşescu,1848, p. 16; (gen) masculin (bărbătesc), Cîmpeanu, 1848, p. 46; masculin(bărbătesc), E, p. 227; masculin sau bărbătesc, CG, p. 4; (genu) masculin(bărbătescu), Cipariu, 1869, p. 153.

(cf. lat. masculinus, fr. masculin)15. NEUTRU(neam) de mijloc, DEB, 1757, p. 34; demijlocnic, Macarie, p. 4; (neamu)

neutru, confuzu sau obştescu, Văcărescu, 1787, p. 18; de doauî neamuri, Şcoleriu,p. 31; (gen) neutru sau de nici un, Budai-Deleanu, 1812, p. 116; (neam) neutru,

mailto:C@mpeanu


165

IHR, 1828, p. 93; (gen) neutru, Săulescu, 1833, p. 26, 33; (neam) confuz sauîntunecat ori amestecat, Golescu, 1840, p. 23; (genu) neutru (mescatu), E, p. 229;neutru, CG, p. 4; (genu) neutru, Cipariu, 1869, p. 153.

(cf. lat. neuter, -tra, fr. neutre, it. neutro)16. NOMINATIV(cădere) numitoare, numitoarea, DEB, 1757, p. 33, p. 37; numitoarea,

Macarie, p. 4; (cădere) nominativă, adică numitoare, Văcărescu, 1787, p. 20;(cădere) numinătoare, Şcoleriu, 1789, p. 12; căderea întîi: omul, Tempea, 1797, p.7; nominativ, numeaţă, Budai-Deleanu, 1812, p. 120; nominativ sau numitoriul,CDL, 1822, p. 60; numinativ (de numire), IHR, 1828, p. 95; nominativ(numitoriul), Săulescu, 1833, p. 26; (cădere) nominativă adică numitoare sau denumire, Golescu, 1840, p. 32; nominativul sau numitoriul (nominativus),Bălăşescu, 1848, p. 26; nominativ, Cîmpeanu, 1848, p. 48; (casu) numinativ, E,p. 229; (casul) numinativ sau numitoriu, CG, p. 4; (casu) numinativ, Cipariu, 1869,p. 153.

(cf. lat. nominativus, fr. nominatif)17. NUMĂRnumăr, DEB, 1757, p. 32; Macarie, p. 4; numer, Văcărescu, 1787, p. 10;

număr, Şcoleriu, 1789, p. 11; Tempea, 1797, p. 103; Budai-Deleanu, 1812, p. 116;numer, CDL, 1822, p. 59; numere, IHR, 1828, p. 91, p. 151; numeri, Săulescu,1833, p. 31; număr, Golescu, 1840, p. 11; număr, Bălăşescu, 1848, p. 11; numer,Cîmpeanu, 1848, p. 77; numeri, E, p. 249; CG, p. 4; Cipariu, 1869, p. 153.

(cf. lat. numerus)18. PLURALînmulţitor, DEB, 1757, p. 32; înmulţit, Văcărescu, 1787, p. 20; în mulţime,

Şcoleriu, 1789, p. 11; multoratec, Tempea, 1797, p. 8, 9, 10, 11, 14, 15; pluralis,adică multureţ, Budai-Deleanu, 1812, p. 116; multoratec, CDL, 1822, p. 59;înmulţit, IHR, 1828, p. 93; plural, Săulescu, 1833, p. 39; înmulţit, Golescu, 1840,p. 11; înmulţit (pluralis), Bălăşescu, 1848, p. 11; înmulţit, Cîmpeanu, 1848, p. 78;plurale, E, p. 229; CG, p. 4; Cipariu, 1869, p. 153.

(cf. lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural)19. POZITIV (grad de comparaţie)(stepen) puitoare, DEB, 1757, p. 36; (chip) positivu sau puitoriu,

Văcăcrescu, 1787, p. 27; (scară) prepuitoare, Şcoleriu, 1789, p. 20; treapta pozitivsau temeialnică, Tempea, 1797, p. 80; (grad) positiv (cel întîi pus), Budai-Deleanu,1812, p. 114; (treaptă) positivă (şezetóre), CDL, 1822, p. 77; pozitive, IHR, 1828,p. 135; (scara) şezetoriu seau pozitivu, Săulescu, 1833, p. 53; (chip) pozitiv sauşăzător, Golescu, 1840, p. 119; (gradu) positive (positivus), Bălăşescu, 1848, p. 48;(gradu) positiv, Cîmpeanu, 1848, p. 88; (formă) positivă sau gradul positiv,Cipariu, 1869, p. 186.

(cf. lat. positivus, fr. positif)20. PROPRIU (substantiv)osebit (nume), DEB, 1757, p. 31; nume propriu, Văcărescu, 1787, p. 18;

nume propiu, Şcoleriu, 1789, p. 21; nume însuşite sau osebite (nomen proprium),

mailto:C@mpeanu

Mihaela MARCU

166

Tempea, 1797, p. 16-18; (nume) propiiu, CDL, 1822, p. 62; (substantive) proprii,IHR, 1828, p. 91; (sostantiv) proprie sau însuşite, Golescu, 1840, p. 114; numeproprii (nomina propria), Bălăşescu, 1848, p. 14; (substantiv) propriu, Cîmpeanu,1848, p. 47; (numele) propria, E, p. 229; Cipariu, 1869, p. 174.

(cf. lat. proprius, fr. propre)21. SINGULARunitar, DEB, 1757, p. 32; singurit, Văcăcrescu, 1787, p. 20; în singurime,

Şcoleriu, 1789, p. 11; singuratec, singulariu, Tempea, 1797, p. 8, 9, 11, 14, 15;singularis (singureţ), Budai-Deleanu, 1812, p. 116; singuratec, CDL, 1822, p. 59;singurit, IHR, 1828, p. 91; singulariu, Săulescu, 1833, p. 39; singuratic sausingurit, Golescu, 1840, p. 11; singurit (numerus singularis), Bălăşescu, 1848,p. 11; singurit, Cîmpeanu, 1848, p. 78; singulariu, E, p. 229; CG, p. 4; singulare,Cipariu, 1869, p. 156.

(cf. lat. singularis)22. SUBSTANTIVînfiinţitor (nume), DEB, 1757, p. 32; nume, Macarie, p. 3; nume sostantivu

adică fiinţat, Văcărescu, 1787, p. 24; substătătoriu, Şcoleriu, 1789, p. 12-13;(nume) starnice (substantive), Tempea 1797, p. 6; substantivuri, Budai-Deleanu,1812, p. 119; (nume) înfiinţetóre (sustantive), CDL, 1822, p. 62; substantive, IHR,1828, p. 77, 127; nume fiinţătoare sau substătoare, Săulescu, 1833, p. 29;sostantive adică fiinţate, Golescu, 1840, p. 15; nume înfiinţătoriu (substantivum),Bălăşescu, 1848, p. 13; substantiv, Cîmpeanu, 1848, p. 65; (nume) sustantive, E, p.241; CG, p. 3; (nume) sustantive, Cipariu, 1869, p. 154, 175.

(cf. lat. substantivus, fr. substantif)23. SUPERLATIV (grad de comparaţie)(stepen) sus puitor, DEB, 1757, p. 36; (chip) superlativu sau covîrşitoriu,

Văcărescu, 1787, p. 27; (scară) preacovîrşitoare, Şcoleriu, 1789, p. 20; (treaptă)covîrşitoare, Tempea, 1797, p. 80; (grad) superlativ (covîrşitoriu), Budai-Deleanu,1812, p. 114; (treapta) covîrşitore (superlativă), CDL, 1822, p. 77; superlativ,IHR, 1828, p. 135; (scara) superlativu sau covîrşitoriu, Săulescu, 1833, p. 53;(chip) superlativ sau covîrşător, Golescu, 1840, p. 119; (grad) superlativu (gradussuperlativus), Bălăşescu, 1848, p. 49; (gradu) superlativ, Cîmpeanu, 1848, p. 88;superlativ, E, p. 243; superlativ, CG, p. 24; formă superlativă sau gradulsuperlativ, Cipariu, 1869, p. 186.

(cf. lat. superlativus, fr. superlatif)24. VOCATIV(cădere) chemătoare, chemătoarea, DEB, 1757, p. 33, p. 37; chemătoarea,

Macarie, p. 4; (cădere) vocativă sau chemătoare, Văcărescu, 1787, p. 20; (cădere)chemătoare, Şcoleriu, 1789; căderea a cincea: omule, Tempea, 1797, p. 7; p. 12;vocativ, chemăreţ, Budai-Deleanu, 1812, p. 120; chemătoriul, CDL, 1822, p. 60;vocativ (de chemare), IHR, 1828, p. 97; vocativul (chemătoriul), Săulescu, 1833, p.26; (cădere) vocativă, adică chemătoare sau dă chemare, Golescu, 1840, p. 32;chemătoriul, Bălăşescu, 1848, p. 28; vocativ, Cîmpeanu, 1848, p. 48; vocativul, E,p. 229; vocativ sau chemătoriu, CG, p. 4; vocativul, p. 153, Cipariu, 1869.

mailto:C@mpeanu


167

(cf. lat. vocativus, fr. vocatif)

BIBLIOGRAFIE

Bălăşescu, Nicolau, Gramatică română pentru seminarii şi clase mai înalte(Gramatica dacoromână), Sibiu, Tipografia lui Gheorghiu de Clozius, 1848.(Bălăşescu, 1848).

Budai-Deleanu, Ion, Scrieri lingvistice, text stabilit şi glosar de Mirela Teodorescu.Introducere şi note de Ion Gheţie, Bucureşti, Editura Stiinţifică, 1970.(Budai-Deleanu, 1812).

Cipariu, Timotei, Compendiu de gramatica limbii române, în Opere, vol. II,Bucureşti, Editura Academiei Române, 1992. (CG).

Cipariu, Timotei, Elemente de limbă după dialecte şi monumente vechi, în Opere,vol. I, Ediţie îngrijită de Carmen Gabriela Pamfil, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1987. (E).

Cipariu, Timotei, Gramatica limbei române, Partea a II-a. Sintetică, în Opere, vol.II, Ediţie îngrijită de Carmen Gabriela Pamfil, Introducere de Mioara Avram,Bucureşti, Editura Academiei Române, 1992. (Cipariu, 1877).

Cipariu, Timotei, Gramatica limbei române, Partea I. Analitica, în Opere, vol. II,Ediţie îngrijită de Carmen Gabriela Pamfil, Introducere de Mioara Avram,Bucureşti, Editura Academiei Române, 1992. (Cipariu, 1869).

Cîmpeanu, P.M., Gramatică românească, Iaşi, Tipografia Institutului Albinei,1848. (Cîmpeanu, 1848).

Diaconovici-Loga, Constantin, Grammatica românească, Text stabilit, prefaţă,note şi glosar de Olimpia Şerban şi Eugen Dorcescu, Timişoara, 1973.(CDL, 1822).

Eustatievici Braşoveanul, Dimitrie, Gramatica rumânească, Ediţie, studiuintroductiv şi glosar de N. A. Ursu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1969.(DEB, 1757).

Golescu, Iordache, Băgări de seamă asupra canoanelor gramaticeşti, Bucureşti,Tipografia lui Eliad, 1840. (Golescu, 1840).

Heliade Rădulescu, Ion, Gramatica românească, Ediţie şi studiu de Valeria Guţu-Romalo, Bucureşti, Editura Eminescu, 1980. (IHR, 1828).

Macarie, Gramatica rumânească, 1772, BAR, ms. rom. 102. (Macarie).Săulescu, Gheorghe, Gramatică românească sau observaţii gramaticeşti asupra

limbei româneşti. Pentru scoalele normale şi ghimnaziale. Partea I-a,etimologică. II parte, sintactică, Iaşii, Tipografia S. Mitropolii, 1833.(Săulescu, 1833).

Şcoleriu, Toader, Lecţione adecă cuvântare scoase de la întâie parte agramaticii… În tipografie ce politicească. În tîrgul Ieşului, 1789, noiembrie8. (Şcoleriu, 1789).

Tempea, Radu, Gramatică românească alcătuită de…, Sibiu, Tipografia lui PetruBart, 1797. (Tempea, 1797).

Văcărescu, Ienăchiţă, Observaţii sau băgări dă seamă asupra regulelor şiorînduelelor gramaticeşti, Viena, 1787. (Văcărescu, 1787).

Mihaela MARCU

168

ABSTRACT

This glossary of grammar terms reflects the process of creation, developmentand completion of grammar terminology between 1757-1877. The names ofgrammar terms are not included in broader contexts because we strictly mentionedthe form that is used in the corpus. We preferred to have the specification for eachtitle-word instead of definitions. The glossary does not include all the grammarterms in the corpus. We focused on the transcription of names and the grammarcategories of two parts of speech: the noun and the adjective.

169

EFECTE DISCURSIVE ALE AMBIGUITĂŢIIREFERENŢIALE

Mihaela MUNTEANUUniversitatea de Nord Baia Mare

Noţiunea de ambiguitate acoperă o paletă foarte largă de accepţii, în funcţiede domeniul căruia îi este subscrisă. Dacă pentru estetica clasică, ambigutatea eraîncărcată cu conotaţii negative, în sensul unei „impurităţi” de stil, pentru „creatorii”de limbaj ori în practica discursivă, ambiguitatea devine o caracteristică potenţialăa limbajului, creatoare în mod deliberat de sens(uri)1. Din această perspectivă,putem afirma că ambiguitatea intenţională se suspendă la nivelul textului, fiindpurtătoare de sens (cf. Hrubaru, 2000: 51).

În accepţie generală, ambiguitatea lingvistică reprezintă posibilitatea de ainterpreta o frază în mai multe feluri. Ambiguitatea referenţială vizează, în schimb,relaţia ce se stabileşte între o expresie referenţială şi un obiect, eveniment sauindivid desemnat ce trebuie identificate prin această expresie.

Tipologiile de ambiguităţi propuse de lingvişti2 stabilesc, în general, douătipuri de ambiguităţi: pe de o parte, ambiguitatea sintactică, iar pe de altă parte,ambiguitatea lexicală, cu menţiunea că „un termen ambiguu din punct de vederesintactic este ambiguu şi din punct de vedere semantic, dar nu şi invers” (DEP:351). În exemplul următor (analizat de A. Reboul, DEP: 113, preluat după aceeaşischemă şi de C. Vlad, 2003: 118), enunţul poate fi citit la două nivele de lectură, înfuncţie de categoria lexico-gramaticală şi de funcţia sintactică atribuite fiecăruielement constituent al frazei, la nivelul formei logice, înţeleasă ca „succcesiunestructurată de concepte” (cf. DEP: 132):

(1) Bătrânul duce o poartă.Cele două forme logice ale enunţului actualizează două expresii nominale

referenţiale, dar rolul acestora (agent, beneficiar) se schimbă: pe de o parte,bătrânul duce în poziţie de subiect este agentul, iar o (pronume personal, formăneaccentuată, feminin, singular), cu funcţia de complement direct este beneficiarulacţiunii exprimată de verbul a purta). Pentru a doua lectură¸ agentul acţiuniiverbului a duce devine bătrânul (adjectiv substantivizat, subiect), iar beneficiarul opoartă (substantiv + articol nehotărât, complement direct).

Dezambiguizarea este determinată, la un prim nivel, de reţeaua gramaticală(C. Vlad, 2003: 119) sau, în alţi termeni, ea devine un proces ce ţine de modulullingvistic periferic. Selectarea uneia din cele două (sau mai multe) interpretăriposibile este de natură pragmatică, recuperarea interpretării „bune” (cea pe carelocutorul avea intenţia să o comunice) se produce la nivelul contextului. Înprocesul atribuirii referenţilor intervin convingerile, opiniile despre lume, ipotezeleavansate, sau, altfel spus, disponibilitatea inferenţială a interlocutorului.

Mihaela MUNTEANU

170

Capacitatea limbajului şi a limbilor naturale de a genera ambiguităţi sedatorează existenţei formelor omonime sau, în unele situaţii, a polisemiilor„paradigmatice”, înscrise în cod, resimţite ca posibilităţi ale acestuia.Polisemia „sintagmatică sau textuală” (cf. F. Hrubaru, 2000: 56), la care amadăuga şi omonimia, se construieşte pe baza primeia, iar la nivelul textuluiacestea produc diferite efecte de sens:

(2) – Cine te cunoaşte pe tine? ce-ai realizat? – Am în faţă o carieră... – de piatră, dar nu eşti în stare s-o ciopleşti...

(M. Sorescu, Trei dinţi din faţă, p. 17).Ocurenţele celor două omonime, explicită pentru carieră1, şi implicită pentru

carieră2, aceasta din urmă recuperabilă din forma eliptică a replicii personajului şidin determinarea cotextuală de piatră, transformă discursul într-un „joc” în carenaratorul îl antrenează pe cititor, oferindu-i totodată rezolvarea echivocului voit alreplicilor. Caracteristic romanului Trei dinţi din faţă este şi statutul pe care îl arenaratorul-autor în producerea textului. Acesta se construieşte din interior, naratorulreinventând limbajul, asociind insolit cuvinte şi expresii. La nivelul sensului,schimbarea referenţilor prin actualizarea în acelaşi discurs a cuvintelor omonimecarieră1 şi carieră2, produce efecte de factură hazlie şi ironică (nostimă,poznaşă !?), proprie umorului sorescian.

Posibilitatea înscrierii aceluiaşi cuvânt în izotopii semantice diferite şilecturile multiple pe care le generează textul voit ambiguu reprezintă, încazul discursului literar, o marcă a poeticităţii: „l’ambiguïté est unepropriété intrinsèque, inaliénable, de tout message centré sur lui-même, bref,c’est un corrolaire de la poésie” (R. Jakobson, 1963: 238).

(3) Ludovic al XIV-lea căruia i se mai spunea Regele Soarestătea adesea aşezat pe un scaun găuritspre sfârşitul domniei saleîntr-o noapte pe când era foarte întunericmerse să se aşeze pe scaunşi dispăru3

(Jacques Prévert, Eclipsa, t.n.)Calamburul, precum şi vizibilele afinităţi suprarealiste4 ale poeziei lui

Prévert, gustul său pentru asocieri insolite între cuvinte, între lucruri, se înscriu înceea ce reprezentanţii Grupului m sau Hugo Friedrich numeau noua retorică aliricii moderne.

Poetica modernă înlocuieşte termenul de ambiguitate cu cel de izotopie5 sauchiar de poliizotopie, sensul poetic urmând traiectorii semantice diferite, uneorichiar antitetice.

Însuşi titlul, Eclipsa, trimite la antiteză: lumină / întuneric. Primul versaminteşte prozaic că lui Ludovic al XIV-lea i se mai spunea şi Regele Soare. Îngustul calamburului, Regele Soare se trezeşte într-o „noapte întunecată” („une nuitoù il faisait très sombre”) pentru a se aşeza pe scaun şi pentru a dispărea. Dispariţia

Efecte discursive ale ambiguităţii referenţiale

171

Soarelui Rege (al celui de al XIV-lea Ludovic în nomenclatura regală franceză)lasă într-o (vremelnică) beznă suprarealistă regatul Franţei şi care se află aici într-un vădit contrast cu eternitatea lui Helios. Într-o sui generis eclipsă de … Soare!.

Aşa cum subliniază Ileana Oancea (1999: 108), lirismul modern secaracterizează prin „strategii poetice variate şi adesea foarte fine de dispersare şi,complementar, de totalizare a sensului la nivelul întregului text” (s.n.). Titlulpoemului din exemplul (3) asigură coerenţa la nivel macrotextual, coerenţăsusţinută de lectura poliizotopică: Soare = astru care apune6 şi sfîrşitul domnieiRegelui Soare.

Un alt caz de ambiguitate referenţială în textul poetic este analizat deCarmen Vlad (1994: 146-149), pornind de la „nedeterminarea semantică” pe care oacceptă ocurenţa demonstrativului acest din una dintre replicile poemuluieminescian cu acelaşi titlu, Replici.

(4) În acest suflet ce ţie-ţi arde / Nimic nu e, nimic al meu / E tot al tău.Situat în replica IUBITEI, acest suflet, prin valoarea semantică de

proximitate a obiectului faţă de cel care enunţă, orientează referinţa spre enunţiator,sufletul (meu), adică al iubitei.

O altă posibilitate interpretativă referenţială este dată de prezenţa în cotext aunor forme pronominale cu diferite valori morfologice şi funcţionale (personale şiposesive), iar atribuirea referentului textual va ţine cont de acestea şi va orientaactul referenţial spre interlocutor: sufletul ( tău), adică al poetului.

Efectele de sens create prin acordarea de „şanse egale” celor doi referenţitextuali diferiţi – IUBITUL şi POETUL – se circumscriu poeticii eminesciene, iarcoexistenţa celor doi lasă loc proiecţiei viziunii poetului asupra femeii iubite,potenţând misterul (cf. C. Vlad, p. 149).

Ambiguitatea, frecvent exploatată în spoturile publicitare, devine una dinstrategiile (discursive ale) acestui tip de discurs. Referentul reclamei se contruieşteprin actualizarea concomitentă a polisemiei sau a omonimiei, contextul angajeazăcititorul / consumatorul la o lectură multiplă, neselectând doar una singură.

Exemplul următor se sprijină pe nucleul polisemic al cuvântului regină:regină1= suverană;regină2 = piesa cea mai importantă la jocul de şah.La o partidă de şah, unul dintre jucători se găseşte în impasul oricărei mutări.

Cineva îi şopteşte din sală: regina, regina. Realizând mutarea cu piesa respectivă,regina2, îşi învinge adversarul. La sfîrşitul jocului apare în prim plan imagineacâştigătorului cu o sticlă de apă minerală, iar vocea naratorului declară: BORSEC –REGINA1 APELOR MINERALE.

Publicitatea (cea de televiziune în cazul de faţă) exploatează inteligent şi, amspune, ingenios de multe ori, tehnica inferenţei. Ea presupune din partea celui careo consumă un efort de construcţie semantică şi, nu de puţine ori, de calculinterpretativ. Expresii de origini diferite, unele venite din cărţi, altele din oralitate,din literatură, din tradiţie ori cultură în sens larg, sunt transfigurate. Prin distorsiuniverbale, jocuri de cuvinte aluzive, calambururi, „rapeluri”, acestea se adeverescbogate şi savuroase prin greutatea semnificaţiilor pe care le-au câştigat sau

Mihaela MUNTEANU

172

acumulat de-a lungul istoriei şi legendei. Utilizate cu fantezie, acestea ajung săredobândească ceva din forţa înţelesurilor primare printr-o travestire; ceva în genulcurţii de recreaţie a lui Prévert care, după expresia poetului: „izbucnesc în râs, iarhohotele râsului lor devin bucăţelele unui joc de carton decupat ce trebuie aşezatela loc, pentru a produce efectul unui mozaic agresiv şi tandru” (J. Prévert 1970:15).

De altfel, D. Rovenţa-Frumuşani (1999: 136) consideră că (aproape) oriceprodus ce face obiectul unui discurs publicitar poate fi înscris într-un „discursmitologizant”. Referentul se construieşte inferenţial, simbolurile (cvasi)universalela care recurge publicitatea „mitică” conferind mărcii vizate valoare simbolică,arhetipală.

Vom ilustra, în contextul ambiguităţii construite deliberat, utilizarea abilă amitului lui Don Quijote pentru justificarea unui titlu de ziar (este vorba deAdevărul). În mitologia colectivă, Don Quijote este dintotdeauna legendarulcombatant cu „morile de vânt”, fiind adus, atât cât se mai poate, la realitate delucidul valet Sancho Panza. Având ca referent în subtext ziarul Adevărul, autorulreclamei răstoarnă în mod intenţionat raporturile de comportament şi de mentalitateştiute şi creează un dialog ce serveşte ţintelor publicitare, cu impact imediat asupraprivitorului:

(5) S.P.: – Stăpâne, nu te lupţi cu uriaşii? DQ.: – Care uriaşi, eşti nebun? Astea-s nişte mori de vânt.Se aude apoi vocea naratorului, care se adresează spectatorului TV, şi mai

ales potenţialului cumpărător al ziarului în discuţie:Deschide ochii, ADEVĂRUL.În finalul reclamei, apare de fapt referentul nou construit: ziarul Adevărul.Dacă în exemplele precedente (discurs poetic şi discurs publicitar)

ambiguitatea este exploatată printr-un efort creativ, conversaţia curentă(discursul conversaţional) oferă foarte dese exemple de ambiguitatespontană, rezultată dintr-o obscură decodare / interpretare a unor structurilingvistice.

Liliana Ionescu-Ruxăndoiu (1999: 42), într-o analiză a strategiilorconversaţionale, avansează ideea că în schimbul de replici ale unui dialog, pentru ocorectă decodare a intenţiilor comunicative ale interlocutorilor, s-ar impune aşa-numita „negociere a sensurilor”.

Exemplul următor este surprins dintr-o emisiune radiofonică de dedicaţiimuzicale ce însoţesc urările aniversare. Vom nota cu A: ascultătorul-locutor careface urările şi cu M: moderatorul radio:

(6) A: - Vă rog să transmiteţi multe salutări vecinei mele… care împlineşteo frumoasă vârstă!M: - Dar vecinul?A: - Vecinul sunt eu.

În cazul de faţă, principiul conform căruia „fiecare intervenţie aducemodificări [şi noi am adăuga clarificări] ale contextului preexistent” (L. Ionescu-


173

Ruxăndoiu, idem, p. 41), este răsturnat, ba mai mult, ambiguizat prin succesiunilealternative ale participanţilor la schimbul conversaţional.

Microsecvenţa ne permite două interpretări posibile:(a) aluzia uşor maliţioasă, inocentă altfel, a moderatorului are, fără îndoială,

în vedere referentul soţul vecinei;(b) replica finală a ascultătorului se pretează la alte două lecturi:(b1) ascultătorul a intuit aluzia reporterului, înţelegând prin vecin că e vorba

de o altă persoană decât el (vecin poate fi interpretat, datorită ocurenţei contextualea femininului vecină, ca soţ al acesteia). În acest caz, răspunsul întrerupe sec şiscurt, în spatele ambiguităţii, explicaţii suplimentare, poate stânjenitoare;

(b2) dacă ascultătorul nu a înţeles insinuarea reporterului (nu are în vederereferentul soţul vecinei), el s-a limitat la a percepe prin vecinul propria luipersoană.

** *

Practica discursivă oferă frecvent eşantioane de ambiguitate ce acoperă osferă largă lingvistică: ambiguitatea lexicală, consecinţă a fenomenelor deomonimie sau polisemie, morfologică, prin omonimia gramaticală a unor formemorfologice şi sintactică, când fraza subordonată suportă / acceptă diferite„nuanţe”.

În ceea ce priveşte ambiguitatea referenţială, aceasta reprezintă un elementimportant în interpretarea textului, de fiecare dată când există o anumităintenţionalitate din partea (inter-)locutorului, şi, în consecinţă, ea devine creatoarea efectelor de sens(uri).

Genurile care o exploatează sunt foarte diverse, de la discursul cotidian maimult sau mai puţin voit ambiguu, la reclama publicitară şi până la diferitele genuriliterare. Dezambiguizarea se produce prin raportare la context7, cu eforturiinterpretative mai mari sau mai mici din partea interlocutorului / destinatarului, iarefectele de sens create pot produce o „amânare” a ajungerii la referent (de exemplu,în reclame) prin stategiile indirecte de construcţie a acestuia.

NOTE1 Menţionăm doar efectele de sens create pe baza calamburului, a jocului de cuvinte.2 În cercetarea lingvistică a ultimelor decenii, ambiguităţii îi sunt acordate capitole întregi, în funcţie

de locul şi rolul pe care aceasta le ocupă în teoria propusă de fiecare autor: M. Galmiche,1983; O. Ducrot, J.-M. Schaeffer, 1996, J. Mœschler, A. Reboul, 1999 etc.

3 „Louis XIV qu’on appelait aussi le Roi Soleil / était souvent assis sur une chaise percée / vers la finde son regne / une nuit où il faisait très sombre / le Roi Soleil se leva de son lit / alla s’asseoirsur sa chaise / et disparut” (J. Prévert, L’Éclipse, 1972, p. 82)

4 Amintim din constantele estetice ale suprarealismului, afirmaţia lui J.-L. Bédouin: „…dupăexemplul vechilor cosmogonii, cărora aceasta [poezia suprarealistă] continuă să le mimezeprodigioasa acuplare, creând o lume ce apropie contrariile […] şi ne introduce astfel într-ununivers comparabil doar cu cel al căror amintiri au fost păstrate doar de mituri şi legende”(Dictionnaire de la poésie contemporaine, 1968, p. 233)

5 Conceptul este împrumutat din chimie, unde izotopul desemnează un atom sau un nucleu atomiccare are acelaşi număr de ordine ca şi alt atom ori nucleu atomic, dar care diferă de acesta prin

Mihaela MUNTEANU

174

masa atomică (cf. DEX, 1996: 512). Potrivit semioticianului A.J. Greimas (1979: 197),izotopia (semantică) reprezintă un ansamblu redundant de categorii semantice care facposibilă „lectura uniformă a discursului, rezultată din lecturile parţiale ale enunţurilor dupărezolvarea ambiguităţii lor, această rezolvare fiind ghidată de căutarea lecturii unice”.

6 În limba franceză, verbul se lever înseamnă a se ridica, a se scula, dar şi a răsări (despre un astru).Chiar dacă nu apare explicit în text, antonimul a apune (cu referire tot la un astru, dar şi la odomnie) este subînţeles / reconstruit de cititor, antrenat în „jocul” poeziei, al fantezieimaliţioase a poetului, ce sub puseuri suprarealiste poate luneca chiar în sarcastic.

7 G. Pană Dindelegan (DSL: 43) stabileşte, pe lângă tipurile de ambiguitate menţionate, ambiguitateapragmatică, ce depăşeşte sintaxa, iar fenomenele respective sunt relevante din perspectivaenunţării. În acest context, ambiguitatea referenţială s-ar subordona ambiguităţii pragmatice.

BIBLIOGRAFIE

Bidu-Vrănceanu, A., Călăraşu, C., Ionescu-Ruxăndoiu, L., Mancaş, M., PanăDindelegan, G., Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Ed. Nemira, 2001.(DSL)

Ducrot, O., Schaeffer, J.-M., Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului,Bucureşti, Ed. Babel, 1996.

Galmiche, Michel, „Les ambiguités référentielles ou les pièges de la référence”, inLangue française, nr. 57, 1983, pp. 60-86.

Greimas, A. J., Courtès, J., Sémiotique. Dictionnaire raisoné de la théorie dulangage, Paris, Hachette, 1979.

Grupul μ, Retorica poeziei. Lectură lineară, lectură tabulară, (traducere în limbaromână), Bucureşti, Ed. Univers, 1997.

Hrubaru, Florica, Ambiguitate între mimesis şi poesis, Constanţa, Ed. Ex Ponto,2000.

Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Conversaţia. Structuri şi strategii. Sugestii pentru opragmatică a românei vorbite, Bucureşti, Ed. ALL, 1999.

Jakobson, Roman, Essais de linguistique générale, Paris, Ed. Minuit, 1963.Mœschler, Jacques, Reboul, Anne, Dicţionar enciclopedic de pragmatică, Cluj-

Napoca, Ed. Echinox, 1999 [1994]. (DEP)Oancea, Ileana, Lingvistică romanică şi lingvistică generală. Interferenţe,

Timişoara, Ed. Amarcord, 1999.Prévert, J., Imaginaire, Coll. Les Sentiers de la création, Genève, Skira, 1970.Rovenţa-Frumuşani, Daniela, Semiotică, societate, cultură, Iaşi, Institutul

European, 1999.Vlad, Carmen, Sensul, dimensiune esenţială a textului, Cluj-Napoca, Ed. Dacia,

1994.Vlad, Carmen, Textul aisberg. Teorie şi analiză lingvistico-semiotică, ediţia a II-a

revăzută şi adăugită, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003.

Corpus de texte

Prévert, Jacques, Paroles, Paris, Ed. Gallimard, 1972.Sorescu, Marin, Trei dinţi din faţă, Bucureşti, Ed. Creuzet, 1993.


175

RÉSUMÉ

Si dans une acception générale le terme d’ambiguïté linguistique représentela possibilité d’interpréter une phrase de plusieurs manières, l’ambiguïtéréférentielle vise, au contraire, la relation qui s’établit entre une expressionréférentielle et un objet, événement ou individu qui doit être identifié à traversl’expression en question.

La désambiguïsation est déterminée, à un premier niveau, par le réseaugrammatical ou, en d’autres termes, elle devient un processus qui appartient aumodule linguistique périphérique (cf. Moeschler). Chaque fois la sélection d’uneou de plusieurs interprétations possibles est de nature pragmatique et l’assignationdu référent à l’expression verbale se produit au niveau du contexte.

Les genres qui exploitent l’ambiguïté référentielle sont très divers, à partir dela conversation quotidienne, plus ou moins délibérément ambiguë, aux réclamespublicitaires et jusqu’aux discours littéraires où il y a toujours une certaineintentionnalité, alors qu’au niveau interprétatif l’ambiguïté produit de multipleseffets de sens.

176

ASPECTS OF HEDGING AND MODALITY

Ioana MURAR

0. This paper examines the linguistic phenomenon of hedging in the Englishlanguage, especially in academic writing.

The paper is structured in two parts: the first two parts of the paper willconsider and analyse various manifestations of hedging, while the third part willdiscuss the relationship between the concepts of hedging and modality, the role ofmodal verbs with respect to hedging.

1. The term „hedging” derives from the verb „to hedge” which means „toavoid giving a direct answer to a question” (Longman, 2005: 757).

The use of hedge and hedging as linguistic terms goes back to the early1970s, when the linguist George Lakoff, defined hedges as „words whose functionis to make meanings fuzzier or less fuzzy” (1972: 183). In a grammatical context,hedging is a technique or strategy used to soften or tone down statements or tomake a proposition less assertive, for example in order to express an absence ofcertainty.

In K. Wales’ Dictionary of Stylistics (2001: 215) the concepts hedge andhedging are classified as belonging to the fields of discourse analysis and speechact theory. Wales defines them as „qualification and toning down of utterances andstatements (…) in order to reduce the riskiness of what one says”. The motivationfor their use is given as „mitigation of what may otherwise seem too forceful” and“politeness or respect to strangers and superiors”.

The linguistic phenomenon of hedging occurs in close connection withpragmatics, the study of how people use language. There are several concepts thatare linked to ‘hedge’ and ‘hedging’, such as politeness phenomena, vagueness andmodality.

An important motivating factor for the use of hedges is politeness, asdefined by P. Brown and P. Levinson (1987). Thus, dealing with politeness inverbal interaction from the point of view of pragmatics, the two linguists viewedhedges as a device to avoid disagreement, as a strategy or simply an expression ofpoliteness. From this point of view, hedging can be used to be more polite in anappropriate situation by softening a command or a request and expressing one’sweak commitment to the utterance. A similar point of view is expressed byJ. House and G. Kasper who discussed hedges as a means of modifying certaintype of speech acts, especially requests and apologies (1981: 157).

Vagueness is another concept close to hedging as it refers, among otherthings, to the use of expressions that denote the impreciseness of quantity, orquality, like about, sort of, etc.

Aspects of hedging and modality

177

The most important concept that cuts across the area of hedges is that ofmodality: the relationship between the concepts of hedging and modality, the roleof modal verbs with respect to hedging will be dealt with in section 3 of this paper.

Academic writing seems to be one of the major fields where hedging isfrequently used. In this connection, many authors raised the question whyacademic writers obviously intend to tone down their own scientific findings.Theoretically speaking, three main motivations for using hedging can be counted.

i. Hedges are used to signal distance and to avoid absolute statements whichmight put scientists or writers in an embarrassing situation if subsequentconflicting evidence or contradictory findings arise. Hedging is thus used when theauthor does not wish to show an over-strong commitment to a particular conclusionor to express the truth of a claim too strongly.

ii. Hedges can be used as a strategy to be generally more polite concerningsocial interaction or negotiations.

iii. According to most linguists, a certain degree of hedging has becomeconventionalised, i.e., the function of hedges is simply to conform to an establishedwriting style, and a totally unhedged style would not be considered seriously byjournal editors. Thus, too direct or straightforward argumentation may give theimpression of over-confidence, which may offend some readers. By using hedges,the writer avoids claiming to be the only expert in the field and allows others todisagree and discuss about the subject.

2. Hedging in academic writing is identified by a large number of differentdevices (‘strategic stereotypes’), such as adverbs, adjectives, nouns, lexical verbs,modal verbs, prepositional and other expressions, hypothetical constructions.

2.1. AdverbsThere are two main types of adverbs which can function as hedges:

(i.) attitudinal adverbs and (ii.) approximators of degree.i. attitudinal adverbs:According to R. Quirk (1972: 511), attitudinal adverbs are disjuncts that

convey an attitude to the truth of a statement or can be used to soften what we say.The usual attitudinal adverbs, also considered as non-verbal modals, arerepresented by items such as apparently, arguably, conceivably, evidently, likely,perhaps, possibly, practically, presumably, probably, seemingly, virtually, etc.:

(1) a. This is probably due to the fact that Eskimos consume diets with ahigh content of fish. b. It was, arguably, the strongest leadership the department had ever hadand it used its resources well.ii. approximators of degree:Also referred to as ‘imprecision-markers’ or ‘downtoners’ (Quirk, 1972:

452), adverbs or approximators of degree, quantity, frequency and time areespecially useful when making generalizations, circumventing giving exactnumerical data, or lowering the effect of the force of the verb. Approximators ofdegree are represented by about, a little, almost, approximately, around, broadly,

Ioana MURAR

178

frequently, generally, nearly, partially, quite, rather, relatively, roughly, somewhat,typically, usually, etc.

(2) a. The length of the metal bar was approximately 22 cm. b. His views on the matter were quite well received. c. They are both from roughly the same period in the middle of the

sixteenth century.2.2. AdjectivesCertain adjectives, also referred to as modal adjectives or ‘probability’

adjectives, convey an attitude to the truth of a statement, such as conceivable,possible, probable, likely, unlikely as in the examples under (3):

(3) a. It is likely that the experiment will stretch on for another hour. b. With English becoming more important, it is probable that more students will take the subject seriouslyAs we can see in the examples above, the construction with modal

‘probability’ adjectives makes use of a dummy subject (the impersonal anticipatorypronoun it) to begin a sentence. It helps to front the claim giving it moreprominence in the proposition. The construction also necessitates the use of a that-clause to complete the sense of the proposition.

2.3. NounsThere are also some nouns which convey a similar attitude, to the truth of a

statement, such as assumption, claim, estimate, possibility, probability, suggestion,tendency, etc.:

(4) There is a tendency to under-declare the amount of taxes to be paid.2.4. Lexical verbs

An important category which can function as hedges is represented bylexical verbs, or the so-called speech act verbs, used to perform acts such asdoubting and evaluating rather than merely describing. Since there is a gradation inthe intensity of the claims made, lexical verbs can be divided into those whichexpress strong certainty and weak certainty. Strong certainty can be indicated byverbs such as: to demonstrate, to indicate, to justify, to point to, to prove, to reveal,to show, while weak certainty can be indicated by verbs such as: to appear, toargue, to assume, to believe, to estimate, to imply, to propose, to seem, tospeculate, to suggest, to surmise, to tend, to think, etc. Each structure thereforeillustrates a specific stance chosen by the writer or speaker in conveying theintended message.

The following examples (under 5) illustrate some of the ways in whichhedging may be used to deliberately convey an attitude of uncertainty, by means ofverbs expressing weak certainty:

(5) a. The graph suggests that there was a dip in the sale of cars between the months of January to May. b. Japan’s GDP now seems to have shrunk by 0.5 % in 1998. c. The new regulations appear to safeguard the interests of women, but they do not.


179

Statements may be hedged by the use of impersonal it-constructions withpassive voice which enables the speaker or writer to avoid the more directcommitment to a proposition, which a first person I/we + active voice might create(Carter/McCarthy, 2006: 283). This difference can be seen if we compare theexamples under (6): in (6a), by using an impersonal construction which excludesthe speaker or writer as a subject, (s)he establishes even more distance towardshis/her utterance, while in (6b) the first person I + active voice (suggest) creates amore direct and personal commitment to a proposition.

(6) a. It is suggested that the analytic procedures illustrated in this paper be applied to more widely-used oral testing instruments in order to evaluate their utility. b. I suggest that the analytic procedures illustrated in this paper be

appliedSuch impersonal it-constructions may also be used simply to hedge a

proposition by attributing it to other, unnamed experts. A range of impersonal it-expressions are common in academic texts to attribute propositions to unnamedpeople. The expressions include: It is (widely) accepted, It is generally agreed, It isbelieved, It is/has been claimed, it is/has been said, It is/has been suggested:

(7) Literature, it is claimed, seeks to recapture and reconstruct tradition.The use of a raised subject as an alternative to the impersonal anticipatory

pronoun it, similarly, enables the speaker or writer to make a less direct andpersonal commitment to a proposition. Common passive expressions of this typeinclude: be believed to, be claimed to, be considered to, be found to, be said to, beseen to, be shown to, be thought to:

(8) The value placed on children is believed to have changed from pre- industrial societies to the present time.2.5. Prepositional phrases and other expressionsIf a speaker wants to establish even more distance towards his/her utterance,

(s)he can fulfil this by using certain prepositional phrases and other expressions.Common expressions used as hedges include: as a (general) rule, broadlyspeaking, generally speaking, in a sense, in a way, in most cases, in the majority ofcases, in principle, in some senses, in some/many respects, more or less, roughlyspeaking:

(9) a. There are, broadly speaking, three ways in which this is done. b. He was, in a sense, given a blank cheque to negotiate the new South Africa. c. The officers were more or less able to dictate terms to successive governments.3. Modal verbsThis section of the paper will focus on hedging by means of the modal

auxiliary verbs because this seems to be one of the most frequent and most obviousways of expressing tentativeness in contemporary everyday English. Modalauxiliary verbs are considered to be the most widely used means of expressing

Ioana MURAR

180

modality in English academic writing, the concepts of modality and hedgeoverlapping especially in the case of the modal verbs with epistemic meanings.

Modal verbs not only tone down a statement, but, they also have someimpact on its meaning. Geoffrey Leech differentiates between the use of modals interms of logical notions in contrast to “the psychological pressures which influenceeveryday communication between human beings.” (Leech, 1974: 67). With regardto hedging, a certain degree of uncertainty can be regarded as psychologicalpressure which creates need to use auxiliaries as hedging techniques. Theimportance of modals used as a hedging technique can be seen if we compare howan original statement without any hedging devices, as in (10a) changes in its degreeof certainty, as in (10b):

(10) a. This medicine will help you to recover quickly. b. I believe that this medicine could help you to recover quickly.Thus, (10.a.) states a proposition as a fact, while (10.b.) uses hedges to

distance oneself from that statement.Broadly speaking, there are some usages of the modal auxiliary verbs which

are more frequent in academic style than in general English. According toCarter/McCarthy (2006: 280), academic English often needs to state possibilitiesrather than facts, and academics frequently hypothesise and draw tentativeconclusions. The most tentative modal auxiliary verbs discussed in this section arecan, could, may, might, would, should.

Can: Out of the basic meanings of can (ability, possibility, permission) it is‘possibility’ which is relevant for hedging. ‘Possibility’ expressed by can refers tothe ‘external circumstances’ making something possible (cf. Coates, 1983: 93).Can is often used to make fairly confident but not absolute assertions, in contrastwith could, might or may:

(11) a. Meteor observers can benefit from these low-light cameras. b. Countries with higher-yielding currencies can still make interest-rate savings, albeit much reduced from last year.Could is used for more tentative assertions than can:(12) a. The experiment on cloning could be dangerous to humanity. b. Concerns that naturally low cholesterol levels could lead to increased mortality from other causes may well be unfounded.In (12b) we can observe the cumulative hedging effect, since both the main

and the subordinate clauses are hedged.May: When hedges are taken to be modifications of the commitment to the

truth-value of propositions, for example, the modal auxiliary may is always listedas a typical example. Thus, the proposition It may be true is a hedge but also anexpression of epistemic modality.

A particular use of may, which is very common in academic texts, is todescribe things which are likely to occur or which normally do occur. In this usagemay is a formal equivalent of can:

(13) a. There may, of course, be political reasons for EC countries to issue in ecus.


181

b. […] more capital may mean the firm uses less labour, increasing the output per worker.The use of the modal verb may is sometimes realized in perfective forms

which express unfulfilled or unrealized actions or events:(14) This change may also have been in progress in other countries.Might: Just as could, the modal verb might is used for more tentative

assertions:(15) Such a measure might be more sensitive to changes in health after specialist treatment.Would: The modal verbs expressing deontic values are sometimes

interpreted as hedges. For example, in English the hypothetical modal verb wouldcould be seen as a hedge because it makes an utterance non-categorical.

Would is frequently used to hedge assertions which someone mightchallenge and to make argumentative claims less direct when used with speech-actverbs such as advocate, argue, assume, claim, propose, suggest:

(16) a. Theoretically, one would assume that this increased bacterial mass would synthesize more enzymes. b. These findings would suggest the following interpretation… c. We would therefore propose a methodological approach.Would is also frequently used with verbs indicating weak certainty such as

appear and seem, as in (17a). The full effect of the modal verb can best beobserved by removing it from the example sentence. Thus, the sentence without themodal verb would is more assertive (15b):

(17) a. It would seem that in this domain, as in many others, the north was more favoured than the south. b. It seems that in this domain, as in many others, the north was more favoured than the south.Should: The modal verb should allows the speaker or writer to describe

desired or ideal situations. It is less strong than must.(18) To assess different advantages and disadvantages in other

circumstances, the chosen method should be examined critically before use.Should is also used to hedge conclusions and predictions, but it expresses

confidence in the probability that a situation will occur in a particular way:(19) The overall agreement of the results should allow us to accept them withsome confidence.Ought to is occasionally used in academic style to hedge conclusions and

predictions, but is much less frequent than should:(20) New technology ought to make this easier.As we can se from these examples, there is a gradation in terms of the

strength of the claims made. Sentence (14) which has already been cited above,will serve as an illustration:

(21) This change may also have been in progress in other countries.The use of may here indicates that things „are likely to occur or […]

normally do occur” (Carter/McCarthy 2006: 280).

Ioana MURAR

182

If we freely changed the modal verb in this sentence, it would immediatelyget a different value:

(22) This change can also have been in progress in other countries. In contrast to the use of may, this sentence expresses a more confident

attitude of the speaker or author. Perhaps this is due to the more variable form ofcan, which is open to several ambiguous meanings. J. Bybee and S. Fleischmanargue that the modal auxiliary can has undergone a historic development „fromability meanings to permission meanings to root possibility meanings” (1995: 64).Thus, the use of can is not as limited in its meaning as may, and also implies morecertainty when interpreted as a marker of (physical) ability.

If we compare the former sentence with still other variants, the versionemploying can still seems to contain a higher degree of certainty:

(23) a. This change might also have been in progress in other countries. b. This change could also have been in progress in other countries.These alternatives reveal that could and might are being used in order to

make more tentative assertions. All in all, these comparisons allow theestablishment of a hierarchy of certainty. From the most tentative and uncertain tothe most confident, the modal verbs can be placed in the following order:

i. could / mightii. mayiii. canA. Downing and P. Locke (2002: 184) suggest that some negated modal

verbs are used by speakers to avoid committing themselves to an opinion. Theresponses I wouldn’t know, I wouldn’t like to say, I can’t think, I can’t (really) sayhave the pragmatic function of hedging.

G. Clemen (2002: 41-49) conducted a survey of hedging in economic texts,in order to establish the frequency with which this technique may be found inperiodicals dealing with political economy and economic affairs. The author’sfindings are that modal auxiliary verbs occur with a wide range of frequency: mayis the ‘front runner’, making up a total of 68 tokens, followed by would with 42,can/cannot with 40, should, with 35, could with 28 (no past tense context), mustwith 12 tokens and ought to, with only 3 tokens. Clemen pointed out that instancesof the modal verb will were not recorded, because their incidence in the textsexpress mainly the notion of determination (in the first person) or prediction /forecast (in the third person), or are used habitually.

We can sum up this section by saying that various degrees of certainty canbe expressed by different modal auxiliary verbs. That means the question is notonly whether it is reasonable to use a modal auxiliary but also to consider whichauxiliary is appropriate to use in a particular context. The modal verbs can, may,could and might present different degrees of likelihood: they vary in their degree ofcertainty, and therefore must be used according to the speaker’s degree of certaintyof his claim. Thus, the two modals can and may are used to present a high degreeof likelihood, can being the stronger one of the two: there is more doubt in using


183

may than can. In contrast, could presents something rather unlikely or less positiveabout the fact it conveys.

4. Compound hedgesA special type of hedging is represented by compound hedges, that is to say,

hedging factors which tend to reinforce one another in clusters occurring in thesame sentence. The commonest forms of compound hedges (phrases made up ofseveral hedges) are of two types:

i. One of these two forms is represented by a modal auxiliary combined witha lexical verb that has a hedging content. Typical examples for this type are thephrases it would appear, or it may suggest;

ii. The other form is represented by a lexical verb that is followed by ahedging adverb or adjective where the adverb or adjective reinforces the hedgealready inherent in the lexical verb. Typical examples for this type are the phrasesit seems reasonable, it seems probable; it seems likely.

Another criterion of classifying compound hedges is by taking into accountthe number of hedges occurring in the same sentence. According to this criterionwe can identify three types of compound hedges: i. double hedges (phrases madeup of two hedges); ii. Triple / treble hedges (phrases made up of three hedges); iii.quadruple hedges (phrases made up of four hedges), as in (24):

i. double hedges: it would indicate that;ii. triple / treble hedges: it seems reasonable to assume that;iii. quadruple hedges: it would seem somewhat unlikely thatWe present some compound hedges in the sentences under (25):(24) a. I believe that this medicine could help you to recover quickly. b. This pamphlet could probably serve as a text for history lessons. c. Our results seem to suggest that in Third World countries the

extensive se of land to grow exportation products tends to impoverishthese countries’ populations even more.

d. Our analyses suggest that high doses of the drug can lead to relevant blood pressure reduction.Thus, in (24a), the two hedging factors, the lexical verb believe and the

modal verb could help the speaker to distance himself from the statement, incomparison with the same proposition stated as a fact: This medicine will help youto recover quickly.

Similarly, in (24b), the tentativeness of the statement is emphasised by thecombination of two hedging factors, the modal verb could and the adverb probably.

In (24c), the epistemic verb seem combined with the modal lexical verbsuggest allows the speaker to avoid making a categorical statement and to negotiatesome degree of flexibility for his claims.

In (24d) the authors are presenting a claim to the scientific community whiletrying to convince their readers of the relevance of their findings. But, in doing so,they remain somewhat vague because they cannot claim to have the final word onthe subject.

Ioana MURAR

184

5. ConclusionsHedging represents an absence of certainty, being used to describe any

linguistic item or strategy that can tone down statements, comments and opinions.Hedging techniques can be used when we do not wish to show an over-strongcommitment to a particular conclusion or express the truth of a claim too strongly.

There are several concepts that are linked to the linguistic devices of ‘hedge’and ‘hedging’, such as politeness phenomena, vagueness and modality.

Hedging in academic writing is readily recognizable by the presence ofcertain ‘strategic stereotypes’, such as lexical verbs, modal auxiliary verbs,epistemic adverbs and adjectives, hypothetical constructions.

The modal auxiliary verbs represent one of the most frequent and obviousways of expressing tentativeness in contemporary English. The concepts ofhedging and modality overlap especially in the case of the modal verbs withepistemic meanings: can, could, may, might, would, should.

Compound hedges – a special type of hedging – are represented by two,three or four hedging factors which tend to reinforce one another in the samesentence.

BIBLIOGRAPHY

*** Longman Dictionary of Contemporary English, Edinburgh, Pearson EducationLimited, 2005.

Brown, Penelope, and Levinson, Stephen, Politeness. Some Universals inLanguage Usage, Cambridge, CUP, 1987.

Bybee, Joan and Fleishman, Suzanne (eds.), Modality in Grammar and Discourse,Amsterdam, John Benjamins, 1995.

Carter, Ronald and McCarthy, Michel, Cambridge Grammar of English: AComprehensive Guide, Cambridge, CUP, 2006.

Clemen, Gudrun, “Hedging in English Journalistic Economics”, in Proceedings ofthe University of Vaasa. Interkulturelle WirtschaftskommunikationForschungsobjekte und Methoden, Vaasa, 2002, pp. 41-49.

Coates, Jennifer, The Semantics of the Modal Auxiliaries, London, Croom Helm,1983.

Downing, Angela and Locke, Philip, A University Course in English Grammar,London/New York, Routledge, 2002.

House, Juliane and Kasper, Gabriele, “Politeness markers in English and German”,in Coulmas, F. (ed.), Conversational Routine, The Hague, Mouton, 1981,pp. 157-185.

Lakoff, George, “Hedges: A study in meaning criteria and the logic of fuzzyconcepts”, in Papers from the Eighth Regional Meeting of ChicagoLinguistics Society, Chicago, Chicago University Press, No. 8, 1972,pp. 183-228.

Leech, Geoffrey Neil, Meaning and the English Verb, London, Longman, 1974.


185

Palmer, Frank, Mood and Modality, 2nd ed., Cambridge, Cambridge UniversityPress, 2001.

Quirk, Randolph, Greenbaum, Sidney, Leech, Geoffrey, and Svartvik, Jan, AGrammar of Contemporary English, Harlow, Essex, Longman, 1972.

Wales, Katie, Dictionary of Stylistics, 2nd ed., London, Longman, 2001.

RÉSUMÉ

L’article met en discussion les concepts de ‘hedge’ et de ‘hedging’ dans lelangage scientifique, de même que leurs formes de réalisation.

Dans la première partie de l’article on fait une brève présentation desconcepts de ‘hedge’ et de ‘hedging’, employés pour décrire toute unité ou stratégielinguistique qui indique un manque de certitude, ou qui atténue les énoncés,commentaires ou opinions.

On y discute ensuite l’application du concept de ‘hedging’ dans le domainede la pragmatique, en tant que modalité de réalisation des stratégies decommunication, en liaison avec d’autres concepts tels l’expression de la politesse,l’atténuation, l’imprécision, la modalité. Le concept de ‘hedging’ dans le langagescientifique peut être identifié par la présence de stratégies linguistiques telles lesverbes lexicaux, les auxiliaires de modalité, les adverbes et les adjectifsépistémiques, les constructions hypothétiques. Les auxiliaires de modalité,notamment ceux qui ont des valeurs épistémiques (can, could, may, might, would,should) constituent l’une des catégories les plus importantes par lesquelles seréalise ce concept en anglais contemporain.

186

SEMANTICA POLITEŢII

Emilia PARPALĂ

1. Etimologie şi metaforă. Termenul politeţe este, la origini, derivatulsubstantival al unui verb (lat. polire), care desemna şlefuirea, polizarea pieselorunui mecanism pentru a funcţiona mai bine. În ebraică, cuvântul este format pe unradical care semnifică „a turna metale, a topi, a dizolva”.

Prin extensie metaforică, termenul a ajuns să desemneze netezireaasperităţilor caracterului, a conduitei, pentru a nu-i răni pe ceilalţi – condiţie asocializării (gr. politicos „om social”). Politeţea normează viaţa socială şi face cainteracţiunile dintre indivizi să nu fie neplăcute, ci respectuoase şi pline decurtoazie. Se pune astfel un semn de egalitate între politeţe şi civilizaţie (în latină,urbanitas „politicos” era opus lui rusticus; utilizarea actuală a cuvântului ţăran cainsultă evocă acest sens originar). Substanţă „polizantă şi onctuoasă”, politeţea este„un emolient, un lubrifiant, balsamul care unge maşinăria interacţională” (Kerbrat-Orecchioni, 1992: 300-301). Ea permite subiecţilor sociali să reducă tensiunile,inducându-le confort şi plăcere. Ca şi surâsul, e dezarmantă şi confirmativă:gesturile de politeţe care îţi sunt adresate îţi arată că exişti, că eşti (ceva) pentrucelălalt.

În modelul dual al comunicării elaborat la Palo Alto, politeţea manifestăaspectul analogic, relaţional al comunicării, nu pe cel de informaţional, deconţinut. Câmpul ei semantic cuprinde termeni ai relaţiei (bunăvoinţă, bunelemaniere, civilitate, curtoazie, etichetă, tact, urbanitate etc.) şi termeni ai scalarităţii(overpoliteness, underpoliteness (Leech, 1983)) ori ai adresabilităţii (self-politeness). Faţă de aceştia, politeţe funcţionează ca un arhilexem.

Lingvista franceză Catherine Kerbrat-Orecchioni (1992: 300) a propustermenul politessologue „specialist în câmpul teoretic al politeţii”, fărăcorespondent (deocamdată) în limba română.

2. Politeţea în sens comun şi politeţea în sens tehnic. Politeţea este unfenomen pluricodic, întrucât regulile ei funcţionează atât pentru a c ţ i u n i(codurile bunelor maniere, eticheta), cât şi pentru v o r b i r e (aspectul strategic,de „artă a conversaţiei”).

Ca şi argumentarea, politeţea corespunde, în pragmatică, unui concept tehnicşi doar sub unele aspecte poate fi asimilată cu ceea ce numim în mod empiric„politeţe”. Principiul politeţii nu este un fenomen pur lingvistic, ci unul pragmatic,aflat la interfaţa limbă – societate – cogniţie.

2.1. În mod curent, termenul politeţe este înţeles ca atitudine/conduită/comportament amabil, conform cu buna-cuviinţă şi cu respectul reciproc (cf.

Semantica politeţii

187

DEX2: 820). Perspectiva empirică asupra politeţii este „fundamental prescriptivă”şi implică percepţia unei societăţi structurate ierarhic (Liliana Ionescu-Ruxăndoiu,2003; 60); a fi politicos înseamnă „a respecta anumite norme de comportament carefuncţionează prin tradiţie, într-o comunitate dată” (Liliana Ionescu-Ruxăndoiu,1995: 84). Respectul de sine şi respectul pentru celălalt constituie o artă areciprocităţii: cine se conformează obţine recunoaştere socială (politeţerecompensată), cine adoptă comportamente transgresive este marginalizat(impoliteţe – taxată de opinia publică). Codul penal sancţionează lipsa de respect aceluilalt ca fapt antisocial: injuria, defăimarea, rasismul, violenţa verbală şicomportamentală.

Ca expresie a mentalităţii, politeţea este un fenomen dinamic, conotat etnic;dacă modernitatea i-a adus o şlefuire maximă, postmodernitatea pare mult mairelaxată sub aspectul comportamentului normativ. În perioada interbelică, grija faţăde celălalt, buna-cuviinţă, sancţionarea impoliteţii – cei şapte ani de acasă – eraunorme bine stabilite şi respectate. Comunismul „a mitocănit România”, pentru cătot ce ţinea de bunele maniere (pălăria, sărutatul mâinii, venitul în vizită cu uncadou, apelativele „doamnă”/„domnule” etc.) a fost suprimat brutal. Generaţii decopii „cu cheia de gât” au crescut spontan şi în ignoranţă. După 1989, în numelelibertăţii şi al democraţiei, oamenii cred că-şi pot permite orice, iar opinia publicănu este ea însăşi „educată” să ia atitudine. Sub imperativul eficienţei, al vitezeimaxime, politeţea de tranziţie pare mai mult un moft, decât o necesitate. Unii tineride azi o refuză şi se comportă „pe dos”, pentru a-şi sublinia identitatea ca diferenţăfaţă de lumea „de odinioară”, constrânsă de formule desuete, ridicole şi jenante,„expirate” odată cu lumea părinţilor şi a bunicilor.

2.1.1. Literatura „comportamentală”. Înainte ca primele teorii ale politeţiisă fie formulate, a existat o literatură preştiinţifică, stereotipă şi normativă, care aredus politeţea la deferenţă şi la formalitatea expresiei. „Literatura decomportament”, despre etichetă şi bunele maniere, a proliferat în Europa începândcu secolul al XVI-lea (Il corteggiano de B. Castiglione), contribuind la şlefuireacomportamentului citadin. În România de azi, Codul bunelor maniere continuă săfie un succes al Editurii Humanitas. Politeţea este prezentată ca un auxiliar, uningredient preţios deprins în cei „şapte ani de-acasă”, şi nu ca o constantă acomportamentului comunicativ.

2.2. Sensul tehnic al politeţii este un construct teoretic – principiul politeţii– creat pentru a explica legăturile dintre uzul limbajului şi contextul social.Principiul politeţii este un concept pragmatic care subliniază natura strategico-teleologică a conversaţiei şi eficienţa schimburilor verbale orientate spre atingereaanumitor scopuri; el modifică radical concepţia curentă, atribuind politeţii osemnificaţie mai largă şi mai profundă, aceea de c o n s t a n t ă acomportamentului comunicativ, de premisă a dialogului (Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, 2003: 66) .

Emilia PARPALĂ

188

În sens comun, politeţea implică ideea de a n t i t e z ă: producerea unuicomportament opus celui nepoliticos. În sens pragmatic, specialiştii împărtăşescconcepţia s c a l a r ă asupra politeţii ca un continuum gradat şi nu ca o noţiunedihotomică (deşi un enunţ poate fi politicos, nepoliticos sau neutru).

2.2.1. Politeţea nu se referă doar la comportamentele nonverbale şiparaverbale (tonul şi mimica joacă un rol decisiv pentru efectul de politeţe); eaeste indisociabilă de politeţea verbală – un ansamblu de date lingvistice precise, denatură discursivă. Formele g r a m a t i c a l i z a t e ale politeţii întemeiază unregistru stilistic formal, care include: pronumele de politeţe, câteva locuţiunisubstantivale, acordul persoanei a doua singular cu persoana a doua plural averbului (limbile slave posedă o structură de contrast: apelarea familiară, prinprenume, urmată de acordul formal, cu verbul la persoana a doua plural),condiţionalul, imperfectul, ca „trecut de politeţe”, impersonalul etc.

Denis McQuail (1999: 81-82) semnalează, într-un studiu de caz, strânsaasociere a pronumelor englezeşti you „voi/dumneavoastră” şi thou „tu/dumneata”cu două dimensiuni fundamentale ale vieţii sociale: p u t e r e a şis o l i d a r i t a t e a. Cele două forme de singular ale pronumelor de adresare îşi auoriginea în formele latine tu şi vos, iar utilizarea formei de plural pentru a te adresaunei singure persoane este atestată în secolul al IV-lea, într-o adresare cătreîmpărat, când existau, de fapt, doi împăraţi. Forma vos s-a dezvoltat ulterior, înrelaţia cu cineva superior, indicând respect şi deferenţă. Forma de singular tu şi-arestrâns utilizarea la adresări către persoane inferioare sau către egali, înîmprejurări intime. Uzanţa: „superiorul spune T şi i se răspunde cu V” acaracterizat vreme de secole relaţia dintre părinţi şi copii, dintre nobilime şi supuşi,dintre stăpâni şi servitori, preoţi şi penitenţi, oameni şi animale etc. Forma T estedescrisă ca pronumele solidarităţii, datorită utilizării sale în comunicarea simetrică(între prieteni, colegi de muncă, rude etc.). Acolo unde puterea este asimetrică,forma vos este utilizată de ambele părţi, devenind reciprocă.; de asemenea, formade solidaritate T este utilizată reciproc pe o scară tot mai largă (în publicitate, deexemplu). Ambele tendinţe sunt explicabile prin creşterea democratizării şi arelaţiilor personale.

2.2.1.1. „Stilistica” politeţii. Din perspectivă lingvistică, politeţea a fostabordată abia la începutul secolului al XX-lea, în lucrările lui Charles Bally,întemeietorul stilisticii lingvistice (Le langage et la vie, 1913) şi ale lui F. Brunot(La pensée et la langue, 1922). Despre Înţelepciune şi politeţe a scris şi TudorVianu (1965), referindu-se la ritualizarea comportamentelor, la sacralizareaschimburilor verbale în lumea arhaică şi ceremonioasă imaginată de MihailSadoveanu; din titlul studiului deducem că Vianu a subordonat politeţeaprincipiului raţionalităţii, fără a teoretiza însă acest fapt.


189

3. Definire. Definiţiile ştiinţifice tradiţionale ale politeţii (şcoala idealistăgermană, şcoala sociologică franceză, funcţionalismul) au corelat formeledeferenţei cu factori psihologici, sociologici, estetici şi funcţionali.

·Aproape de uzul comun este şi definiţia lui G. Leech (1983: 131 şi 82),orientată tot spre coordonatele sociale şi psihologice ale comunicării: „forme decomportament care stabilesc şi menţin curtoazia – abilitatea participanţilor de a seangaja în interacţiuni sociale într-o atmosferă de relativă armonie”. Investit cufuncţia de a menţine echilibrul social, principiul politeţii nu numai că interfereazăcu principiul cooperării, dar îl şi condiţionează, justificând presupunerea atitudiniicooperante a interlocutorilor.

· Pentru R. Lakoff, What You Can Do with Words: Politeness, Pragmatics,and Performatives, 1977, politeţea se defineşte prin mijloacele utilizate pentru aminimiza riscul confruntării în cadrul discursului, strategiile sale fiind gânditespecial pentru facilitarea interacţiunii. Considerată ca mecanism de reducere africţiunilor şi a riscurilor în comunicarea interpersonală, politeţea nu mai estelegată exclusiv de formalitate.

· Pe linia eficienţei schimburilor verbale, Penelope Brown & Stephen C.Levinson, Politenes: Some Universals in Language Usage, 1987, definescpoliteţea ca abatere de la principiul informativităţii, ca deviere de la eficienţamaximă a comunicării. A performa un act verbal altfel decât în cel mai clar şieficient mod implică, din partea vorbitorului, diferite grade ale politeţii. În teoriacelor doi autori politeţea este definită ca acţiune de redresare, efectuată pentru acontrabalansa efectul actelor de ameninţare a feţei (face threatening acts, abreviatFTA).

· Pentru Catherine Kerbrat-Orecchioni, Les interactions verbales, Tome2, 1992 (p. 163), politeţea are drept funcţie „prezervarea caracterului armonios alrelaţiei interpersonale” şi, implicit, neutralizarea conflictelor potenţiale. A fipoliticos – spune autoarea – nu înseamnă „a avea maniere”, ci „pur şi simplu arecunoaşte existenţa celuilalt, a-i da o şansă” (p. 313).

· O definiţie similară la Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Conversaţia. Structurişi strategii, 1995 (p. 84): „Pragmatic, a fi politicos înseamnă a ţine în permanenţăseama de celălalt, a avea sentimentul unei responsabilităţi faţă de colocutor în totcursul interacţiunii verbale”.

· Din perspectiva contractului conversaţional, B. Fraser şi W. Nolen, TheAssociation of Deference with Linguistic Form, 1981, politeţea apare ca un set deconstrângeri impuse comportamentului comunicativ: a fi politicos înseamnă aacţiona în limitele termenilor şi ale condiţiilor contractului conversaţional în curs(apud Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, 2003: 97).

· Din perspectiva comportamentului politic, R.J. Wats, LinguisticPoliteness and Polite Verbal Behavior: Reconsidering Claims for Universality,1992, consideră politeţea drept o comportare politică egocentrică, marcatăsituaţional şi lingvistic. Politeţea pare a fi îndreptată spre receptor şi pare a fialtruistă; în realitate, constată Wats, este profund egocentrică, servind obiectiveleemiţătorului (apud Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, 2003: 98).

Emilia PARPALĂ

190

4. Politeţe şi/sau deferenţă. O specie particulară de politeţe este deferenţa„respect, stimă, consideraţie deosebită” (DEX2: 820). Specificitatea acestuicomportament rezidă în aceea că, reflectând statutul ierarhic al participanţilor, semanifestă ca subordonare simbolică faţă de celălalt (cu predilecţie în societăţileorganizate după principiul ierarhic, cum sunt Japonia, Coreea).

Unii cercetători ai comportamentelor culturale opun deferenţa politeţii, cuargumentele: (1) deferenţa se exprimă prin mijloace lingvistice, în timp ce politeţeadispune de mijloace mai diversificate şi (2) cele două comportamente nu au acelaşigrad de codificare: deferenţa este gramaticalizată, politeţea – nu. Kerbrat-Orecchioni include deferenţa în sfera politeţii, deoarece ambele pot figramaticalizate ori nu, reciproce sau nu, dependente de context sau nu (Kerbrat-Orecchioni, 1992: 164).

4.1. Către cine se îndreaptă politeţea?a. către alocutor, ca partener de interacţiune: a ţine seama de sentimentele

altei persoane;b. către delocutor (persoana a III-a); în japoneză, politeţea, faţă de ceea ce

Émile Benveniste numea „nonpersoană”, se manifestă prin faptul că ea nu trebuiedesemnată prin pronume personal, ci prin numele său;

c. către sine (self-politeness).

5. Maximă conversaţională sau principiu universal? Interpretată fie camaximă conversaţională, fie ca principiu discursiv general, politeţea este unuldintre capitolele importante, dar controversate ale pragmaticii.

H.P. Grice (1991) a exclus fenomenele de politeţe din categoria maximelorsau a regulilor conversaţionale. Maxima „Fiţi politicos!” aparţine maximelor (şiimplicaturilor) nonconversaţionale, dependente de sensul convenţional alcuvintelor şi de fondul de cunoştinţe, deci de maxime/reguli de natură „estetică,socială sau morală”.

R. Lakoff (1973) a propus completarea maximelor conversaţionale ale luiGrice (1975) cu maxima de politeţe, iar G. Leech (1983) a decelat submaximele depoliteţe care dirijează comportamentele conversaţionale.

Cea mai importantă şi cea mai coerentă teorie pragmatică despre politeţeaparţine autorilor Penelope Brown & Stephen Levinson: Universals in LanguageUsage. Politeness Phenomena, 1978, reeditată în 1987, fără modificări esenţiale,sub titlul Politeness: Some Universals in Language Usage. Prin considerareatipurilor de politeţe ca universalii ale comportamentului comunicativ strategic,autorii se situează pe o poziţie radical opusă lui Grice. Brown & Levinson au căutatsă găsească „patterns of message construction” sau „ways of putting things” şi săarate că aceste construcţii creează relaţii, operând fie ca accelerator, fie ca frânăsocială (Brown-Levinson, 1987: 231).

Postulatul universalităţii, evident în titlul lucrării lor şi construit pe bazastudierii societăţilor occidentale, relativ omogene, a fost împărtăşit de teoreticieniidin prima generaţie: interacţiunile verbale uzează de strategii de politeţe universale.


191

Investit cu funcţia de a menţine echilibrul social, principiul politeţii nu numai căinterferează cu principiul cooperării, dar îl şi condiţionează, justificândpresupunerea atitudinii cooperante a interlocutorilor (Leech, 1983: 82). Contextulcomunicativ şi cateva principii secundare – cum ar fi principiul alternanţei, aleconomiei, al exprimabilităţii, al ironiei – guvernează planificarea şi interpretareamesajelor.

În mod involuntar, Brown & Levinson relativizează ipoteza universalităţiiprin afirmaţia că actele lingvistice sunt afectate de circumstanţe de naturăextralingvistică, precum: distanţa socială, puterea relativă şi gradul de interferenţă aindivizilor implicaţi. Ei neglijează caracteristicile specifice interlocutorilor, cum arfi genul şi etnicitatea.

Trebuie să admitem că „graniţa dintre regulă conversaţională şi regulănonconversaţională este legată de o opoziţie fundamentală pentru teoriapragmatică: distincţia dintre principii pragmatice universale şi principii pragmaticedependente din punct de vedere cultural. Este evident că, din această perspectivă,maximele de conversaţie pretind la universalitate, în timp ce ar fi absurd să sedefinească regulile de politeţe ca reguli universale” (Moeschler-Reboul, 1999:233).

Pentru pragmaticieni, principiul politeţii este complementul necesar alprincipiului cooperativ, „ambele reglementând, prin intermediul maximelor pe carele subordonează, eficienţa schimburilor verbale” (Liliana Ionescu-Ruxăndoiu,1995: 84). Liliana Ionescu-Ruxăndoiu atrage atenţia asupra unei distincţii esenţiale:aceea dintre politeţea ca principiu general (politeţe a b s o l u t ă, la Leech) şipoliteţea ca formă practică de expresie a acestui principiu (politeţe r e l a t i v ă, laLeech). Politeţea este una dintre universaliile activităţii comunicative doar înprimul caz, ceea ce presupune acceptarea diferenţelor interculturale, diacronice,diatopice şi de cod lingvistic în al doilea caz; relativizând, Leech vorbea despreexces de politeţe (overpoliteness) şi despre politeţe insuficientă (underpoliteness).Politeţea absolută face obiectul pragmaticii generale, pe când cea relativă aparţinesocio-pragmaticii (Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, 2003: 99). În ambele cazuri, esenţaparadoxală a politeţii relevă caracterul ei scalar, nondihotomic şi dependenţa decontext.

BIBLIOGRAFIE

*** Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1996. (DEX2)Baylon, C., Mignot, X., La communication, Paris, Nathan, 2003.Brown, Penelope, Levinson, Stephen, Politeness: Some universals in Language

Usage, Cambridge, Cambridge University Press, 1987. (Brown-Levinson,1987)

Grice, H. P., „Logic and Conversation”, în Davies, S., (ed.), Pragmatics. A Reader,New York, Oxford, Oxford University Press, 1991. (Grice, 1991)

Emilia PARPALĂ

192

Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Conversaţia. Structuri şi strategii. Sugestii pentru opragmatică a românei vorbite, Bucureşti, Editura ALL, 1995. (LilianaIonescu-Ruxăndoiu, 1995)

Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmaticălingvistică, Bucureşti, Editura ALL EDUCAŢIONAL, 2003. (LilianaIonescu-Ruxăndoiu, 2003)

Kerbrat-Orecchioni, Catherine, Les interactions verbales, Tome II, Paris, ArmandColin, 1992. (Kerbrat-Orecchioni 1992)

Leech, G.N., Principles of Pragmatics, London, New York, Longman, 1983.(Leech, 1983)

Marinescu, Angela, Codul bunelor maniere astăzi, Bucureşti, Humanitas,2002

McQuail, Denis, 1999, Comunicarea, Iaşi, Institutul European, 1999. (McQuail,1999)

Moeschler, J., Reboul, A, Dicţionar enciclopedic de pragmatică, Cluj, EdituraEchinox, 1999. (Moeschler-Reboul, 1999)

Rovenţa-Frumuşani, Daniela, Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze, Bucureşti,Editura Tritonic, 2004.

Vianu, Tudor, „Înţelepciune şi politeţe”, în Studii de literatură română şiuniversală, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1965. (Vianu, 1965)

RÉSUMÉ

1. La sémantique de la politesse inclut un sens empirique (prescriptif,comportemental) et un sens pragmatique : le principe de la politesse. La politessereprésente l’ensemble des stratégies linguistiques qui servent à instituer, àmaintenir, à développer les relations interpersonnelles.

2. Le principe de la politesse, situé au niveau de la relation et de lapersuasion, représente le complément nécessaire du principe de la coopération, axésur le contenu et sur l’information. Les deux principes pragmatiques de baseexpriment la rationalité de la communication orientée vers un but.

193

MORFOLOGIA VERBELOR ACTIVE ÎN DOOM2

Silvia PITIRICIU

Ediţia a II-a a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbiiromâne (DOOM2) aduce reglementări la nivelul normelor ortografice, ortoepice şimorfologice privind, pe lângă alte părţi de vorbire, verbul. Element esenţial încomunicare, verbul a făcut obiectul multor studii de lingvistică românească1. Unelecercetări mai recente pun în evidenţă dinamica verbului în româna actuală2.

Faţă de DOOM1, urmare a evoluţiei înregistrate în toate domeniile deactivitate în ultimele două decenii, inventarul verbelor din DOOM2 a crescut cuaproape 300 de cuvinte-titlu noi, iar normele referitoare la peste 500 de verbeexistente în prima ediţie a dicţionarului au suferit anumite modificări.

DOOM2 formulează normele morfologice şi ortografice ale verbelor(indicând formele acceptate de limba literară); odată cu acestea, se facediferenţierea între verbele active şi cele reflexive. Alături de forma-tip a verbului,sunt precizate informaţii legate de uz: pe lângă verbele care aparţin limbii literare,cele mai numeroase, sunt menţionate formele populare, regionale, familiare,livreşti, argotice, învechite, rare. Utilizarea corectă din punct de vedere gramaticalşi în registrul stilistic adecvat a verbelor a devenit o necesitate în limba românăactuală. S-a constatat, nu de puţine ori, că nivelul cultural al vorbitorului nu-ipermite utilizarea formelor verbale într-un registru stilistic adecvat actului decomunicare. Trecerea cu uşurinţă dintr-un registru în altul, de la „literar” spre„neliterar” ori invers, are ca rezultat fie neînţelegerea, fie ridicolul.

Modificarea normelor antrenează, prin reordonarea variantelor, schimbări deconjugări3.

Dintre verbele active de conjugarea I (cu sufixul infinitival -a şi cu sufixul-Ø la indicativ prezent) sunt literare: a astupa, a binemerita, a continua, a depăna,a dezaproba, a dezghioca, a dezintoxica, a dezumfla, a enumera, a evapora, afremăta, a ignora, a inunda, a iriga, a înfiripa, a înfoia, a îngăima, a legăna, aperturba, a ploua, a preschimba, a sfârteca, a transfera, a transpira, a ţuguia, auita; aparţine registrului popular a deşerta; este regional a îniepta; livresc aexhiba; rar a despinteca.

Schimbările de norme morfologice la această conjugare privesc mai multeaspecte:

Au fost eliminate unele variante recomandate în DOOM1: indicativul prezent3 sg. evaporă, înfoaie, perturbă (cf. evaporă/evaporează, înfoaie/înfoiază,perturbă/perturbează, în DOOM1). Varianta a trecut ca primă formă: 1 sg. depăn,legăn (cf. deapăn/depăn, leagăn/legăn), 3 sg. ignoră, înfiripă, ţuguie (cf.ignorează/ignoră, înfiripează/înfiripă, ţuguiază/ţuguie).

Silvia PITIRICIU

194

Variantele în DOOM2 cunosc o nouă ierarhie: indicativul prezent 1 sg.îngăim/îngaim, 2 sg. îngăimi/îngaimi (cf. îngăim, îngăimi în DOOM1).

Sub influenţa uzului, au fost acceptate în normă la persoana 1 sg. continui,enumăr (cf. continuu, enumer, simţite ca forme preţioase, pedante).

Paradigma defectivă se extinde la indicativ prezent: 1sg. binemerit, 2 sg.binemeriţi, 3 sg. binemerită şi la conjunctiv prezent să binemerit, să binemeriţi, 3sg. să binemerite (cf. DOOM1, unde se specifică faptul că se foloseşte numai latimpurile compuse şi trecute).

Au primit altă încadrare faţă de DOOM1, având în vedere criterii diferite declasificare, respectiv fără sufixul -ez la indicativ prezent, verbele a exhiba şi airiga: 3 sg. exhibă, irigă (cf. exhibează, irighează, în DOOM1).

A fost corectată paradigma verbului a reda la indicativ imperfect: 3 sg.redădea (cf. reda, în DOOM1) şi la mai-mult-ca-perfect: 1 pl. redăduserăm.

Cojunctivul prezent al unor verbe a suferit modificări fonetico-grafice înradical: 3 sg. să freamăte, să deşerte (cf. să fremete, să deşarte, în DOOM1).

Dintre verbele active de conjugarea a II-a (cu sufixul infinitival -a şi cusufixul -ez-/-eaz- la indicativ prezent) sunt literare: a alega, a anastomoza, acartela, a decerna, a defula, a degaja, a demixta, a dezacorda, a dezactiva, adezaera, a dezafecta, a dezaglomera, a dezamorsa, a dezarma, a dezarticula, adezasimila, a dezavantaja, a dezaxa, a dezechilibra, a dezechipa, a dezemulsiona,a deziluziona, a dezincrusta, a dezinfecta, a dezinfesta, a dezinflama, a dezinforma,a dezinsectiza, a dezintegra, a dezobstrua, a dezodoriza, a dezonora, adezorganiza, a dezosa, a dezoxida, a dezumaniza, a diagnostica, a diftonga, afranjura, a inaugura, a împământa, a împreuna, a înapoia, a înaripa, a înarma, aîngemăna, a obiecta, a oblitera, a neutraliza, a prescurta, a prognostica, arestaura, a restructura, a seda, a subalimenta, a subaprecia, a subarenda, asubestima, a subevalua, a subiectiva, a subînchiria, a sublinia, a subordona, atransfigura, a transplanta; populare: a descotoşmăna, a pitula, a tupila; esteregional: a dăula; sunt învechite şi populare: a întraripa, a întrarma; este livresc adezavua; sunt rare: a destruna, a dezabona, a dezadapta, a transfuza.

La unele verbe încadrate la această conjugare sunt eliminate variantele dinDOOM1: indicativul prezent 3 sg. decernează, împreunează, îngemănează (cf.decernează/decernă, împreunează/împreună, îngemănează/îngeamănă), dar şiprognostichează, pitulează (cf. prognostichează/pronostichează, pitulează/tupilează, în DOOM1, unde varianta se justifică prin forma-tip a verbelor: aprognostica/pronostica, a pitula/tupila); conjunctivul prezent 3 sg. să decerneze,să îngemăneze (cf. să decerneze/să decearnă, să îngemăneze/să îngemene).

A trecut de la conjugarea a VI-a la conjugarea a II-a verbul a descotoşmăna:1 sg. descotoşmănez (cf. a descotoşmăni, 1 sg. descotoşmănesc).

Verbele active de conjugarea a III-a (cu sufixul infinitival -î şi cu sufixul -Øla indicativ prezent) sunt literare: a coborî, a doborî, a omorî, a tăbărî, a vârî; esteînvechit a pogorî.

Verbele active de conjugarea a IV-a (cu sufixul infinitival -i, sufixul -Ø laindicativ prezent şi cu omonimie desinenţială 3 ind. prez. = 6 ind. prez.) prezintă o

Morfologia verbelor active în DOOM2

195

situaţie asemănătoare cu cele de conjugarea a III-a. Sunt literare: a contribui, adăinui, a diferi, a restitui, a şovăi, a ţârâi, a zdroncăni; populare: a forfăi, a lălăi;este regional a onănăi; sunt familiare: a molfăi, a şontâcăi; familiare şi populare: amocăi, a năzări.

La verbele de conjugarea a IV-a sunt eliminate variantele din DOOM1 laindicativ prezent: 1 sg. şovăi (cf. şovăi/şovăiesc), 3 sg. mocăie, molfăie, şontâcăie,ţârâie, zdroncăne (cf. mocăie/mocăieşte, molfăie/molfăieşte, şontâcăie/şontâcăieşte, ţârâie/ţârâieşte, zdroncăne/zdroncăneşte) sau varianta trece ca primăformă: 3 sg. lălăie, onănăie (cf. lălăieşte/lălăie, onănăieşte/onănăie), 3 pl. dăinuie(cf. dăinuiesc/dăinuie).

Conjunctivul prezent are caracteristici asemănătoare aproape la aceleaşiverbe: 3 sg. să mocăie, să molfăie, să năzară, să şontâcăie, să şovăie, să ţârâie, săzdroncăne (cf. 3 sg. să mocăie/să mocăiască, să molfăie/să molfăiască, sănăzară/să năzărească, să şontâcăie/să şontâcăiască, să şovăie/să şovăiască, săţârâie/să ţârâiască, să zdroncăne/să zdroncănească) sau 3 sg. să dăinuie, săforfăie, să lălăie (cf. să dăinuiască/să dăinuie, să forfăiască/să forfăie, să lălăiască/să lălăie).

Verbele active de conjugarea a V-a (cu sufixul infinitival -i, sufixul -Ø laindicativ prezent şi cu omonimie desinenţială 1 ind. prez. = 6 ind. prez.) suntliterare: a bombăni, a dezamăgi, a dezobişnui, a mirosi, a zurui.

Au primit altă încadrare faţă de DOOM1, prin trecerea de la conjugarea aVI-a la conjugarea a V-a: indicativul prezent 3 sg. bombăne, 1 sg. şi 3 pl. zurui (cf.3 sg. bombăneşte, zuruiesc/zuruie) şi la conjunctiv prezent: 3 sg. să bombăne, săzuruie (cf. 3 sg. să bombănească, să zuruiască/să zuruie).

Verbul a fi a înregistrat modificări de natură morfologică, pe lângă cele denatură fonetico-grafică, odată cu ultima reformă ortografică: la indicativ prezent1sg. şi 3 pl. sunt, forma literară. DOOM2 menţionează şi formele scurte l sg. -s(mi-s, ţi-s, ni-s, vi-s, ăştia-s ş.a .), îs ca regionale.

Verbele active de conjugarea a VI-a (cu sufixul infinitival -i şi cu sufixul-esc-/-eşt- la indicativ prezent) sunt literare: a cruci, a înavuţi, a înălbăstri, aînălbi, a înăspri, a îndoi, a ochi, a putrezi, a răscoli, a restabili, a restatornici;populare: a înăcri, a năbuşi; regionale: a clătări, a o mâlci; familiare şi populare: ao sfecli, a o tuli; învechite: a făli, a înnemuri; este învechit şi regional a o codălbi;învechit şi popular a întrauri; argotic a o mierli; sunt rare: a adumbri, a desfătui, adezuni.

Norma s-a schimbat prin recomandarea ca literară a formei considerateînainte neliterară în cazul verbului a îndoi „a dubla”: la indicativ prezent 1 sg.îndoiesc (cf. 1 sg. îndoi, în DOOM1).

Varianta a trecut ca primă formă: la indicativ prezent 3 sg. năbuşeşte (cf.năbuşă/năbuşeşte în DOOM1) şi la conjunctiv prezent 3 sg. să năbuşească, sărăscolească (cf. 3 sg. să răscoale/să răscolească, să năbuşe/să năbuşească).

Verbele active de conjugarea a VII-a (cu sufixul infinitival -î şi cu sufixul-ăsc-/-ăşt- la indicativ prezent) sunt literare: a hotărî, a ocărî, a pârî, a urî;familiare şi populare: a borî, a zădărî; este rar a mohorî.

Silvia PITIRICIU

196

Verbele active de conjugarea a VIII-a (cu sufixul infinitival -ea) suntliterare: a apărea, a avea, a dispărea, a părea, a prevedea, a reapărea, a revedea,a transpărea, a vedea, a zăcea;

Verbele active de conjugarea a IX-a (cu sufixul infinitival -e şi cu sufixul deperfect simplu -u-, care este şi prim element component al sufixului de participiu)sunt literare: a aşterne, a concepe, a face, a petrece, a preface, a reface, a trece, avinde.

Verbele active de conjugarea a X-a (cu sufixul infinitival -e, cu sufixul deperfect simplu -se- şi cu sufixul de participiu -s) sunt literare: a arde, a merge, aprinde, a trage.

Verbele active de conjugarea a XI-a (cu sufixul infinitival -e, cu sufixul deperfect simplu -se- şi cu sufixul de participiu -t) sunt literare: a coace, a răscoace,a recoace, a rupe, a suge.

Nu prezintă modificări în flexiune în DOOM2, faţă de DOOM1, verbele deconjugarea a III-a, precum şi cele de la conjugarea a VII-a până la a XI-a, inclusiv.

Prezenţa în uz a variantelor morfologice pentru anumite verbe are urmareezitarea flexionară între două conjugări. Pentru exemplificare, am luat indicativulprezent, 3 sg. La conjugarea a VI-a/a IV-a sunt literare: biciuieşte/biciuie,biruieşte/biruie, cheltuieşte/cheltuie, chinuieşte/chinuie, ciocăneşte/ciocăne,clănţăneşte/clănţăne, dăngăneşte/dăngăne, mântuieşte/mântuie, zgândăreşte/zgândăre. La conjugarea a IV-a/a VI-a sunt literare: cotrobăie/cotrobăieşte,destăinuie/destăinuieşte, huiduie/huiduieşte, orbecăie/ orbecăieşte; populare:cloncăne/cloncăneşte, leorcăie/leorcăieşte; regionale: leorbăie/leorbăieşte,leorpăie/leorpăieşte; este familiar hăpăie/hăpăieşte; sunt învechite: murmuie/murmuieşte, solvă/solveşte. La conjugarea I/a II-a sunt literare: înjgheabă/înjghebează, învie/înviază, răşchiră/răşchirează, reînvie/reînviază, şchioapătă/şchiopătează; este familiar împuie/împuiază. La conjugarea a II-a/I este literardemarchează/demarcă. La conjugarea a II-a/a VI-a este actual/învechitdatorează/datoreşte; literar/regional încăpuşează/ încăpuşeşte.

Normele înregistrează variante fonetico-grafice în toată paradigma la câtevaverbe literare: a decofeiniza/decafeiniza, a frecţiona/fricţiona, a incarna/încarna, aîncorpora/incorpora, a perchiziţiona/percheziţiona, a reincarna/reîncarna;populare: a pricopsi/procopsi, a răscrăcăra/răscrăcăna, a şâşâi/şişăi; familiar: adumiri/dumeri. Cu excepţia perechii a decofeiniza/a decafeiniza, nou introdusă înDOOM2, în cazul celorlalte verbe norma mofologică recomandă o formăneînregistrată în DOOM1: a fricţiona, a percheziţiona, a răscrăcăna, a şişăi, pelângă altele cu forme unice: a incarna, a încorpora, a reincarna.

Inventarul din DOOM2 cuprinde numeroase verbe noi, create în limbaromână sau împrumutate din alte limbi, a căror flexiune demonstreazăproductivitatea anumitor conjugări.

La conjugarea I sunt literare: a acidifica, a decodifica, a demistifica, aderusifica, a detoxifica, a dezocupa, a dispera, a pietrifica, a reacorda, a recircula,a reclasifica, a reda, a reîncărca, a reînnoda, a rejuca, a returna „a turna din nou


197

o formă”, a rusifica, sfârteca, a termofica; este învechit şi popular a înfurca „a luacu furca”.

La conjugarea a II-a sunt literare: a accesa, a acciza, a acutiza, a adecva, aafronta, a ambiguiza, a anclanşa, a anestezia, a angoasa, a antipatiza, a antologa,a aronda, a atenţiona, a audita, a autopsia, a braca, a butona, a caşera, aclimatiza, a cofinanţa, a colmata, a computeriza, a concatena, a conceptualiza, aconştientiza, a contoriza, a cosmetiza, a culpabiliza, a debleia, a debranşa, adebusola, a decapitaliza, a decarta, a decomuniza, a decoperta, a defetişiza, adeflocula, a delexicaliza, a demasculiniza, a demitiza, a demoniza, a depolitiza, adeprofesionaliza, a deproteiniza, a depuncta, a desacraliza, a desanta, adescarcera, a desincroniza, a desovietiza, a destabiliza, a destaliniza, adestructura, a detartra, a detensiona, a detorsiona, a devirusa, a devitaminiza, adezalcooliza, a dezambala, a dezambiguiza, a dezambreia, a dezasambla, adezetatiza, a dezideologiza, a dezincrimina, a direcţiona, a disponibiliza, adistorsiona, a eficientiza, a ejecta, a emanda, a erbicida, a eşantiona, a etapiza, aeutanasia, a externa, a fabula, a felia, a fenta, a flexibiliza, a fonda, a formata, aformoliza, a fotocopia, a gafa, a globaliza, a halogena, a hiperboliza, a igieniza, aimplementa, a impozita, a indexa, a injuria, a inocenta, a instituţionaliza, aintercondiţiona, a interioriza, a internaţionaliza, a intuba, a îndosaria, a înseria, amacheta, a marşa, a mastica, a mediatiza, a mitiza, a mixta, a mocheta, amondializa, a monitoriza, a obstrucţiona, a occidentaliza, a optimiza, a panorama,a parola, a patetiza, a pirata, a porţiona, a poziţiona, a preambala, a preselecta, aprinta, a privatiza, a problematiza, a procesa, a prognoza, a proteza, a racola, areamenaja, a reamplasa, a reanclanşa, a reboteza, a reconfigura, a recorela, arecura, a redimensiona, a reeşalona, a reformula, a reinfecta, a reinstaura, areinterpreta, a reitera, a reînmatricula, a relaţiona, a renegocia, a rentabiliza, areordona, a reorienta, a repagina, a repasa, a repertoria, a reseta, aresponsabiliza, a reşapa, a returna „a trimite înapoi”, „a turna din nou un film”,a revigora, a revitaliza, a robotiza, a sacraliza, a saliniza, a salubriza, a scana, ascientiza, a semaforiza, a seta, a sodomiza, a sovietiza, a spaţia, a sponsoriza, astresa, a subdimensiona, a supradimensiona, a surclasa, a tehnologiza, a timora, atracta, a translata, a translitera, a xeroxa; este familiar a zapa; sunt livreşti: aaneantiza, a demantela, a oculta, a surmonta, a transgresa; este rar a panica.

La conjugarea a IV-a sunt literare: a gâgâi, a reatribui, a schelălăi; estefamiliar a clicăi.

La conjugarea a VI-a sunt literare: a corhăni, a deflui, a dezaburi, adezlocui, a matisi, a prădui, a reconverti, a redefini, a refolosi, a regândi, areinvesti, a reînvesti, a revopsi; familiare: a aiuri „a zăpăci”, a firitisi, a hingheri,a tromboni.

La conjugarea a X-a sunt literare: a antepune, a binedispune, a exînscrie, areînscrie, a retranscrie, a subexpune, a supraexpune.

Examinarea normelor recomandate de DOOM2 cu privire la morfologiaverbelor active permite câteva constatări generale:

1. adăugări, reduceri şi repoziţionări ale variantelor;

Silvia PITIRICIU

198

2. eliminarea variantei morfologice la verbele de conjugarea I, a II-a, a IV-aşi a VI-a;

3. corectarea paradigmei unor verbe la indicativ prezent, imperfect, mai-mult-ca-perfect;

4. completarea paradigmei unor verbe la indicativ prezent;5. modificarea normei morfologice a verbului a fi la indicativ prezent;6. includerea în normă a indicaţiilor de utilizare (literar/popular/familiar/

regional etc. )7. îmbogăţirea inventarului cu verbe aparţinând, în ordine descrescătoare,

conjugării a II-a (în registrul literar, familiar, livresc); conjugării I (literar, popular);conjugării a IV-a şi a VI-a (literar, familiar).

8. tendinţa de regularizare a paradigmei verbelor împrumutate din diferitelimbi de circulaţie;

9. productivitatea constantă a verbelor de conjugarea a II-a.Se observă că verbele de conjugarea a II-a, cu sufixul -ez-/-eaz- la indicativ

prezent, sunt cele mai productive. Acest aspect caracteristic limbii românecontemporane a fost relevat în cercetări anterioare. Al. Graur consideră că este otendinţă mai veche de generalizare a conjugărilor regulate4. Mioara Avramapreciază că verbele fără -ez reprezintă aproximativ a şasea parte din totalulvebelor terminate în -a la infinitiv, iar cele de conjugarea a IV-a, în -i la infinitiv,fără -esc, doar 10% din totalul lor5. Gabriela Pană Dindelegan explică extindereavariantelor cu sufix prin avantajele pe care le determină ataşarea sufixului la o temăverbală: „o accentuare uniformă pe sufix, excluderea posibilităţii apariţieivariantelor accentuale, regularizarea radicalului, tendinţa de reducere aalternanţelor, rezolvarea omonimiei 1sg. = II sg. la verbele cu radical vocalic şiomonimia modală III sg. ind. prez. = III sg. conj. prez.”6. Productivitateaconjugărilor exprimă tendinţa de regularizare a paradigmelor verbale, ceea ceînseamnă că, nu numai uzul, ci şi sistemul morfologic exercită o anumită influenţăîn fixarea formelor.

NOTE

1 Din bibliografia de specialitate menţionăm câteva lucrări: Valeria Guţu Romalo, Morfologiestructurală a limbii române, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1968; Dumitru Irimia,Structura gramaticală a limbii române. Verbul, Iaşi, Editura Junimea, 1976; Gabriela PanăDindelegan, Aspecte ale dinamicii sistemului morfologic verbal (perioada de după 1880),Universitatea din Bucureşti, 1987; Mioara Avram, Gramatică pentru toţi, ediţia a II-a,Bucureşti, Editura Humanitas, 1997; Cornel Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române.Morfologia, Iaşi, Institutul European, 1999.

2 A se vedea Florica Dimitrescu, Dinamica verbelor neologice din româna actuală, în Dinamicalexicului românesc – ieri şi azi, Bucureşti, Editura Clusium. Logos, 1995; Anca Florea,Formaţii verbale în româna actuală şi încadrarea lor morfologică, în Aspecte ale dinamiciilimbii române actuale (coord. Gabriela Pană Dindelegan), Editura Universităţii din Bucureşti,2002, p. 77-104; Gramatica limbii române I, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005,pp. 323-583.

3 Pentru prezentarea observaţiilor referitoare la conjugări, a se vedea Gramatica limbii române, I,pp. 548-553.


199

4 A se vedea Alexandru Graur, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,1962, p. 136.

5 A se vedea Mioara Avram, op.cit., pp. 200-201.6 A se vedea Gabriela Pană Dindelegan, op.cit., 1987, pp. 76-79.

BIBLIOGRAFIE

*** Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a(DOOM2), Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2005 şi ediţia I (DOOM1),Bucureşti, Editura Academiei Române, 1982.

*** Gramatica limbii române I Cuvântul, Bucureşti, Editura Academiei Române,2005.

Avram, Mioara, Gramatică pentru toţi, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită,Bucureşti, Editura Humanitas, 1997.

Croitor, Blanca, „Variante verbale literare libere: tendinţe în limba românăactuală”, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coord. GabrielaPană Dindelegan), Editura Universităţii din Bucureşti, 2003, pp. 57-76.

Dimitrescu, Florica, „Dinamica verbelor neologice din româna actuală”, înDinamica lexicului românesc – ieri şi azi, Bucureşti, Editura Clusium.Logos, 1995, pp. 211-219.

Dimitriu, Cornel, Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia, Iaşi, InstitutulEuropean, 1999.

Florea, Anca, „Formaţii verbale în româna actuală şi încadrarea lor morfologică”,în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale (coord. Gabriela PanăDindelegan), Editura Universităţii din Bucureşti, 2002, pp. 77-104.

Guţu Romalo, Valeria, Morfologie structurală a limbii române, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1968.

Irimia, Dumitru, Structura gramaticală a limbii române. Verbul, Iaşi, EdituraJunimea, 1976.

Pană Dindelegan, Gabriela, Aspecte ale dinamicii sistemului morfologic verbal(perioada de după 1880), Universitatea din Bucureşti, 1987.

Pană Dindelegan, Gabriela, Elemente de gramatică. Dificultăţi, controverse, noiinterpretări, Bucureşti, Humanitas Educational, 2003, pp. 103-150.

RÉSUMÉ

L’article présente les modifications subies par les verbes actifs en roumainactuel, enregistrées, au niveau des normes, dans le DOOM2 . Ces modifications serapportent à certains changements tant dans la flexion des formes uniques et desvariantes, que dans leur registre d’utilisation. La manière dont y sont présentés lesverbes actifs indique un plus grand rapprochement entre la norme et l’usage et unetendance à la régularisation des paradigmes des verbes empruntés à différenteslangues de circulation internationale.

200

LA FORTUNA DI CARLO TAGLIAVINI IN ROMANIA

Elena PÎRVU

Ho intitolato questo mio articolo La fortuna di Carlo Tagliavini in Romania,pensando alla fortuna del suo volume Le origini delle lingue neolatine.Introduzione alla filologia romanza nell’insegnamento universitario romeno,fortuna di cui mi sono accorta mentre preparavo i miei esami del dottorato diricerca, sotto la guida del compianto professore Marian Papahagi e raccoglievomateriale per una mia ricerca su Carlo Tagliavini, nell’ambito del progettoEnciclopedia delle relazioni romeno-italiane, progetto che spero che sia statoabbandonato solo temporaneamente.

Infatti, in Romania, il volume di Carlo Tagliavini, Le origini delle lingueneolatine. Introduzione alla filologia romanza, soprattutto nella variante romena acura di Alexandru Niculescu, Originile limbilor neolatine. Introducere în filologiaromanică, nella traduzione di Anca Giurescu e Mihaela Cârstea-Romaşcanu,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, è menzionato nellabibliografia dei corsi di linguistica e filologia romanza, dei corsi di filologiaitaliana, dei corsi di master di italiano e di linguistica romanza. È inoltre citatonella bibliografia di tutti i manuali romeni di linguistica romanza e di storia dellalingua italiana, ma anche richiamato in tante note di questi manuali.

Cercando la bibliografia per il mio articolo, ho constatato che la fortuna diCarlo Tagliavini in Romania include anche studi romeni di etimologia, di storia, eperfino di folclore. E visti i volumi di Tagliavini ed i suoi studi sul romeno sonoarrivata all’idea che l’articolo relazione si potrebbe chiamare senza nessuna riservaanche La fortuna del romeno nell’opera di Carlo Tagliavini.

L’interesse di Carlo Tagliavini per il romeno comincia all’età di tredici annigrazie a una amica di origine romena di sua madre, che gli insegna la linguaromena1. Il risultato di questo interessamento e, perché no, di questo amore per ilromeno determina la straordinaria produzione scientifica degli anni 1923-1927, cheG. B. Pellegrini (1990: 147) definisce „contributi giovanili del Maestro diargomento romeno”, „che ancor oggi sono degne di grande considerazione”.Ricordiamo solo alcuni titoli:

- Michele Eminescu. L’uomo e l’opera, Roma, 1923;- Grammatica della lingua rumena, Heidelberg, Groos 1923 („opera

interamente rinnovata in edizione tedesca: Rumänische Konversations-Grammatik,Heidelberg, Groos 1938; è da ricordare che tale volume risulta utilissimo anche perle frequenti annotazioni di grammatica storica e di storia della lingua” (G.B.Pellegrini 1990: 147, nota 2));

- Antologia rumena. Passi scelti ed annotazioni di autori rumeni, con unaintroduzione storico-letteraria per cura di Carlo Tagliavini, Heidelberg, Groos,

La fortuna di Carlo Tagliavini in Romania

201

1923, opera uscita anche in edizione tedesca: Rumänisches Lesebuch, Heidelberg,Groos, 1923 e francese: Lectures roumaines, Heidelberg, Groos, 1924 (G.B.Pellegrini 1990: 147, nota 2);

- Sulla questione della posposizione dell’articolo, in „Dacoromania”, III,1923, p. 515-522;

- Un frammento di storia della lingua rumena nel secolo XIX:(L’Italianismo di Ion H. Rădulescu) (Roma, „Istituto per l’Europa Orientale”,1926)2.

- Rumeno o romeno, in „L’Europa Orientale” (Roma), nr. 3/1923, pp. 366-367;

- Una lettera inedita di I. Heliade Rădulescu, in „Revista istorică”, nr. 10-12/1924, pp. 255-256;

- Un frammento di terminologia italo-rumena ed un dizionaretto geograficodello Stolnic Constantin Cantacuzino (in „Revista filologică”, Cernăuţi, nr. 1/1927,p. 167-184),

- Postilla eminesciana, in „Studi Rumeni”3, vol. I/1927, pp. 112-113;- Postille Rumene, in „Studi Rumeni”, vol. II/1927, pp. 234-237; vol.

III/1928, pp. 87-92.Questi volumi e studi, e il suo straordinario interesse per il romeno gli

valgono la nomina di membro corrispondente straniero dell’Accademia Romenanel 1928, qualifica che gli sarà riconfermata nel 1965.

Una seconda tappa dei suoi studi di rumeno è rappresentata dal periodo1928-1935, in cui, dopo aver insegnato all’Università Cattolica di Nimega(Olanda), Carlo Tagliavini è professore aggregato di lingua e letteratura romena edi romanistica generale a Budapest. Qui tiene corsi in italiano, romeno e ungherese,e dedica alla lingua romena, tra l’altro, i seguenti lavori:

- Appunti etimologici rumeni, in „Omagiu lui Ramiro Ortiz cu prilejul adouăzeci de ani de învăţământ în România”, Bucureşti, 1929, pp. 172-177;

- Il „Lexicon Marsilianum”. Dizionario latino-rumeno-ungherese del secoloXVII. Studio filologico e testo, Bucureşti, Academia Română, 1930, 282 p.);

- Alcuni manoscritti romeni sconosciuti di missionari catolici italiani inMoldavia: sec. 18, in „Studi Rumeni”, vol. IV / 1929-1930, pp. 41-104.

Nel 1935 Tagliavini diventa professore di linguistica romanza all’Universitàdi Padova, e per alcuni anni anche a Bologna.

Neanche in questa veste il suo interesse per il romeno diminuisce. Deglistudi di romeno pubblicati dopo il ritorno in Italia, ricordiamo:

- Contribuţii la bibliografia românească veche: Trei tipărituri unite de laBlaj, in „Cercetări literare”, nr. 5/ 1943, p. 1-8;

- Una nuova lingua letteraria romanza? Il moldavo, in „Atti dell’VIIICongresso Internazionale di Studi Romanzi, Firenze, vol. 2, parte I, 1959, pp. 445-452;

Elena PÎRVU

202

- Rapporti storici, letterari e linguistici tra l’Italia e la Romania, in „Italia-Romania”, nr. 1/1960, pp. 3-9 (relazione di un convegno che si era svolto a Milanoil 9-10 gennaio del 1960);

- e inoltre i due contributi rivolti alla tematica delle concordanze romeno-italiane, e cioè Paralele ipotetice şi reale între limba română şi dialectele italienedel 1968, in origine una conferenza tenuta ai corsi estivi dell’Università di Bucaresta Sinaia4, „seguito, poco dopo, dall’articolo Concordanze e analogie fra rumeno eitaliano, uscito in un volume che la rivista «Il Veltro» ha dedicato interamente aproblemi culturali italo-romeni nel 1969: un articolo più ampio e documentato conla citazione della principale bibliografia sull’argomento” (G.B. Pellegrini 1990:148).

Ma la vera fortuna del romeno nell’opera di Carlo Tagliavini è quella dalvolume Le origini delle lingue neolatine. Introduzione alla filologia romanza, il cuiinizio risale all’anno accademico 1926-27, quando Carlo Tagliavini iniziò i suoicorsi universitari come libero docente di linguistica romanza all’Università diBologna, volume che, almeno fino al 1977, per quanto riguarda il romeno e lalinguistica romena nell’insieme degli studi di linguistica romanza „è l’unico lavorostraniero di linguistica romanza generale in cui sono valorizzati i contributi romeniapparsi in corsi universitari inediti” (Alexandru Niculescu 1977: pp. VI-VII).

Come dice Alexandru Niculescu, „Il lavoro del professor Carlo Tagliavini èl’unica «introduzione» alla linguistica e alla filologia romanza di ampiacircolazione mondiale5 che accorda al romeno uno spazio vasto, uguale a quellodelle altre lingue romanze, rinunciando a presentarlo come semplice terminecomparativo, di referenze generali”. Nel suo volume, „Carlo Tagliavini integra iproblemi della storia della lingua e della cultura romene nell’ambito dellaRomania, a partire dal «sostrato» traco-illirico e dal «superstrato» slavo fino allapresentazione delle controversie riguardanti il processo di «formazione» dellalingua romena e dei dialetti romeni, fino alla Scuola Transilvana e al «superstratoculturale» latino dei secoli XVIII-XIX (l’occidentalizzazione romanica della linguae della cultura romene moderne). Una tale prospettiva nella problematica romenanon poteva venire che da parte di un romanista profondo conoscitore della linguaromena” (Alexandru Niculescu 1977: V).

NOTE

1 Cf. <http://acrostih.holisun.com/nr.4/>, Corespondenţe. Comunitatea românească din Ungaria.2 Cf. il volume postumo Carlo Tagliavini, Scritti minori, Bologna, Pàtron 1982 (con una bibliografia

dei suoi lavori, circa 600, a cura di M. Cortelazzo).3 Carlo Tagliavini è direttore (ed in buona parte redattore) della rivista „Studi Rumeni” I-IV, 1927-

1930, edita dall’Istituto per l’Europa Orientale di Roma (Cf. G. B. Pellegrini 1990: 147,nota 2).

4 Il testo è pubblicato in redazione romena e francese, Bucureşti, Curs de Vară 1968, di pp. 55 (Cf.G.B. Pellegrini 1990: 148, nota 3).

5 Il volume è stato tradotto in tedesco, spagnolo, giapponese e romeno.

http://acrostih.holisun.com/nr.4/

La fortuna di Carlo Tagliavini in Romania

203

BIBLIOGRAFIA

<http://acrostih.holisun.com/nr.4/>, Corespondenţe. Comunitatea românească dinUngaria.

Dimitrescu, Florica, “Carlo Tagliavini”, in Revue de Linguistique Romane,Strasbourg, nr. 2/1983, pp. 169-170.

M.V. - P. Vl., “Carlo Tagliavini (1903-1982)”, in Calendar naţional, iunie 2003,pp. 133-134.

Niculescu, Alexandru, “Cuvânt introductiv”, in Carlo Tagliavini, Originile limbilorneolatine: introducere în filologia romanică, Versiune românescă îngrijită şicoordonată de Alexandru Niculescu. Traducere de Anca Giurescu şi MihaelaCârstea-Romaşcanu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977.(Alexandru Niculescu, 1977)

Pellegrini, G.B. “Convergenze linguistiche italo-romene”, in Studi albanologici,balcanici, bizantini e orientali in onore di Giuseppe Valentini S. J., Firenze,Leo S. Olschki Editore, 1990, pp. 147-167. (G.B. Pellegrini, 1990)

Tagliavini, Carlo, Le origini delle lingue neolatine. Introduzione alla filologiaromanza, sesta edizione, Bologna, Pàtron, 1972.

Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine: introducere în filologia romanică,Versiune românescă îngrijită şi coordonată de Alexandru Niculescu.Traducere de Anca Giurescu şi Mihaela Cârstea-Romaşcanu, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977.

ABSTRACT

The paper briefly presents the success of the Romanian language in CarloTagliavini’s work. Indeed, Romanian language and literature is a permanent studyof research for Carlo Tagliavini, who is taught Romanian by a friend of hismother’s, when only 13 years old.

http://acrostih.holisun.com/nr.4/

204

LES VERBES DE CONFESSION

Ileana-Camelia POPA

Cet article porte sur l’analyse de quelques verbes de parole, notamment surles verbes de confession, envisagés dans une perspective bilingue. Pour le françaisnous avons pris en considération les verbes avouer, confesser, se confesser et pourle roumain a mărturisi, a se confesa, a se spovedi.

Notre analyse est fondée sur le modèle d’Anna Wierzbicka, présenté dansson dictionnaire English Speech Acts Verbs. A semantic Dictionary (1987). Nousnous proposons de déceler, autant que possible, toutes les facettes de l’acte deparole qui implique la transmission d’un message tenu pour secret, à savoir lespropriétés syntaxiques, sémantiques, pragmatiques.

1. Les protagonistes de l’acte de paroleL’acte de parole est composé de plusieurs éléments : le locuteur ou

l’émetteur du message, noté N1 ; l’interlocuteur (l’auditeur, le destinataire dumessage ou la personne qui écoute le message, c’est-à-dire le récepteur) serareprésenté sous N2. Le message communiqué sera noté avec M.

Ce groupe contient des verbes de parole par lesquels le locuteur dit quelquechose dont il a honte, qu’il a nié ou qu’il a des difficultés à dire. En général, cesverbes présupposent une sélection stricte de leurs arguments et de l’auditoire. N1est un fidèle qui dit, reconnaît un pêché, un délit, en tout cas quelque chose qu’iltenait pour vrai et secret. L’interlocuteur, N2, est un représentant de l’église.

2. Fr. avouer, (se) confesserLa différence entre fr. confesser /vs./ avouer, d’un côté, et roum. a se confesa

/vs./ a mărturisi de l’autre, repose sur la dichotomie volontaire /vs./ involontaire.De même, en français, l’acte de se confesser se fait toujours volontairement, alorsque l’acte de confesser / avouer se fait [±volontairement]. De plus, une autredistinction se remarque au niveau modalisateur. Si N1 se confesse à N2, tout cequ’il dit à N2, M, a la valeur de vérité VRAI dans tous les mondes possibles. Maissi N1 avoue / confesse M cela implique P est vrai aux yeux du rapporteur (qui estcelui qui prononce la phrase N1 avoue / confesse Qu P) mais pas nécessairementaux yeux de N1, qui peut très bien déclarer, dire M tout en commettant un délit, ilpeut très bien mentir :

Suspectul a mărturisit că a fost în seara aceea la locul crimei.

Les verbes de confession

205

Aux yeux du rapporteur (R) cette phrase est vraie, mais, en réalité, lapersonne suspectée peut reconnaître ou s’imputer des faits sous une pressionextérieure, psychique, exercée par quelqu’un d’autre (les enquêteurs).

Si N1 avoue M, cela implique qu’il est dangereux de dévoiler à l’auditeur lecontenu de M.

C’est un verbe doublement modalisé : N1 avoue QU P (M) implique N1 dit Pet P implique un point de vue :

1. axiologique : P est mal aux yeux du rapporteur mais pas nécessairementaux yeux du locuteur ;

2. assertif : P est vrai aux yeux du rapporteur. Le rapporteur prendimplicitement la position de véracité ou de fausseté des contenus énoncés par lelocuteur.

Kerbrat-Orecchioni considère elle aussi le verbe avouer comme modalisateurintrinsèque car ce verbe implique que « P est vrai aux yeux du rapporteur ».

Les verbes avouer et confesser évaluent axiologiquement leur objet : onconfesse ses péchés, on avoue des torts et des fautes, quelque chose qu’il faudraitmieux tenir en tout cas comme secret.

Confesser a un sens plutôt religieux, alors que avouer a en premier lieu unsens juridique. L’acte de confesser suppose la déclaration d’un acte blâmable oud’un pêché à son interlocuteur (sens moderne) ou à un prêtre (sens religieux,catholique). L’acte d’avouer désigne par contre l’action de révéler quelque chose,de dévoiler, d’expliquer quelque chose d’ignoré, de caché.

Analysons leur comportement sémantique et leurs constructions syntaxiquesdans les deux langues.

2.1. Avouer« Avouer c’est reconnaître quelque chose avec en général une certaine

difficulté (honte, pudeur) » (Vanderveken 1993 : 173).Définition :- N1 suppose que N2 ne connaît pas le contenu de M- N1 veut dire M pour faire savoir la vérité à N2- N1 dit M- M représente quelque chose de secret, de caché, mais pas nécessairement

quelque chose de mal. Il est lié directement à la personne de N1.Avouer accepte plusieurs types de constructions syntaxiques et implicitement

a beaucoup de nuances de sens ou des sous-sens.En général, il est peut être suivi d’un GNCOD: le verbe entre alors dans la

construction : N1 V GNCOD. Le GNCOD sélecté par ce verbe peut présenter quelquesparticularités, comme suit :

a. Le GNCOD est extérieur à N1 : le verbe a alors le sens de « révéler quelquechose d'inconnu, de secret, le faire connaître, l'expliquer » :

Les triplets sont d'un degré de raffinement plus élevé : ils servent surtout àimiter l'inimitable émeraude en interposant un verre de couleur verte entre deux

Ileana-Camelia POPA

206

pièces en béryl médiocres (...). Ces procédés ne sont pas prohibés quand ils sontavoués par le vendeur, mais ils ont été mis fréquemment au service d'uneimposture. (TLFi s.v.)

b. Le GNCOD désigne un acte, une action, blâmables ou non, accomplis parN1. Le verbe a dans cette situation la signification « reconnaître quelque chose;reconnaître, déclarer qu'on est l'auteur de quelque chose ». La structure est : N1 VGNCOD à N2 :

Quand tu lèveras les bras au ciel ! Révéler, avouer, et encore avouer, etexhiber tout ce qu'on fait de mal ! ... le taire, s'en punir au fond de soi, voilà qui estmieux. (COLETTE in TLFi s.v.)

c. Le GNCOD est un substantif abstrait interne à N1, une composante de sapersonnalité. Le verbe a dans ce cas le sens de « admettre ce que l'on est, admettreses imperfections » et parfois, les révéler; révéler un sentiment que l'on éprouve :avouer son amour. Avec ce sens le verbe peut sélecter même une propositioncomplétive, ayant la structure : N1 V QU P

Il m'avoua qu'il était juif, bâtard, et sexuellement maniaque... (S. DEBEAUVOIR in TLFi s.v.)

2.2. Confesser / se confesserDéfinition : - N1 veut dire quelque de mal sur soi-même ou sur une autre personne (N3) - N1 suppose que N2 ne connaît pas le contenu de M - N1 dit : M - N1 dit M parce qu’il veut faire savoir la vérité à N2 - N1 suppose que N2 sait qu’il (N1) ne voulait pas dire M - N1 sent qu’il doit dire M (il dit M volontairement) - N1 a un statut ecclésiastique ou une position privilégiée (personne

publique) ou aux yeux de N1 c’est une personne de confiance - N1 suppose que N2 ne va pas divulguer le contenu de MCe verbe a d’abord, un sens essentiellement lié à la religion. Il signifie

« proclamer publiquement (ses croyances religieuses) » :

Les hommes de bonne volonté (...), ce sont d'abord ceux qui (...) gardentintacte la foi, telle que la confesse l'apôtre Jean dans sa première Épître : « Etnous, nous avons connu l'amour que Dieu a pour nous et nous y avons cru. Dieuest amour ». (MAURIAC in TLFi s.v.)

Je me confesse à un prêtre de la paroisse (MONTHERLANT in TLFi s.v.)

Mais par extension aussi, il garde son statut de verbe dicendi. Dans ce cas ilne se combine plus avec des agents ayant une position ecclésiastique et il acquiert


207

le sens de « reconnaître pour vraie (une chose à son désavantage) » : confesser soncrime, son erreur.

N1 V verbe (infinitif)Je confesse m’avoir endormi en classe.N1 V GNCOD J’ai tort, je le confesse, mais...

N1 V QU PJe dois confesser que ma chambre était par contre l'illustration réussie du

bonheur bourgeois allemand. (GIRAUDOUX in TLFi s.v.)

N1 V (se confesser) à N2Parfois, sans aller jusque-là, il [le criminel] se confessera à un ami, ou à

n'importe quel honnête homme. (BERGSON in TLFi s.v.)

Se confesser accepte des structures syntaxiques du type : N1 V (à N2), où N1est un fidèle qui dit, reconnaît un pêché, un délit, en tout cas quelque chose qu’iltenait pour vrai. L’interlocuteur, N2, est un représentant de l’église.

3. Roum. a mărturisi, a (se) confesa, a se spovedi3.1. A mărturisiDu point de vue sémantique, ce verbe correspond au verbe français avouer et

présente la même définition sémantique.

Edilul Gheorghe Crăciun a mărturisit că tânăra vedetă a turnat la fostulconac al Cantacuzinilor, cunoscut ca „Micul Trianon”, un videoclip pentrumelodia „Aş vrea” (Evenimentul zilei on-line, le 08/01/2003)

Ilie Dumitrescu, antrenorul echipei FCM Bacău, ne-a mărturisit că laîntilnirea cu procurorii de la PNA i s-au cerut informaţii si dovezi desprearanjamentele din fotbalul românesc. (Evenimentul zilei on-line, le 22/04/2003)

3.2. A se confesaLe verbe roumain a se confesa est utilisé comme verbe pronominal et

fonctionne tout comme son correspondant français avouer. Il impose descontraintes de sélection au niveau des arguments: N2 doit avoir une [positionreligieuse] et N1 est toujours un [fidèle].

„Eu sunt mulţumit de ceea ce am facut acolo. Nu-mi regret deloc experienţatrăită în Spania. Din câte am înteles, antrenorul Hendandez, de la Real Madrid B,a fost mulţumit de mine”, se confesa ieri mijlocaşul moldovean. (Evenimentul zileion-line, le 17/01/2000)

Ileana-Camelia POPA

208

Le verbe se construit aussi avec le datif qui actualise le „bénéficiaire” de laconfession. L’explicitation du destinataire au niveau syntaxique relève non pasl’orientation du message directement vers le destinataire mais crée plutôt un effetde familiarité entre le Rapporteur (R) et le lecteur.

N-o să ocolesc produsele tradiţionale, dar o sa mănânc mai puţin ca in altedăţi. Nu sînt pretentios si nu astept cadouri deosebite de la Mos Craciun. Doarsanatate, ni s-a confesat „eroul de la Cardiff”. (Evenimentul zilei on-line, le24/12/2004)

3.3. A se spovediDéfinition : - N1 veut dire quelque chose de mal sur soi-même ou sur une autre

personne (N3) - N1 suppose que N2 ne connaît pas le contenu de M - N1 dit: M - N1 dit M parce qu’il veut faire savoir la vérité à N2 - N1 suppose que N2 sait qu’il (N1) ne voulait pas dire M - N1 sent qu’il doit dire M (il dit M volontairement) - N1 a un statut ecclésiastique (prêtre)Ce verbe se comporte différemment quant à la sélection du nombre

d’arguments.

El a fost cel care l-a spovedit pe Iuliu Maniu în ziua dinaintea morţii, prinţeava de calorifer, şi cel care a fost pus, apoi, să cureţe celula liderului ţărănist.

(Evenimentul zilei on-line, le 24/12/2004)

On emploie ce verbe aussi en dehors du sens religieux, donc d’une façonfigurée et ironique, avec le sens de « confesser, avouer, dire tout » :

În jurul mesei care gemea de bucate alese şi băuturi fine, conducătorii s-auspovedit. Au fost recunoscute toate blaturile şi toate manevrele prin care„afaceriştii” vindeau meciurile sau corupeau arbitrii.

(Evenimentul zilei on-line, le 20/05/2003)Şi tu crezi că mă duc să mă spovedesc la ea?

4. Les verbes de confession fonctionnent comme des verbesperlocutionnaires intrinsèques. On dit, on reconnaît ses péchés, ses faits avecl’intention de susciter des effets sur l’auditoire car, après la confession, on obtienten général le pardon et la bénédiction.

L'acte d’avouer quelque chose de secret peut être décrit sous différentsangles. Notre but a été de décrire le comportement de ces verbes de confession entenant compte de l’information pragmatique incorporée dans le verbe mais aussides constructions syntaxiques où le verbe peut figurer. Nous avons brièvement


209

tracé les caractéristiques du groupe des verbes roumains et leurs particularités parrapport au français.

BIBLIOGRAPHIE

1. Ouvrages générauxKerbrat-Orecchioni, Catherine, L’énonciation: de la subjectivité dans le langage,

IV-ème édition, Paris, Armand Colin, 1999, pp. 94-134.Maingueneau, Dominique, L’énonciation en linguistique française, Paris, Hachette,

1991.Monville-Buston, Monique, « Les verba dicendi dans la presse d’information », in

Langue française, no 98, Mai, 1993.Rojo, Anna et Javier Valenzuela, How to say things with words: ways of saying in

English and Spanish, document Internet, 2001, Site :<www.um.es/lincoing/htm>.

Vanderveken, Daniel, Les actes de discours. Essai de philosophie du langageet de l'esprit sur la signification des énonciation, Liège, Éditions PierreMardaga, Collection Philosophie et langage, 1993.

Wierzbicka, Anna, English speech Act Verbs, a semantic dictionary, Marrickville,Academic Press Australia, 1987.

2. Corpus*** Trésor de la langue française, informatisé 2005, Nancy, CNRS Editions,

conception et réalisation informatique par Jacques Dendien.Robert, Paul, Le petit Robert-Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue

française (version électronique - CD-ROM), Ed. Dictionnaires Le Robert,1996-1997.

Evenimentul zilei on line, site internet <http://www.evz.ro>

ABSTRACT

The paper analyses speech act verbs expressing „confession” from abilingual perspective (Romanian – French). The analysis starts from AnnaWierzbicka’s model in English Speech Acts Verbs. A Semantic Dictionary (1987),aiming to highlight the syntactic, semantic and pragmatic aspects of speech acts.

http://www.um.es/lincoing/htm

210

SUBORDONATELE RELATIVE CONSTRUITE CUMODUL CONJUNCTIV ÎN LATINA CLASICĂ ŞI

TÂRZIE: O ABORDARE SINTACTICO-SEMANTICĂ

Mihaela POPESCU

1. În latina clasică, atât indicativul cât şi modul conjunctiv îşi păstrează, înlinii generale, valorile semantice din independente şi în structurile relative:

En dehors […] du style indirect ou des rares cas d’attractions modales, lesrelatives au subjonctif conservent donc intact le signifié fondamental de cemode (Mellet et al., 1994: 202).Această stare de fapt este explicitată adesea pe baza raportului slab de

dependenţă care există între o subordonată relativă şi regenta sa (v. Ernout-Thomas, 1953: 334). Pe de altă parte, s-a considerat faptul că apariţiaconjunctivului în subordonatele relative „deschide perspectiva analizei domeniului«non-realităţii», opus indicativului” (Sluşanschi, 1994, v. II: 86, n. 17), din aceastăperspectivă, operându-se următoarea clasificare (v. Sluşanschi, 1994: v. II : 81):

– subordonate relative realizate cu modul conjunctiv ,,de tendinţă” (relativelecare concurează subordonatele finale sau consecutive propriu-zise) şi în careutilizarea conjunctivului este adesea considerată ca fiind determinată ab origine desemul său modal [+ voinţă]. Există însă voci care consideră că şi în astfel destructuri conjunctivul îşi păstrează valoarea de marcă a posibilităţii:

[…] il nous semble préférable d’admettre que même dans les relativesconsidérées comme sémantiquement finales, le subjonctif représente lemorphème de possibilité, legatos qui auxilium peterent misere signifiantplutôt «des ambassadeurs qui puissent demander du secours» que «desambassadeurs qu’ils voulaient qui demandassent du secours» (Touratier,1994: 143).– subordonate relative realizate cu un conjunctiv ,,de analiză”, non-real:,,Aici conjunctivul nefiind obligat ca în situaţia relativelor cu nuanţă finalăsau consecutivă, prezentul este potenţial simultan, iar perfectul potenţialanterior; imperfectul este ireal simultan, iar mai mult ca perfectul este irealanterior” (Sluşanschi, 1994: v. II: 82).Aşadar în aproximativ toate tipurile de relative, conjunctivul poate substitui

un indicativ, păstrându-şi valorile semantice întâlnite în independente: conjunctivulprezent exprimă fie un POT1 /posibil/2, fie un POT /eventual/ în raport cu uneveniment constatat; conjunctivul imperfect şi mai mult ca perfect, un IR/accidental/3 şi, respectiv, un IR /esenţial/:

(1) Sapientia enim est una quae maestitiam pellat ex animis, quae nosexhorrescere metu non sinat (Cic., Fin., I, 43, apud Mellet et al., 1994: 200)= POT /eventual/ cu raportare la prezent-viitor.

Subordonatele relative construite cu modul conjunctiv în latina clasică şi târzie: ...

211

„Înţelepciunea este într-adevăr singurul lucru care ne poate (ar putea) scoatetristeţea din suflet, singurul lucru care ar putea să ne interzică să tremurămde frică”.(2) (…) earumque factionum principes sunt qui summam auctoritatemeorum iudicio habere existimantur, quorum ad arbitrium iudiciumquesumma omnium rerum consiliorumque redeat (Caes., B.G.,VI, 11, 3, apudMellet et al., 1994: 200) = POT /posibil/ cu raportare la prezent-viitor.„În fruntea acestor facţiuni sunt oamenii care sunt socotiţi, după părerea

unora, ca având cea mai mare autoritate, oameni cărora li s-ar încredinţa (le-arputea fi încredinţată judecarea…) să judece şi să hotărască în esenţă pentru toateplanurile şi afacerile”.

Astfel de relative pot concura sau chiar înlocui subordonate circumstanţialede tipul cauzalei, concesivei sau condiţionalei, dintre acestea frecvente fiindcircumstanţialele cu nuanţă cauzală (v. ex. 3, 4, 5). Însă, în astfel de ocurenţe,conjunctivul nu are decât foarte rar o valoare modală proprie (v. Ernout-Thomas,1953: 336):

(3) O, fortunate… adulescens, qui tuae virtutis Homerum praeconeminveneris ! (Cic., Arch., 24, apud Sluşanschi, 1994: v. II: 82) = POT /posibil/cu raportare la trecut; [opinia aparţine unei alte persoane decât subiectuluivorbitor].„O! Tânăr fericit…care, prin a ta virtute, l-ai ajuns (se zice) pe vestitulHomer!”(4) Amant te omnes mulieres…, qui sis tam pulcher (Pl., Mil., 58-59, apudSluşanschi, 1994: v. II: 82) = POT /posibil/ cu raportare la prezent-viitor;[subiectul vorbitor sugerează un punct de vedere (o motivaţie) care ar puteafi luat(ă) în considerare].„Toate femeile te iubesc pe tine care (fiindcă) eşti, cred, / ai fi atât de

fumos”. (5) Patres conscripti, qui, Hannibale vivo, nunquam se sine insidiis futurosexistimarent, legatos in Bithyniam miserunt (Nep., Hann., 12, 2, apudSluşanschi, 1994: v. II: 82) = IR în prezent (simultan cu SitR), [opiniaformulată nu corespunde realităţii].„Senatori, pe când Hannibal era încă în viaţă, aceştia, care nu ar fi socotitvreodată că vor fi existat fără primejdii, au trimis soli în Bithynia”Relativele cu nuanţă condiţională (ex. 6, 7) şi concesivă (ex. 8, 9) urmează,

de asemenea, sintaxa matrice a circumstanţialelor corespunzătoare:(6) Haec…qui videat, nonne cogatur confiteri deos esse ? (Cic., Nat. Deor.,2, 12, apud Sluşanschi, 1994: v. II: 82) = POT /eventual/ cu raportare laprezent-viitor.„Cel care ar (putea) vedea toate acestea, n-ar fi oare constrâns să recunoascăcă există zei?”(7) (Ea) qui videret…urbem captam diceret (Cic., Verr., 4, 52, apudSluşanschi, 1994: v. II: 82) = POT în trecut.„Cel care ar fi văzut acestea, ar fi zis că oraşul a fost cucerit”.

Mihaela POPESCU

212

(8) Hodie qui fuerim liber, eum nunc potivit pater servitutis (Pl., Amph.,177-178, apud Sluşanschi, 1994: v. II: 82) = POT /posibil/ cu raportare latrecut.„Eu care odinioară am fost liber, acum tatăl meu m-a făcut sclav”.(9) Scilicet etiam illum, qui libertatem publicam nollet, tam proiectaeservientium patientiae taedebat (Tac., Ann., 3, 65, 3, apud Sluşanschi, 1994:v. II: 83) = IR în prezent.„Probabil că şi lui, care nu ar fi iubit libertatea publică, îi era silă deservilismul atât de josnic al acestor slugi”.În ceea ce priveşte relativele cu nuanţă finală, poziţiile existente în literatura

de specialitate – amintite deja anterior – conduc aşadar la considerarea fie a voinţei(Ernout-Thomas, 1953: 236), fie a posibilităţii (Touratier, 1994: 143) ca fiind laoriginea utilizării conjunctivului în acest tip de structuri dependente. În orice caz,ca şi la relativele condiţionale, indicativul nu înlocuieşte niciodată conjunctivul înrelativele finale, nici chiar în latina preclasică.

De asemenea, şi în cazul relativelor cu nuanţă consecutivă, se întâlneşteacelaşi tip binar de interpretare. Conjunctivul este şi aici inomisibil, şi, cu toateacestea, în anumite ocurenţe se poate desprinde totuşi o nuanţă POT sau IR:

(10) domus est quae nulli mearum villarum cedat (Cic., Ad Fam., 6, 18, 5,apud Ernout-Thomas, 1953: 338) = POT /posibil/ cu raportare la prezent-viitor.„este o casă care n-ar ceda nici uneia dintre proprietăţile mele”.(11) …qui ex ipso audissent (Cic., Ad Att., II, 8, 2, apud Ernout-Thomas,1953: 338) = IR în trecut„…oameni care ar fi auzit acest lucru chiar de la el însuşi”.Aşadar, după cum se obsevă şi din secvenţele anterioare, există în latina

clasică numeroase exemple de relative construite cu modul conjunctiv, adesea încombinaţie cu negaţia şi cu un element contextual indefinit (pronume, adverb), carepar a nu concura nici o subordonată circumstanţială (deşi multe gramaticitradiţionale includ aceste structuri în categoria subordonatelor relative cu nuanţăconsecutivă).

[…] [ce] sont des formes affaiblies du subjonctif d’éventualité oud’indétermination et n’ont pas lieu d’être considérées autrement qu’enelles-mêmes. Ce sont des expressions indiquant d’une manière toutegénérale qu’il y a ou qu’il n’y a pas une personne ou une chose à quipuisse se rapporter l’affirmation énoncée par la proposition relative(Ernout-Thomas, 1953: 393).

Expresiile care intră în categoria menţionată mai sus, sunt următoarele: estqui, sunt qui „este / sunt care”, non desunt qui „nu lipsesc cei care”; exstitit,exstiterunt qui „a / au existat cei care”; reperiuntur qui „se dovedesc cei care”;habeo quod „am de ce”; nemo est qui „nu există nimeni care”; nihil est quod „nuexistă nimic care”; quis est qui ? „cine este cel care?”. În astfel de ocurenţe,valoarea de POT (posibilitate / eventualitate) sau de IR (indeterminare) aconjunctivului este relevantă:


213

(12) Sunt qui censeant (Cic., Tusc., 1,18, apud Sluşanschi, 1994: v. II: 83) =POT în prezent.„Există unii care să judece”(13) Nihil est, quo me recipiam (Pl., Capt., 103, apud Sluşanschi, 1994: v. II:83) = POT în prezent.„Nu există nimic spre care aş putea să mă retrag”.(14) Nemo fuit omnino militum, quin (= qui non) vulneraretur (Caes., B.G.,3, 53, 3, apud Sluşanschi, 1994: v. II: 83) = IR în prezent.„Fără îndoială, nu a existat nici un soldat care să nu fi fost rănit”.Acelaşi “morfem de posibilitate” explicitează şi turnurile relative, de tipul:

dignus / idoneus qui + conjunctiv, dar şi formulele: quod sciam „ca să ştiu”, quodmeminerint „pe cât îşi amintesc”, etc.:

(15) Dignus est quem ames, cui confidas (Ernout-Thomas, 1953: 341)„O persoană demnă ca să o poţi iubi şi în care să poţi avea încredere”.Cu toate acestea, se întâlnesc exemple în care aceleaşi expresii apar

construite cu modul indicativ (Caes., B.G, 4, 10, 5; Cic., Inv., I, 72, etc.),problematică dificil de justificat, chiar şi în ciuda argumentării sale fie pe baza ideiide determinare concretă a determinantului din regentă, fie pe baza ideii uneiafirmaţii precise la nivel discursiv. Comparând exemplele sunt qui dicunt versussunt qui dicant, J. Perret (1958: 117-118, apud Touratier, 1994: 144) afirmă:

La première phrase, à l’indicatif, est, au fond, avec un peu plus d’emphase(sunt qui), l’équivalent de dicunt; son intention est de nous faire savoir quel’on dit effectivement ceci ou cela. Sunt qui dicant, au subjonctif, n’évoquece “dire” que pour caractériser certaines personnes, les sujets de sunt.Aussi bien, en rigueur de termes, n’est-ce pas leur “dire” qui est évoqué,mais leur “pouvoir dire”. Peut-être ne “disent”-ils pas, mais ils “sont gensà dire”, ils «pourraient dire» et cette aptitude, cette propension, importebeaucoup plus pour révéler, caractériser, ce qu’ils sont que leurs actes eux-mêmes, dont, selon les circonstances, tant d’influences peuvent altérer laténeur (Perret, 1958: 117-118, apud Touratier, 1994: 144).În concluzie, existenţa unor nuanţe circumstanţiale chiar şi în cazul

relativelor construite cu indicativul (v. Touratier, 1994: 144) demonstrează faptulcă în cadrul acestui tip de dependenţă conjunctivul nu este un instrument desubordonare, ci sub diferite efecte de sens [+ indeterminare], [+caracterizare] îşimenţine „morfemul de posibilitate” (Touratier, 1994: 144) specific.

2. În ceea ce priveşte tipurile de modificări întâlnite în latina târzie îninteriorul acestor structuri dependente, reţin atenţia, în primul rând, subordonatelerelative de generalizare, de tipul: sunt qui, multi sunt qui, nemo est qui, quis est qui,quid est quod, care justifică prezenţa conjunctivului tocmai datorită acestui„accesoriu” semantic (Ernout-Thomas, 1953: 287-288):

(1) Sunt qui sciant „Există oameni care să ştie/ ar şti” versus Sunt qui sciunt„Există oameni care ştiu”

Mihaela POPESCU

214

Nous avons, là encore, un cas de subordination critique. En indépendante,nous aurions l’indicatif: quidam id sciunt; si nous explicitons par le verbed’existence l’idée posée par le sujet quidam, nous pouvons ainsi porter, endiscours, une appréciation critique sur cette idée, et interdire ainsi à l’idéeregardée de connaissance l’accès de l’actualité (Moignet, 1959: 256).Totuşi, această atitudine critică nu este strict necesară din punct de vedere

sintactic, ea fiind dependentă de atitudinea adoptată de subiectul vorbitor. Astfel,chiar din perioada clasică – în special, în limba vorbită, indicativul se întâlneştedupă structurile de tipul: sunt qui, etc., această situaţie devenind frecventă în latinapostclasică şi, mai ales, târzie şi se va menţine şi în limbile romanice (v. traducereaex. 1 în limba română):

Interesant de observat este situaţia în care intervenţia negaţiei în regentă(nemo est qui) aduce – încă din latina clasică – conjunctivul în subordonată şi,foarte rar, indicativul:

(1) neminem viderunt qui ferret auxilium (Gr. de Tours, Hist. Fr., II, V,apud Moignet, 1959: 257)„nu au văzut pe nimeni care să dea ajutor”(2) nec erat gens qui eis in proelium potuisset resistere (Ps. Fred., apudMoignet, 1959: 257)„căci nu era vreun neam care să le fi putut rezista în luptă”Se întâlneşte însă în latina târzie, ca şi în cazul interogativelor indirecte,

indicativul în subordonatele relative cu antecedent negativ/indefinit.Totodată însă, conjunctivul de indeterminare apare şi în alte tipuri de

structuri relative decât cele analizate anterior:En latin postclassique, nombreuses sont les relatives au subjonctif où lemode se justifie simplement par une certaine liberté de supposition à l’égardde la personne ou de la chose désignée, et par l’attitude critique liée à cetteliberté (Moignet, 1959: 258).(3) haec, qualiscumque sint, dictare compellor (Hier., Ep., 119, 1, apudMoignet, 1959: 258)„sunt împins să scriu aceste lucruri, oricum ar fi”.Valoarea acestor conjunctive din structurile relative analizate anterior poate

fi glosată (şi chiar redată explicit în exemple din latina târzie) prin construcţia:possum + infinitiv (= valoare POT /posibil/). Nuanţa de posibilitate, care nu maieste deloc marcată de conjunctivul prezent în independente, la dată târzie setraduce foarte bine în relative prin această modalitate explicită, această nuanţă fiindea însăşi legată de o anumită nuanţă de subordonare (Moignet: 1959, p. 260), deşiexistă o urmă de bănuială legată de calchierea acestor structuri după modelulconjunctivului grec cu άν. În legătură cu acest aspect, îmbrăţişăm însă opinia lui G.Moignet (1959: 260) care afirmă tranşant că în aceste cazuri: C’est le résultatd’une longue pratique de la subordination critique.

Există bineînţeles şi exemple în care utilizarea conjunctivului nu se poatejustifica nici prin nuanţa de indeterminare, nici printr-o anumită rezervă a


215

subiectului vorbitor faţă de conţinutul propoziţional asertat. În astfel de cazuri,indicativul şi conjunctivul funcţionează în epoca analizată fără diferenţă semantică:

(4) potestas dei est quae nos iubeat extra meritum pati (Gr. de Tours, Mart.,2, 12, apud Moignet, 1959: 261)„puterea lui Dumnezeu este cea care ne porunceşte să răbdăm dincolo derăsplată”.În al doilea rând, reţin atenţia subordonatele relative cu valoare consecutivă.

Construite încă din perioada clasică atât cu modul conjunctiv, cât şi cu indicativul,acestea erau dependente atât de nivelul stilistic al operei în cauză, dar şi de„discreţia scriitorului” (Moignet, 1959: 254). Conjunctivul din astfel desubordonate relative este determinat de aprofundarea semantică a relativului qui,etc., înspre semnificaţia: „care astfel; de natură a; capabil de…”:

[…] cette dénivellation rendant nécessaire une nivellation de l’idéeregardée, c’est-à-dire son maintien dans la visée (Moignet, 1959: 254).Cu toate acestea, chiar din latina clasică (însă foarte rar), explicitarea ideii de

consecinţă în principală aduce indicativul în subordonata relativă. Astfel destructuri, deşi atestate şi la Cicero (Cat, III, 11, 26, apud Moignet, 1959: 254), sevor dezvolta însă la o dată posterioară, astfel de relative consecutive (care prezintăîn regentă corelativele: tam, sic, tantus) întâlnindu-se frecvent la Sf. Augustin:

(1) Gaudeamus tamen, quia talis est iudex qui falli ab accusatore non potest(Sf. Aug., Serm., 91, cap. 4, apud Moignet, 1959: 255)„Să ne bucurăm totuşi fiindcă judecătorul este aşa de mare încât nu poate fiînşelat de delator”.Conjunctivul care apare aşadar destul de rar în latina târzie în relativele

consecutive trebuie interpretat ca „un semn al subordonării critice” (Moignet,1959: 255).

În general, însă, în cadrul subordonatelor relative, conjunctivul se păstrazăatunci când prezintă aceleaşi valori modale ca şi în independente/principale, sau încazul în care antecedentul acestor structuri dependente este vag din punct de vederesemantic.

NOTE

1 Pentru noţiunile de „potenţial” şi, respectiv, de „ireal” se vor utiliza siglele: POT / IR.2 Pentru o definire noematică a noţiunii de „potenţial”, vezi Mihaela Popescu, „L’expression du

potentiel en ancien français (dans les propositions indépendantes”), în Analele Universităţiidin Craiova. Seria Ştiinţe Filologice. Langues et littératures romanes, IX, nr. 1/2005, pp. 91-99.

3 Pentru o definire noematică a noţiunii de „ireal”, vezi Mihaela Popescu, „O potenţială definire airealului”, în Doina Negomireanu, Elena Pîrvu, Cristiana Teodorescu (coord.), OmagiuGheorghe Bolocan, Craiova, Editura Universitaria, 2006, pp. 409-418.

BIBLIOGRAFIE

*** Istoria limbii române, v. I (ILR I): Limba latină, Bucureşti, Editura AcademieiRepublicii Populare Române, 1965.

Mihaela POPESCU

216

Ernout, Alfred, Thomas, François, Syntaxe latine, 2e édition, revue et augmentée,Paris, Librairie Klincksieck, 1953.

Hofmann, J., B., Syantyr, Anton, Lateinische Syntax und Stilistik, Munchen, C. H.Beck’scheverlagsbuchhandlung, 1965.

Kuhner, R., Stegmann, C., Ausführliche Grammatik der lateinischen Sprachen, v.I–II, Hanovra-Leipzig, 1912-1914.

Lavency, Marius, „Rex qui fuit – rex qui esset – rex cum esset”, în On latin.Linguistic and Literary Studies in Honour of Harm Pinkster, Amsterdam, J.C. Gieben Publisher, R. Risselada, Jan R. de Jong, A.-Machtelt Bolkestein,editori, 1996, pp. 91-103.

Leumann, M., Hofmann, J., B., Szantyr, A., Lateinische Grammatik; II, 1-2,München, 1972.

Mellet, S., Joffre, M., D., Serbat, G., Grammaire Fondamentale du Latin. Lesignifié du verbe,Louvain-Paris, Peeters, 1994.

Moignet, Gérard, Essai sur le mode subjonctif en latin postclassique et en ancienfrançais, v. I, II, Paris, Presses Universitaires de France, 1959.

Perret, Jacques (1958), Le verbe latin, Paris, Centre de DocumentationUniversitaire.

Pinkster, Harm, Sintaxis y semántica del latín, Madrid, Ediciones Clásicas, 1995.[Traducere în limba spaniolă de M. Esperanza Torrego şi Jesús de la Villa].

Sluşanschi, Dan, Sintaxa limbii latine. v. I: Sintaxa propoziţiei, v. II: Sintaxa frazei,Bucureşti, Editura Universităţii Bucureşti, 1994.

Touratier, Christian, Syntaxe latine, Louvain-la-Neuve, Peeters, 1994.Vasilescu, Toma, Curs de sintaxă istorică a limbii latine, Bucureşti, Editura de Stat

Didactică şi Pedagogică, 1962.

RÉSUMÉ

Cet article se propose d’étudier les valeurs sémantiques du subjonctif àl’intérieur des subordonnées circonstancielles de cause, en latin classique et tardif.Le subjonctif a dans la plupart des structures dépendantes de ce type – tant àl’époque classique, qu’à l’époque tardive – une nette valeur modale, situation quirésulte surtout suite à la comparaison avec les tournures relatives construites avecle mode indicatif.

217

SINONIMIA ÎN TERMINOLOGIA MEDICALĂ(LA NIVELUL ELEMENTELOR DE COMPUNERE)

Dragoş Vlad TOPALĂ

În prima parte a acestui studiu – Sinonimia în terminologia medicală (lanivelul etimoanelor), pornind de la faptul că sensurile etimoanelor se regăsesc îndefiniţiile termenilor medicali, am urmărit sinonimia etimoanelor de origine greacăşi latină (după modelul: gr. aden şi lat. glandula „glandă”, gr. cheilos şi lat. labium„buză” etc.) şi rolul acesteia pentru înţelegerea corectă a sensurilor pe care le aucuvintele. Am oferit şi formele actuale ale termenilor medicali din franceză şiengleză în care se regăsesc aceste etimoane, pentru a argumenta caracterulinternaţional al terminologiei medicale.

În analiza de faţă urmărim un aspect semantic particular: sinonimia preluatăde termenii care s-au format de la aceste etimoane, fără să neglijăm rigoareadefiniţiilor şi a sensurilor proprii limbajului ştiinţific. Din punct de vedere logic,între denumire şi concept se creează o relaţie univocă: conceptul are o singurădenumire, fapt ce justifică monoreferenţialitatea, caracteristică pentruterminologiile ştiinţifice în general. Din punct de vedere semantic, există însă şitermeni care se definesc prin sinonime. Pe baza semelor comune, între doi termenise pot crea echivalenţe de sens, în urma cărora un termen este pus în relaţie cualtul. Sinonimia etimoanelor greco-latine din limbajul medical se extinde lacompusele create pe baza acestora. Pe lângă etimologia indirectă, am avut învedere şi etimologia directă, oferind formele actuale din franceză, limba din care auintrat cei mai mulţi termeni ca împrumuturi în română. Spre a proba caracterulinternaţional al terminologiei medicale, am urmărit şi echivalentele din engleză.Pentru analiza perechilor de termeni sinonimi am consultat câteva lucrărilexicografice româneşti şi străine, de specialitate şi de uz general1.

Am identificat mai multe situaţii de apariţie a sinonimiei la nivelulelementelor componente:

A. În structura termenilor ordinea elementelor este inversată, cu micimodificări de natură fonetico-grafică:

1. Prefixoidul din primul termen este cuvânt în al doilea termen, după cumcuvântul din primul termen este prefixoid în al doilea termen:

angiocolită şi colangită, substantive feminine cu sensul de „inflamaţie acăilor biliare”, împrumutate din fr. angiocholite, respectiv cholangite, cf. engl.cholangitis. Termenul colangită se defineşte şi prin sinonimul angiocolită. La bazaacestei perechi de termeni stau gr. aggeion2 > angi(o)-, angei(o)- „vas (sangvin,limfatic)”, „canal”, „receptacul” şi chole > col(e)-, colo-, -colie „bilă”. Etimoanele


218

greceşti se regăsesc şi în termenii angeită şi colită, denumirile unor boli înruditeprin semul „inflamaţie”, caracteristică referitoare la organe diferite: angeită s.f. <fr. angéite, cf. engl. angeitis, cu sensul de „afecţiuni inflamatorii vasculare”, iarcolită s.f. < fr. colite, cf. engl. colitis, cu sensul de „inflamaţie a colonului”(raportat la gr. kolon „intestin gros”);

fibrocondrom şi condrofibrom, substantive neutre cu sensul de „tumoarebenignă formată din ţesut fibros şi cartilaginos”, împrumutate din fr.fibrochondrome, respectiv chondro-fibrome, cf. engl. fibrochondroma. Termenulfibrocondrom este definit şi prin sinonimul condrofibrom. La baza acestei perechistau gr. chondros > condr(i)o-, -condrie „cartilaj” şi lat. fibra > fibro-, fibri-„fibră”. Etimonul grecesc se regăseşte şi în termenul condrom s.n. < fr. chondrome,cf. engl. chondroma „tumoare benignă constituită din ţesut cartilaginos” sau încondral adj. < fr. chondral, -ale, cf. engl. chondral „care se referă la cartilaje”,înrudiţi prin semul „cartilaj”; etimonul latin se regăseşte în termenul fibrom s.n. <fr. fibrome, cf. engl. fibroma „tumoare benignă constituită din ţesut fibros” sau înfibră s.n. < fr. fibre, cf. engl. fiber „structură elementară, vegetală sau animală, deaspect filamentos”, înrudiţi prin semul ce caracterizează fibra;

gastroenterită şi enterogastrită, substantive feminine cu sensul de„inflamaţie acută sau cronică a mucoaselor gastrică şi intestinală, de origine viralăsau bacteriană”, împrumutate din fr. gastroentérite, respectiv entérogastrite, cf.engl. gastroenteritis. Termenul enterogastrită este definit şi prin sinonimulgastroenterită. La baza acestei perechi de termeni stau gr. gaster, gastros >gastr(o)-, gastero-, -gastrie, -gastru „stomac“ şi enteron > enter(o)-, -enter(ic),-enterie „intestin”, „intestinal”, „referitor la intestine”, etimoane prezente şi întermenii gastrită, respectiv enterită, denumiri de boli înrudite prin semul„inflamaţie”, dar diferite prin organul de referinţă: gastrită s.f. < fr. gastrite, cf.engl. gastritis, cu sensul de „afecţiune inflamatorie şi distrofică a stomacului”, iarenterită s.f. < fr. entérite, cf. engl. enteritis, cu sensul de „inflamaţie a mucoaseiintestinului subţire”;

miosarcom şi sarcomiom, substantive neutre cu sensul de „neoplasmedezvoltate din ţesutul muscular neted sau striat”, împrumutate din fr. myosarcome,respectiv sarcomyome, cf. engl. myosarcoma. Termenul sarcomiom este definitprin sinonimul miosarcom. Au la bază etimoanele greceşti mys, myos > mi(o)-,-miom „muşchi”, „muscular”, „referitor la muşchi” şi sarx, sarkos > sarco-, sar-,-sarc(ă) „carne”, „muşchi”, „sarcom”3, care se regăsesc şi în termenii miom s.n. <fr. myome, cf. engl. myoma „tumoare benignă dezvoltată din ţesutul muscular netedsau striat” şi sarcom s.n. < fr. sarcome, cf. engl. sarcoma „tumoare malignă aţesutului conjunctiv din diverse organe”, înrudiţi prin semele „tumoare” şi „ţesut”;

mixocondrom şi condromixom, substantive neutre cu sensul de „tumoaremixtă formată din ţesutul cartilaginos şi mucos”, împrumutate din fr.

Sinonimia în terminologia medicală (la nivelul elementelor de compunere)

219

myxochondrome, respectiv chondro-myxome, cf. engl. myxocondroma. Termenulmixocondrom este definit şi prin sinonimul condromixom. Au la bază gr. myxa >mix(o)- „mucozitate”, „mucus” şi chondros, etimoane care se regăsesc şi întermenii mixom s.n. < fr. myxome, cf. engl. myxoma, cu sensul de „formaţiunetumorală alcătuită din ţesut mucos” şi condrom, înrudiţi prin semul „tumoare”;

psihosomatic, -ă şi somatopsihic, -ă, adjective cu sensul „referitor lapsihosomatică”, „care se referă la influenţa psihicului asupra organismului”,împrumutate din fr. psychosomatique, respectiv somatopsychique, cf. engl.psychosomatic. Termenul psychosomatique este definit şi prin sinonimulsomatopsihic. Au la bază gr. psyche > psih(o)-, -psihie „psihic”, „referitor lapsihic” şi soma, somatos > somat(o)-, -zom, -zomie „corp”, „corpuscul”, etimoanecare se regăsesc şi în termenii psihic,-ă, adj. < fr. psychique, cf. engl. psychic „carese referă la viaţa mentală, la psihism sub toate aspectele” şi somatic, -ă, adj. < fr.somatique, cf. engl. somatic „care se referă la corp”, înrudiţi prin semul „corp”;

Nu toţi termenii care au la bază aceleaşi etimoane şi structură asemănătoareprin inversarea elementelor intră în relaţia de sinonimie. Perechea blastoderm şidermoblast prezintă o falsă sinonimie. Ambele sunt substantive neutre, primul cusensul de „membrană vitelină care dă naştere corpului embrionului”, iar al doilea,„parte a mezodermului care dă naştere corionului”, împrumutate din fr.blastoderme, respectiv dermoblaste, cf. engl. blastoderm. Etimoanele lor sunt gr.blastos > blast(o)-, -blast, -blastom „germen”, „embrion” şi derma, dermatos >derm(o-, -a-), dermat(o)-, -derm, -dermie „piele”, „tegument”, care se regăsesc şiîn termenii blast s.n. < fr. blaste, cf. engl. blast, „termen folosit ca sufix desemnândo celulă tânără, precursoare din liniile sangvine (mieloblast, eritroblast,megacarioblast)” şi dermă (în limbajul medical derm s.n.)4 < fr. derme5, cf. engl.corium, dermis, cu sensul de „strat cutanat de natură conjunctivă cu dispoziţieintermediară între epidermă şi hipodermă”;

Tot o falsă sinonimie cunosc şi compusele care au altă structură: prefixoiduldin primul termen este sufixoid în al doilea termen, iar cuvântul din primul termeneste prefixoid în al doilea termen: citoblast şi blastocit, substantive neutre, primulcu sensul de „nucleu celular”, iar al doilea, „celulă care intră în structura blastulei”,împrumutate din fr. cytoblaste, respectiv blastocyte6. Au la bază gr. kytos > cit(o)-,-cit(ă), -citoză „celulă”, „cavitate”, „receptacul” şi blastos. La fel se comportăperechea citolimfă şi limfocită (varianta lui limfocit s.n.), substantive feminine,primul cu sensul de „parte fluidă a citoplasmei”, iar al doilea, „categorie deleucocite cu nucleu mare şi citoplasmă foarte redusă, prezente în sânge, în măduvăşi în ţesuturile limfoide”, împrumutate din fr. cytolymphe, respectiv lymphocyte, cf.engl. lymphocyte. Ambii au la bază gr. kytos şi lat. lympha > limf(o)-, -limf „limfă”,„limfatic”. Etimonul latinesc se regăseşte şi în termenul limfă s.f. < fr. lymphe cusensul de „lichid clar, transparent, galben pai, alcalin, care circulă în vaselelimfatice sau care ocupă spaţiile intercelulare”.


220

2. Prefixoidul din primul termen este sufixoid în al doilea termen, după cumsufixoidul din primul termen este prefixoid în al doilea termen:

encefalomegalie şi megalencefalie, substantive feminine cu sensul de„mărire de volum a encefalului”, împrumutate din fr. encéphalomégalie, respectivmégalencéphalie. Termenii sunt definiţi şi prin sinonimele macroencefalie,megaencefalie. Au la bază gr. enkephalos > encefal(o)-, -encefal(ie) (en „în” +kephale „cap”) „creier”, „encefal”, „referitor la encefal”, „cerebral” şi megas,megalos > meg(a)-, megal(o)-, -megalie „foarte mare”. Primul etimon se regăseşteşi în termenul encefal s.n. < fr. encéphale, cf. engl. encephalon, cu sensul de „partea sistemului nervos central conţinută în cutia craniană”;

megalosplenie şi splenomegalie, substantive feminine cu sensul de „mărire asplinei în anumite boli”, împrumutate din fr. mégalosplénie, respectivsplénomégalie, cf. engl. splenomegaly. Termenul megalosplenie este definit şi prinsinonimul splenomegalie7. La baza acestei perechi de termeni stau gr. megas,megalos şi splen, splenos > splen(o)-, -splenie, cf. lat. splen, splenis „splină”, carese regăsesc şi în termenii splină s.f. < ngr. splină8, cf. fr. rate, engl. spleen, cusensul de „organ anatomic intern, moale şi spongios, de culoare roşie-violetă, situatîn partea superioară stângă a cavităţii abdominale, care produce limfocite,anticorpi, depozitează sângele etc.”, splenic adj. < fr. splénique, cf. engl. splenic,cu sensul „referitor la splină”, spleen s.n. < engl. spleen, cu sensul de „proastădispoziţie, plictis, dar şi ipohondric”, pornind de la faptul că anticii vedeau origineamelancoliei în splină9;

megasplanhnie10 şi splanhnomegalie, substantive feminine cu sensul de„hipertrofie a viscerelor”, împrumutate din fr. mégasplanchnie, cf. engl.megalosplanchnie, respectiv fr. splanchnomégalie, cf. engl. splanchnomegaly.Termenul splanhnomegalie se defineşte prin două sinonime: megalosplanhnie şivisceromegalie. La baza perechii stau gr. mega, megalos şi splanchnon >splanhn(o)-, -splan, -splanhnie „viscere”, cf. lat. viscera, -um > viscer(o)- (v.visceromegalie). Etimonul grecesc este prezent şi în termenul splanhnic adj. < fr.splanchnique, cf. engl. splanchnic, cu sensul „referitor la viscere”.

O falsă sinonimie se creează între termenii fagocit şi citofag, substantiveneutre, primul cu sensul de „celulă sangvină care poate absorbi bacterii şi altecorpuri străine în organism”11, iar al doilea cu sensul „care înglobează sau distrugecelulele”, împrumutate din fr. phagocyte, respectiv cytophague, cf. engl.phagocyte. Etimoanele lor sunt gr. phagein > fago-, -fag, -fagie „mâncare”,„absorbire” şi kytos „celulă”. Primul etimon se regăseşte şi în termenul fag s.m. <fr. phage, cf. engl. phage, cu sensul „bacteriofag”. La fel se comportă şi perecheafrenocardie şi cardiofrenie, substantive feminine, primul cu sensul de „nevroză ainimii, caracterizată prin stenocardie, tulburări respiratorii şi palpitaţii”, iar aldoilea cu sensul de „neurastenie cardiovasculară”, împrumutate din fr.


221

phrénocardie, respectiv cardiophrénie. Au la bază gr. phren, phrenos > fren(o)-,-fren, -frenie „diafragmă” şi kardia > cardi(o)-, -card, -cardie „inimă”. Etimoanelegreceşti se regăsesc şi în termenii frenic adj. < fr. phrénique, cf. engl. phrenic cusensul „care se referă la diafragmă” şi cardie s.f. < fr. cardia cu sensul de „orificiuinterior al esofagului prin care se face legătura cu stomacul”, denumirea fiind înrelaţie cu situarea în apropierea cordului. Chiar dacă există o înrudire din punct devedere etimologic şi formal, semnificaţiile termenilor se îndepărtează prinrealităţile desemnate: „nevroză” (frenocardie), respectiv „neurastenie”(cardiofrenie), ceea ce le face să fie aparent sinonime.

3. Prefixoidul din primul termen este segment de element de compunerealăturat sufixului în al doilea termen, iar sufixoidul din primul termen esteprefixoid în al doilea termen: hepatomegalie şi megalhepatie, substantive femininecu sensul de „mărire de volum a ficatului cauzată de diverse boli”, împrumutate dinfr. hépatomégalie, respectiv mégalhépatie, cf. engl. hepatomegaly. Termenii au labază gr. hepar, hepatos > hepat(o)- „ficat” şi megas, megalos. Primul etimon seregăseşte în termenul hepatic, -ă adj. < fr. hépatique, cf. engl. hepatic „referitor laficat” sau în hepatită s.f. < fr. hépatite, cf. engl. hepatitis „afecţiune inflamatorie aficatului”, înrudiţi prin semul „ficat”, referitor la organ.

B. Sinonimia se realizează la nivelul prefixoidului:

1. Sufixoidul este acelaşi:

colpocel şi vaginocel, substantive neutre cu sensul de „proeminenţă învagin”, împrumutate din fr. colpocèle, respectiv vaginocèle, cf. engl. colpocele,vaginocele. Au la bază gr. kolpos > colp(o)- „vagin”, respectiv lat. vagina >vagin(o)-, vagini- „teacă”, „vagin” şi gr. kele > -cel „tumoare”, „hernie”,„umflătură”;

dacriogen şi lacrimogen, adjective cu sensul „care determină secreţialacrimală”, împrumutate din fr. dacryogéne, respectiv lacrymogéne, cf. engl.dacryogenic, lacrimatory. Au la bază gr. dakryon > dacri(o)-, respectiv lat. lacrima> lacrim(o)- „lacrimă”, etimonul latin regăsindu-se în cuvântul lacrimă, şi gr.gennan „a produce”, „a naşte” > geno-, -gen, -genic, -genie „care produce”, „careia naştere”, „gen”, „specie”, acest ultim etimon regăsit şi în cuvântul gen;

mastectomie şi mamectomie, substantive feminine cu sensul de „ablaţiechirurgicală a sânului”, împrumutate din fr. mastectomie, respectiv mammectomie,cf. engl. mastectomy, mammectomy. Au la bază gr. mastos > mast(o)-, -mastie,mamme > mam(o)-, mama-, mami-, respectiv lat. mamma „mamelă” şi gr. ektome >-ectomie „excizie”;


222

mielogramă şi medulogramă, substantive feminine cu sensul de„reprezentare grafică a fiecăreia dintre celulele măduvei osoase”, împrumutate dinfr. myélogramme, respectiv médullogramme, cf. engl. myelogram, medullogram.Au la bază gr. myelos > miel(o)-, -mielie, respectiv lat. medulla > medul(o)-„măduvă” şi gr. gramma > gramo-, -gramă „înscriere”, „desen”;

splanhnomegalie şi visceromegalie, substantive feminine cu sensul de„mărire anormală a dimensiunilor tuturor organelor interne”, împrumutate din fr.splanchnomégalie, respectiv viscéromegalie, cf. engl. splanchnomegaly,visceromegalia. Au la bază gr. splanchnon, respectiv lat. viscera şi gr. megas,megalos;

splanhnoptoză şi visceroptoză, substantive feminine cu sensul de „deplasarea viscerelor din poziţia lor topografică normală în regiunea abdominală inferioară“,împrumutate din fr. splanchnoptose, respectiv viscéroptose, cf. engl.splanchnoptosia, splanchnoptosis, visceroptosis. Au la bază gr. splanchnon,respectiv lat. viscera şi gr. ptosis > -ptoză „cădere“, „deplasare în jos“.

2. Cuvântul din structură este acelaşi:

colpoperineorafie şi vaginoperineorafie, substantive feminine cu sensul de„sutură reparatorie a vaginului şi a perineului”, împrumutate din fr.colpopérinéorraphie, respectiv vagino-périnéorraphie, cf. engl.colpoperineorrhaphy, vaginoperineorrhaphy. Au la bază gr. kolpos, respectiv lat.vagina, gr. perineos > perineo- „perineu”, gr. rhaphe > rafeo-, -rafie „suturăchirurgicală”;

colpoplastie şi vaginoplastie, substantive feminine cu sensul de „intervenţiechirurgicală care constă în refacerea sau formarea unui conduct vaginal”,împrumutate din fr. colpoplastie, respectiv vaginoplastie, cf. engl. colpoplasty,vaginoplasty. Au la bază gr. kolpos, respectiv lat. vagina şi gr. plassein „a forma”,„a modela”, plastos „modelat” > plast(i)-, plast(o)-, -plast, -plastie, -plazie„modelare”, „formare”;

flebectazie şi venectazie, substantive feminine cu sensul de „dilataţie difuzăa venelor”, împrumutate din fr. phlébectasie, respectiv veinectasie, cf. engl.phlebectasia, venectasia. Au la bază gr. phleps, phlebos > fleb(o)-, -flebie,respectiv lat. vena > ven(o)- „venă” şi gr. ektasis > -ectazie „dilataţie”, „extensie”;

mastoplastie şi mamoplastie, substantive feminine cu sensul de „intervenţiechirurgicală corectoare sau reparatorie a sânului”, împrumutate din fr. mastoplastie,respectiv mammoplastie, cf. engl. mammoplasty. Au la bază gr. mastos, respectivlat. mamma şi gr. plassein;


223

mieloblast şi meduloblast, substantive neutre cu sensul de „celulă imatură,întâlnită în măduva osoasă şi în sângele periferic”, împrumutate din fr. myéloblaste,respectiv médulloblaste, cf. engl. myeloblast, medulloblast. Au la bază gr. myelos,respectiv lat. medulla şi gr. blastos;

mieloscleroză şi meduloscleroză, substantive feminine cu sensul de „sclerozăa măduvei spinării sau scleroză în plăci localizată la acest nivel”, împrumutate dinfr. myélosclérose, respectiv médullosclérose, cf. engl. myelosclerosis. Au la bazăgr. myelos, respectiv lat. medulla şi gr. skleros, sklerosis > scler(o)-, -scleroză„tare”, „dur”, „scleros”;

splanhnocraniu şi viscerocraniu, substantive neutre cu sensul de „parte ascheletului cefalic provenind din aparatul branhial embrionar”, împrumutate din fr.splanchnocrâne, cf. engl. viscerocranium. Au la bază gr. splanchnon, respectiv lat.viscera şi lat. cranium < gr. kranion > crani(o)-, -cranie „craniu”;

spondiloterapie şi vertebroterapie, substantive feminine cu sensul de„tratament al unor afecţiuni ale coloanei vertebrale”, împrumutate din fr.spondylothérapie, respectiv vertébrothérapie, cf. engl. spondylotherapy. Au la bazăgr. spondylos > spondil(o)-, -spondil, -spondilie, „vertebră” (cf. lat. spondylus),respectiv lat. vertebra < vertere „a suci” şi gr. therapeuein „a îngriji” > -terapeut,-terapie „tratament”, „îngrijire”.

C. Perechile de termeni în care se regăsesc etimoanele de origine greacă saulatină realizează o sinonimie parţială prin includerea sensului unui termen întresensurile celuilalt termen:

encefalită „inflamaţie a encefalului” şi cerebelită „tip de encefalitălocalizată la nivelul cerebelului şi manifestată prin sindrom cerebelos”, termeniiavând la bază gr. enkephalos „creier”, respectiv lat. cerebellum „creier mic”, cf. lat.cerebrum > cerebr(o)- „creier” + sufixul -ită;

mamografie „radiografia glandei mamare” şi mastografie „mamografie,pneumomastografie şi galactografie”, termeni având la bază lat. mamma, respectivgr. mastos şi gr. graphein „a scrie” > graf(o)-, -graf, -grafie „scriere”, „care scrie”,„care înregistrează”;

mielită „inflamaţie a măduvei spinării” şi medulită „inflamaţie a măduveispinării, a medulosuprarenalei şi chiar a măduvei osoase”, termenii având la bazăgr. myelos, respectiv lat. medulla + sufixul -ită.

Aspectul particular de sinonimie analizat se înscrie în cel general alsinonimiei din limbajul medical şi vizează sensurile cuvintelor compuse care au laorigine etimoane greco-latine. Sinonimia dintre etimoane se prelungeşte în


224

compusele create pe baza acestor etimoane, al căror sens se conservă în definiţii.Procesul sinonimiei este condiţionat de echivalenţele de sens şi de identitateareferentului şi este favorizat de monosemantism şi de provenienţa etimoanelorgreco-latine din care s-au născut compuse şi elemente tematice.

Terminologia medicală se caracterizează printr-o sinonimie totală, proprielimbajului ştiinţific. Gradul de suprapunere semantică arată că între sensurilecuvintelor se stabilesc raporturi de egalitate, când toate semele sunt identice: lacompusele tematice cu ordinea elementelor inversată (A 1, 2, 3). La compuseletematice cu acelaşi sufixoid sau cu acelaşi cuvânt (şi care se deosebesc prinprefixoid), repetarea sufixoidului sau a cuvântului la ambii termeni denotă acelaşireferent şi atrage atenţia asupra identificării raportului de egalitate la nivelulelementului variabil, prefixoidul (B1, 2). De asemenea, se stabilesc raporturi deincluziune a sferei semantice a unui termen în sfera semantică a celuilalt termen(C).

Din punctul de vedere al formei, sinonimele au acelaşi radical când cuvântuldin structura compusului este prezent în ambii termeni; sinonimia se realizează lanivelul sensurilor pe care le au prefixoidele, unul de origine greacă, celălalt deorigine latină (B2). Un comportament similar au şi compusele cu acelaşi sufixoid(B1) sau sufix (C). În cazul a doi termeni compuşi cu prefixoid şi sufixoid/cuvânt,a căror ordine este inversată (prefixoidul din primul termen devine sufixoid/cuvântîn al doilea, iar sufixoidul/cuvântul din primul termen devine prefixoid în aldoilea), sinonimia se realizează la nivelul ambelor elemente (A1, 2). Aceeaşisituaţie se întâmplă şi în cazul în care în poziţia sufixoidului este un segment deelement de compunere şi un sufix (A3).

Sinonimia în terminologia medicală este influenţată de bogăţia elementelorde compunere care permit dubla determinare sau paralelismul greco-latin. Uşurinţacu care elementele tematice îşi schimbă locul permite crearea unor compuseasemănătoare la nivelul expresiei, ceea ce dă specificitate sinonimiei şi asigurăvarietatea formelor în terminologia medicală. Etimoanele greco-latine depăşescrolul de a indica exclusiv originea termenilor, ele fiind implicate în relaţiilesemantice şi influenţând varietatea formelor lexicale ale limbajului medical.

NOTE

1 Am consultat DOOM2, MDA, NDN, Guţu, Petit Robert, Dubois, Rusu, Webster.2 Cf. angeion în NDN, p. 94, Rusu, p. 37.3 Cf. FC I, p. 257, Rusu, p. 72, Dubois, p. 689.4 Cf. derm s.n., variantă pentru dermă s.f. în MDA, p. 80.5 Cf. dermă din ngr. derma, fr. derme în MDA, p. 80.6 Cf. MDA, p. 278, unde blastocit are etimologie nesigură (cf. ngr. blastos).7 Cf. MDA, p. 572.8 Cf. MDA, p. 572.9 Cf. Rusu, pp. 929-930.10 Cf. megalosplanhie în NDN, p. 893, şi MDA, p. 523.11 Cf. fagocit „termen general utilizat pentru a desemna celulele fixe sau mobile care posedă

proprietatea de fagocitoză”, în Rusu, p. 427.


225

BIBLIOGRAFIE

*** Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM2),Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005.

*** Formarea cuvintelor în limba română. I. Compunerea (FC I), Bucureşti, EAR,1970.

*** Le Nouveau Petit Robert, Dictionnaire de la langue française (Petit Robert),Dictionnaires Le Robert – Paris, 1993.

*** Micul dicţionar academic (MDA), Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,vol. I A-C, 2001, vol. II D-H, 2002; vol. III I-Pr şi vol. IV Pr-Z, 2003.

*** Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the English Language(Webster), Gramercy Books, New York/Avenel, 1996.

Andrei, Nicolae, Dicţionar de termeni ştiinţifici, Bucureşti, 1987.Dubois, Jean, Mitterand, Henri, Dauzat, Albert, Dictionnaire étymologique et

historique du français (Dubois), Paris, Larousse, 1993.Guţu, Gheorghe, Dicţionar latin-român (Guţu), Bucureşti, Humanitas, 2003.Marcu, Florin, Noul dicţionar de neologisme (NDN), Bucureşti, EAR, 1997.Nybakken, E. Oscar, Greek and Latin in Scientific Terminology, The Iowa State

University Press, Ames, Iowa, 1960.Rusu, Valeriu, Dicţionar medical (Rusu), Bucureşti, Editura Medicală, 2001.Ursu, N. A., Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică, 1962.

RÉSUMÉ

Dans la première partie de cet article, en partant du fait que les sens desétymons se retrouvent dans la définition des termes médicaux, on a suivi lasynonymie des étymons d’origine grecque et latine. La synonymie des étymonsgreco-latins s’étend aux composés créés sur la base de ceux-ci. À part l’étymologieindirecte, on a pris en compte aussi l’étymologie directe, en offrant les formesactuelles du français, la source la plus importante de l’enrichissement lexical de lalangue roumaine.

226

DESPRE ACCENT ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Laura TRĂISTARU

Termenul accent, neologism de origine latină (< lat. accentus), este definit înDicţionarul de neologisme, al lui Florin Marcu, ca „intonaţie specială a unei silabedintr-un cuvânt, pusă în evidenţă prin mărirea intensităţii vocii sau prin varietateatonului; emisiune mai intensă a unui sunet […], semn grafic care indicăaccentuarea unei silabe sau a unui sunet…” (Florin Marcu, 2008: 714).

În terminologia franceză din Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelorlimbajului de Oswald Ducrot şi Jean-Marie Schaeffer, în traducerea AncăiMăgureanu, a lui Viorel Vişan şi a Marinei Păunescu, se spune că „din punct devedere fonetic, accentul se înţelege la nivel perceptiv ca element (silabă)proeminent” (Florin Marcu, 2008: 714), „succesiunea de silabe proeminente şineproeminente creează un ritm definit prin distanţa temporală dintre două silabeaccentuate” (Oswald Ducrot, Jean Marie Schaeffer, 1996: 265).

Citatul din Dicţionarul de neologisme scoate în evidenţă două accepţiuni aletermenului accent: o accepţiune fonetică şi una grafică, aceasta din urmăconcretizându-se în diferite semne grafice, precum linioară, puncte, accenteascuţite sau grave puse deasupra sau dedesubtul vocalei silabice proeminente sauînaintea silabei accentuate, ca în transcrierea fonetică internaţională, în exempleprecum hiatus [haι׳eιt s], detail [׳di:teιl], Bucharest [bju:k ,[rest׳ Canada [׳kæn d ],grapefruit [׳greιpfru:t], Japan [dз .pæn] etc׳

În legătură cu semnele grafice folosite, subliniem că lucrările normativeromâneşti de profil foloseau semne diferite: punctul pus dedesubtul vocaleiaccentuate în DOOM1 (bạrman, bunịcă, mămịcă) şi linia orizontală pusădedesubtul vocalei accentuate în DOOM2 (barman, bunică, mămică). În lucrărilede lingvistică, precum cele de fonetică, în transcrierea fonetică românească dinatlasele lingvistice şi din textele dialectale s-a folosit şi se foloseşte semnul clasicsub forma unui accent ascuţit, pus deasupra vocalei accentuate (mioáră, mângâiá,mărúnt, róuă, píuă).

Din punct de vedere fonetic, silabele accentuate în pronunţare poartă treifeluri de accente:

– accentul de intensitate (numit şi dinamic sau fonetic), care producearticularea mai energică a unei slabe

– accentul de intonaţie (muzical sau tonic), care produce accentuarea unuicuvânt în propoziţie sau frază

– accentul metric (numit şi ictus), care determină accentuarea silabelor înfuncţie de metrul utilizat de poeţi, adică gruparea silabelor în pes-uri (sau picioaremetrice) conţinând o silabă accentuată şi una sau mai multe neaccentuate, carealcătuiesc o unitate ritmică.

Despre accent în limba română

227

În vorbirea obişnuită preponderent este accentul de intensitate, deoarece elapare în orice cuvânt cu două sau mai multe silabe.

Regulile accentului fonetic (de intensitate) sunt următoarele:1. Poartă accent orice cuvânt cu două sau mai multe silabe.2. Dintre sunetele silabei numai vocalele pot fi accentuate, nu şi consoanele.3. Dacă silaba accentuată conţine un diftong sau un triftong, atunci accentul

cade numai pe vocala silabică, nu pe cele asilabice.După poziţia lui în cadrul cuvântului, accentul de intensitate este de trei

feluri:1. accent fix (pe aceeaşi silabă în toate cuvintele)

a. pe ultima silabă, ca în limba franceză,b. pe penultima silabă, ca în limba polonă,c. pe prima silabă, ca în maghiară.

2. accent liber, care poate cădea pe oricare dintre silabele unui cuvânt, ca înlimba română, unde poate să stea pe oricare dintre cele 6 silabe: cercetătór,cuminecătúră, încálecă, dóisprezece, véveriţelor, şáptesprezecelea;

3. accent mobil, în exemple ca apéndice/apendíce, spléndid/splendíd,cuvinte în care prima formă reprezintă accentuarea latinească, cea de a doua pe ceafranţuzească.

Accentul mobil poate apărea şi în dublete accentuale diferenţiate în douătipuri:

a. perechi în care diferenţa de accent este dată de diferenţa de sens:ácele/acéle, cấmpii/câmpíi, comédie/comedíe, compánie/companíe,cópii/copíi, móbilă/mobílă.

b. perechi în care diferenţa de accent nu depinde de sens, ci sunt folosite înfuncţie de preferinţă sau de diferenţieri socioculturale şi regionale:acólo/acoló, ántic/antíc, áripă/arípă, bólnav/bolnáv, dúşman/duşmán,míjloc/mijlóc, óstrov/ostróv, sátiră/satíră, vúltur/vultúr.

Accentul de intensitate stă de regulă pe una dintre ultimele trei silabe alecuvântului:

a. cele cu accentul pe ultima silabă caracterizează rostirea oxitonă: fiorós,firésc, insolént, istéţ etc.

b. cele cu accentul pe penultima silabă caracterizează rostirea paroxitonă:alắturi, cascádă, cásnic, comédie etc.

c. cele cu accent pe antepenultima silabă caracterizează rostireaproparoxitonă: abátere, mấngâie, múrmură, stráchină etc.

În lucrarea Consideraţiuni asupra sistemului fonetic şi fonologic al limbiiromâne, Sextil Puşcariu apreciază că mobilitatea accentului „a avut ca urmare oşovăire mare în accentuarea cuvintelor din diferite regiuni şi chiar din graiul literar(bólnav/bolnáv, dúşman/duşmán, vúltur/vultúr, áripă/arípă, árşiţă/arşíţă etc. maiales în neologisme (académie, víctimă), altele îl împrumută pe cel franţuzesc(academíe, victímă), iar altele nu-l au pe nici unul (síncer, specímen)” (SextilPuşcariu, 1934: 32).

Laura TRĂISTARU

228

La rândul său, Iorgu Iordan, în lucrarea Limba română actuală. O gramaticăa „greşelilor”, arată că există şi dublete accentuale explicabile prin apartenenţavorbitorilor la diferite regiuni dialectale: „În alte cazuri, locul accentului diferădupă provincii. Moldovenii spun bólnav (tot aşa gấngav, mấrşav etc.) Ştéfan etc.,muntenii însă bolnáv, Ştefán etc.” (Iorgu Iordan, 1947: 50). Alte diferenţe deaccentuare se explică prin apartenenţa vorbitorilor la diferite categoriisocioculturale: avárie, penúrie, butelíe sunt accentuări neetimologice şi populare,în timp ce avaríe, penuríe, butélie, subúrbíe sunt accentuări etimologice şiconforme cu norma ortoepică, caracteristice oamenilor cultivaţi. În legătură cuaceastă ultimă categorie de exemple, Sextil Puşcariu, în articolul Rostiri şi formeşovăitoare, republicat în volumul Cercetări şi studii, arată că în limba ceva maiveche, de după 1932, C. Marinescu si P. Grimm pronunţau penúrie, iar IoanAlexandru Brătescu-Voineşti, Mihail Sadoveanu şi I.A. Rădulescu-Pogoneanupronunţau penuríe, de unde rezultă că, date fiind personalităţile de mai sus, nici unadintre aceste accentuări nu poate fi considerată incultă, şi că, dimpotrivă, amândouătrebuie admise ca variante literare libere. Este meritul noii lucrări normative,DOOM2, de a fi acceptat ambele forme: penúrie/penuríe, ca şi suburbíe/subúrbie.

Datorită libertăţii relativ mari a accentului în limba română, ilustruleminescolog timişorean G.I. Tohăneanu, în cartea sa intitulată Eminesciene, aalcătuit un catalog al dubletelor accentuale eminesciene sau, cum îl numeşte în altăparte, un „mic dicţionar de dublete”, numărând 99 de cuvinte, conţinând tot atâteaperechi accentuale, pe care le vom enumera în continuare, indicând şi structurametrică a celor două variante accentuale:

„1. abís (U┴) şi ábis (┴U)2. académii (UU┴U) şi academií (UUU┴)3. acélora (U┴UU) şi acelóra (UU┴U)4. acésteia (U┴UU) şi acestéia (UU┴U)5. acéstora (U┴UU) şi acestóra (UU┴U)6. acólo (U┴U) şi acoló (UU┴)7. adúceţi (U┴U) şi aducéţi (UU┴)8. Alláh (U┴) şi Állah (┴U)9. áltora (┴UU) şi altóra (U┴U)10. áltuia (┴UU) şi altúia (U┴U)11. améninţă (U┴UU) şi amenínţă (UU┴U)12. amór (U┴) şi ámor (┴U)13. ántic (┴U) şi antíc (U┴)14. aprópie (U┴UU) şi apropíe (UU┴U)15. aprópii (U┴U) şi apropíi (UU┴)16. argénten (U┴U) şi argentén (UU┴)17. aríd (U┴) şi árid (┴U)18. áripă (┴UU) şi arípă (U┴U)19. ármie (┴UU) şi armíe (U┴)20. armoníe (UU┴U) şi armónie (U┴UU)21. atlás (U┴) şi Átlas (┴U)


229

22. atóm (U┴) şi átom (┴U)23. biografía (UUU┴U) şi biográfia (UU┴UU)24. bolnáv (U┴) şi bólnav (┴U)25. cándid (┴U) şi candíd (U┴)26. caractér (UU┴) şi carácter (U┴U)27. célora (┴UU) şi celóra (U┴U)28. céluia (┴UU) şi celúia (U┴U)29. cevá (U┴) şi céva (┴U)30. cuivá (U┴) şi cúiva (┴U)31. cupólă (U┴U) şi cúpolă (┴UU)32. Dácia (┴UU) şi Dacía (U┴U)33. Dáriu (┴U) şi Daríu (U┴)34. diadémă (UU┴U) şi diádemă (U┴UU)35. díncolo (┴UU) şi dincólo (U┴U)36. Dóchia (┴UU) şi Dochía (U┴U)37. duşmán (U┴) şi dúşman (┴U)38. Éol (┴U) şi Eól (U┴)39. emúl (U┴) şi émul (┴U)40. eróu (U┴) şi érou (┴U)41. fluíd (U┴) şi flúid (┴U)42. gíngaş (┴U) şi gingáş (U┴)43. gấngav (┴U) şi gângáv (U┴)44. Grécia (┴UU) şi Grecía (U┴U)45. Héctor (┴U) şi Hectór (U┴)46. Hércul (┴U) şi Hercúl (U┴)47. imobíl (UU┴) şi imóbil (U┴U)48. împrắştie (U┴UU) şi împrăştíe (UU┴U)49. împréun (U┴U) şi împreún (UU┴)50. leşín (U┴) şi léşin (┴U)51. letopiséţ (UUU┴) şi letopíseţ (UU┴U)52. Líbanon (┴UU) şi Libanón (UU┴)53. mandóla (U┴U) şi mándola (┴UU)54. María (U┴U) şi Mariá (UU┴)55. marmóreu (U┴U) şi marmoréu (UU┴)56. mérgem (┴U) şi mergém (U┴)57. meşteşugăréţ (UUUU┴) şi meşteşugắreţ (UUU┴U)58. mijlóc (U┴) şi míjloc (┴U)59. mirós (U┴) şi míros (┴U)60. mấngâi (┴U) şi mângấi (U┴)61. mấngâie (┴UU) şi mângấie (U┴U)62. mumíe (U┴U) şi múmie (┴UU)63. múrmur (┴U) şi murmúr (U┴)64. múrmură (┴UU) şi murmúră (U┴U)65. Odíssev (U┴U) şi Odissév (UU┴)

Laura TRĂISTARU

230

66. Ófir (┴U) şi Ofír (U┴)67. palpít (U┴) şi pálpit (┴U)68. pánglică (┴UU) şi panglícă (U┴U)69. paranímfă (UU┴U) şi paránimfă (U┴UU)70. portíc (U┴) şi pórtic (┴U)71. pótol (┴U) şi potó l (U┴)72. preámbul (U┴U) şi preambúl (UU┴)73. préot (┴U) şi preót (U┴)74. profír (U┴) şi prófir (┴U)75. Prometéu (UU┴) şi Prométeu (U┴U)76. púrpură (┴UU) şi purpúră (U┴U)77. rămấneţi (U┴U) şi rămânéţi (UU┴)78. Satán (U┴) şi Sátan (┴U)79. scandál (U┴) şi scándal (┴U)80. scấnteie (┴UU) şi scântéie (U┴U)81. scúlptor (┴U) şi sculptór (U┴)82. sfấşie (┴UU) şi sfâşíe (U┴U)83. spúneţi (┴U) şi spunéţi (U┴)84. stábil (U┴) şi stabíl (┴U)85. strecór (U┴) şi strécor (┴U)86. tacít (U┴) şi tácit (┴U)87. Tántalus (┴UU) şi Tantál (U┴)88. Ténedos (┴UU) -89. timíd (U┴) şi tímid (┴U)90. tragedíi (UU┴) şi tragédii (U┴U)91. tirán (U┴) şi tíran (┴U)92. ţínem (┴U) şi ţiném (U┴)93. umíl (U┴) şi úmil (┴U)94. undevá (UU┴) şi úndeva (┴UU)95. únuia (┴UU) şi unúia (U┴U)96. Vénere (┴UU) – accentuare unică97. vergínă (U┴U) şi vérgină (┴UU)98. vultúr (U┴) şi vúltur (┴U)99. zefír (U┴) şi zéfir (┴U)” (G.I. Tohăneanu, 1989: 228-300)

La sfârşitul acestui „mic dicţionar de dublete” cităm concluzia autoruluiacestuia, ilustrul eminescolog G.I. Tohăneanu: „Dubletele accentuale constituieuna dintre trăsăturile cele mai frapante şi mai originale cu care se poate mândriversificaţia românească, în general, iar cea eminesciană, în special. Întemeiate, deobicei, pe tendinţele limbii comune, ele reprezintă, de cele mai multe ori, înversurile Poetului naţional, un factor expresiv de prim ordin, conferindu-le un sunetinedit, de o melodicitate şi de o supleţe remarcabile, sprijinind şi reliefând ideeapoetică. Prezenţa masivă a „dubletelor” accentuale în versificaţia eminesciană, ca şidiversitatea obârşiei lor, depun încă o mărturie convingătoare despre întinderea şiprofunzimea culturii, dar şi despre subtilitatea simţului lingvistic al lui Eminescu,


231

despre intensitatea căutărilor şi strădaniilor sale de a desăvârşi dreapta rostire,mulată pe idee şi pe simţire, a versului românesc.” (G.I. Tohăneanu, 1989: 303).

Principiul mobilităţii accentului are aplicabilitate şi la numele proprii(toponime şi antroponime). Au fost admise variante accentuale la nume delocalităţi ca Búdapesta/Budapésta, Cópenhaga/Copenhága, Léningrad/Leningrád,Lúgoj/Lugój, Médiaş/Mediáş, Monáco/Monacó. Este problematic accentul înDobrogea, Govora, Teleorman, Anina, Moldova (Veche şi Nouă) din Banat.

Au fost admise şi dubletele accentuale şi la unele prenume româneşti,precum Mirón/Míron, Rozália/Rozalía, Ştefán/Ştéfan.

Ar fi poate acceptabilă şi dubla accentuare Bogdán/Bógdan, sau Sófia/Sofía,Teodósia/Teodosía.

Există variante accentuale şi în numele greco-latine care au la bază distincţiaîntre forma originară (neadaptată) şi forma românească adaptată, în exemple caAmphílochus şi Amfilóh, Anaxagóras şi Anaxágora, Aristóphanes şi Aristofán,Aristóteles şi Aristotél, Heraclés şi Hércule, Hippócrates şi Hipocráte, Sofoclés şiSofócle, Temistoclés şi Temistócle etc.

Există şi câteva nume latineşti care pun probleme de accentuare înpronunţarea românească, după cum forma este neadaptată sau adaptată. Astfel, unnume precum Claudius se pronunţă, în această formă latinească, în mod cert cudiftongul latinesc au, care era accentuat, evident, pe vocala silabică a (Cláudius).În forma românească adaptată, diftongul au a suferit fenomenul dierezei,desfăcându-se în două silabe, cu schimbarea accentului de pe a pe u (Cla-ú-diu),tot în trei silabe, dar cu sunetele distribuite altfel, cu diftongul įu în ultima silabă.Indicaţia de silabaţie Cla-u-di-u din DOOM1, ca şi din IOOP-5, unde se precizeazăîn paranteză cifra 4, pentru numărul silabelor, este, în mod cert, eronată. Accentulse schimbă şi în numele reginei Cartaginei, în cele două variante ale sale, Dído şiDidóna, dar faptul se petrecea şi în limba latină, unde substantivul, fiind dedeclinarea a III-a imparisilabică (Dido, -onis), schimba accentul când creşteanumărul silabelor. Dubletul accentual Júno/Junóna se găseşte în acceaşi situaţie. Şiunele cuvinte comune latineşti folosite ca nume de instituţii şi întreprinderi punprobleme de accentuare. Numele Femina al unui magazin cu articole pentru femeieste accentuat femína de unii vorbitori. Tot astfel Sánitas este rostit sanítas sausanitás, iar numele Humanitas, al unei librării sau edituri este rostit humanítas sauhumanitás, tot aşa cum Lúxor este rostit luxór.

BIBLIOGRAFIE

Calotă, Ion, Mică enciclopedie a românei corecte, Bucureşti, Editura Niculescu,2001.

Iordan, Iorgu, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor”, ediţia a II-a,Bucureşti, 1947. (Iorgu Iordan, 1947)

Marcu, Florin, Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, Ed. Litera, 2008. (FlorinMarcu, 2008)

Puşcariu, Sextil, Cercetări şi studii, Bucureşti, Editura Minerva, 1974.

Laura TRĂISTARU

232

Puşcariu, Sextil, „Consideraţii asupra sistemului fonetic şi fonologic al limbiiromâne”, în Dacoromania, VII, Bucureşti, 1934. (Sextil Puşcariu, 1934)

Tohăneanu, G. I., Eminesciene, Timişoara, Editura Facla, 1989.

RÉSUMÉ

En partant de la définition de la référence, dans cet article on présenteamplement l’accent dans le langage quotidien, avec ses trois formes : d’intensité(fixe, libre, mobile), d’intonation et métrique, avec des démonstrations relevantespour la fluence de la langue roumaine.

233

IDENTITÀ E CONTRARIETÀ

Federico VICARIOUniversità di Udine, Italia

1. Il principio di contrarietà costituisce, possiamo dire, il fondamento dellastruttura delle lingue e dei procedimenti di analisi linguistica. Il metodo stesso dellaanalisi della lingua procede mediante la continua opposizione di unità, usi, valori esignificati, portando ad una scomposizione e ad una definizione sempre piùminuziosa e accurata delle sequenze, degli elementi, delle forme, delle funzioni,che compongono la lingua stessa. A seguito di questo procedimento di analisi eattraverso una successiva riorganizzazione della materia, si vengono poi a formarele categorie, i paradigmi, i modelli – le “regole”, insomma – che ci consentono diordinare e di ragionare sui diversi fenomeni linguistici. Instaurare sistematicirapporti di opposizione, di vario tipo e a vario livello, tra gli elementi checompongono la lingua è fondamentale, secondo John Lyons (1980: 294 sgg.):“[…] è un fatto di cui il linguista deve prendere cognizione, che l’opposizionebinaria è uno dei princìpi più importanti che governano la struttura delle lingue”.Altro principio fondante per cogliere la natura delle lingue, non meno importantedel precedente, è quello del cambiamento, che porta elementi e strutture a mutarecostantemente, facendo assumere al sistema, nelle sue varie componenti, semprenuovi equilibri. Il cambiamento non è fenomeno sporadico o accidentale, per lelingue, costituendone, al contrario, elemento di fondo; Eugenio Coseriu (1981: 9sgg.), riprendendo la nota posizione di Charles Bally, sostiene che “[…] le linguecambiano continuamente e non possono funzionare se non cambiando”.

Assumiamo, quindi, che la contrarietà e il cambiamento siano fattori diprimaria importanza per comprendere la realtà linguistica. Dal momento che questifattori sembrano entrambi tendere a rappresentare o a fornire elementi di diversità edi dinamicità a proposito di tale realtà, ci si può domandare se vi siano e quale sia,eventualmente, il ruolo di fattori che, contrastando questa attitudine, si possanoconsiderare portatori, o abbiano attinenza, con princìpi logicamente opposti ad essi,come la identità o la stabilità. Possiamo considerare la contrarietà e ilcambiamento, in qualche modo, “azioni” che provocano, nelle lingue, „reazioni”uguali e contrarie come la identità e la stabilità? E se sì, come si manifestanoqueste “reazioni”?

Con le brevi osservazioni che seguono, solo un modesto contributo alladiscussione di un tema così vasto e impegnativo, mi propongo di indicare alcunedelle possibili evidenze, per la nostra disciplina, di fenomeni assimilabili, latosensu, a una qualche forma di identità1.

Federico VICARIO

234

2. Una identità ontologica tra due cose, costante nel tempo e nello spazio,non esiste e non può esistere. Non esiste perfetta identità neanche se si prende inconsiderazione una stessa cosa in due momenti diversi, sia pure molto vicini tra diloro. Affermare che una certa cosa è identica ad un’altra, o che rimane identica a sestessa, comporta un certo margine di approssimazione e di superficialità, dalmomento che un’osservazione precisa e attenta sarà sempre in grado di cogliereparticolari e differenze tra due oggetti che si pongono a confronto, sia pure lostesso oggetto in due momenti diversi2. Il fatto, poi, di non riuscire a percepire coni sensi una qualche diversità tra due cose non è ovviamente garanzia dell’identitàdelle stesse, dal momento che un esame strumentale, di qualsiasi tipo, consentirà dicoglierne maggiori particolari e di stabilirne eventuali ulteriori disuguaglianze edifformità.

Quella sull’identità, o meglio sulla possibile sussistenza di una qualcheforma di identità, è una questione dibattuta fin dagli albori della nostra cultura, unaquestione che Aristotele risolve, nella Metaphisica, creando un mondo dove sonogarantite quelle condizioni, l’assenza del mutamento e del flusso temporale, chesole ne rendono possibile l’esistenza: il mondo delle idee3. A partire da questoassunto, applicare con rigore il criterio della identità ontologica agli oggettidell’esperienza non darebbe alcun risultato di segno positivo, tanto per la filosofia,quanto per la psicologia o per la logica; la linguistica si può occupare, tuttavia, diuna possibile identità della forma e dei significati delle parole, non della identitàdelle idee o degli oggetti che attraverso le parole sono espressi.

3. La valutazione dei comportamenti linguistici e degli elementi costitutividegli atti verbali pare orientata, lo abbiamo già accennato, verso categorie come lavariabilità e il cambiamento, piuttosto che verso categorie come la identità o lacoincidenza. Ciò può essere vero, in generale, ma la linguistica pratica ancheconcetti e nozioni che possono avvicinare un principio teorico di identità, come peresempio la assimilazione, la conservazione, la continuità, la corrispondenza,l’equipollenza, l’equivalenza, la neutralizzazione, l’omofonia, la sinonimia, lasomiglianza e altri ancora. Nella direzione della identità dobbiamo considerare ciòche in fenomeni di fatto diversi ravvisiamo come condiviso o comune, perchésempre nuove diversità possiamo riconoscere, comunque, nelle cose.

Se pensiamo anche solo alla fondamentale distinzione saussuriana tra languee parole, notiamo che possiamo riconoscere come “identici”, per forma o per uso,anche elementi in parte diversi. La langue è, come noto, un prodotto sociale, unsistema convenuto al quale gli atti linguistici individuali devono essere subordinatiper essere correttamente compresi; la parole è la realizzazione personale dellinguaggio e può anche variare, naturalmente, ma non così tanto da uscire dalsistema di riferimento. L’atto concreto, realizzato in svariate forme sia dallo stessoche da una pluralità di soggetti, è subordinato, in tal modo, ad un determinatosistema, un sistema nel quale di fatto consideriamo “identici” elementi che, ad unaanalisi più accurata, si presentano invece, almeno in parte, diversi. Pensiamo, adesempio, alla elementare differenza tra fono e fonema – e a quella tra fonetica e

Identità e contrarietà

235

fonologia, che da quella distinzione discende – dove ben diverso è studiarel’aspetto fisico, acustico, dei suoni della lingua, piuttosto che considerare quanti diquei suoni rendano una differenza di significato: vi possono essere suonifoneticamente distinti, ma fonologicamente identici. Il riconoscimento di una certaidentità, che è tale comunque solo in superficie, dipende, in altre parole, soprattuttoda elementi contestuali, dove maggiore rilevanza assumono all’interno di undeterminato sistema e in un determinato momento comunicativo alcuni caratteririspetto ad altri. Qui la soglia di identità degli elementi che compongono il sistemarisulta in relazione diretta con la loro capacità di essere distintivi gli uni rispettoagli altri4.

4. A proposito della definizione di identità in base a riferimenti temporali, deSaussure (1967: 110-111) tratta brevemente della differenza tra identitàdiacroniche e identità sincroniche. Nel rimarcare la distanza tra queste dueprospettive, discute in concreto il caso del francese pas, che, derivando dalla baselatina passum, va ad assumere in francese moderno due significati molto diversicome ‘non’ e ‘passo’. L’identità di questi due elementi consisterebbe, quindi, nellaloro comune origine, un’identità che andrebbe quindi perduta con lo sviluppo didue elementi, pure omofoni, nettamente distinti per significato, oltre che percategoria grammaticale.

La prospettiva storica rafforza, comunque, l’ipotesi di considerare „naturale”la disposizione e la tendenza delle lingue al cambiamento, piuttosto che allaconservazione di un determinato stato. Accostare il problema del cambiamento, chesi sviluppa sul piano diacronico, alla discussione del concetto di identità, che siriscontra (ma solo in teoria) sul piano sincronico, presenta quindi alcune difficoltà.Il concetto di identità pare legato, almeno in superficie, a quello di stato, distaticità, di assenza di moto; questo era almeno uno degli assunti di Aristotele, dalmomento che affermare che una cosa è uguale o rimane uguale a se stessaimplicherebbe la mancanza di movimento nello spazio e nel tempo. Il movimentoperò, e quindi il cambiamento, pare d’altra parte insito nella natura stessa delfenomeno linguistico, portando ad una sorta di inconciliabilità tra questo e unastratto principio di staticità e, quindi, di identità. Le lingue risultano realtàdinamiche, che consentono un numero potenzialmente infinito di combinazioni evarianti, presentando una ininterrotta catena di evoluzioni, anche in direzionidivergenti: la questione del cambiamento della lingua non sarebbe ben posta, allafine, perché il cambiamento non costituisce un’alterazione o una variazione dellostato della lingua, ma un elemento fondante dello stesso meccanismo linguistico.Attraverso la realizzazione di una serie di continui e impercettibili“microcambiamenti”, prodotti dai parlanti, si arriva ad apprezzare, in tempi piùlunghi, il compiersi di un cambiamento vero e proprio, a qualsiasi livello esso siverifichi: è il momento in cui il cambiamento di parole, individuale, diviene allafine un cambiamento di langue, generale. Vi sarebbe quindi, come accennato, unacontraddizione tra la natura stessa delle lingue e il concetto di identità, nel senso

Federico VICARIO

236

che le lingue si presentano in continua trasformazione, alterando senza sosta, esoprattutto senza apparente motivo, gli elementi e i termini che le compongono.

5. Il progresso dell’indagine scientifica e della conoscenza, anche inlinguistica, sembra presentare una specie di equilibrio, una simmetria o meglio unatensione, tra questi due grandi principi, quello della identità e quello, appunto, dellacontrarietà o della opposizione. Il principio della opposizione si riferisce, inparticolare, al fatto che per ogni valore ammesso per la lingua, ne esista un altrodiverso che ad esso si oppone. Ciò vuol dire che, date due unità composte da più diun elemento, tali che abbiano una parte in comune, queste due unità sarannodiverse e fungeranno da elementi indipendenti, cioè manifesteranno opposizione,per le parti che non hanno in comune.

Possiamo dire che la linguistica si occupi, ma ciò vale evidentemente ancheper altre discipline, da una parte dei principi ordinatori delle cose, delle qualitàcondivise, dei tratti comuni, dall’altra degli elementi di discriminazione, deifenomeni distintivi, delle marche oppositive. Il principio di identità si puòriconoscere nella tensione verso l’unità e l’ordine, per così dire, approccio cheappartiene a lavori di teoria grammaticale, di morfosintassi, quei lavori che sipropongono di rivelare e di definire le “regole” di comportamento dei fenomenilinguistici, i paradigmi, i modelli; questa tensione verso un ordine generale èespresso anche da lavori che abbracciano la prospettiva tipologica, in assoluto,prospettiva che si può applicare, naturalmente, a qualsiasi branca della linguistica,lessicologia compresa. All’estremo opposto di questo approccio tipologico,tendente alla generalizzazione, si può avere una tensione verso lo studio delparticolare, della differenza, della “eccezione”, vera o apparente.

6. Abbiamo detto dell’equilibrio e della tensione tra i due principi generali diidentità e di contrarietà. Questo rapporto risulta senza dubbio tra i più fecondi, senon proprio il più fecondo in assoluto, tra quelli che regolano – o megliogiustificano, a posteriori – i cambiamenti che si verificano nelle lingue. Ilcambiamento è un processo diacronico, naturalmente, un processo che si sviluppanel tempo e che può essere descritto da regole di trasformazione delle parole e dellestrutture linguistiche complesse. Nello studio del cambiamento si evidenzia quellache de Saussure definiva identità diacronica, una proprietà che consente diriconoscere o ricostruire gli antecedenti di una determinata forma5. Nella tensionepresente tra identità e contrarietà (o diversità) si gioca, ad esempio, ilfondamentale rapporto tra assimilazione e dissimilazione, uno dei cardini delcambiamento in linguistica. La assimilazione indica la tensione di due elementi allacondivisione di uno o più tratti, quindi all’identità, la dissimilazione indica latensione contraria, quindi alla diversità.

Qual è la spiegazione che si invoca, generalmente, per giustificarel’assimilazione di due foni? Il principio dell’economia nell’articolazione,principalmente, il fatto che sia più conveniente e meno faticoso, a livello propriofisiologico, anticipare o condividere alcuni caratteri di un determinato fono con


237

quelli dei foni vicini. Se il principio di assimilazione proseguisse indefinitamente,alla fine ci troveremmo, naturalmente, con sequenze di foni tutti uguali eindistinguibili. Interviene, a questo punto, una sorta di principio opposto, tendentealla contrarietà o diversità, per salvaguardare almeno in parte, diciamo così, lacomprensibilità e la varietà degli enunciati: il principio della dissimilazione. Ilcambiamento linguistico non è certamente dovuto solo alle contrapposte tensionifonetiche all’identità e alla contrarietà (assimilazione e dissimilazione), madipende da tutta un’altra serie di fattori, come per esempio l’alternanza di formesintetiche e di forme analitiche (o perifrastiche), la grammaticalizzazione dielementi lessicali (cioè di elementi del lessico che diventano funzionigrammaticali) e l’opposta degrammaticalizzazione, il cambiamento dell’ordinedelle parole e quant’altro. Si assiste, in qualche modo, ad una sorta di motopendolare tra forze contrarie, che paiono confondere esiti fonetici e strutturemorfosintattiche per recuperarne poi, attraverso forme e strumenti diversi,peculiarità e valori distintivi: più la lingua avverte il rischio della “confusione”,dovuta a processi assimilatori, più forte sarà la tensione ad una nuovaorganizzazione della materia6.

7. La tipologia linguistica distingue gli universali del linguaggio inuniversali assoluti e universali tendenziali. Per fare un esempio, un universaleassoluto è quello che rileva che in tutte le lingue in cui ci sono vocali nasali, cisono anche vocali orali. In altre parole, vi sono lingue che hanno solo vocali orali(per esempio il rumeno) e lingue che hanno sia vocali orali che nasali (per esempioil francese vin, vent), ma non vi sono lingue che hanno solo vocali nasali senzaavere quelle orali: la presenza di vocali nasali, in altre parole, implica la presenzadi vocali orali. Un universale tendenziale, il settimo di Greenberg, delinea latendenza generale delle lingue SOV ad avere il modificatore del verbo a sinistra edelle lingue SVO ad averlo a destra7. Riprendendo questa categoria dalla tipologialinguistica, possiamo anche noi forse distinguere una sorta di identità assoluta e diidentità tendenziale o parziale, dove quest’ultima potrebbe indicare la condivisionedi alcuni tratti e l’opposizione di altri. Ma perché dovremmo prendere inconsiderazione l’esistenza di una identità che, per il fatto stesso di essere parziale,non è una vera identità? Perché una identità parziale, che indica cioè lacondivisione di alcuni tra i tratti costitutivi di due distinti elementi, è probabilmentela migliore approssimazione di identità alla quale possiamo arrivare. Lapredicazione dell’identità sottende in ogni caso un processo di comparazione tradue cose, distinte nel tempo o nello spazio, con ciò stesso evidenziando tra esse unelemento di diversità.

La mia impressione, concludendo queste brevi osservazioni, è che la ricerca,in linguistica, approdi a risultati decisamente diversi, in relazione alle due nozioni,o tensioni, di identità e contrarietà. La tensione in direzione delle contrarietà, chevuol dire anche variabilità, porta, mi pare, a risultati molto concreti, mentre nienteaffatto concreti sono i risultati della ricerca per la definizione delle identità. Misembra molto facile, insomma, isolare e discutere differenze e variazioni tra lingue,

Federico VICARIO

238

registri, locuzioni, contesti e quant’altro, molto meno trovare una significativacomunanza di tratti tra elementi diversi, che proprio per il fatto di essere diversinon sono identici. La contrarietà pare, alla fine, una categoria di giudizio moltoproduttiva, mentre l’identità è solamente una meta cui potersi magari avvicinare,ma che non si riesce mai a raggiungere8.

NOTE

1 Per un inquadramento del problema e un orientamento bibliografico, si rinvia a Vicario (2003) e(2005).

2 Pensiamo anche solo a quello che è il documento di riconoscimento di una persona, che chiamiamocarta d’identità: l’immagine della fotografia non corrisponderà mai „esattamente” a quella deltitolare del documento, dal momento che qualche differenza, più o meno grande, si potràsempre ravvisare tra il ritratto e la realtà.

3 Un sicuro inquadramento del problema, non solo dal punto di vista psicologico e percettivo, ècostituito dall’ampio saggio di Bozzi (1969), dove si discute l’evoluzione del concetto diidentità nel pensiero filosofico occidentale.

4 Alla questione dell’identità, come del rapporto tra identità e diversità, Ferdinand de Saussure dedica,nel fondamentale Cours de linguistiche générale, alcune brevi ma chiare considerazioni,portando il famoso esempio del treno (1967: 132).

5 De Saussure torna sulla questione dell’identità al cap. VIII del Cours (1967: 216-219), trattandoappunto di Unità, identità e realtà diacroniche. Sul problema dell’identità diacronica, cioè sulproblema della validità del collegamento saussuriano tra calidus e chaud o caldo, che nonsarebbe altro che una variante più complicata del problema dell’identità sincronica, vd. ancheDe Mauro (1970: 146-150).

6 Vd. anche Ullmann (1977: 171 sgg.).7 L’universale 7 recità così: „Se in una lingua con l’ordine dominante SOV non c’è ordine basico

alternativo o solo OSV come alternativa, allora tutti i modificatori avverbiali del verboprecedono anch’essi il verbo”, vd. Greenberg (1976: 115-154). Vd. anche Comrie (1983),Ramat (1987), Croft (1990).

8 Analogo discorso può essere applicato, direi, alla misura del tempo (e forse anche dello spazio):possiamo avere orologi sempre più precisi, ma la perfezione assoluta non è raggiungibile;nella misura delle temperature, allo stesso modo, lo „zero Kelvin” è un limite teorico,inarrivabile.

BIBLIOGRAFIA

Bozzi, P., Unità. Identità. Causalità. Una introduzione allo studio dellapercezione, Cappelli, Rocca San Casciano, 1969.

Comrie, B., Universali del linguaggio e tipologia linguistica, Bologna, Il Mulino,1983 [trad. it. di: Language Universals and linguistic typoloy. Syntax andmorphology, Oxford, Blackwell, 1981 (19892)].

Coseriu, E., Sincronia, diacronia e storia. Il problema del cambio linguistico,Torino, Boringhieri, 1981.

Croft, W., Typology and universals, Avon, Cambridge University Press, 1990.De Mauro, T., Introduzione alla semantica, Bari, Laterza, 1970.de Saussure, F., Corso di linguistica generale (a cura di Tullio De Mauro), Bari,

Laterza, 1967.


239

Greenberg, J. H., “Alcuni universali della grammatica con particolare riferimentoall’ordine degli elementi significativi”, in Ramat, P. (a cura di), La tipologialinguistica, Bologna, Il Mulino, pp. 115-154, 1976 [trad. it. di: Someuniversals of grammar with particular reference to the order of meaningfulelements, in Greenberg, J. H. (ed.), Universals of Language, CambridgeMass., The MIT Press, pp. 58-90, 19662].

Lyons, J., Manuale di semantica, Bari, Laterza, 1980 [trad. it. di: Semantics: 1,London, Cambridge University Press, 1977].

Ramat, P., Linguistic Typology, Berlin - New York - Amsterdam, Mouton, 1987.Ullmann, S., Principî di semantica, Torino, Einaudi, 1977.Vicario, F., “Aprire, chiudere e dischiudere: note su antonimia e morfologia”, in

Savardi, U. / Bianchi, I. (a cura di), Le Relazioni empiriche. Per una Scienzadelle Relazioni in Psicologia, Milano, Franco Angeli, 2003, pp. 146-163.

Vicario, F., “Sulla nozione di identità in linguistica”, in Savardi, U. / Bianchi, I.(a cura di), L’identità empirica. Studi e ricerche sull’esperienza di identità,Milano, Franco Angeli, 2005, pp. 218-240.

ABSTRACT

The principles of identity and contrariness represent two fundamentalcategories of thinking, in general, and of linguistic analysis, in particular. Thepaper briefly discusses the two principles and the two principle-related phenomenain linguistics, namely, forms of identity; contrariness seems to be highlyproductive, while identity is merely a thoretical objective, hard to be achieved.

240

EFABILUL ŞI INEFABILUL, CA LOCURIALE COMUNICĂRII

Ştefan VLĂDUŢESCU

Cogitaţia nu poate exista în afara unui limbaj oarecare. Dispozitivul discursivpune în limbaj o cogitaţie care prin formatare şi formulare îşi poate schimba orexis-ul (direcţia) declanşator şi inaugural. Aici sunt de delimitat două aspecte: cogitaţiaşi semnificaţia prin care aceasta se automodelează în transferare. Gândirea sepreface în semnificaţii gerabile ce sunt apoi puse în limbaj şi limbate ca mesaj.Înainte de a fi limbaj, cogitaţia este semnificaţie. Stadiul pre-discursiv al cogitaţieiîl reprezintă semnificaţiile.

A „turna în slovă nouă” gândirea veche şi înţeleaptă, precum invoca atributivMihai Eminescu, constituie forma de producere a discursului. Mesajul iniţial gânditşi constituit din semnificaţii, fără dotări în ce priveşte instrucţiunile de interpretarese pune în limbaj. Acesta este momentul în care cogitaţia intervine pentru a douaoară gândind mesajul prim ca mesaj destinat. Adică gândul prim este un mesajnesupus ideii de interpretare. Mesajul ajuns la consumator este gândit şi ca efectnu doar ca semnificaţii. El nu se transmite liber de obligaţii şi de forme, ci încărcatde instrucţiuni de interpretare, astfel imbricate încât să ajungă efectuabil ca mesajulde pornire.

John Searle admite că o limbă poate să nu dispună de o sintaxă şi de un lexicsuficient de bogate pentru „a ne permite să spunem tot ceea ce vrem să semnificămîn această limbă”1. În principiu, însă nimic nu ne împiedică să completăm aceastălimbă insuficientă sau să găsim una mai prosperă care să ne îngăduie să spunemceea ce dorim să semnificăm. Am zice că gândirea gerează şi genereazăinterpretaţional şi efectuativ semnificaţii pe care le pune într-o limbă în ideea unuimesaj. În ce priveşte montarea semnificaţiilor, în filosofia limbajului se distingdouă tendinţe: una axată pe semnificaţia frazei şi a doua centrată pe folosireaexpresiilor în cadrul situaţiilor de discurs.

Teoria semnificaţiei frazelor este întemeiată de G. Frege, apoi preluată şiconsolidată de L. Wittgenstein şi J. Katz2. Teoria întrebuinţării cuvintelor şiexpresiilor în situaţii de discurs are drept ctitor pe L. Wittgenstein. Cu alte cuvinte,la L. Wittgenstein întâlnim ambele aceste poziţii incompatibile: în primele salelucrări, el ilustrează semnificaţia frazelor. Aşa-numitul Wittgenstein II seîncadrează, după Searle3, cu ideea cuvintelor având semnificaţia ce li se dă înîntrebuinţare, într-o tendinţă de rezonanţă mai extinsă. Dacă privim mai atent celedouă tendinţe puse în evidenţă observăm că prima este frastică, iar cea de-a douaeste discursivă, adică transfrastică. Prin urmare, aceste întreprinderi suntcomplementare. Procesul mesajual se profilează astfel: semnificaţiile sunt puse în

Efabilul şi inefabilul, ca locuri ale comunicării

241

limbaj, după care din tronsonul frastic şi din cursul transfrastic al discursului sedisting semnificaţiile mesajului consumaţional.

Putem spune că mesajul este nelimitat. Această trăsătură a mesajului esterezultatul funcţionării unui principiu al efabilităţii gândirii semnificaţionale.Efabilitatea înseamnă ilimitarea exprimării. Efabilitatea reprezintă capacitateainfinită a aparatului limbajual de a pune în discurs cogitaţia. Efabilitatea se opuneinefabilităţii, dicibilul se opune indicibilului, exprimabilul se opuneinexprimabilului. John Searle sesizează acest fenomen al efabilităţii. El însă îldenumeşte, nerevelator principiu al exprimabilităţii şi-l formulează astfel: „tot cedorim să semnificăm poate fi spus”4. Trebuie să înţelegem prin acest „principiu alefabilităţii-exprimabilităţii” faptul că orice limbă are la dispoziţie un set finit decuvinte şi construcţii sintactice prin şi cu ajutorul cărora ne putem pune în discurscogitaţiile. Gândul este doar o formă a cogitaţiei. Pe o poziţie de susţinere implicităa principiului efabilităţii se situează şi reputaţii noştri specialişti Marius Sala şi IonCoteanu. Abordând „acţiunea şi consecinţele metaforei”5, lingviştii româniopinează că „metafora modelează neîncetat semnificaţia cuvintelor”6 şi că blocareaproceselor metaforice în a mai acţiona în cadrul unei limbi ar face ca aceasta să„rămână în urma vieţii”7. Procesele metaforice constituie, în aprecierea noastră,materializări ale funcţionării principiului efabilităţii. A stopa fenomenele demetaforizare înseamnă că vorbitorii „nu ar mai fi în stare să numească obiectelenoi, situaţiile noi, aspectele neobservate înainte ale obiectivelor uzuale”8.

O limbă oarecare nu poate impune exprimabilului o limită superioară, căciefabilitatea constă într-o exprimabilitate nelimitată. Dacă însă unele cogitaţii ajungla limita limbajualului, acest lucru este doar un fapt contingent. Limbajualul şicogitativul sunt în esenţă nelimitate.

În „Tratat de semiotică”, Umberto Eco se opune acestei păreri. El arată că înciuda faptului că „limbajul este artificiul semiotic cel mai puternic”, el nu satisface„principiul exprimabilităţii generale”9. A admite că la un moment dat limba nudispune de întregul instrumentar necesar punerii unei cogitaţii oarecare în discurseste una. Dar a promova ideea că însuşi limbajul nu îndeplineşte condiţiaprincipiului este alta. Întotdeauna o limită a limbii va fi depăşită prin limbaj: cinenu are cuvântul să exprime adevărul îl va inventa. Cunoaşterea lucidă a creat celemai multe dintre cuvintele limbii, chiar dacă un anume vocabular fundamental estepur şi definitiv arbitrar şi neconvenţional.

Principiului efabilităţii-exprimabilităţii Searle îi asigură o paradigmămemorabilă: pentru oricare semnificaţie X şi pentru oricare locutor L, de fiecaredată când L vrea să semnifice X (cu intenţia de a transmite, cu dorinţa de acomunica etc.), atunci este posibil să existe o expresie E, astfel încât E să fieexpresia exactă sau formularea exactă a lui X. Aceasta se poate reprezenta dupăcum urmează: (L) (X); L vrea să semnifice X P (E) (E este expresia exactă a lui X).Principiul nu implică nicidecum că s-ar putea întotdeauna să găsim ori să inventămo expresie a cărei formă va produce asupra consumatorilor efectele scontate.Acestea ar fi efectele literare, poetice, emoţiile, credinţele etc. Pe de altă parte,


242

principiul nu angajează ideea că tot ce poate fi spus poate fi şi înţeles de ceilalţi,lucru care ar exclude posibilitatea de a avea un sistem propriu de comprehensiune.

Există cazuri în care producătorul nu spune exact ceea ce vrea să semnifice.Dintre aceste cazuri se pot desprinde: subînţelesul, inexactităţile, ambiguităţile şiexpresiile incomplete10. Sunt de adăugat aici presupoziţiile şi implicaturile, careîmpreună cu subînţelesul formează implicitul.

Din principiul efabilităţii se poate desprinde corolarul că tot ceea ce sesubînţelege, tot ce este presupus, tot ce este implicat poate fi rostit.

În această privinţă o slăbire a principiului poate fi derivată din ceea ce OttoPöggler consideră dubla întreprindere heideggeriană esenţială: 1. „a aduce la limbănegânditul cuprins în ceea ce a fost gândit”11 şi 2. „a aduce la nivelul limbiinerostitul rămas în cuprinsul a ceea ce a fost rostit”12. În orice gândit şi în oricerostit există un negândit şi un nerostit, filosofia trebuie să pună în discurs („săaducă la limbă”) totul. Cum se poate aduce la limbă ceea ce este negândit? Mersulcunoaşterii este un negândit ce se pune greu în discurs, atrăgând la încercare însuşilimbajul. Ratarea limbajuală a cogitativului este inefabilul ori exprimarealimbajuală a ratării cogitativului. Aparatele componente ale dispozitivului discursivpot ajunge să se confrunte cu greutăţi de moment în ce priveşte fiabilitateafuncţionării: staţiile de curs ale efabilului absolut se cheamă inefabilul relativ, iaradăstările de o clipă ale gândirii se proiectează ca negândiri.

Tăcerea se arată mai eficace decât vorbirea, căci vorbirea dând numelucrurilor sau fenomenelor cogitaţionale le scoate din proces, le smulge dincurgerea heraclitiană. Imobilizarea produce distrugerea. Extragerea din cursînseamnă nimicire. Limbajul însă acest efect îl produce: scoate din curs. Limbajulîşi dovedeşte insuficienţa când este vorba de a exprima spontaneitatea şi procesulîn imanenţa lor. Lucrurile au un Dao pe care îl pun în curs. Limbajul le opreşte dinDao. Absolutul curgerii lucrurilor se pune în fixitatea şi relativitatea limbajului.Adevăratul mesaj se poate extrage prin absolutul tăcerii.

Principala formă conceptualizată a temei inefabilului se concentrează înraportul Unu-Multiplu. Acest filosofem se găseşte atât la originea ştiinţei, cât şi îninauguralul filosofiei. În Grecia secolelor VI şi V î.H., asupra acestui filosofem semeditează ca la o origine. Aceasta se instaurează ca prima adevărată problemă,aceea din care se desprinde apoi principiul: ca nedeterminat, indicibil şi nelimitat.Din ea deriva apoi multitudinea nedefinit a celorlalte: teologia, cosmologia,metafizica, politica etc.

Toate acestea se concentrau la începuturi în antinomia Unu-Multiplu.Interogaţia se oprea neputincioasă la părţile răspunsului la interogaţia asupraprincipiului. Atunci când admite că există un singur principiu şi observă că mirareanu ne lasă evidenţa că toate lucrurile se resorb în acesta, spiritul cogitativ intră înderută. El intră în impas: ori multiplul şi principiul este o iluzie ori dacă existăprincipiul, cum de apare el ca multiplu. Aporia provine din opoziţia de excluderecare înseamnă negaţie. Dacă observăm principiul şi multiplul, observăm diferenţa.Negaţia şi diferenţa sunt de negândit fără excludere. Opţiunea pentru principiulpământului, apei, aerului, focului nu rezolvă dilema. Cel care aduce negaţia în afara


243

excluderii şi realizează inaugurarea este Parmenide care fixează pe Unu în a fi.Nimic din ceea ce este nu este: negativul este asimilat filosofic.

O altă sursă a impasului o reprezintă problema Unu-Multiplu ca problemă aatribuirii în cazul relaţiei subiect-predicat. În cazul în care Unu este unic şiMultiplul nu există sau se dovedeşte doar o aparenţă orice discurs este imposibil.Discursul se blochează întrucât spune un lucru care nu este, fiindcă necunoscândadevărul ceea ce el spune este fie un lucru, fie un alt lucru, fie alte lucruri şi aşa lainfinit. Unul şi Multiplul sunt inexprimabile, sunt inefabile. Subiectul oricăreipropoziţii este unul singur. Doar acel subiect este real. Atunci când subiectul esteUnu sau Multiplu, realitatea subiectului este o interogaţie. Interogaţia însă nu poatefi subiect. Nu este inutil să amintim aici că C. Noica percepea categoriilearistotelice drept întrebări. Parmenide permite subiectului să iasă din predicat.Heraclit declară că nimic nu este.

Aporia Unu-Multiplu intră în zona inefabilului. Dacă totul este determinat,totul s-a sfârşit. Cum să exprimi nedeterminatul, căci dacă îl exprimi deja îldetermini? Principiul efabilităţii patinează şi alunecă într-un principiu alinefabilităţii: ceea ce dorim să spunem ca mesaj nu se poate spune decât ca discurs.

La Platon şi Aristotel aporia apare ca dificultate de a înţelege ceva atuncicând un lucru este denumit în mai multe feluri. Platon abordează filosofemul în„Sofistul”, „Republica” şi „Parmenide”. În „Sofistul” se formulează cinci principiisupreme: fiinţa, identitatea, alteritatea, mişcarea şi starea. Gândirea acestora ajungeîntr-o încurcătură prin care sunt negate de aporia Unu-Multiplu: „Nu trebuie permisca omul să fie numit bun, căci doar bunul este bun şi omul-om” (Sofistul 251 a-c).Unul se diferenţiază de Multiplu, îl exclude şi îl neagă.

În „Republica” (509 l), Unul este conceput ca situându-se „dincoace deesenţe”.

Paradigma antică a filosofemului „Unu-Multiplu” o constituie „Parmenide”.Aici se arată că dacă unul este, atunci el nu este, iar dacă nu este, atunci el fiinţează(137c - 155e). În final, se conchide ulterior că dacă „unul nu este, atunci nimic nueste” (166c): „Prin urmare, dacă am rosti cu un cuvânt: dacă unul nu este, nimic nueste, am avea oare dreptate? Întru totul, fără discuţie!”

În Scrisoarea a VII-a, Platon face referire la filosofia sa. El o vede maidegrabă ca un mod de a trăi. Declară, pe de altă parte, că despre obiectulpreocupărilor sale profunde nu a conceput nici o lucrare scrisă şi nici nu va procedala aşa ceva vreodată. Dar care ar fi motivul acestui refuz? Platon afirmă că estevorba despre o cunoaştere ce nu poate fi formulată precum celelalte cunoaşteri.Cunoaşterea cu pricina izbucneşte în suflet după o îndelungată intimitate cuactivitatea căreia i-a dedicat viaţa sa. Cunoaşterea despre care susţine Platon că n-ar putea fi formulată precum celelalte cunoaşteri nu este, de fapt, o cunoaşterenecunoscută. Cunoaşterea de neformulat este cunoaşterea limitelor. Atunci cândmesajul este absolut, limbajul şi cogitaţia ajung la limită.

Dacă absolutul este absolut, el nu poate fi exprimat, căci transcendecapabilităţile limbajului. Pe de altă parte, dacă el se lasă prins în limbaj şi ca


244

experienţă limbajuală, atunci ceea ce este exprimat nu este decât ceva ce se lasăexprimat. Însă ceea ce s-a lăsat exprimat nu este absolutul.

Aporia Unu-Multiplu o putem regăsi în clarificările implicate de filosofemeprecum adevăr, fiinţă şi neant, real etc. La rândul lui, Aristotel arată în „Metafizica-Alfa” că discursul se poticneşte în aporii. El încearcă să rezolve dificultatea princrearea unui raport între actualitate şi virtualitate, între act şi potenţă. S-ar puteaspune că soluţia pe care o dă este înainte de toate una de calificare. Întrucât, şi el,Aristotel face aporia vizibilă ca o simplă problemă, ceea ce-i permite să o şirezolve. El translatează Unul în acţiune şi Multiplul în potenţă. Rapotul devine clar:act-potenţă înseamnă Unu-Multiplu. Marmura ţine în potenţă o infinitate de statui,sculptorul alege din infinitatea de posibilităţi. El distruge Multiplul, ucidevirtualitatea: astfel apare o singură statuie. Statuia însă mai vorbeşte încă despremarmura informă. Am zice că nu informulatul informează formulatul, ci lucrurilestau invers, informulatul nu informează formulatul. Aristotel se ridică deasupraaporiei afirmând: „pentru nici un lucru nu-i cu putinţă să fie fără limită; iar, dacănu-i cum spun, măcar nu e nelimitată esenţa nelimitatului”13. Dacă potenţia ar fiinfinită ea ar avea o esenţă limitată care ar defini nedeterminatul fără limite.Actualizarea, arată Aristotel, are precedenţă ontologică şi axiologică asupravirtualităţii, potenţei, posibilităţii14.

„Nimeni, arată P. Hadot15, nu a fost conştient, mai mult decât Aristotel delimitele discursului filosofic ca instrument de cunoaştere”. Aceste limite suntdeterminate de realitatea însăşi: tot ce este simplu este inexprimabil în limbaj.„Discursivitatea limbajului nu poate exprima decât compusul”16, ceea ce poate fidivizat în părţi. Partea ajută întregul să devină accesibil limbajului şi, implicit,discursului. Limbajul însă nu poate spune nimic despre cele invizibile, de pildă,punctul în ordinea cantităţii. Insuccesul constă într-o apropiere „mai mult înmaniera negativă”, adică negând contrariul. Prinderea invizibilului în limbaj odesprindem din nerostitul lui Hadot, are loc printr-o afirmare deghizată negativ:negarea contrariului. Când este vorba de substanţe simple precum Intelectul prim,care este principiul tuturor lucrurilor, „discursul nu poate exprima esenţa lui”; eleste totuşi capabil să-i descrie efectele sau să-l compare cu activitatea propriuluiintelect. Realitatea este curgătoare şi numai rareori Intelectului îi este dat să seridice la intuiţia non-discursivă şi instantanee a acestei realităţi, în măsura în carepoate imita într-un fel indivizibilitatea Intelectului prim. La Aristotel, limitelediscursului derivă din incapacitatea gândirii producătoare de a transmite doar prinmesajul însuşi cunoaşterea, cu atât mai puţin convingerea.

Târziu filosofia va conştientiza că obligaţia de a crede nu i se impunehermeneutului prin statutul disciplinei. Ca atare, discursul nu poate acţiona singurasupra interpretului. Pentru a avea loc de-mesajualizarea este necesară deschidereahermeneutului.

Ca şi la Platon, la Aristotel adevărata cunoaştere izvorăşte dintr-oîndelungată coabitare cu conceptele, cu metodele, dar şi cu faptele observate.Cunoaşterea veritabilă are conştiinţa necesităţii unui limbaj (conceptele) şi a unuiobiect (faptele). Metoda constă în a experimenta. Cunoaşterea rezultă dintr-o


245

prelungită şi reluată legătură cu legile generale ale naturii, dar şi cu exigenţeleraţionale sau traiectele intelectului. În absenţa efortului personal, cunoaşterea seinstalează ca inutilitate.

Discursul şi mesajul îşi găsesc limitele şi în ordinea practică: prin ratareavirtuţii vizate. Platon şi Aristotel nu numai că fac din începutul filosofiei o limită aacesteia, dar în plus, cum va observa Hadot17 fac din însăşi filosofie un „mod deviaţă şi un mod de discurs”.

Neoplatonicianul Plotin porneşte de la stadiul în care Platon şi Aristotellăsaseră reflecţia asupra aporiei în discuţie. În opinia lui, Unu este „ceea ce căutăm,pentru că cercetăm principiul tuturor lucrurilor (...). (...) Trebuie să ne reîntoarcemcătre Principiul aflat în noi înşine şi trebuie să devenim Unu şi mai mulţi” (9, VI,3). Unul este mai presus de ceea ce este ceva. De aceea cei mulţi trebuie să intre înasemănare cu el, să se elibereze de alteritate şi multiplicitate. Trebuie regăsit şirevelat Unul din Sine. Cunoaşterea în raportul Unul-Multiplu se bazează pe axiomaasemănării: nu putem cunoaşte decât lucrul cu care ne asemănăm. Unul „nu esteinfinit ca mărime, ci puterea sa creatoare este infinită” (23, V. 5, 10). El nu intră înlimite şi nu poate fi exprimat în limbajul limitat căci el generează ilimitatul:„nemărginirea nu se află însă în Unu, ci El o produce” (12, II. 4, 15). Multiplulprovine din Unul. Ipostazele Unului, însemnând Multiplul, se generează în lanţ,necontenit, spontan, liniştit şi natural. Alteritatea este necontrolabilă, iar ideeaîntreruperii procesului prin exprimare duce la tăcere: „Într-adevăr, dacă veisuprima alteritatea, Multiplul devenind Unul, va fi tăcere” (10, V. 1, 4). Reducţiacogitaţională a Multiplului, în forma alterităţii, la Unul se întoarce la inefabilullimbajual, văzut ca tăcere. Unul care este „toate lucrurile şi nici unul” (11, V. 2, 1),se situează mai presus de multiplu şi este inefabil.

Orice este un Multiplu: „ceea-ce-este este multiplu” (9, VI. 9, 2).În ce priveşte modul de exprimare a absolutului, Plotin, putem spune, fie

abdică de la inefabil, fie extinde inefabilul către ceea ce Dionisie Areopagitul vainstitui ca apofatism. Unul, arată Plotin, „nu e nici Suflet, nici Intelect, nici oricealtceva, şi nici n-ar putea fi asociat unui subiect, astfel că nu e nici gen” (43, VI. 2,9). În îngrijirea exprimării absolutului, Plotin nu este în esenţă apofatic, el calcăuneori pe zone ce vor fi ocupate ulterior de apofatism. Nu se poate susţine cuconvingere fără întoarcere şi în mod suveran, precum face Andrei Cornea18, căgăsim „la Plotin, pentru prima dată exprimată în mod complet (s.n.) ceea ce se vanumi (...) teologia negativă sau apofatică”. Este adevărat că uneori apofaticullimbajual plotinian atrage în punerea în discurs termeni negativi, dar inefabilitateaplotiniană nu este una apofatică, ci una preponderent catafatică, precum, de altfel,la toţi predecesorii săi ce au abordat filosofemul Unu-Multiplu. Catafaticulprevalează la Plotin asupra apofaticului. De aceea, se mai vorbeşte despre DionisieAreopagitul: căci Plotin nu este în definitiv „complet” apofatic.

NOTE

1 J. Searle, Les actes de langage, Paris, Hermann, 1972, p. 54.2 J. Katz, Philosophie du langage, Paris, Payot, 1971.


246

3 J. Searle, op. cit., Paris, Hermann, 1972, p. 55.4 Idem, 1972, p. 55.5 I. Coteanu, M. Sala, Etimologia şi limba română, Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1987,

pp. 51-65.6 Idem, p. 51.7 Idem, p. 51.8 Idem, p. 51.9 U. Eco, Tratat de semiotică generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 230.10 J. Searle, op. cit., p. 57.11 O. Pöggeler, Drumul gândirii lui Heidegger, Bucureşti, Humanitas, 1998, p. 245, p. 9, p. 117.12 Idem, p. 234, p. 235, p. 237.13 Aristotel, Metafizica, Bucureşti, Paideia, 1978, Alfa, 2, 995b, 96.14 Idem, teta, 8-9, 1049b-1051a.15 P. Hadot, Ce este filosofia antică?, Iaşi, Polirom, 1997, p. 115.16 Idem, p. 115.17 Idem, p. 118.18 Plotin, Opere I, Bucureşti, Humanitas, 2003, p. 107.

BIBLIOGRAFIE

Aristotel, Metafizica, Bucureşti, Paideia, 1978.Coteanu, I., Sala, M., Etimologia şi limba română, Bucureşti, Editura Academiei,

1987.Eco, U., Tratat de semiotică generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, 1982.Eco, U., Limitele interpretării, Constanţa, Pontica, 1990.Hadot, P., Ce este filosofia antică?, Iaşi, Polirom, 1997.Hare, R.-M., Platon, Bucureşti, Humanitas, 1992.Katz, J., Philosophie du langage, Paris, Payot, 1971.Platon, Opere, III, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978.Platon, Opere, VI, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.Plotin, Opere I, Bucureşti, Humanitas, 2003.Pöggeler O., Drumul gândirii lui Heidegger, Bucureşti, Humanitas, 1998.Searle J., Les actes de langage, Paris, Hermann, 1972.Vlăduţescu Gh., Filosofia în Grecia antică, Bucureşti, Albatros, 1984.

ABSTRACT

Thought generates, in effect and by interpretation, meanings that a languagecan use as messages. Effability means unlimited expression. It means the infinitecapability of language to embody cognition in discourse. Effability is opposed toineffability, the speakable is opposed to the unspeakable, the expressible isopposed to the inexpressible.

249

RELAŢIA LEXIC COMUN – LEXIC SPECIALIZATDE COMERŢ EXTERIOR MARITIM

Raluca ALEXEUniversitatea Transilvania, Braşov

În ultimii ani există o preocupare constantă a cercetătorilor interesaţi defuncţionalitatea vocabularului de a delimita zona lexicului general de celspecializat. T. Cabré1 observă că, în ciuda numeroaselor încercări de a delimitalexicul comun de cel specializat, emiterea unor criterii exclusiv lingvistice nu a fostposibilă, aşa încât concluzia la care s-a ajuns este că nu putem trasa o linie clară dedemarcaţie între lexicul comun si cel specializat din cauza faptului că o astfel dedemarcaţie trebuie să ţină seama şi de factori pragmatici greu de evaluat. Relaţiadintre lexicul comun şi cel specializat implică reciprocitate şi varietate. Dar relaţiacea mai importantă dintre ele este cea de dependenţă; lexicul specializat nu poate ficonceput şi analizat fără referire la lexicul comun, deoarece orice lexic specializatconţine, pe lângă termenii domeniului respectiv, numeroase cuvinte din lexiculgeneral. Mai mult, atât lexicul comun cât şi cel specializat permit „migrarea”cuvintelor: termenii specializaţi sunt adesea cuvinte împrumutate din lexiculcomun şi redefinite, după cum şi lexicul specializat furnizează lexicului comun unmare număr de termeni care, migrând înspre acesta din urmă, îşi diminueazăcaracterul specializat.

Relaţia dintre lexicul specializat şi lexicul comun se stabileşte în cazultuturor terminologiilor, însă accesul lor spre limba comună diferă de la oterminologie la alta. A. Bidu-Vrănceanu2 consideră că un acces mai larg spre limbacomună nu favorizează precizia semantică a unei terminologii.

Terminologia de comerţ exterior maritim, din perspectiva studierii sale înlimbile română şi spaniolă, ne oferă un exemplu interesant în acest sens, prin aceeacă, alături de nucleul de termeni proprii domeniului, operează cu foarte mulţitermeni prezenţi şi în lexicul comun, fără ca acest lucru să-i afecteze rigurozitateaşi precizia semantică.

Vom analiza în cele ce urmează tendinţa lexicului de comerţ exteriormaritim (ne referim aici la totalitatea lexicului de comerţ exterior, alcătuit nunumai din termeni strict specializaţi ai domeniului, ci şi din termeni de navigaţie,financiar-bancari, comerciali, juridici) de a prelua cuvinte din lexicul comun pentrua denumi concepte specializate, dar şi migrarea acestui lexic specializat însprelexicul comun. Vom întâlni, în acest sens, atât cuvinte (în special substantive) dinlexicul comun care, singure trec înspre lexicul de comerţ exterior, dobândind astfelun nou sens, specializat, cât şi cuvinte care capătă acest sens specializat doar prin

Raluca ALEXE

250

combinarea cu termeni specializaţi ai domeniului de comerţ exterior maritim sau încomponenţa unor sintagme specializate.

Cea mai mare parte a cuvintelor care trec dinspre lexicul comun însprelexicul de comerţ exterior, identificate în inventarul nostru, păstrează integral sauparţial sensul lor iniţial înregistrat de dicţionarele generale DEX ’98 şi DRAE.Acest proces presupune o trecere de la concret (sensul din lexicul comun) laabstract (sensul din lexicul specializat de comerţ exterior). De exemplu:conosament curat/conocimiento limpio (lipsit de murdărie, pete ® fără menţiunisuplimentare referitoare la starea mărfurilor), poliţă flotantă/póliza flotante (carepluteşte ® cu date de identificare nespecificate), navlu mort/falso flete (care numai trăieşte, respectiv, care este contrar realităţii ® necompletat cu încărcătura),conosament mamă/conocimiento de embarque madre (femeie care are copii ®originea sau provenienţa, sens prevăzut şi în dicţionarele generale), balanţăcomercială/balanza comercial (instrument pentru măsurat greutatea corpurilor ®raportul dintre valoarea generală a importurilor şi cea a exporturilor, sens prevăzutde ambele dicţionare generale).

Constatăm şi o trecere inversă, adică de la abstract (sensul din lexiculcomun) la concret (sensul din lexicul specializat) în exemplele următoare, care suntde fapt împrumutate de lexicul de comerţ exterior din domeniul financiar-bancar:ordin de plată/orden de pago (dispoziţie obligatorie dată de o autoritate ® actulcare conţine o astfel de dispoziţie, sens prevăzut de ambele dicţionare), la vedere/ala vista (în văzul tuturor, evident ® formă de plată imediată, sens menţionat doarde DRAE).

Păstrarea integrală sau parţială a sensului iniţial la trecerea înspre lexicul decomerţ exterior presupune, în alte cazuri, o aplicare la domeniul specializat. Estecazul următoarelor cuvinte din limba spaniolă: baratería (delict, fraudă ® fraudăcomisă de echipajul navei, uneori din neglijenţă, care aduce prejudicii armatorului),echazón (acţiunea de a arunca ® aruncarea în apă a încărcăturii unui vas pentruuşurarea lui în caz de furtună), franco (aplicat în trecut francilor care, fiind opopulaţie privilegiată, erau scutiţi de la plata oricărui tribut ® scutit de taxe sauimpozite), despachar mercancías (a finaliza o anumită sarcină ® a finalizavămuirea mărfurilor), estadía (şedere ® perioadă de timp destinată încărcării saudescărcării navelor în port, sens prezent în DRAE).

Alte asociaţii de sens prezente în acest proces de trecere din lexicul comun încel de comerţ exterior maritim sunt: apropierea sau contiguitatea conceptuală cumeste cazul substantivului trăsură (scrisoare de trăsură) pentru care trecerea dinlexicul comun în cel specializat înseamnă trecerea de la denumirea obiectului la ceaa acţiunii (acţiunea de a transporta) şi asemănarea sau similaritatea conceptuală însituaţia adjectivelor lung/scurt (tonă lungă/scurtă). În acest caz, asemănarea se faceîntre caracteristici aplicabile lungimii şi, respectiv, greutăţii (tona lungă sauenglezească = 1016,0475 kg. şi tona scurtă = 907,2 kg.).

În ceea ce priveşte cuvintele care nu îşi păstrează deloc sensul iniţial latrecerea din lexicul comun în cel specializat de comerţ exterior, numărul lor estemai mic decât al categoriei precedente. Dintre acestea menţionăm următoarele,

Relaţia lexic comun – lexic specializat de comerţ exterior maritim

251

comune celor două limbi: efect de comerţ/efecto de comercio (rezultat, consecinţă aunui lucru ® hârtie de valoare, sens înregistrat de ambele dicţionare generale),încărcătură utilă/carga útil (care poate servi la ceva, folositor ® pentru care seprimeşte plată), pierdere reală sau prezumată/pérdida real o virtual (care există înrealitate, adevărat ® iremediabil; se aplică avariilor imposibil de remediat, spreexemplul în urma scufundării vasului şi, respectiv, posibilă, presupusă ® se aplicăavarilor pentru care operaţiunile de salvare şi reparare depăşesc valoarea asiguratăa navei), trăgător (persoana care trage ceva dupa sine ® persoana care emite otrată, sens prezent în DEX ’98), librador (persoana care dă cuiva libertate ® celcare emite o dispoziţie oficială, sens prezent în DRAE).

Din aceeaşi categorie a cuvintelor care-şi schimbă total sensul la trecereaînspre lexicul de comerţ exterior, mai întâlnim, doar în inventarul spaniol deaceastă dată, exemplele următoare: conocimiento (acţiunea de a cunoaşte ®document întocmit de căpitanul navei în care sunt declarate bunurile încărcate labord, destinaţia şi alte detalii privitoare la transport), corredor (cel care aleargă ®intermediar în activităţi comerciale, sens prezent în DRAE), derecho (care stădrept, neîncovoiat ® impozit, taxă, sens prezent în DRAE).

Observăm, prin urmare, că în terminologia de comerţ exterior se manifestă îngeneral tendinţa de a se prelua cuvinte din lexicul comun pentru a desemnaconcepte ale domeniului său. În schimb, nu am identificat şi existenţa fenomenuluide migrare în sens invers, adică dinspre lexicul de comerţ exterior înspre celcomun, în afara termenilor pe care lexicul de comerţ exterior îi are în comun culexicul financiar-bancar şi care se bucură de o largă circulaţie în limba comună.

Acest acces restrâns al terminologiei de comerţ exterior maritim spre lexiculcomun nu exclude, potrivit opiniilor lui Cabré3 posibilitatea ca, la un moment dat,aceste unităţi să se „banalizeze” în contextul „laicizării” progresive şi graduale acunoaşterii despre care vorbeşte F. Rastier4. De altfel, se întâmplă frecvent caunităţi lexicale, care la un moment dat erau considerate specializate, să fie din ce înce mai utilizate de marea masă a vorbitorilor, schimbându-şi astfel statutul şi,viceversa, unităţi lexicale din limbajul comun dobândesc un conţinut specializat.

NOTE

1 Apud F. J. Chueca Moncayo, La terminología como elemento de cohesión en los textos deespecialidad del discurso económico-financiero, Teză de Doctorat, ediţie digitală, BibliotecaVirtual Cervantes, 2003, p. 183.

2 Angela Bidu-Vrănceanu, Lexic comun, lexic specializat, Bucureşti, Editura Universităţii 2000, p. 81.3 Apud Angela Bidu-Vrănceanu, op.cit., p. 186.4 Ibidem, p. 187.

BIBLIOGRAFIE

*** Diccionario de la lengua española, Real Academia Española, Ediţie digitală.(DRAE)

Raluca ALEXE

252

*** Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Bucureşti, EdituraUnivers Enciclopedic, 1998. (DEX ’98)

*** Glosario de comercio exterior, Ediţie digitală: <http//www.bancomext.com/Bancomext/aplicaciones/glosario/nvglosario.jsp>

*** Glosario de términos aduaneros y de comercio exterior Ediţie digitală:<http//www.aladi.org/nsfaladi/glosario.nsf/walfa/a>

*** Glosario técnico del comercio marítimo (spaniol-englez), Ediţie digitală:<http//www.pci.com.ar/glosario/glosar1.htm>

Arribas Baño, María Ascensión, La representación del significado en eldiccionario de negocios: una propuesta de tratamiento, Teză de Doctorat,Ediţie digitală, Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes, 2005.

Bidu-Vrănceanu, Angela, Lexic comun, lexic specializat, Editura UniversităţiiBucureşti, 2000.

Busuioc, I., Cucu, M., Introducere în terminologie, Curs publicat în cadrulproiectului Tempus JEP-13079-98 „Formation diplomante traducteurs-terminologues en Roumanie”, Biblioteca Virtuală a Universităţii Bucureşti.

Chueca Moncayo, F. J., La terminología como elemento de cohesión en los textosde especialidad del discurso económico-financiero, Teză de Doctorat, Ediţiedigitală, Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes, 2003.

Miclău, P., Les langues de spécialité, Editura Universităţii Bucureşti, 1982.Ştefănescu, B., Căpăţână, O., Dicţionar juridic de comerţ exterior, Bucureşti,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986.Vintilă-Rădulescu, Ioana, „Terminologia şi problemele ei actuale”, în Conferinţele

Academiei Române (în Limba română şi relaţiile ei cu istoria şi culturaromânilor), Bucureşti, Editura Academiei Române, 1999.

ABSTRACT

The special vocabular referring to maritime foreign trade consists mostly ofterms also present in everyday vocabulary. Nevertheless, it does not lack rigour andsemantic precision absolutely necessary in any terminology.

253

CUVINTE DE ORIGINE LATINĂÎN TERMINOLOGIA PĂDURII

Ana-Maria BOTNARUUniversitatea „Spiru Haret”, Bucureşti

Pădurea a oferit poporului român adăpost şi apărare în momentele dificile şinesigure de la începutul istoriei sale, dar şi surse de hrană (vegetală şi animală),materiale de construcţie şi resurse economice, constituind astfel un elementsemnificativ în istoria şi civilizaţia românilor. Ne putem aştepta, în consecinţă, caun număr important de cuvinte din câmpul lexico-semantic circumscristerminologiei silvicole să fie moştenite din latină, aşa cum, de fapt, s-a afirmat, pebază de exemple semnificative.

În studiul de faţă ne-am propus să urmărim elemente de origine latină dinterminologia pădurii. În cercetarea noastră, am folosit ca principală sursăDicţionarul limbii române editat de Academia Română, dar şi o serie de lexicoane,glosare şi dicţionare specializate, precum şi lucrări de istorie a pădurii, cum ar ficea a lui Constantin C. Giurescu1.

Din foarte bogatul material lexical ce constituie terminologia pădurii înlimba română, am selectat o serie de termeni pe care i-am grupat după cumurmează:

a) denumiri ale pădurii: [pădure], codru, deset - desime - desiş, frăsinet,pinet, silvă, selbă

b) goluri ale pădurii (şi verbele înrudite): arsură, a cura - curătură, runc - aruncui

c) nume de arbori: [arbore], anin, carpen, cer, corn, fag, frasin, jugastru,larice, mesteacăn, paltin, pin, plop, salcie, sorb, tei, tufă, ulm, zadă

d) elementele unui arbore: rădăcină, trunchi, scoarţă, scorbură, frunză, ramÎn limba română, pădure este moştenit din latina populară - padūlem, formă

provenită prin metateză din latina clasică - palus, -ūdem, care însemna „baltă,mlaştină”. Lingviştii2 explică astfel evoluţia sensului: acoperite cu vegetaţie deasă -trestie şi papură - bălţile şi mlaştinile din vechime semănau din depărtare cu niştepăduri. În celelalte limbi romanice (fr. forêt, it. foresta), termenul de „pădure”provine dintr-un alt cuvânt latinesc - [silva] forestis, care se trage din latina clasică- forum. Între padūlem şi forestis, distincţia esenţială este dată de „[+/-] intervenţiaomului”. Padūlem este o pădure luxuriantă, sălbatică, de nepătruns (mai ales dacăn-o cunoşti sau nu-ţi „dă (cineva) drumul” - Sextil Puşcariu); [silva] forestis este opădure amenajată, îngrijită şi supravegheată de om.

Răspândirea termenului este generală pe teritoriul locuit de români, acestafiind înregistrat în toate judeţele ţării; vechimea şi stabilitatea cuvântului în limba

Ana-Maria BOTNARU

254

română reflectă importanţa acestei realităţi de-a lungul istoriei noastre. În plus,trebuie subliniat caracterul său prolific, cu extensii în:

o lexic: pădurar, (reg.) pădurareş, păduraş, păduratic, păduros, împădurit,(înv., rar) pădurăresc, pădurărie, pădurărit, pădurean, (înv., reg.) păduresc, (rar)pădureşte, pădureţ, (reg.) a păduri, pădurică, păduriţă, pădurice, păduroi,păduros, a împăduri, a despăduri, a reîmpăduri etc.

o toponimie3: Pădure (Ab), Ibăneşti-Pădure (Mş), Idicel-Pădure (Mş),Orşova-Pădure (Mş), Urziceni-Pădure (Sm), Pădurea (Ab, Mş), Pădurani (Tm),Pădureni (Ag, Bt, Cj, Cţ, Cv, Db, Iş, If, Mş, Nţ, Sj, Sb, Tm, Vs, Vr), Pădurenii(Bz, Cj), Pădureţi (Ag), Pădureţu (Vl), Păduroiu din Deal / din Vale (Ag), Păduriş(Sj), Pădurişu (If), Arieşu de Pădure (Mm), Dubiştea de Pădure (Mş), Filipeştii dePădure (Ph), Moara de Pădure (Cj), Preajba de Pădure (Dj), Sângeorgiu dePădure (Mş), Sângeru de Pădure (Mş), Sânmihai de Pădure (Mş), Săcalu dePădure (Mş), Seaca de Pădure (Dj), Dealu Pădurii (Ag), Marginea Pădurii (Ph)

o antroponimie4: Pădurar, Păduraru, Pădurariu, Pădure, Pădurean,Pădureanu, Pădureleanu, Pădurescu, Pădureţu, Păduroiu etc.

o expresii, locuţiuni şi proverbe5: un copac nu face pădure, pădurea decoada ei piere, nu e pădure fără uscături, a căra lemne la pădure, a tocmi vulpeadin pădure, a vinde pielea ursului din pădure, a trăi ca lupul în pădure, a fi butucde pădure, a fi crescut în pădure etc.

omitologia populară: Muma-Pădurii, Păduroiul, Pădureanca.Majoritatea surselor lexicografice6 îl explică pe codru din latina populară,

prin forma neatestată, *quodrum; la rândul ei, această formă provine din latinaclasică, unde quadrum avea înţelesul de „pătrat”. Astfel, înţelegem mai binedistincţia (valabilă în limba veche, dar dispărută astăzi) între CODRU (de originelatină) - „pădure cu o formă mai mult sau mai puţin pătrată” şi CRÂNG (de origineslavă) - „pădure cu o formă rotundă”. Candrea şi Densusianu explică astfel evoluţiasensului: de la sensul de „bucată, parte” s-a ajuns la expresia „codru de pădure”,apoi s-a izolat un sens special, „loc acoperit cu pădure”.

Importanţa codrului de-a lungul secolelor în viaţa românilor este reflectată şide abundenţa:

o toponimelor: Codru (Bc, Sv), Codrişoru (Bc), Codreni (Bt, If), Codreşti(Vr), Codru Butesii (Mm), Capu Codrului (Sv), Băiţa de sub Codru (Mm),Codreţul, Codrul Cucului, Codrul de Jos, Codrul de Sus, Codreanca, Codreasa

o antroponimelor (de la numele scriitorului Codru Drăguşanu până laprenumele Codruţ, destul de răspândit; nume de familie: Codrea, Codreanu,Codrescu, Codret, Codrin, Codruş, Codruţ, Codreţ).

Pe de altă parte, frazeologia şi paremiologia alcătuiesc un solid edificiuistoric-sapienţial şi afectiv în jurul acestui cuvânt. Iată câteva exemple de expresii,locuţiuni şi proverbe: cât frunza codrului = mulţi, multe, a fura ca-n codru = afura mult şi fără teamă, a mânca ca-n codru = a mânca cât şi ce pofteşti, a i seînchide cuiva calea în codru = a fi silit să renunţe la ceva, a ţipa (a striga, a urla)ca în codru = a vorbi, a striga foarte tare şi fără a ţine seamă de nimic, voinic decodru, voinicul codrului = haiduc, a lua calea codrului = a se face haiduc ş.a.

Cuvinte de origine latină în terminología pădurii

255

În familia lexicală a cuvântului codru, diminutivele ocupă un loc importantatât sub raport numeric, cât şi prin varietatea sufixelor implicate (codruţ, codruleţ,codricel, codrişor), acest fapt marcând legătura afectivă dintre vorbitori şi codru -perceput ca spaţiu vital, refugiu, realitate economică complexă, topos mitologic,folcloric şi cultural.

În privinţa numelor de pădure derivate de la nume de arbori, dicţionarele daunumai doi termeni ca provenind direct din latină: frăsinet < fraxinetum, pinet <pinetum, restul cuvintelor din acest grup fiind considerate ca fiind formate pe terenromânesc. Situaţia este destul de curioasă, mai ales dacă facem o comparaţie culimbile şi dialectele romanice. Sufixul -et provine din latinescul -etum7 care formasubstantive colective. Iorgu Iordan consideră că oriunde tema este latinească,„avem a face, de obicei, cu formaţii moştenite ca atare”8. Nu putem să nu fim deacord cu acei lingvişti9 care presupun că şi alţi termeni au fost moşteniţi din latinăşi nu creaţi în interiorul limbii române: arburet < arboretum = „loc plantat cuarbori roditori, plantaţie de arbori” (cf. arom. arburet – „pădure de stejar, stejăriş”),cărpinet < *carpinetum (cf. vit. carpineto, vfr. charmoi, nprov. cauprenedo),ceret < *cerretum (cf. it. cerreto), făget < *fagetum (cf. it. faggeto, prov., cat.fageda, sp. hayedo). Sufixul -et, moştenit din latină, este atât de puternic în cadrulsistemului derivativ românesc încât a fost ataşat şi la teme nelatine: brădet, bunget,stejăret.

Dacă la cuvintele moştenite din latină le-am adăuga şi pe cele derivate peteren românesc de la teme latineşti, statistica s-ar modifica spectaculos. Iată, cutitlu de exemplu, seria sinonimică deset - desime - desiş. Cei trei termeni, avândsensul de „pădure deasă şi întunecoasă, cu arbori de diferite soiuri”, sunt derivaţide la adjectivul des (moştenit din latinescul densus). Schimbarea de sufix estemodalitatea predilectă prin care se creează sinonime atât în cadrul subcâmpului„denumiri ale pădurii”, cât şi în terminologia pădurii în general.

Silvă şi selbă nu sunt termeni moşteniţi, ci livreşti, cultisme refăcute dupălatinescul silva. Le-am păstrat în lista noastră pentru sonoritatea lor cărturărească şipoetică.

Tot atât de interesante sunt şi cuvintele din subcâmpul lexical „goluri depădure”, având ca element semantic comun ideea lipsei, totale sau parţiale, aacoperirii arboricole. Locuri în care, din vremuri imemoriale, populaţia autohtonăs-a ascuns, şi-a construit aşezări provizorii sau uneori permanente, pe care alteorinu numai că le-a amenajat, dar le-a şi ales şi „curăţat” de copaci, probabil şi înfuncţie de situarea stategică, în apropierea surselor de apă, pentru a-şi puteaorganiza o apărare sumară.

După retragerea aureliană, istoricii s-au confruntat cu „tăcerea surseloristorice”10. Acolo unde dovezile epigrafice sunt mute, cercetarea materialuluilingvistic poate oferi informaţii semnificative, pe baza cărora se pot formula uneleconcluzii. Odată cu aşezarea valurilor de migratori slavi, după ce se va fi stabilit unmodus vivendi între autohtoni şi nou-sosiţi, se continuă vechile îndeletnicirispecifice unei populaţii sedentare: cultivarea pământului şi creşterea animalelor.

Ana-Maria BOTNARU

256

Treptat, s-a purces la tăierea pădurii pentru mărirea suprafeţelor destinateagriculturii sau păşunatului. În urma unui studiu de amploare asupra satuluiromânesc, H.H. Stahl conchide: „copacii dărâmaţi sunt caracteristici pentru unanume peisagiu rural al ţării. Oriunde apar ei, ne indică asemenea moravuriforestier-pastorale, dovadă a existenţei pădurii masive de pe vremuri”11. Cu toate cădocumentele scrise care să ateste acest fapt al defrişării sunt puţine, probeleindirecte, dar la fel de sigure în acest sens, le găsim în limbă. Există numeroşitermeni (substantive, verbe) care se referă la aceste operaţii. Verbul a cura (= „acurăţi un loc de copaci, a tăia o pădure şi a o curăţi de buturugi, de crengi, pentru aara locul sau pentru a-l lăsa de păşune; sinonime: a desţeleni, a lăzui, a defrişa”)provine din contaminarea a două verbe latineşti: curo, -are = „a îngriji” şi colo, -are = „a curăţi, a strecura, a îngriji”. Curătură este termenul generic al unei seriisinonimice extrem de bogate, în care cei mai importanţi doi termeni sunt moşteniţidin latină: arsură < arsura şi runc < runcus. Repartiţia teritorială (termenii suntînregistraţi pe întreg teritoriul locuit de români) şi ecourile în toponimie (Arsura,Arsurile; Runcul, Runculeţul, Runcurelul, Runc, Runcşor, Runcşorul) şiantroponimie (Runcu, Runcul, Runceanu) ilustrează vechimea şi locul privilegiatal celor două cuvinte.

Însă pentru a demonstra că terminologia românească a pădurii esteesenţialmente latină, argumentul cel mai solid îl reprezintă numele de arbori.Lista noastră cuprinde 20 de cuvinte, dintre care un termen generic, arbore - „numegeneric pentru orice plantă cu trunchi înalt şi puternic, lemnos şi cu mai multeramuri cu frunze care formează o coroană; copac”. Etimologia este latină: arbor, -is. În trecerea de la latină la română se schimbă genul, de la feminin la masculin.Această modificare se petrece încă din latina populară, când, sub influenţa altorcuvinte în -or, -oris, termenul se înscrie în clasa substantivelor masculine.

În textele vechi, până în secolul al XVII-lea, apare forma arbure, înlocuităapoi cu pom, copac sau lemn. Dovada vechimii şi integrării sale fireşti în sistemullingvistic românesc o constituie şi atestările timpurii, sub forma unor antroponime(Arbure, Arbureştii, dar şi Luca Arbore, celebrul hatman din vremea lui Ştefan celMare).

O accepţie interesantă i-o conferă studenţii bucovineni, în focul luptei pentrudrepturile românilor din Bucovina (în slavă, buk = „stejar”), prin echivalareanumelui provinciei prin termenul Arboroasa - celebra societate a studenţilor dincare făcea parte şi Ciprian Porumbescu.

Mai târziu, apare neologismul arbor / arbore, dublet al termenului moştenitarbure. Forma este latinească, dar ea capătă noi sensuri pe filieră franceză, odată cuunităţile frazeologice: arbore-de-cacao, arbore-de-cafea, arbore-de-cauciuc,arborele-vieţii, arbore genealogic.

Numele de arbori moştenite din latină acoperă aproape întreg alfabetul, de laA la Z: anin < *alninus (< alnus); carpen < carpinus; cer < cerrus; corn <cornus; fag < fagus; frasin < fraxinus; jugastru < lat. pop. *jugaster, -astrum (<jugum, pentru că din lemnul acestui arbore se făceau juguri); larice < larix, -cis;mesteacăn < mastichinus (= „de mastic”) < mastichum (= „suc răşinos”); din

Cuvinte de origine latină în terminología pădurii

257

sensul de „suc răşinos” s-a dezvoltat cel de „mesteacăn”, copacul cunoscut pentrusucul care se extrage din el; paltin < platanus; pin < pinus; plop < *ploppus (<pop(u)lus); salcie < salix, -icis; sihlă < cf. silva; sorb < sorbus; tei < tilia; tufă <tufa; ulm < ulmus; zadă < daeda (= taeda).

Elementul latin este atât de puternic încât acoperă întreg spectrul arboricol:lista noastră cuprinde copaci care cresc la câmpie, la deal sau la munte, specii defoioase şi de conifere. Dacă o anumită specie este denumită (popular şi regional)printr-un cuvânt nelatin, acesta este dublat de un sinonim latinesc mult mairăspândit: este cazul perechilor plută şi plop, răchită şi salcie. Ba mai mult: oanumită esenţă poate fi denumită, în regiuni diferite, prin doi termeni, ambii deorigine latină: de pildă, Larix decidua - „larice” < larix, -icis sau „zadă” < daeda(= taeda).

În fine, un ultim argument în favoarea caracterului latin al terminologieipădurii rezultă din analiza etimologiei cuvintelor care denumesc părţilecomponente ale unui arbore: rădăcină < radicina, trunchi < trunculus, scoarţă <scortea, scorbură < scorbula, frunză < frondea, ram < ramus, coroană < corona.

NOTE

1 Istoria pădurii româneşti: din cele mai vechi timpuri până astăzi, Bucureşti, Editura Ceres, 1975.2 I.-A. Candrea, Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine, Editura

Paralela 45, 2003, p. 222 şi L. Şăineanu, Încercare asupra semasiologiei limbei române,Bucureşti, Tipografia Academiei Române, 1887, p. 87.

3 Pentru toponime, am folosit următoarele surse: Gh. Bolocan (sub redacţia), Dicţionar invers alnumelor de localităţi din România, Craiova, Editura Universitaria, 2002 şi Judeţele RomânieiSocialiste, ediţia II-a, Bucureşti, Editura Politică, 1972.

4 Pentru antroponime, am folosit următoarele surse: Iorgu Iordan, Dicţionar al numelor de familieromâneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983 şi N.A. Constantinescu,Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1963.

5 Pentru expresii, locuţiuni şi proverbe am folosit următoarele surse: V. Breban, Gh. Bulgăr, Dicţionarde expresii şi locuţiuni româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1969; Al. Dobrescu (coord.),Dicţionar de expresii şi locuţiuni româneşti, Bucureşti, Mydo Center, 1997.

6 CADE, CDDE, DELR, Dicţionarul Academiei, DEX-ul.7 Însemnând „pădure de…”, vezi Gr. Brâncuş, Istoria cuvintelor, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura

Fundaţiei România de Mâine, 2004, p. 153.8 I. Iordan, Toponimia românească, Bucureşti, Editura Academiei RPR, 1963, p. 425.8 G. Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1916, pp. 31-32.10 Marius Sala, De la latină la română, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 2311 H.H. Stahl, Sociologia satului devălmaş românesc, Bucureşti, Fundaţia Regele Mihai I, 1946,

p. 104

ABSTRACT

This paper deals with words of Latin origin in the forest terminology - wordsdesignating types of forests, species of trees, empty spaces in the woods andelements of a tree. The conclusion is that the forest terminology in Romanian islargely and fundamentally Latin due both to the Latin character of our languageand to the special and decisive role of the forest in the life of our ancestors.

258

STORY-UL ROMÂNEI FOCUSATE PE OPORTUNITĂŢILINGVISTICE VERSATILE – DESPRE ÎMPRUMUTURI

RECENTE

Andreea BRATU

Limba română a împrumutat şi în ultimele două decenii numeroşi termenistrăini, cu precădere anglicisme. O parte dintre aceştia au fost deja acceptaţi cafăcând parte din vocabularul curent al limbii şi au fost incluşi în dicţionare. Unnumăr mult mai mare, încă neacceptaţi, sunt cu regularitate folosiţi în limbavorbită, atât în registrul colocvial, cât şi în cel susţinut, dar şi în limba scrisă, maiales în domeniul jurnalistic. Articolul de faţă încearcă o ilustrare a modului în careanumiţi termeni străini au fost (sau nu) adaptaţi scrierii şi pronunţiei româneşti,semnalând câteva excese de folosire apărute sub influenţa limbii engleze.

Numeroşi termeni sunt folosiţi în mod curent în domenii importante deactivitate, mai ales în finanţe, informatică, ştiinţe, comerţ, dar şi în sport, muzicăsau modă. Mulţi dintre aceştia au depăşit sfera de utilizare de strictă specialitate,pătrunzând în limbajul curent general, prin intermediul televiziunii şi al preseiscrise, deşi în multe cazuri, preluarea şi folosirea lor s-au făcut în mod incorect.Reacţiile specialiştilor au fost variate ca formă şi intensitate, de la faimoasa şi mult-discutata Lege Pruteanu din 2002 până la rubricile normative de la radio (RomâniaRadio Actualităţi – care atrage atenţia asupra folosirii greşite a unor împrumuturi,datorită diferenţelor dintre sensurile pe care le au în română şi engleză) şi dinrevistele literare (România literară, Dilema Veche).

Colectivul de redactare al DOOM din 2005 din cadrul Institutului deLingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti ” al Academiei Române a încercat să ofereo soluţie pentru adaptarea şi folosirea unora din aceşti termeni prin editarea noiiediţii a dicţionarului. Au fost introduse 2500 de cuvinte noi faţă de ediţiaprecedentă (DOOM 1982). Din 380 de împrumuturi străine incluse în noua ediţie,34 de termeni sunt preluaţi din franceză (14), italiană (8), germană (5), spaniolă(3), portugheză (3) şi norvegiană (1), restul fiind anglicisme. Autorii şi-au explicatalegerea în Notele volumului:

„Ele [Cuvintele noi] au fost preluateselectiv din surse lexicografice apăruteulterior primei ediţii, precum şi din mass-media, din texte publicate pe Internet sau dinlimba literară vorbită actual. Este vorba, înmare parte, de împrumuturi, în special dinengleza americană, care s-au răspândit în limbaromână mai ales după 1989 şi dintre care unelenu au fost încă înregistrate în altedicţionare. Precizăm că inculderea lor în DOOMnu trebuie interpretată ca o recomandare atuturor acestora. Ea se bazează pe ideea că,

Story-ul românei focusate pe oportunităţi lingvistice versatile – despre împrumuturi recente

259

dacă folosirea lor nu poate fi împiedicată, iarunele dintre ele ţin de o modă ce poate fitrecătoare, ignorării problemei – care lasă locgreşelilor – îi sunt preferabile înregistrareaformelor corecte din limbe de origine şisugerarea căilor pentru posibila lor adaptarela limba română. Viitorul va decide care dintreaceste cuvinte vor rămâne, asemenea atâtorîmprumuturi mai vechi – şi sub ce formă anume –şi care vor dispărea”. (Notă asupra ediţiei, p.XII)

Din cei 380 de termeni de provenienţă străină, majoritatea (310) suntsubstantive, două treimi fiind preluate ca substantive neutre ce denumesc obiecte şinoţiuni abstracte; sunt incluse 60 de substantive masculine care fac referire lameserii sau categorii sociale, şi 10 feminine. În urma analizei pronunţieirecomandate de autorii dicţionarului şi a formei sub care au fost preluateîmprumuturile străine, se pot desprinde următoarele observaţii:

· Acronimele de origine engleză sunt adoptate cu pronunţia corespunzătoarelimbii de origine: BBC [bibisi], C.V. [sivi], D.J. [diğei] , I.Q. [aĭkϋ], L.P. [elpi],BASIC [beisic]. Spre deosebire de acestea, acronime ca B.D. [bede] şi BMW[beemve], preluate din franceză, respectiv germană, sunt pronunţate la fel camajoritatea celor româneşti (ONG [oenge], OZN [ozene], ORL [orele]). În limbaromână, există, pe de altă parte, şi tendinţa de a citi acronimul ca un cuvânt în sine,mai ales în cazul unor exemple uzuale ca ONU, DEX şi HIV. Este interesant desemnalat apariţia substantivului masculin uslaş, derivat din acronimul USLA.

· În ceea ce priveşte pronunţia substantivelor comune, nu există o regulăprecisă. Astfel, în cazul cuvintelor knock-down şi know-how, care în engleză aupronunţia identică [n] pentru grupul iniţial kn-, româna a adoptat pronunţiaenglezească pentru cel de-al doilea termen [năuhau], în timp ce primul figurează înDOOM 2005 cu două variante, cea englezească [nocdaun], şi o pronunţieromânească hibrid: [cnocdaun]. În general, se poate spune că în cazul termenilorstrăini predomină pronunţia existentă în limba de origine: engleză – CD-writer[sidiraităr], biker [baikăr], boom [bum], bacon [beicăn], homeless [hăumles];franceză – ecru [ecrϋ], chou à la crème [şualacrem]; spaniolă – hacienda [asienda];norvegiană – bokmål [bucmol]; portugheză – campos [campuş]. Termenul fadoeste înregistrat cu două accente diferite, cel portughez [fadu] şi cel francez [fadu].Anglicismul icon este înregistrat cu pronunţia românească [icon].

· Există două variante de scriere a formei articulate a singularului: într-uncuvânt în majoritatea cazurilor (modellingul, packul, surful, snackul, snow-boardul,slangul, sticksul, teamul, teleshoppingul, T-shirtul, corpyrightul, feedbackul,flashul, fontul, rapul) şi -ul la anglicismele terminate în -y sau vocală şi cuvinteprovenite din franceză cu formă de plural sau terminate în vocală (playboy-ul,replay-ul, party-ul, display-ul, old-boy-ul, fair-play-ul, story-ul, ragtime-ul,remake-ul, one-man-show-ul, single-ul, site-ul, skate-ul, deux-pièces-ul, déjà-vu-ul.Această grafie apare şi la acronime: BMW-ul, C.V.-ul etc.

· În privinţa formării pluralului, sunt înregistrate mai multe categorii:

Andreea BRATU

260

– există plurale obişnuite, în -i, după modelul românesc, pentru substantivelemasculine ce denumesc meserii sau apartenenţa la un grup: driveri, bikeri, rockeri,rolleri, globe-trotteri, cyborgi, dar şi pentru hotdogi.

– acelaşi plural în -i apare la substantivele englezeşti în componenţa căroraintră cuvântul man: cameramani, ombudsmani, sau formează plurale duble(pluralul românesc aplicat formei de plural din engleză) pentru yeomeni, yesmeni,supermeni, cu excepţia neanimatului walkmenuri, care are un plural românesc în -uri aplicat pluralului englezesc. Un exemplu similar este badlandsuri, provenit dinsubstantivul propriu nume de regiune Badlands.

– există plurale în -e pentru substantive neutre neanimate ca CD-playere,CD-writere.

– există numeroase anglicisme cu formă invariabilă, majoritatea fiindsubstantive masculine animate terminate în -y: playboy, gay, hippy, disc-jokey,old-boy, dandy, dar şi skinhead, homeless, femininul lady, sau neanimatulitalienesc cappuccino.

– în cazul cuvintelor asimilate de câţiva ani de limba română apar pluralecare urmează reglulile fonetice şi grafice româneşti: boss/boşi, byte/byţi, landlord/landlorzi, pampers/pamperşi, cu pronunţia hibrid [pempărşi]. Sunt înregistratevariante duble bodyguard/bodyguarzi şi bodigard/bodigarzi, bluejeans/blugins,pentru care există şi prescurtările jeans/jeanşi şi blugi.

– pentru cuvintele foarte des folosite apar variante românizate ca grafie saupronunţie: fani, finişuri, liftinguri, oameni-senvici/senviş, buticuri, croasanturi.

· Majoritatea adjectivelor străine sunt adoptate cu formă invariabilă şi cupronunţia originală: high-fidelity, groggy, hippy, live, fair, folk, full-time, cool,cash, dry, charismatic, aperto, assai. Cele derivate din substantive proprii primescsufixe corespunzătoare sensului adjectivului nou-format: djiboutian, donquijotesc,compoundat. Există un singur exemplu de adjectiv românizat ca scriere: falacios(din engl. fallacious).

· În cazul verbelor, cele câteva exemple incluse în dicţionar au scriereromânească dar provin în mod evident din termeni străini: a scana (din engl. toscan), a bodiceca (din engl. to body-check), a audita (din engl. to audit), a depeiza(din. fr. dépayser)1.

Deşi dicţionarele încă nu înregistrează aceste sensuri, limbajul oral a căpătatîn ultimii ani o tendinţă interesantă, dezvoltată ca o consecinţă a popularităţii limbiiengleze şi a unei aparente ‘neatenţii’ a vorbitorilor care sunt buni cunoscători aiacestei limbi.

Se observă frecvent în română folosirea unor cuvinte româneşti cu un nousens, care a apărut prin transferarea sensului cuvântului echivalent din engleză2.Practic, este vorba de folosirea unui cuvânt într-un context nou, după modelulenglezesc. Aceste situaţii pot crea confuzii de sens sau exprimări pleonastice. Nueste mai puţin adevărat că perpetuarea acestor tendinţe poate duce în timp laacceptarea noului sens de către normă şi la integrarea acestuia în dicţionarelenormative. Următoarele exemple sunt cele mai frecvente:


261

a achiesa la ceva – în engl. to acquiesce to smth. – „a încuviinţa”, „aaproba”; în fr. acquiescer à qqch. – „a-şi da consimţământul”, „a accepta”. Estegreu de spus care dintre cele două limbi a împrumutat românei sensul „a accepta ”,având în vedere că, pe de-o parte, engleza a avut o influenţă mai mare în ultimiiani, dar pe de alta sensul deja existent în română est preluat din franceză. Astfel,DEX2 menţionează că este un cuvânt rar, de etimologie franceză, întrebuinţat cusensurile juridice „a accepta condiţiile dintr-o acţiune juridică”; „a renunţa laatacarea unei hotărâri judecătoreşti” (p. 8).

Argumentele care v-au determinat să achiesaţi la această teorie ? (Naşul,B1TV, 27.06.2005)

a aplica pentru o slujbă – din engl. to apply for a position – „a face cererepentru”, „a candida”.

Pătruns de mulţi ani în mediile de afaceri şi administraţie publică, termenul adezvoltat o întreagă familie de cuvinte: aplicaţie, aplicanţi. Sensurile înregistrate înDEX2 sunt complet diferite: „a pune unul peste altul”; „a pune în practică”; „araporta un principiu general la un caz particular” (p. 51).

Încă nu ştiu pentru ce să aplic.

efectiv – din engl. effective – „ efficient ”.Adjectivul efectiv are în română doar sensul „real”, „adevărat” (DEX2, p.

331). Exemplul următor înregistrează folosirea pleonastică a celor doi termeni,efectivă reluând sensul lui eficient:

...o formă eficientă şi efectivă de a ajuta pe cineva (Naşul, B1TV,16.07.2002)

Trebuie menţionată aici folosirea foarte frecventă a cuvîntului efectiv cusensul „pur şi simplu”, care a devenit un adevărat tic verbal: Efectiv, nu mai ştiu cesă fac.

a expanda – din engl. to expand on/ upon smth. – „a da detalii”, „a dezvoltaun subiect”. DEX2 înregistrează doar forma adjectivală expandat – „cu structurăspongioasă” (p. 357)

...nu dorim să expandăm acest subiect (Realitatea zilei, Realitatea TV,24.01.2005)

focus – din engl. focus – „accent”; termenul nu este înregistrat în limbaromână, dar apare în vorbire, mai ales în registrul susţinut în mediul politic sau deafaceri, de cele mai multe ori cu varianta verbală a se focusa pe (din engl. to focuson – „a se concentra pe”, „a pune accent pe”) sau cu cea adjectivală focusat (dinengl. focused – „concentrat”, „cu accent pe”). S-au înregistrat şi folosiri mai rareale sale în limba scrisă.

Focusează-te, viitorul companiei tale depinde de acest lucru (engl. Focus,the future of your company depends on it)

Andreea BRATU

262

[...] cu alte cuvinte el [marketingul] trebuie să devină mai focusat (Cele 22legi ale brandingului, Al. Ries, Laura Ries, ed. Brandbuilders, 2005, p. 7).

locaţie – din engl. location – „un anumit loc în raport cu altul”,„poziţionare”.

DEX înregistrează sensurile „închiriere”; „contract de închiriere” (p. 579).Există pe de altă parte termenul local „clădire sau grup de încăperi de utilitatepublică ” (p. 579), care a devenit desuet. Tendinţa generalizată în ultimii ani estefolosirea termenului locaţie cu sensul „loc”, „clădire”:

...pereţii sunt fixaţi pe locaţie în şapte zile.

...o locaţie veche din zona Pache Protopopescu a devenit o pizzeriepopulară;

...am dat acestei locaţii numele său. (Arhitectonic, Realitatea TV, 9.05.2004)

...piscina se găseşte într-o locaţie semi-publică (Casa de piatră, Antena 1,19.06.2004)

...diferenţa între francezi şi români stă în locaţie – ei stau mai în centru, cumulte avantaje.

...la un hotel, o locaţie de tranzit, se serveau astfel de mâncăruri... (Tezaurfrancez în România, Realitatea TV, 14.07.2005)

Veniţi în locaţiile Banc Post şi veţi câştiga... (reclamă, Radio Europa FM,iulie 2005)

Uneori este folosită şi forma adjectivală care ar presupune existenţa unuiverb tranzitiv a loca: ...şase case locate în centrul ansamblului (Arhitectonic,Realitatea TV, 8.08.2004)

lunatic – din engl. lunatic – „nebun”.DEX2 înregistrează sensul de bază „somnambul”, precum şi sensul rar „cu

idei ciudate”, „cu manifestări bizare” (p. 586).[...] dacă un terorist lunatic irakian se aruncă în aer [...] (Realitatea TV,

ediţie specială 11 septembrie 2003, 11.09.2005).

notoriu – adjectivul a intrat în limba română pe filieră franceză, aşa cumeste atestat în DEX2 (p. 700). Sensul înregistrat este „cunoscut de multă lume”,„ştiut de toţi”, în general termenul fiind folosit cu conotaţie mai degrabă negativăîn construcţii precum „beţiv notoriu”. Prin extindere cuvântul a căpătat conotaţiapozitivă „remarcabil”, „renumit”, anterior aceasta fiind asociată cu formasubstantivală „notorietate” – succes de notorietate mondială.

În ultimii ani s-a înregistrat folosirea frecventă a adjectivului care a înlocuittreptat sinonimul cu conotaţie pozitivă cunoscut:

Un motiv care între timp a devenit notoriu (Realitatea TV, ediţie specială 11septembrie 2003, 11.09.2005).


263

oportunitate – din engl. opportunity – „şansă”, „ocazie favorabilă”.Termenul nu este înregistrat în DEX2, dar în prezent se optează din ce în ce

mai mult pentru folosirea acestui termen în loc de ocazie, indiferent de context,într-un limbaj mai îngrijit (interviuri, declaraţii politice, buletine de ştiri):

Galicienii au avut prima oportunitate de a marca (ştiri sportive, RealitateaTV, 9.05.2004)

a performa – din engl. to perform – „a îndeplini o funcţie”, „a se comporta”,„a interpreta” (un rol).

DEX2 înregistrează doar termenii performanţă şi performer, întrebuinţaţimai ales în domeniul sportiv, eventual cu exindere către domeniul tehnic.

Avem nevoie de miniştri care să performeze bine şi foarte bine... (Prim-Ministrul României, conferinţă de presă, Realitatea TV, 22.08.2005)

a prezerva ceva – din engl. to preserve – „a păstra”, „a menţine”, „a apăra”.DEX2 înregistrează sensul livresc „a apăra”, „a păzi de un rău, de un pericol”

(p. 847)....o traversă din vechea casă pe care am prezervat-o cu grijă. (Casa de

piatră, Antena 1, 30.07.2005)

a trăinui pe cineva (!) – din engl. to train – „a antrena”, „a pregăti pecineva”.

Termenul nu este înregistrat în vreun dicţionar, dar apare folosit destul dedes, alături de substantivul training [treining], mai ales în mediul de afaceri.

Specialistul nostru în montaj este trăinuit la firma mamă din Elveţia.(Căminul de cinci stele, TV Naţional, 23.10.2005).

versatil – din engl. versatile – „multilateral”, „divers”.DEX2 îl înregistrează ca termen livresc de provenienţă franceză, cu sens

negativ: „nehotărât“, „nestatornic”, „schimbător”, „instabil” (p. 1157). A pătruns şiîn presa scrisă, având conotaţie pozitivă, sub influenţa sensului din engleză:

Antreprenor, designer şi om de afaceri, Tom Dixon e fără îndoială cel maiversatil designer britanic din ultimii douăzeci de ani (Deco Style no. 9, iunie 2004,p.41).

volatil, volatilitate – din engl. volatile – „schimbător”, „exploziv”.În română singurul sens înregistrat în dicţionar este „care se evaporă cu

uşurinţă” (DEX2, p. 1169)....o anumită volatilitate, mai bine zis o variabilitate a cursului; ...în aceste

zile piaţa e foarte volatilă; ...S-ar putea să avem situaţii în care sumele cu potenţialvolatil ies din ţară. (Vorbe despre fapte, TVR 1, 22.02.2005)

...scădere dolarului descrisă ca fiind o situaţie volatilă (Ştiri, Europa FM,16.07.2002)

Andreea BRATU

264

Exemplele comentate întăresc câteva observaţii privitoare la împrumutulenglezesc din româna actuală:

– preluarea este necesară, pentru a umple goluri create demodernizarea anumitor domenii de activitate (mai ales informatic, tehnic,bancar). Termenii sunt preluaţi în general cu forma şi pronunţia lororiginală, care în cazul cuvintelor foarte uzuale sunt adaptate în timpsistemului fonetic al românei.

– preluarea este superfluă, din moment ce există deja termeni sinonimiromâneşti, însă un snobism şi o modă a termenilor străini duce la folosirea lor învorbire şi în scris.

– cea mai interesantă tendinţă este schimbarea de sens a unor termeniromâneşti, care capătă sensuri noi existente în limbile de provenienţă, deobicei engleza.

În ciuda tendinţei (îngrijorătoare pentru unii) de preluare aparent fărădiscernământ a cuvintelor străine, mai ales a anglicismelor, lingviştii sunt îngeneral de acord că puţine dintre acestea vor rezista testului timpului.

NOTE1 Un exemplu extrem este utilizarea în limba vorbită a echivalentului verbal al substantivului mufă

(din germ. Muffe): Nu mufăm astăzi, omul care mufează nu este aici.2 Este ceea ce observă Rodica Zafiu în Diversitate stilistică în româna actuală (2002): „E drept, uzul

se poate modifica: şi în alte cazuri, cuvinte „internaţionale“ (majoritatea de sursă latină),intrate în română cu valori principale mai apropiate de cele din franceză, îşi schimbă sensul,în mod aproape insesizabil, sub presiunea traducerilor din engleză. Adesea, influenţa englezăa acţionat între timp chiar în franceză, adăugând sensuri noi cuvintelor respective.”<www.unibuc.ro/eBooks/filologie/Zafiu/23.htm>

BIBLIOGRAFIE

*** DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române, ed. a II-a, Bucureşti, Ed.Univers Enciclopedic, 1996.

*** DOOM2 – Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ed.a II-a, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2005.

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1997.

Călăraşu, Cristina, „Globalizare lingvistică şi anglicizare”, în Aspecte ale dinamiciilimbii române actuale, vol. II, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti,2003, pp. 323-337.

Ciobanu, Georgeta, Anglicismele în limba română, Timişoara, Ed. Amphora, 1996.Dragomirescu, Adina, „Substantivele neologice recente şi adaptarea lor morfo-

sintactică”, în SCL, LVI, 2005, nr. 1-2, pp. 113-125.Ries, Laura, Ries, Al., Cele 22 legi ale brandingului, Bucureşti, Ed. Brandbuilders


265

Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, „Asimilarea împrumuturilor englezeşti: aspecte actualeale dinamicii sensurilor”, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, vol.I, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2002, pp. 244-262.

Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică,influenţe, creativitate, Bucureşti, ALL Educational, 2001.

Zafiu, Rodica, Diversitate stilistică în româna actuală, 2002, <www.unibuc.ro/e-Books/filologie/ Zafiu/23.htm>.

Surse citatelorDeco StyleRadio Europa FMTVR 1TV NaţionalAntena 1Realitatea TVB1TV

ABSTRACT

During the last two decades, the Romanian language has borrowed manyforeign terms, especially from English. While some have already been accepted aspart of the current vocabulary and included in dictionaries, others, not yet officiallyregistered, are used in the oral language, in both informal and formalconversations. This paper aims to illustrate the modalities in which foreign termshave or have not been adjusted to match Romanian spelling and pronunciationrules, highlighting some far-fetched situations developed under the influence of theEnglish language.

http://www.unibuc.ro/e-Books/filologie/

http://www.unibuc.ro/e-Books/filologie/

266

PROBLEMS ON IDENTIFYING MATERIAL CLAUSES

Mădălina CERBAN

Within the framework of systemic functional grammar, material clausesrefer to doings and happenings. Generally speaking, they are concrete, expressingchanges in the material world that can be perceived, such as motion in space (Shewas running along the road; She led him to the door), and changes in the physicalstate ( The water for the tea is boiling; The cook is cutting the onion into smallpieces). However, such concrete material processes can represent a model forconstruing our experience of change in abstract phenomena.

For example, Prices go up every day in this period expresses a movement,but in an abstract space of measurement. Similarly, there is a difference betweenThe storm destroyed the roof of her house and His arguments destroyed theirtheory. Thus, we can conclude that material clauses cover both concrete andabstract processes.

A material clause is formed of an Actor (the Subject in traditional syntax), aProcess (the Predicate)and, optionally, a Goal (the Direct Object) – a participantwhich suffers the doing (the one done with/ to), a Beneficiary (the Indirect Object)– a participant benefiting from the doing (the one given to or done for) or, inclauses without a Goal) a Range – a participant specifying the scope of happening.

e.g. The girl bought flowers for her mother’s birthday.Actor Process Goal Beneficiary.

John gave a book to his colleague.Actor Process Goal Beneficiary.

The gardener cut the roses.Actor Process Goal

She climbed the mountain.Actor Process Range

From the examples above we can notice that the Goal appears due to thedoing (The girl bought the flowers or They built a house, write a letter) or it existsbefore preforming the doing, but it is affected by the doing. In the latter case, theGoal can be identified by performing the test with do to/ with, as in What did thegardener do with the roses? or What the gardener did with the roses was to cutthem. The Goal can often be accompanied by a representation of the result of theimpact, such as a new location (She pulled the trolley along) or quality (The baby

Problems on identifying material clauses

267

licked its fingers clean). The Goal differs from the Range which can not pass thetest of do to/ with. This is because the Range is not influenced by the performanceor the Process.

The Beneficiary can be tested by looking at the example of the clause whereit follows the Goal. In this case, it is realized with a preposition – either to, markingit as a recipient type of Beneficiary or for, marking it as a client of Beneficiary.

He gave his mother a present: He gave a present to his mother.He bought his mother a present: He bought for his mother a present.

Although the structure of a material clause is well-defined, there are someproblems that can appear in their identification.

(i). In order to separate the material clauses from the non-material clauses,we have to perform an important test for checking the unmarked tense selectionused to represent present time. As we know, there are two types of present: simplepresent and continuous present (presnt in present). From the three main types ofclauses only the material clauses use the present continuous; in this respect theybehave like behavioural and verbal ones.1

Right now she is washing the dishes. Material He likes old songs. Mental She said so. Verbal.

(ii). Another problem that can apper in the identification of the materialclauses is represented by the similarities between material clauses and relationalclauses because there are certain verbs that can serve in both relational and materialclauses. In particular, the semantic domains of location, possession and change ofstate can be construed either relationally or materially.

Location. A number of locative verbs occur either in relational clauses,simply denoting relation in space or in material clauses, denoting movement inspace (verb of motion). The following example is relational even though the verbgo is essentially a verb of motion:

This theory goes back in ancient times.

If we take into consideration the simple unmarked present tense, it is quiteeasy to see that the above example is a relational clause because it is not possible touse the present continuous (progressive present) which is the unmarked choice in amaterial clause. We can not say:

This theory is going back in ancient times.

Mădălina CERBAN

268

This correlates with the fact that the theory is not construed as moving backin ancient times. We can verify our choice by using an agnate verb, for example, todate.

This theory dates from ancient times. (relational)* This theory is dating from ancient times. (not possible)

We can not relate the example toThe theory moves back to ancient times. (material)

nor can a circumstance of Manner be added to represent the rate of motion:* This theory is going back quickly in ancient times.

Another example is the verb to run.As we can notice there is a differencebetween the following examples:

The road runs along the rives (relational clause).The man is running along the river (material clause).

Possession. Although the verb to have denotes a relational process, themeaning of possession may be construed materially where it involves somedynamic aspect as getting, giving, receiving, obtaining. For example:

The young man has high qualifications. Carrier Process Attribute

The young man is obtaining high qualifications. Actor Process Range

We have to note that the verb to have can also be used materially, as in: The young man is having dinner.

Change of state. A state of being is typically represented in a Carrier +Process + Attribute structure such as in The soup is cold. In addition, a change ofstate can be represented relationally, as in The soup became/ got cold. However,this latter set of attributives is distinctive in selecting the continuous present as theunmarked choice for present time: for example we can say It’s getting late. In thisthey reflect a greater semantic proximity to the material process type. In fact, achange of state can also be construed as a material process without attributiveelements, as in The water boiled.

(iii). Another difficulty in identifying material clauses is represented by thesimilarity between them and attributive relational clauses. In addition to the

Problems on identifying material clauses

269

participant roles discussed before (Actor, Goal, Beneficiary, Range), we may alsohave an Attributive in material clause which already have a Goal. For example:

Mary left the house happy.Actor Process: material Range Attributive

Mary painted the bedroom white. Actor Process: material Goal Attributive

Note that the potential here for an interpretation according to the relationalmodel of Attributive + Process + Carrier + Attributive. However, in a materialclause the Attribute can be left out, which is not possible in relational attributiveclauses. For example,

Material: We folded the paper flat.We folded the paper.

Relational: We kept the paper. * We kept the paper flat.

(iv). The difference between Range and Goal in a material clause isgenerally very clear: the Goal is the participant that suffers the impact by theperformance of the Process by the Actor. For example,

He wrote a song. He turned on the radio.The nature of the relationship between Actor-Process and Goal is a very

material one. In contrast, the Range elaborates or enhances the Process. Forexample,

He sang a song. He listened the news to the radio.

Thus, the Goal and the Range differ in the degree and type of theirinvolvement in the Process. The Goal is a real participant, affected by theperformance of the process, while the Range is a restatement or furtherspecification of the Process. Due to these differences, the tests for identifying themare different:

Goal. It is affected, so it can often be used as an Attribute, a Role, aRecipient or a Location of destination that represents the result of the impact2:

- Attribute: to paint the wall white (the wall is white)- Role: to cut the onions into cubes- Location: to kick the cat down the stairs- Recipient: to give the baby a toy.

Being affected by the Process, the Goal must pass the test do to/ with.3

Range. It represents the scope of the performance of the Process, so it canoften be preceded by a preposition that indicates the nature of this scope.

Mădălina CERBAN

270

She climbed up the ladder.Since the Range is not affected by the Process, it can neither be construed

with a result, nor pass the test do to/ with.Unfortunately, not all situations are so clear as those presented above. They

are both parts of material clauses, the Goal being highly affected by the Processand the Range being not affected by the Process.

As we have shown in this article, it is not always easy to identify materialclauses from the other types of clauses. That’s why we have to take into account allthe elements, such as predication and constituents.

NOTES

1 Halliday notes that a material process can occur with simple present tense choice, but then they willhave a habitual or generic sense.

2 This resultative Attribute may be incorporated in the process himself, as in Kill = ‘cause to be dead’in which case it can not be considered a separate element.

3 This test can not apply to Goal in creative material clauses, i.e. clauses in which the Goal exists dueto the Process itself, as in My grandma will knit a pullover for me.

BIBLIOGRAPHY

Fawcett, Robin P., “The Semantics of clause and verb for relational processes inEnglish”, in New Developements in Systemic linguistics: Theory andDescription, London, Pinter, 1987, pp. 130-183.

Halliday, M.A.K., “Notes on Transitivity and Theme in English”, in Journal ofLinguistics, no. 3, 1968.

Halliday, M.A.K., Spoken and Written Language, Deakin University Press, 1985.Lyons, John, Introduction to Theoretical Linguistics, Cambridge University Press,

1968.Martin, J.R., English Text: System and Structure, London, Arnold, 1992.Muir, James, A Modern Approach to English Grammar: An Introduction to

Systemic Grammar, Batsford, 1994.

RÉSUMÉ

Dans cet article nous nous sommes proposé d’analyser un texte quireprésente une conversation entre un groupe d’élèves. L’analyse poursuit, pourchaque phrase, la structure interpersonnelle de chaque phrase, les actes de langageréalisés, l’emploi de modalités et le choix de sujets.

271

FALSCHE FREUNDE IN DER RUMÄNISCH-DEUTSCHEN TERMINOLOGIE DES

HOCHSCHULWESENS

Bogdana CÎRTILĂ

Jedes Jahr immer wieder das gleiche böse Déjà-vue-Erlebnis in der erstenÜbungsstunde beim ersten Jahrgang. Stolze frisch gebackene Erstsemester stellensich vor und erzählen, dass sie am X – „Lyzeum” oder am Y – „Kollegium” in derKlasse des „Professors” AB schon seit acht Jahren Deutsch „studieren”. Ende desSemesters werde ich dann von denselben gebeten, die Noten vom „Kolloquium”oder vom „praktischen Kurs” möglichst schnell in den „Katalog” einzutragen.Gemeint war natürlich, dass, was man im Rumänischen mit liceu, colegiu, a studia,profesor, colocviu, curs practic bzw. catalog bezeichnet. Trotz der offensichtlichenförmlichen Ähnlichkeit können die von den Sprechern ausgewählten deutschenLexeme den rumänischen Begriffen nicht gleichgesetzt werden. Denn einrumänischer profesor ist kein deutscher Professor, beim „praktischen Kurs” hätteein Muttersprachler des Deutschen richtig Probleme, sich irgendetwas daruntervorzustellen und bei „Lyzeum” würde er absolut ratlos dastehen.

Dieser Beitrag thematisiert die Bedeutung eines kontrastiven Vorgehens zurVermeidung muttersprachlich bedingter Interferenzfehler auf universitäremNiveau. Der vorliegende Artikel widmet sich den so genannten falschen Freunden,denen man teils lustige, teils lästige Übersetzungsfehler zu verdanken hat. DesWeiteren werden Hinweise auf Fehlerquellen aus dem Bereich derHochschulsprache deutsch-rumänisch gegeben. Falsche Freunde werden dann indrei Gruppen aufgeteilt, die reichlich mit Beispielen aus dem (Hoch)Schulbereichbelegt sind und für jede Gruppe werden die zugrundeliegenden semantischenVerhältnisse erklärt.

Das Phänomen der falschen Freunde ist allen Fremdsprachlernenden und -lehrenden, Dolmetschern und Übersetzern wohl bekannt. Es handelt sich dabei umzwei Wörter in zwei unterschiedlichen Sprachen, die in weitgehend identischerlautlicher oder graphischer Form auftreten, in ihrer Bedeutung jedoch Unterschiedeaufweisen oder gar keine gemeinsamen Elemente haben. Ein Beispiel für dasSprachenpaar rumänisch-deutsch bilden die Wörter prost und prost!. Dasrumänische Lexem ist ein Adjektiv, das ein nicht intelligentes Wesen bezeichnet,wobei das deutsche prost! die typische Floskel beim Anstoßen darstellt. Dasrumänische concurs bedeutet im Deutschen nicht der Konkurs sondern derWettbewerb. Aufgrund ihrer formalen Identität oder Ähnlichkeit tragen solcheWortpaare zu falscher normwidriger Verwendung bei. Diejenigen, die sich in dieFalle der falschen Freunde locken lassen, begehen Interferenzfehler, die auch alsnegativer Transfer bekannt sind (Bußmann, 2002: 235). Ein Bereich, wo solche

Bogdana CÎRTILĂ

272

Fehler viele unangenehme Missverständnisse verursachen können, ist auch dieSchul- und Hochschulsprache.

In der deutschen und der rumänischen Hochschulterminologie ist dasPhänomen der falschen Freunde ziemlich häufig und trägt zu semantischenInterferenzfehlern bei. Die Ursache dieser Fehler sind komplizierte interlingualeund intralinguale semantische Beziehungen zwischen den Lexemen in beidenSprachen, derer sich Fremdsprachlernende und -studierende nicht immer bewusstsind. Ganz speziell im Bereich der deutschen und der rumänischenHochschulterminologie sind Entlehnungen aus fremden Sprachen, am häufigstenLatinismen eine Hauptursache. Eine weitere Ursache ist die natürlicheselbstverständliche Neigung des rumänischen Muttersprachlers, die ihm aus seinemHeimatland vertrauten Sachverhältnisse auf die Realität in Deutschland zuübertragen und entsprechend zu versprachlichen. So sind falscheLehnübersetzungen des Typs „praktischer Kurs” für curs practic, Kurs für curs,Stipendium für bursă, Katalog für catalog, „Fenster” für fereastră usw. einGemeinplatz im Unterricht DaF bei rumänischen Muttersprachlern. In derZielsprache Deutsch können die Sprachbenutzer entweder gar nichts damitanfangen oder besitzen die Lexeme einen ganz anderen Verwendungsbereich undeine ganz andere Bedeutung.

Nicht selten wird hierzulande viel zu leichtsinnig mit Wörtern undAusdrücken umgegangen, die in Deutschland entweder veraltet, also schon ausdem Usus gekommen sind, oder die es im deutschen Sprachraum nie gegeben hat.Termini dürfen nicht einfach so eingesetzt werden, ohne sich Gedanken darüber zumachen, ob sie eigentlich im deutschen akademischen Milieu überhaupt akzeptabelsind, und ohne sich anhand eines umfangreicheren Wörterbuches zu vergewissern,dass es die Lemmata in den entsprechenden Bedeutungen auch gibt.

Im Folgenden werden einige kontrastive Aspekte hervorgehoben, die sichaus dem Vergleich der rumänisch-deutschen Terminologie desHochschulwesenbereichs ergeben. Zu diesem Zwecke möchte ich auf einigedeutsche Wörter und Wortfügungen aufmerksam machen, die von rumänischenFremdsprachlern des Deutschen problemlos und ohne Weiteres imHochschulmilieu gebraucht werden, die jedoch im deutschsprachigen Raumentweder unbekannt oder ungebräuchlich sind. Von denen hebt sich schließlicheine ganze Reihe von Ausdrücken ab, die deutschsprachigen Gesprächspartnernunverstanden bleiben, weil sie in Wirklichkeit auf Interferenz- und / oderKontaminationserscheinungen zurückgehen und daher zu Missverständnissen oderKommunikationsstörungen führen können.

Die erste Gruppe der falschen Freunden in der HochschulterminologieRumänisch-Deutsch besteht aus solchen Wortpaaren, in denen das deutschePendant gar nicht existiert. Pseudodeutsche Wörter werden erfunden alsÄquivalente der rumänischen Entlehnungen aus dem Lateinischen oderFranzösischen. Ein Paradebeispiel für diese Gruppe ist das Wort *Lyzeum, dasfälschlicherweise als deutsche Entsprechung des rumänischen liceu gilt. Die(Hoch)Schulwesen in Rumänien und Deutschland sind sehr unterschiedlich, so

Falsche Freunde in der rumänisch-deutschen Terminologie des Hochschulwesens

273

könnte man man liceu im Deutschen mit Gymnasium, ggf. Realschule, sogarGesamtschule wiedergeben. Das Wort *Katheder hört man auch ziemlich oft beirumänischen Deutschlernenden. Das Lexem catedră ist im Rumänischen polysemund kann im Deutschen mit Lehrerpult übersetzt werden, wenn es sich auf dasMöbelstück bezieht oder mit Lehrstuhl, sogar mit Institut (z. B. Institut fürangewandte Linguistik) oder Seminar (z. B. englisches Seminar), wenn es umeine Abteilung innerhalb einer Fakultät geht. Catedră kann im Rumänischen auchdie Bedeutung „Raum oder Sitz des Lehrstuhls” haben, wofür sich dann diedeutsche Entsprechung Dozentenraum eignet. Ferner kommt das Pseudowort*titularisieren in keinem Wörterbuch der deutschen Sprache vor. Dabei meint derrumäniendeutsche Sprecher genau das, was ein Österreicher seinerseits unterpragmatisieren versteht. Denn ein pragmatisierter Professor muss keineswegs einPragmatiker (pragmatisch eingestellte Person) sein und er unterrichtet auch keinePragmalinguistik, sondern es geht dabei um jemanden, der „verbeamtet” ist undsomit eine feste Anstellung an einer (hoch)schulischen Einrichtung hat (Lăzărescu,2002: 83f.).

Vielen Sprachbenutzern fällt es schwer, sich von der originalen Vorlage zulösen, sie kleben am Originaltext und übersetzten Wort für Wort, ohne sich zufragen, ob man das in der Zielsprache so überhaupt sagen kann. Wie man sieht,führt diese Leichtsinnigkeit beim Übersetzen bisweilen zu kuriosenMissverständnissen und äußerst eigenwilligen Wortschöpfungen. DurchNachschlagen im Wörterbuch kann man feststellen, dass solche Wörter gar nichtbelegt sind.

Bei der zweiten Gruppe der falschen Freunde in der HochschulterminologieRumänisch-Deutsch handelt es sich um Wörter, die formale Ähnlichkeit oderIdentität bei unterschiedlichen Bedeutungen aufweisen. Diese Gruppe besteht ausden eigentlichen falschen Freunden, in der Übersetzungswissenschaft spricht manhier von Exklusion, da sich die Bedeutungen der zwei Wörter gegenseitigausschließen.

Zu der Gruppe der Wortpaare, die die Relation der Exklusion vertreten,zählen auch Conférencier – conferenţiar. Das rumänische conferenţiar ist einakademischer Titel einer wissenschaftlichen Fachkraft und bedeutet Dozent, bessergesagt Hochschuldozent. Nicht viele rumänische Deutschlerner erkennen imdeutschen Conférencier einen falschen Freund, er bezeichnet keineswegs einen„Lehrer an einer Hochschule, Fachhochschule oder Volkshochschule” oder einen„Lehrer an einer Universität, der noch nicht Professor ist”. Das deutsche veraltendeWort bezeichnet einen witzig unterhaltenden Ansager im Kabarett oder Varieté,der bei öffentlichen oder privaten Veranstaltungen auf der Bühne steht.

Formale Ähnlichkeit bei ganz unterschiedlichen Bedeutungen weisenLexeme wie z. B. Kolloquim – colocviu auf. Im Deutschen bedeutet das einwissenschaftliches Gespräch zwischen Fachleuten, Zusammenkunft, Beratung vonExperten über spezielle Themen. Mit dem rumänischen colocviu ist aber einekleinere mündliche Prüfung an einer Hochschule gemeint. Einem Laien könnteauch das deutsch-rumänische Wortpaar Kolleg – coleg Probleme bereiten. Im

Bogdana CÎRTILĂ

274

Deutschen steht Kolleg für eine Einrichtung, über die im Rahmen des zweitenBildungsweges die Hochschulreife erworben werden kann (z. B. Oberstufen-Graduierten-, Doktorandenkolleg), wobei das rumänische coleg das bezeichnet,was im Deutschen mit Kollege wiedergegeben wird. Auch der LatinismusKollegium ist weit davon entfernt, gleichbedeutend mit dem rumänischen colegiuzu sein. Im Deutschen ist das Kollegium entweder eine Gruppe von Personen mitgleichem Amt oder Beruf, z. B. ein Kollegium von Ärztinnen und Ärzten oder dieGesamtheit der Lehrerinnen und Lehrer einer Schule. Dabei ist das rumänischecolegiu eine höhere, ältere, renommierte Schule, das weitgehend der Bedeutungvom Anglizismus College entspricht. Alle diese Termini sind fremder (lateinischer,französischer) Herkunft und gelten als repräsentative Beispiele der Relation derExklusion im Bereich der deutschen und rumänischen Hochschulterminologie.

Es gibt auch zahlreiche ungebräuchliche Wörter und Ausdrücke, die zwarlexikologisch, also wortbildungsmäßig, sozusagen „durchsichtig” sind, die jedochim deutschen Sprachraum nicht zum akademischen Sprachusus gehören, weil esfür die betreffenden Sachverhalte und Einrichtungen eben andere Termini gibt, diesich eingebürgert haben (Lăzărescu, 2002: 90, Bsp. ebd.). So ist das rumänischelucrare de control keine *Kontrollarbeit sondern eine Klassenarbeit. EineWortfügung vom Typus carnet de student hat eine doppelte Funktion, nämlich dieeines „Studentenausweises”, aber gleichzeitig auch die eines „Studienbuches”, indas der Dozent die Note des Prüfungskandidaten einträgt (Lăzărescu, 2002: 88).

Auch wenn manche Ausdrücke für einen Rumäniendeutschen ganz normalsein mögen, bleiben sie den deutschen Muttersprachlern völlig unbekannt. Solcheunverstandenen Wörter und Ausdrücke können eigentlich als Konsequenz vonKontaminations- und Interferenzerscheinungen mit der rumänischen Muttersprachebetrachtet werden. Diese können unter Umständen von deutschen Gesprächs-partnern gar nicht verstanden werden, erstens, weil sie logisch nicht in den Kontextzu passen scheinen und zweitens, weil ihnen die rumänischen Wörter, die dendeutschen Bildungen zugrunde liegen, nicht bekannt sind (Lăzărescu, 2002: 90). Soist im Deutschen „Senatsbüro” überhaupt nicht gebräuchlich, dafür verwendet manden Senatsvorstand als Entsprechung des rumänischen Ausdrucks biroul senatului.Bei einer Prüfung in Deutschland bekommt man kein „Qualifikativ” sondern einPrädikat als Entsprechung des rumänischen calificativ. So ist ein curs practic kein„praktischer Kurs”, sondern eine Übungsveranstaltung, ein curs facultativ kein„fakultativer Kurs”, sondern eine Wahlveranstaltung und ein curs opţional kein„Optionalkurs” sondern eine Wahlpflichtveranstaltung. Comisie de examen delicenţă heißt im richtigen Deutsch Prüfungsausschuss für den Grad einesLizenziaten und nicht „Lizenzprüfungskommission”, wie wir hierzulande zu sagenpflegen. Cercetător ştiinţfic ist kein „wissenschaftlicher Forscher”, weil eslogischerweise unwissenschaftliche Forscher gar nicht geben dürfte und dieBezeichnung somit tautologisch ist, sondern man muss Termini wiewissenschaftlicher Rat oder wissenschaftlicher Mitarbeiter verwenden (Bsp.Lăzărescu, 2002: 92).


275

Die dritte Gruppe der falschen Freunde in der HochschulterminologieRumänisch-Deutsch bilden Wörter, die in einer oder beiden Sprachen polysemsind. Dabei decken sich nur einige Bedeutungen oder nur eine Bedeutung vonbeiden Lexemen, oder eine oder mehrere Bedeutungen decken sich, die anderendagegen fehlen. Die Bedeutungen einzelner Lexeme geht oft über den Bereich desHochschulwesens hinaus. Diese Gruppe stellt die Mehrheit der falschen Freundeaus dem Hochschulwesenbereich dar. So hat z. B. das deutsche Wort Akademikerzwei Bedeutungen, einerseits akademisch Gebildeter, Graduierter, Besitzer einesStudiendiploms, andererseits Akademiemitglied. Das rumänische Wortacademician, das von dem gleichen lateinischen Etymon wie das deutsche Wortstammt, wird nur in der zweiten der genannten Bedeutungen benutzt. Für die ersteBedeutung gibt es in der rumänischen Sprache ein anderes Lexem: persoană custudii superioare. Die formale Ähnlichkeit der beiden Lexeme kann hier zu derfalschen Annahme führen, dass das rumänische Wort genauso viele und dieselbenBedeutungen habe, wie das deutsche Wort. Umgekehrt sieht es aus im Falle vonLektor und lector. Der rumänische Terminus verfügt über zwei Hauptbedeutungen,und zwar Dozent, akademischer Titel unter dem eines Professors undVerlagsmitarbeiter. Im Deutschen hat Lektor nur die zweite Bedeutung.

Ähnlich verhält es sich im folgenden Fall mit dem Wortpaar Professor –profesor, nur hat diesmal das rumänische Wort eine erweiterte Bedeutung imVergleich zum deutschen. Im Deutschen bezieht sich Professor auf den höchstenakademischen Titel, auf einen habilitierten Hochschullehrer, wobei es imRumänischen noch die zusätzliche ganz allgemeine Bedeutung Lehrer an einerSchule hat. Im deutschsprachigem Raum führen nur in Österreich und der Schweizdie Lehrer höherer Schulen noch den Titel Professor. Auch die Bedeutung desrumänischen curs ist sehr weit begriffen, vom Kurs eines Schiffes über denDollarkurs bis zu allerhand akademischen und nicht akademischen Kursen. Auchim Deutschen hat das Wort Kurs mehrere Bedeutungen und die gleichen wie imRumänischen mit einer wichtigen Ausnahme: ein Kurs, der von einem Professor aneiner Universität gehalten wird, ist im Deutschen die Vorlesung.

Verpflichtend ist in Rumänien das Eintragen der Noten am Ende einerPrüfung in das so genannte „Notenverzeichnis” – catalog de examene. Ein Katalogist im Deutsche ein „nach einem bestimmten System geordnetes Verzeichnis vonGegenständen, Namen o. Ä.”. Der rumänische Ausdruck fereastră im Sinne von„Freistunde” (zwischen zwei Unterrichtsstunden) wird manchmal zu flauschig mitFenster übersetzt. Das deutsche Wort Fenster bezeichnet eigentlich eine „verglasteÖffnung, die Licht und Luft in einen geschlossenen Raum dringen lässt”.

Zum Glück gibt es auch viele gute Freunde, in Form von Internationalismen:Universität - universitate, Student - student, Doktorand - doctorand, Diplom -diplomă, Fakultät - facultate, Semester - semestru, Akademie - academie, Campus -campus (universitar), Seminar - seminar, Bibliothek - bibliotecă. Das sind inbeiden Sprachen lateinischstämmige Wörter, die das Erlernen der anderenSprachen wesentlich erleichtern und wo erhebliche Transfereffekte für dieDenkschulung auftreten. Sogar im Falle von Kollokationen funktioniert das: z. B.

http://de.wikipedia.org/wiki/Lerntransfer

Bogdana CÎRTILĂ

276

lucrare de diplomă - Diplomarbeit, practică pedagogică - pädagogischesPraktikum.

Wie bewiesen, entpuppen sich Wörter des alltäglichen Gebrauchs der Schul-und Hochschulsprache als richtige Fallen. Der typische Wortschatz des BereichsHochschulwesen ist somit eine unendliche und produktive Quelle vonInterferenzfehlern, nicht zuletzt auch durch die hohe Frequenz mancher Lexeme.Die unterschiedlichen länderspezifischen Realitäten müssen den Gymnasiasten undStudierenden sehr klar gemacht werden, mit besonderer Hervorhebung derUnterschiede. Sehr wichtig ist in diesem Sinne auch der bewusste Umgang mit denfalschen Freunden. Wie immer beim Fremdsprachlernen darf man sich nicht aufdie eigene Intuition verlassen, zur Gründlichkeit muss immer ein Nachschlagewerkzur Hand genommen werden. Ein lexikographisches Desideratum diesbezüglich istein klarer Vermerk der falschen Freunde in den zweisprachigen Wörterbücherndeutsch-rumänisch, rumänisch-deutsch, damit diese sofort erkannt werden undgebührend behandelt werden können.

BIBLIOGRAFIE

*** Duden. Etymologie. Herkunftswörterbuch der deutschen Sprache, Bd. 7, 2.Auflage, Mannheim, Bibliographisches Institut / F. A. Brockhaus AG, 1997.

*** Duden. Fremdwörterbuch, Bd. 5, 7. neu bearbeitete und erweiterte Auflage,Mannheim, Bibliographisches Institut / F. A. Brockhaus AG, 2001.

*** Duden. Deutsches Universalwörterbuch. 2. Auflage, Mannheim,Bibliographisches Institut / F. A. Brockhaus AG, 2003.

Bußmann, Hadumod, Lexikon der Sprachwissenschaft, Stuttgart, Kröner, 2002.Lăzărescu, Ioan, „Ist ein „profesor” ein „Professor” und ein „lector” ein „Lektor”?

Deutsche und rumänische Terminologie des Hochschulwesens“, inPuchianu, Carmen (Hrsg.), Kronstädter Beiträge zur germanistischenForschung, Bd. IV, Kronstadt, Aldus, 2002, S. 83-95.

Leggewie, Claus / Mühlleitner, Elke, Die akademische Hintertreppe. KleinesLexikon des wissenschaftlichen Kommunizierens, Frankfurt am Main,Campus, 2007.

Mrozek, Bodo, Lexikon der bedrohten Wörter, Hamburg, Rowohlt TaschenbuchVerlag, 2005.

Mrozek, Bodo, Lexikon der bedrohten Wörter, Bd. II, Hamburg, RowohltTaschenbuch Verlag, 2006.

Seebold, Elmar (Hrsg.), Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache, 23.erweiterte Auflage, Berlin, New York, Walter de Gruyter, 1999.

Vogels, H.-J. / Otte, D. (Hrsg.), Wörterbuch Deutsch, Englisch, Französisch,Spanisch. Begriffe aus Wissenschaft und Hochschule, Bielefeld,Bertelsmann, 1999.

Weeber-Romdt, Karl-Wilhelm, Warum wir alle Lateinisch reden, ohne es zuwissen, Frankfurt am Main, Eichborn Verlag, 2006.


277

ABSTRACT

This paper deals with the phenomenon of false friends in translating highereducation terms from Romanian into German and vice versa. The analysis refers tothe sources of errors typical of translations in this lexical field (the common Latinor neo-Latin etymon). The pairs of words from German and Romanian areclassified into three groups, the complex semantic relationships establishedbetween the two lexemes being explained for each group.

278

LE VARIETÀ SOCIOLINGUISTICHEDELLA LINGUA ITALIANA

Roxana DIACONESCUUniversitatea „Tibiscus”, Timişoara

Sin dai tempi antichi l’Italia conobbe un’importante frammentazione politica,il che portò a una notevole differenziazione linguistica. Fino all’Unità, l’italianoveniva usato come lingua colta e ufficiale, mentre il dialetto rappresentava lalingua di uso quotidiano. Se alla fine della seconda guerra mondiale si parlavaprevalentemente in dialetto, quando il dialetto fiorentino – considerato ormailingua comune – venne largamente diffuso, questo, come era anche normale, fuaccolto subendo le variazioni delle regioni, soprattutto per quanto riguarda lapronuncia, ma anche il lessico e la sintassi.

Tuttavia, nel 1861, con l’Unità d’Italia, il 75 % della popolazione eraanalfabeta, con picchi che in Italia Meridionale arrivavano al 85-90 %. Solo il 10 %parlava l’italiano (molti essendo proprio toscani), anche se molti altri lo capivano.Pure l’insegnamento era assai difficile, per le strutture scolastiche deboli: pochiinsegnanti e mal preparati, spesso loro stessi dialettofoni, pochi materiali, pocafrequenza da parte degli alunni stessi. Questa realtà fece persino Garibaldiaffermare: Abbiamo fatto l’Italia, adesso bisogna fare gli italiani. Ed infatti, oggi ildialetto ha perso molto terreno di fronte all’italiano, seppure la somma deidialettofoni e dei diglossici1 supera, almeno per adesso, gli italofoni: secondo lestatistiche2, il 44 % degli italiani parla solo l’italiano, il 51 % lo alterna con undialetto mentre il 5 % si esprime esclusivamente in dialetto (già anche essofortemente influenzato dall’italiano).

Nel corso di una giornata ci capita spesso di trovarci in situazioni varie (conil marito / moglie, amici, il capo, il negoziante ecc.) e questo ci porta a doverparlare in modo diverso, seppur usando la stessa lingua di base. È questa ciò cheviene definita competenza linguistica, ossia la capacità di adattarci alle situazionicomunicative, usando per ciascuna il codice giusto. Tuttavia, neppure in questipiccoli registri linguistici si trova omogeneità, per il semplice fatto che icomunicanti si differenziano a seconda dell’età, sesso, istruzione e soprattutto,regione di provenienza. Tutte queste formano le varietà linguistiche. La lingua è unorgano mobile e ve ne sono tante varietà quante le situazioni comunicative e i lorocomunicanti. La sociolinguistica ne individua cinque parametri di variazionelinguistica: il tempo (diacronia), lo spazio (diatopia), lo status sociale (diastratia),il luogo della comunicazione (diafasia), il metodo della trasmissione del messaggio(diamesia).

Le principali varietà della lingua italiana che si parlano oggi sul territorioitaliano sono l’italiano standard, l’italiano dell’uso medio, l’italiano regionale e

Le varietà sociolinguistiche della lingua italiana

279

l’italiano popolare (dei semicolti), ciascuna di queste essendo influenzata dalle duevarietà che la circondano.

La lingua standard, è la varietà di una lingua considerata come centrale,colta e per questo la più prestigiosa tra tutte, essendo infatti il modello diriferimento, che dà unità alla lingua su un certo territorio, a prescindere dallevarietà che si parlano al suo interno. Il concetto di lingua standard è alquantoastratto, in quanto esso definisce una lingua immutabile, ininfluenzabile, trovata suimanuali di grammatica e incontrata per un certo lato anche nel parlato deglistudenti stranieri, i quali tendono a parlare un italiano neutro, molto formale, avolte anche un po’ aulico. Si considera italiano standard il dialetto toscano scritto, eper quanto riguarda il parlato – l’italiano studiato nei corsi di dizione, specificosolo agli annunciatori televisivi o radiofonici, attori di teatro, doppiatori. Del resto,il modello che ha più prestigio è quello settentrionale, soprattutto quello di Milano.

Quando l’italiano è diventato la lingua di tutti gli italiani, ha cominciato adessere adottato negli usi quotidiani, subendo trasformazioni più veloci rispetto allanorma linguistica. Così succede che, anche parlanti considerati colti, ricorrano –nel parlato informale – a delle forme semplificate dello standard. L’italianodell’uso medio è la varietà più parlata sul territorio della Penisola ed èprevalentemente vista come varietà tipica dei parlanti con un soddisfacente livellod’istruzione. Questa varietà si distingue dall’italiano standard per le sueinnovazioni grammaticali, ma è spesso accompagnata dalle influenze regionali.Tuttavia, non è da considerare come varietà scorretta dell’italiano: i suoi parlantisono colti, ma la adoperano in contesti della comunicazione quotidiana.

Tra le caratteristiche di questa varietà possiamo citare:– lasciare l’enuncio sospeso in aria perché si capisca dal contesto:Come è andato? (l’esame)Trenta. (ho preso trenta)– dislocazioni a sinistra / destra:Il libro bisogna leggerlo. / Bisogna leggerlo, il libro.– frase scissa: Non è che non glielo abbia detto.– c’è presentativo: C’è Mario che vuole venire con noi.– passato prossimo usato in tutti i contesti, anche quando normalmente si

richiederebbe il passato remoto; è una caratteristica del Nord, in espansione ancheal Centro-Sud:

Ero piccolo quando ho imparato a guidare.– passato remoto: parlato nella zona meridionale per ragioni dialettaliQuesta mattina un mio amico venne da me.– il futuro, usato sempre di meno, viene spesso sostituito con il presente:Il prossimo mese vado a Roma.– allargamento delle funzioni dell’imperfetto:▪ di cortesia: Volevo un chilo di arance.▪ ludico: Facciamo che tu eri una principessa…▪ ipotetico: Se venivi da me ti facevo vedere il quadro.

Roxana DIACONESCU

280

– concordanza a senso con i nomi collettivi:Il gruppo di studenti hanno dichiarato…La maggior parte di loro dicono… Io sono una di quelle persone che sostengono…– le forme dell’imperativo fa’, va’, da’, vengono sostituite con le forme del

presente indicativo (fai, vai, dai);– incertezze sull’uso delle preposizioni: biglietto di visita (invece di biglietto

da visita); in presenza di (invece di alla presenza di); salire sulla macchina (invecedi salire in macchina); davanti la scuola (invece di davanti alla scuola); tardarenel rispondere (invece di tardare a rispondere); andare insieme a (invece diandare insieme con); interessarsi a (invece interessarsi di)

– il tema libero (nominativo pendens) in frasi in cui il pronome personaleviene messo all’inizio della frase con funzione semantica-emozionale senza che siagrammaticalmente collegato al resto della frase:

Io speriamo che me la cavo.– oscillazione fra i plurali -gie e -ge per i sostantivi che al singolare

finiscono in -gia e sono preceduti da una vocale: ciliegia – pl.: ciliegie ma ancheciliege, forma che si può trovare anche in alcuni dizionari3;

– frasi al gerundio che mettono in dubbio il senso della frase:Non avendo soldi a sufficienza, ho prestato a Silvia 50 euro. (invece di Non

avendo Silvia soldi a sufficienza, le ho prestato 50 euro.)– dubbio per certe frasi con il participio passato:Tornato a casa molto tardi, mio padre sgridò mio fratello. (invece di Mio

padre sgridò mio fratello tornato a casa molto tardi.)– la posticipazione del soggetto dopo il verbo, per introdurre una notizia:È arrivata la mamma.– l’uso del verbo essere per sottolineare:Eri tu quello che urlava.– verbi che contengono nella loro radice dire e fare vengono coniugati

all’imperfetto dell’indicativo senza che si tenga conto delle vere coniugazioni diquesti due verbi: benedivo invece di benedicevo, soddisfavi invece di soddisfacevi;

– parole greche che finiscono in -ma e che sono al maschile, sono però usateal femminile: l’asma allergica (invece di allergico);

– abbondanza di diminutivi: pensierino, momentino, attimino, freddino;– niente con valore aggettivale: Oggi niente pizza.– segnali discorsivi: - forme d’ingresso: allora, comunque, dunque, mah…,

eh, niente…▪ collegare parti del discorso: ad esempio, a proposito, comunque;▪ correggere il discorso: voglio dire, cioè…;▪ semplificazione: mettiamo che, facciamo che, diciamo che: Mettiamo chelui fosse venuto…▪ in un certo senso / diciamo usati come eufemismi: Ti dà fastidio? / In un certo senso sì.


281

– l’uso di parole con valore polisemico, per sostituire nel parlato una paroladimenticata: Dove è il coso che dovevo appendere alla finestra?

– prevalenza di siccome e dato che invece di poiché: Siccome fa caldo, restoin casa.

▪ per invece di affinché: Vengo da te per spiegarti il compito.▪ come mai invece di perché con valore interrogativo: Come mai non dormi a quest’ora?– congiuntivo sostituito con l’indicativo:Penso che già nel bambino, e nelle favole, c’è il senso dello sgomento e

della solitudine (Enzo Biagi, Corriere della sera, 6/9/01)o usato male:

Il presidente sostiene che si debba lavorare di più. (…che si deve…) / èimportante che loro vadino (che loro vadano)

– confusione dei tempi da usare nel periodo ipotetico: Se lo direbbe, sarebbepromosso. (invece di Se lo dicesse, sarebbe promosso.)

– che polivalente:Non dormire che (perché) è mattina.Cucina tu che (dato che) sai la ricetta.La notte che (quando) ti ho sognato…Il ragazzo che gli (a cui) ho telefonato– frasi scisse:Non è che non me lo abbia detto…Erano anni che non ridevo così.Quando è che vieni a cena con me?– ci ridondante (nel parlato): Ci ho fame.– mi sa invece di penso che: Con questa pioggia mi sa che dobbiamo

chiamare un taxi.– uso delle dichiarative a cornice: Sono affamato sono.– perifrasi aspettuali: Non stare lì a guardare.– dal giovanilese prese in prestito parole come: casino, bestiale;– parolacce: porca miseria, cavoli;– pronomi:▪ sparizione di egli/ella, essi/esse; questi vengono sostituiti con lui/lei, loro;▪ ridondanza: La notizia bisogna raccontarla adesso. A me mi piace…;▪ gli generalizzato, anche con il valore di loro, le: Se chiama Anna gli dico la verità.▪ espansione dei pronomi affettivi: Mi mangio un panino.Bisogna sottolineare il fatto che questa varietà è predominante orale, in

quanto nello scritto si è molto più attenti alla norma linguistica e il comunicantesceglierà sicuramente l’italiano standard.

L’italiano regionale è ancor più fortemente influenzato dal dialetto locale,soprattutto a livello fonetico e viene utilizzato quando la comunicazione è

Roxana DIACONESCU

282

informale, il parlante è anziano o poco secolarizzato, oppure quando si vuole dareuna certa espressività al messaggio.

Tra le più importanti caratteristiche di questa varietà possiamo enumerare:– pronuncia simile tra la e chiusa (pésca del pescare) ed e aperta (pèsca, il

frutto) e tra o chiusa (bótte per vino) e o aperta (bòtte ossia colpi) al di fuoridell’Italia Centrale: al Nord si sentono aperte, mentre al Sud vengono pronunciatecome chiuse;

– uso dell’ausiliare avere con i verbi dovere, potere, volere quando lagrammatica richiederebbe essere: ho dovuto partire invece di sono dovuto partire;

– suffissi diminutivi diversi, a seconda della regione: Centro-Sud: -uccio,Nord-Ovest: -ino, Nord-Est: -etto; es.: macchinuccia, macchinina, macchinetta;

Zona settentrionale:– sonorizzazione (fino alla caduta) delle sorde intervocaliche: fatica >

fadiga;– indebolimento delle geminate (assenza delle consonanti doppie): bello

[belo], mamma [mama];– trasformazione del suono zz in ss: ragazza [ragassa], piazza [piassa];– mettere l’articolo davanti ai nomi di persona: la Silvia, il Matteo;– il pronome te usato come soggetto: Te sei proprio un tesoro.– inserire mica dopo i verbi: Non si può mica fare così.Toscana:– s intervocalica pronunciata sorda: rosa [rosa] e non [roza];– la gorgia toscana – aspirazione delle consonanti p, t, k in posizione

intervocalica davanti alle vocali a ed o: la casa [la hasa], la coca cola [la hohahola], topo [topho];

– raddoppiamento fono-sintattico: dove vai? [dovevvai];– punto usato per sottolineare una frase negativa: Non ci sono punto uova.

(Non ci sono proprio.)Zona centrale – Roma:– doppia r pronunciata come se fosse una: ferro;– nd trasformato in nn: mondo [monno];– b e g palatali pronunciati come se fossero doppie: ragione [raggione];– i nomi e i verbi all’infinito vengono troncati: Marì, professò, venì;– s dopo una costruzione nasale suona z: pensare [penzare].

Zona centrale e meridionale:– s dei gruppi rs, ns, ls si pronuncia ts: orso [ortso];– la costruzione verbo + oggetto animato preceduto dalla preposizione a:

vedere a qualcuno, invece di vedere qualcuno;– (spec. Abruzzo): uso della preposizione a invece di da: Vado a Maria;– raddoppiare le consonanti: rubare [rubbare].Campania: c, q, p, t dopo m e n si pronunciano g, b, d: concerto [congerto],

cinquanta [cinguanta], compagno, [combagno], in tempo [in dembo].Sicilia: la collocazione dei verbi alla fine della frase: Troppo presto venisti.


283

Sardegna: essere + gerundio: sono leggendo un libro.

I dialettalismi, cioè i termini di origine dialettale entrati in italiano, possononon solo influenzare il parlato locale, ma anche entrare nella lingua standard,quando manca il termine per definire una certa tradizione. Ne troviamo moltinell’area della cucina: il panettone milanese, la pizza napoletana, la cassatasiciliana ecc. Sempre nel campo dell’italiano regionale si incontra il fenomenoconosciuto sotto il nome di geosinonimia, ossia sinonimi di una certa parola, aseconda della regione: per grembiule incontriamo regionalismi come traversa inVeneto, devantale in Sicilia, faudale in Piemonte. A volte succede che si arrivi auna vera e propria competizione tra le parole dialettali, come successe con la parolabalocco, toscanismo che fu in seguito sostituito con la parola veneta giocattolo.

L’italiano popolare o dei semicolti è una varietà dell’italiano ancor piùlontana di quanto lo sia l’italiano regionale rispetto all’italiano colto, specificadelle persone appartenenti alla classe sociale bassa, essendo poco istruite e vivendoin un ambiente dialettofono.

Facciamo esempio di alcuni tratti distintivi:– concordanza a senso: c’è qualcuno che fanno…;– ridondanze pronominali: ti devo dirti;– gradi rafforzati: più bene, molto bellissimo, minimissimo, più estremo;– fraseologismi con il verbo fare: fare appartenenza (appartenere), fare la

decisione (decidere);– grafia – errori nella punteggiatura e nel mettere gli accenti e l’apostrofo

(all’lavoro, linverno);– incertezze nelle parole avendo la lettere q (aqua invece di acqua; quore

invece di cuore);– Napoli – l’allungamento di m in posizione fonosintattica (mia mmamma);– aggettivo invariabile usato al posto di un avverbio: gli voglio bene uguale,

invece di ugualmente.

Da quanto si è visto spesso c’è una sottile barriera fra una varietà e laseguente e la grammatica può giudicare come sbagliate le forme non appartenentialla lingua standard, anche se in realtà si tratta dell’adattamento della lingua ai variambiti d’uso della vita. Perché, in fin dei conti, la lingua appartiene alla gente, enon è la gente ad adeguarsi a seconda della grammatica, ma è la grammatica chesegue lo sviluppo della società. Oggi non si può più parlare di una grammaticadell’Accademia: ormai si guarda prima al contesto, poi si dà un giudizio sullacorrettezza grammaticale.

NOTE

1 Chi, a seconda del contesto, è in grado di alternare fra dialetto e italiano2 Tullio De Mauro, “Cari italiani, come state parlando?”, in Italianistica Online, 15 Maggio 2005,

<http://www.italianisticaonline.it/2005/lido-de-mauro/>

Roxana DIACONESCU

284

3 Vedi Dizionario Enciclopedico Rizzoli, Milano, R.C.S. Rizzoli Libri & Grandi Opere S.p.A., 1995.

BIBLIOGRAFIA

*** Italian Culture on the Net (<http://www.italicon.it/index.asp?AREA=01>)*** L’Accademia della Crusca (<http://www.accademiadellacrusca.it>)*** Pillole grammaticali, Società Dante Alighieri, Siena (http://www.dante

alighieri.com/newsletter.htm)Asnaghi, E., Manzo, C., Nicolaci, P., Rocco, R., Grammatica italiana.

Comunicazione e testi, Padova, CEDAM, 2007.Berruto, Gaetano, Sociolinguistica dell'italiano contemporaneo, Roma, Carocci,

2002.Dardano, M. e Trifone, P. , La lingua italiana, Zanichelli, Bologna, 2003.Dardano, Maurizio, Manualetto di linguistica italiana, Firenze, Zanichelli, 1991.De Mauro, Tullio, “Cari italiani, come state parlando?”, in Italianistica Online, 15

Maggio 2005, <http://www.italianisticaonline.it/2005/lido-de-mauro/>.Marcato, Carla, Dialetto, dialetti e italiano, Bologna, Il Mulino, 2002.Tosi, Arturo, Language and Society in a Changing Italy, Clevedon, Multilingual

Matters, 2001.

ABSTRACT

Obviously, the political union of Italy did not lead to linguistic unity becauseof the strong influence of dialects. Italian, originating in the Toscan dialect, waslittle known. Although dialectal variation does not prevail over the nationallanguage, one cannot speak of a unified language. Thus, depending on theirlifestyle, educational background, and origin, Italians use different dialects(ordinary Italian, regional Italian, popular Italian).

http://www.italicon.it/index.asp?AREA=01

http://www.dante/

http://www.italianisticaonline.it/2005/lido-de-mauro/

285

STRUCTURES SATURÉES À PARTICULESPRÉVERBALES

Dana-Marina DUMITRIU

0. IntroductionLa phrase assertive peut contenir à droite du verbe un ou plusieurs

morphèmes monosyllabiques relevant de différentes classes de la grammairetraditionnelle. Ces morphèmes ont été appelés particules préverbales (ppv) parMaurice Gross (Gross, 1986), à cause de leur positionnement par rapport au verbe.

Dans cette étude, nous nous intéressons aux ppv du roumain, plusexactement à leur nombre et ordre séquentiel dans les phrases à extensionmaximale des ppv. À ces fins, nous convenons de désigner par « structure saturée »toute structure faisant intervenir toutes les classes de ppv en même temps.

1. Classes de ppvEn examinant les classes de ppv du roumain et du français, nous constatons

des convergences et des divergences entre les deux langues. Nombre de cesdivergences sont dues aux caractéristiques syntaxiques de chaque langue, plusexactement au fait que le français est une langue à sujet obligatoire, alors que leroumain est une langue PRO-drop. Or, parmi les classes de ppv établies parMaurice Gross pour le français figurent la classe des pronoms personnels sujet et laclasse des pronoms démonstratifs (représentée uniquement par le pronom à valeurneutre ce, employé en position de sujet). Le roumain dispose des formeséquivalentes pour ces classes des pronoms, mais elles ne peuvent pas êtreconsidérées comme ppv, parce que leur emploi contredit la règle de la cohésion quiest un critère fondamental dans le diagnostic d’un mot situé à gauche du verbecomme ppv. En plus, vu le fait que l’expression du sujet est facultative en roumain,leur présence dans la phrase est redondante et porteuse d’emphase. D’autresdivergences sont dues à l’existence d’une certaine classe seulement dans l’une deces deux langues ; i.e. : adverbes modaux en français (en, y), adverbes « derenforcemen »1 en roumain (şi, mai, tot).

Les deux langues ont en commun deux classes de ppv :

– les pronoms compléments (en datif et accusatif)

fr. : (1) Michel a demandé à Marie de remplacer Paul.(1’) ® Michel lui a demandé de le remplacer.

ro. : (2) Mihai i-a cerut Mariei să-l înlocuiască pe Paul.(2’) ® Mihai i-a cerut să-l înlocuiască.


286

– la négation

fr. : (3) Il ne mange pas.ro. : (3’) (E + el) nu mănâncă.

La convergence des classes de ppv permet de traduire une ppv par sonhétéronyme, même si les opérations pour obtenir la ppv ne sont pas les mêmes2 ousi le nombre des ppv de la phrase diffère d’une langue à l’autre3.

Mises à part ces deux classes de ppv communes avec le français, le roumainen connaît une troisième classe, qui n’a pas de correspondant en français. Il s’agitd’un nombre très réduit d’adverbes qui apparaissent en position préverbale :

(4) Cum o vede, îi şi spune la ce să se aştepte.[comme la-acc voit lui-dat ppv dit à quoi s’attendre-conj](« dès qu’il la voit, il lui Æ dit à quoi s’attendre »)

(5) Orice îi spui, tot nu crede.[quoique lui-dat dis, ppv ne croit](« quoi qu’on lui dise, il Æ ne croit pas »)

Quant à lui, le français dispose de trois classes spécifiques :

– les pronoms sujets

(6) Il pleut.(7) Il chante.(8) Il semble que...

– le pronom démonstratif ce

(9) C’est inutile de courir après le train.

– les pronoms adverbiaux

(10) Max a acheté deux livres et lui en a offert un.

Le roumain mobilise plusieurs procédés pour suppléer l’absence de classeséquivalentes de ppv :

– interdiction de remplissement de la position préverbale (Æ)

(6’) (E + *el) plouă.(9’) (E + *asta) este inutil să alergi după tren.

Structures saturées à particules préverbales

287

(10’) Max a cumpărat două cărţi şi i-Æ a oferit una.

C’est le cas des phrases à verbes / expressions verbales impersonnel(le)s :(6’) et (9’). C’est aussi le cas des phrases avec le pronom adverbial : (11’).

– séquence vide (E) en variation avec le pronom sujet : (E4 + Pron)

(7’) (E + el) cântă.

Le verbe de la phrase est un verbe personnel et la présence du pronom sujetest emphatique.

– emploi d’une autre ppv

(8’) Se pare că … (Pron refl.)

La valeur impersonnelle du pronom sujet il en français est transmise enroumain au pronom complément en accusatif se.

Les conséquences de la divergence des classes de ppv entre les deux languesne sont pas uniquement au niveau de la traduction de la ppv sans correspondantdans l’autre langue. Elles sont aussi au niveau des sources des ppv. Prenons lasituation des pronoms adverbiaux français en et y. Certaines de leurs sources ne seretrouvent pas en roumain:

– N1 syntagme nominal indéfini

fr. : (11) Il regarde (un camarde + un gâteau)® Il en regarde un.

ro. : (11’) (E + el) priveşte (un prieten + o prăjitură)® (E + el) Æ priveste (unul + una).

– Compléments d’un N1 quantitatif (de type : morceau, bande, tas)jouant sémantiquement des rôles de déterminants (Gross, 1986 : 32)

fr. : (12) Il en boit un verre de vin.® Il en boit un verre.

ro. : (12’) (E + el) bea un pahar de vin.® (E + el) Æ bea un pahar.

– Des compléments verbaux en de ou à qui ne relèvent pas d’un génitif oudatif :

fr. : (13) Jean assiste à cet événement


288

® Jean y assiste.ro. : (13’) Jean asistă la acest eveniment.

® Jean Æ asistă (*E +la asta).[jean assiste à (cet événement)-acc]

fr. : (14) Jean va à Paris.® Jean y va.

ro. : (14’) Jean se duce la Paris® Jean Æ se duce (*E + acolo).[jean va à (Paris)-acc]

fr. : (15) Il parle de sa maison.® Il en parle.

ro. : (15’) (E + el) vorbeşte de casa sa.® (E + el) Æ vorbeşte (*E + de asta).[(E + il) parle de (maison-la sienne)-acc]

fr. : (16) Il sort de sa serviette un calepin.® Il en sort un calepin.

ro. : (16’) (E + el) scoate din servietă un carnet.® (E + el) Æ scoate un carnet.[(E + il) sort de (serviette)-acc un calepin]

Mais :

fr. : (17) Jean attache de l’importance à cet événement.® Jean y attache de l’importance.

ro. : (17’) Jean acordă importanţă acestui eveniment.[Jean attache importance à (cet événement)-dat]® Jean îi acordă importanţă.[Jean lui-dat attache importance]

fr. : (18) J’ai admiré les toiles de ce peintre.® J’en ai admiré les toiles.

ro. : (18’) (E + eu) am admirat pânzele acestui pictor.[(E + je) ai admiré toiles-les de (ce peintre)-gén]® (E + eu) i-am admirat pânzele.[(E + je) lui-dat.poss. ai admiré toiles-les]

2. Ordre séquentiel des ppvNous avons affirmé dans un article antérieur (Dumitriu et alii, 2007 : 42-47)

que la place des ppv pronominaux dépend de plusieurs facteurs (type de phrase,structure de la forme verbale, la forme pronominale elle-même) et que leurcohésion au verbe présente plusieurs degrés. Les structures que nous avons prises


289

en considération contenaient toutes une seule ppv, la ppv Pron-acc. Nous sommesen mesure maintenant d’affirmer que ces mêmes contraintes n’agissent pas de lamême manière sur toutes les catégories de ppv. Par exemple, l’opposition phraseassertive /vs/ phrase injonctive n’agit pas sur la position de la ppv adverbiale:

(19) (E + el) mai tăcea din când în când.« il se taisait de temps en temps. »

(19’) Mai taci !« tais-toi ! »

ni sur la négation :

(20) (E + el) admiră stelele.« il admire les étoiles. »

(20’) Nu admira stelele !« n’admire pas les étoiles ! »

Ces réalisations sont à comparer avec les réalisations contenant des ppvpronominales en datif et/ou en accusatif :

(21) Le cumperi acum.« Tu les achètes maintenant »

(21’) Cumpără-le acum !« Achète-les maintenant ! »

(22) Îmi cumperi creioane.« tu m’achètes des crayons »

(22’) Cumpără-mi creioane!« achète-moi des crayons ! »

(23) Mi le cumperi.« tu me les achètes »

(23’) Cumpără-mi-le !« achète-les-moi »

La cohésion avec le verbe diffère elle aussi en fonction de la classe de ppv.Tout en ayant une position invariable à gauche du verbe, la négation présente undegré de cohésion faible par rapport aux autres classes de ppv puisqu’elle permetl’insertion d’autres ppv avant le verbe :


290

(24) Nu a citit romanul.[Nég aux V-part roman-le]« il n’a pas lu le roman »

(24’) Nu mi l-a şi citit.[Nég Pron-dat Pron-acc aux Æ V-part]« mais il ne me l’a pas Æ lu »

Dans le cadre d’une phrase assertive contenant toutes les classes de ppv, il ya un certain ordre séquentiel :

Nég Pron-dat Pron-acc Adv

(25) Nu mi-o şi dă.[ne me-dat la-acc Æ donne]« mais il ne me la donne pas »

Seule la sélection de la forme o comme Pron-acc peut engendrer un écart àcet ordre, et cela seulement dans certaines formes composées5 :

(26) Nu mi-a şi dat-o.[ne me-dat Aux Æ V-part la-acc]« mais il ne me l’a pas donnée »

Mais :

(26’) Nu mi-o va şi da.[ne me-dat la-acc Aux Æ V-inf]« mais il ne me la Æ donnera pas »

Mises à part ces situations exceptionnelles, nous constatons un degré plusélevé de cohésion entre les deux ppv pronominales qu’entre les autres classes deppv. Au fait, toute place entre ppv peut être une position d’insertion d’unmorphème de la forme verbale, sauf la place entre Pron-dat et Pron-acc :

(27) Nu o să mi-l şi citeşti.[Nég Aux Conj Pron-dat Pron-acc Æ V-prés]« mais tu ne me le liras pas »

(28) Nu mi l-a şi citit[Nég Pron-dat Pron-acc aux Æ V-part]« mais il ne me l’a pas Æ lu »


291

3. Structures saturéesTenant compte de l’ensemble des facteurs qui régissent la position des ppv

pronominales et de l’ordre séquentiel des ppv, nous décelons plusieurs structuressaturées en fonction du type de verbes.

3.1. Verbes non pronominaux

Dans le cas des verbes non pronominaux, les ppv compléments (Pron-dat etPron-acc) qui accompagnent le verbe ne font pas partie de la forme verbale : cesont des ppv extrinsèques.

3.1.1. Forme simple

(29) Nu mi-l şi cumpără.[Ne me le Æ achète]« il ne me le achète pas »

(29’) Nu mi-o şi cumpără.[Ne me la Æ achète] « il ne me la achète pas »

3.1.2. Forme composée

a) avec conj (subj. prés)

(30) să nu mi-l şi cumpere.[que ne me le Æ achète] « qu’il ne me le achète pas »

(30’) să nu mi-o şi cumpere.[que ne me la Æ achète]« qu’il ne me la achète pas »

Les ppv forment un bloc devant le verbe; l’ordre séquentiel est le même quele verbe soit à une forme simple ou au subjonctif présent. La ppv o occupe la mêmeplace que les autres ppv Pron-acc. Le nombre des ppv dans la structure saturée estde 4. La structure a la forme suivante :

S1 : (E + să) Nég Pron-dat Pron-acc Adv V

b) avec auxiliaire(s)

(31) Nu mi l-ar şi cumpăra. (cdt prés)(32) Nu mi l-ar fi şi cumpărat. (cdt passé)


292

(33) Nu mi-l va şi cumpăra. (futur)

Les auxiliaires rompent le bloc des ppv, s’intercalant devant la ppv Adv. Deplus, nous assistons à des réalisations différentes en fonction de la sélection de lappv Pron-acc. Les structures dont la sélection de la ppv Pron-acc est différente à laforme o est la suivante :

S2 : Nég Pron-dat Pron-acc Aux1 (E+ Aux2) Adv V

(31’) Nu mi-ar şi cumpăra-o. (cdt prés)(32’) Nu mi-ar fi şi cumpărat-o.(cdt passé)

La ppv o préfère la position postverbale dans les expressions avec le verbeau conditionnel (présent ou passé) :

S3 : Nég Pron-dat Aux1 (E+ Aux2) Adv V Pron-acc

Cet ordre séquentiel est contredit au futur, où la ppv Pron-acc féminin rejointla place préverbale :

(33’) !! *Nu mi va şi cumpăra-o.

Mais :

(33’’) Nu mi-o va şi cumpăra.

c) avec conj et aux (subj passé)

Le morphème modal (la conjonction să) se place devant le bloc des ppv,alors que le morphème temporel (l’auxiliaire a fi) s’intercale entre la ppv Pron-accet la ppv Adv :

(34) să nu mi-l fi şi cumpărat.(34’) să nu mi-o fi şi cumpărat.

La ppv Pron-acc féminin o est en position préverbale, ce qui fait que cettestructure a une seule expression possible :

S4 : Conj Nég Pron-dat Pron-acc Aux Adv V

d) avec aux et conj (futur populaire)

L’auxiliaire a avea et la conjonction să s’intercalent entre la négation et lePron-dat :


293

(35) Nu (are + o) să mi-l şi cumpere.(35’) Nu (are + o) să mi-o şi cumpere.

La ppv Pron-acc féminin o est en position préverbale, ce qui fait que cettestructure a une seule expression possible :

S5 : Nég Aux Conj Pron-dat Pron-acc Adv V

3.2. Verbes pronominaux

Dans le cas des verbes pronominaux, l’une des ppv compléments (Pron-datet Pron-acc) qui accompagnent le verbe fait partie de la forme verbale ; elle est uneppv intrinséque.

3.2.1. Pron-acc

Nous distinguons deux situations avec ppv Pron-acc intrinsèque, en fonctionde la valeur de la ppv Pron-acc et de la possibilité d’être remplacée par une autreforme pronominale en accusatif co-référente au Verbe :

a) Pronom réfléchi « impersonnel » se

La première situation concerne le pronom réfléchi « impersonnel » se, dontle propre est de ne pas permettre la substitution par un autre pronom réfléchi enaccusatif, le verbe étant figé à la formes de la 3e personne singulier :

(se + *mă + *te + *ne + *vă) V

(36) Se pare că ai dreptate.« Il semble que tu aies raison. »

En ajoutant à cette phrase les ppv connues de sorte que chaque classe de ppvsoit représentée, nous obtenons:

(36’) Nu mi se şi pare că…

Si nous comparons (36’) à (30) nous constatons que :– la phrase avec pronom réfléchi « impersonnel » a le même nombre deppv (4) que la phrase à V non pronominal ;– l’ordre séquentiel est le même dans les deux phrases : Nég Pron-datPron-acc Adv V, à la seule différence que la ppv Pron-acc est pronompersonnel en (30) et pronom réfléchi en (36’) ;– le pronom réfléchi exclut la présence d’une autre ppv en accusatif :


294

(36’’) *Nu mi-l se şi pare că…(36’’’) *Nu mi se îl şi pare că…

Tenant compte de ce qu’on vient de dire, nous pouvons réécrire la structureS1 comme suit:

S1 : (E + să) Nég Pron-dat Pron-acc Adv VPron-acc ® Pron pers + Pron réflPron pers : *mă6 + te + îl + o + *ne + vă + lePron réfl : se + *mă + *te + *ne + *văPron-dat ® Pron persPron pers : îmi + îţi + îi + ne + vă + li

De la même façon peuvent être réécrites les structures S2 – S5.

b) Pronom réfléchi « proprement dit »

La deuxième situation concerne le pronom réfléchi «proprement dit» dont laforme se est l’une des sélections possibles conditionnées par la co-référence auVerbe7 :

(se + mă + te + ne + vă) V

(37) (Mă uit +…+ se uită) la stele.« (je regarde +…+ il regarde) les étoiles. »

En ajoutant à cette phrase les ppv connues de sorte que chaque classe de ppvsoit représentée, nous obtenons :

(37’) Nu se şi uită la stele.

Si nous comparons (37’) à (30) et (36’) nous constatons que :– la phrase avec pronom réfléchi « proprement dit » a un nombre plusréduit de ppv (3) que la phrase à V non pronominal et la phrase avecpron réfléchi « impersonnel » ; la ppv exclue est Pron-dat ;– l’ordre séquentiel respecte la position de la ppv pronominale entre lappv Nég et la ppv Adv : Nég Pron-acc Adv V ;– le pronom réfléchi exclut la présence d’une autre ppv complément

(en accusatif ou en datif) :

(37’’) *Nu îl se şi uită la stele.(37’’’) *Nu mi se îl şi uită la stele.


295

La structure de la phrase saturée avec ppv Pron-acc intrinsèque est lasuivante :

S6 : (E + să) Nég Pron-acc Adv VPron-acc ® Pron réflPron réfl : se + mă + te + ne + vă

3.2.2. Pron-dat (Pronom réfléchi « proprement dit »)

Les phrases avec pronom réfléchi « proprement dit » en datif8 permettent laconjugaison à toutes les personnes :

(îşi + îmi + îţi + ne + vă) V

(38) (îmi amintesc +…+ îşi aminteşte) că …« Je me +…+ il se) rappelle que…

En ajoutant à cette phrase les ppv connues de sorte que chaque classe de ppvsoit représentée, nous obtenons :

(38’) Nu şi -l şi aminteşte.

Si nous comparons (38’) à (30) nous constatons que :– la phrase avec pronom réfléchi en datif a le même nombre de ppv (4)que la phrase à V non pronominal ;– l’ordre séquentiel est le même dans les deux phrases : Nég Pron-datPron-acc Adv V, à la seule différence que la ppv Pron-dat est pronompersonnel en (30) et pronom réfléchi en (36’) ;– le pronom réfléchi exclut la présence d’une autre ppv en datif :

L’ordre séquentiel et le nombre de ppv nous permet de réécrire la structureS1 comme suit:

S1 : (E + să) Nég Pron-dat Pron-acc Adv VPron-dat ® Pron pers + Pron réflPron pers : îmi + îţi + îi + ne + vă + liPron pers : îmi + îţi + îşi + ne + văPron-acc ® Pron persPron pers : *mă + te + îl + o + *ne + vă + le

Vu les deux écritures de la structure S1 que nous avons proposées enfonction de la sélection des ppv Pron-dat et Pron-acc, respectivement nousconsidérons la structure S1 une structure de forme :


296

(E + să) Nég Pron-dat Pron-acc Adv VPron-dat ®Pron pers + Pron réflPron-acc ®Pron pers + Pron réfl

où chaque position pronominale peut être occupée par un pronom personnel ou parun pronom réfléchi.

En fonction de ces sélections et des contraintes sélectives (i.e. interdiction dela suite de deux pronoms réfléchis, l’un au datif, l’autre à l’accusatif), les sousstructures sont les suivantes :

S1a : (E + să) Nég Pron pers-dat Pron pers-acc Adv VS1b : (E + să) Nég Pron pers-dat Pron réfl-acc Adv VS1c : (E + să) Nég Pron réfl-dat Pron pers-acc Adv V

Les structures S2-S5 présentent des sous structures du même genre. Quant àla S6, elle n’a qu’une seule réalisation comme structure saturée :

S6 : (E + să) Nég Pron réfl-acc Adv V

La réalisation

(E + să) Nég Pron pers-acc Adv V

correspond à une structure non saturée.

3.3. Structures à ppv explétives (pron pers en D éthique)

Certaines formes du pronom personnel au datif ne renvoient pas à un objet etne sont non plus obligatoire à la structure de la phrase. Ce sont des ppv explétives(Gross, 1986 : 40), dont le rôle est plutôt stylistique. Dans la grammairetraditionnelle elles sont considérées comme des formes pronominales au datiféthique.

Le nombre des ppv explétives est fonction de l’intention du locuteurd’exprimer la participation affective d’un seul participant au dialogue ou des deuxparticipants, au fait narré.

Prenons la phrase suivante :

(39) Bonaparte a câştigat bătălia.[Bonaparte a gagné bataille-la]« Bonaparte a gagné la bataille »

Elle peut recevoir :a) une seule ppv explétive (soit de la 1e personne soit de la 2e)


297

(39’) Bonaparte (mi9-a + ţi-a) câştigat bătălia.[Bonaparte (ppv-Aux + ppv-Aux) gagné bataille-la]« Bonaparte (me + te) a gagné la bataille »

b) deux ppv explétives (des Ie et IIe personnes)(39’’) Bonaparte mi ţi-a câştigat bătălia.

[Bonaparte ppv ppv-Aux gagné bataille-la]« *Bonaparte (me + te) a gagné la bataille »

Les phrases (39’) et (39’’) ne contiennent pas d’autres ppv que les ppvexplétives. Ce serait intéressant d’examiner la combinaison de ces ppv avec lesautres types de ppv. Nous remarquons que :

– Les V pron impers excluent les ppv explétivesSe pare că… ® *Mi ţi se pare că…

– Les V pron avec pronoms réfl-acc acceptent les ppv explétives10 (3 ® 5ppv)Nu se şi uită la stele. ® Nu (mi + mi ţi) se şi uită la stele.

– La présence d’une ppv dat intrinsèque n’exclut pas les ppv explétivesNu şi-l şi aminteşte. ® ?Nu (mi + mi ţi) şi -l şi aminteşte.

– Les V non pron acceptent les ppv explétives11 (4 ® 5ppv)Nu ţi le şi uită pe masă. ® Nu mi ţi le şi uită la stele.

4. ConclusionsLe nombre de ppv dans les structures saturées est fonction du statut que la

ppv Pron : ppv intrinsèque, ppv extrinsèque ou ppv explétive.

NOTES1 Avec ou sans valeur temporelle ajoutée.2 En comparant (1) à (2), on constate que les pronoms compléments sont coréférents aux compléments

dans la phrase roumaine.3 La phrase (3) a deux ppv (pronom sujet et négation) alors que la phrase (3’) n’a qu’une ppv

(négation).4 Dans cette étude nous utilisons le symbole Æ pour marquer l’absence de séquence (ce qui pour nous

veut dire qu’il n’y a pas de position à remplir) et le symbole E pour marquer la séquence vide(la position permet la sélection d’un morphème segmental, mais c’est le morphème nonsegmental qui apparaît).

5 Voir l’article sus-mentionné.6 Le blocage des formes de la 2e personne du singulier et du pluriel vient du fait que, dans le cas de la

non identité des personnes, l’ordre séquentiel des ppv complément exige la progression despersonnes : mi te, ni-l et non pas *ţi mă, *îi ne etc. L’identité des personne concerneseulement la 3e personne, et l’ordre séquentiel est toujours Pron-dat Pron-acc (i-l, i le). Cf.avec le français : le lui.

7 Le pronom réfléchi sert parfois à faire la distinction entre deux verbes (l’un pronominal, l’autre nonpronominal) : a se uita (la ceva) « regarder qch » /vs/ a uita (ceva) « oublier (qch) ».

8 Le pronom réfléchi sert parfois à faire la distinction entre deux verbes (l’un pronominal, l’autre nonpronominal): a-şi aminti « s’en souvenir » /vs/ a aminti « rappeler ».

9 Le pronom n’indique ni un bénéficiaire de l’action («*Bonaparte a gagné la bataille pour moi»), niun possesseur de l’« objet » Bonaparte ou de l’«objet» bataille : « *mon Bonaparte », « *ma


298

bataille ». La paraphrase de (39’) serait : Je suis très admiratif que Bonaparte ait gagné labataille.

10 Ce qui augment le nombre des ppv de la phrase saturée : de 3 ppv à 4 ou 5.11 Ce qui augment le nombre des ppv de la phrase saturée : de 4 ppv à 5.

BIBLIOGRAPHIE

*** Gramatica limbii române, Bucureşti, Editura Academiei, 1966.Baciu, Ion, Précis de grammaire roumaine, Lyon, L’Hermes, 1978.Coteanu, Ion, Gramatica de bază a limbii române, Bucureşti, Albatros, 1982.Dumitriu, Dana-Marina, Ciocănea, Cristiana et Nadis, Livia, « Les particules

préverbales du roumain », dans Actes du 26e colloque international LexiqueGrammaire, éds. C. Camugli, M. Constant, A. Dister, 2007, pp. 41- 48.

Gross, Maurice et Stefanini, Jean, Syntaxe transformationnelle du français. LangueFrançaise 11, Paris, Larousse, 1971.

Gross, Maurice, Grammaire transformationnelle du français, Vol. 1, Syntaxe duverbe, 1963 (réédité sous le même titre, Paris : Cantilène, 1986).

ABSTRACT

Assertive sentences are sometimes made up of one or several monosyllabicmorphemes that traditional grammar assigns to different classes. Maurice Grosscalled these morphemes preverbal particles on account of their position. Our paperdeals with Romanian preverbal particles in saturated structures (containing amaximum number of preverbal particles). The conclusion is that the number ofpreverbal particles in saturated structures depends on the status of the Pron.preverbal particle: intrinsic particle, extrinsic particle or expletive particle.

299

BILINGÜISMO Y DIGLOSIA EN GALICIA

Mihail ENĂCHESCU

0. Este artículo se propone analizar la situación lingüística de Galicia, dondehay un lento desarrollo de diglosia al bilingüismo. Vamos a tratar de demostrar queel estado de diglosia es inestable, contradiciendo la opinión de la mayoría de losautores que han hablado sobre este tema.

1. El concepto de diglosia en la sociolingüística1.1. La variante clásica de Charles FergusonEl concepto de diglosia ha sido desarrollado por primera vez por Charles

Ferguson en 1959, y su artículo „Diglosia”1 sigue siendo muy importante.Ferguson define la diglosia de la siguiente manera:

„Diglosia este o situaţie lingvistică relativ stabilă în care, pe lângă dialecteleprincipale ale limbii (care pot include un singur standard sau standarde regionale),există o varietate suprapusă, foarte diferită, extrem de codificată, (deseori cu ogramatică mai complexă), vehicul al unui vast şi apreciat corpus de literaturascrisă, fie dintr-o perioadă mai veche, fie dintr-o altă comunitate lingvistică, careeste învăţată mai ales prin educaţie oficială şi este utilizată în esenţă pentruexprimarea scrisă şi orală cu caracter formal, dar care nu este folosită de nici unsector al comunităţii pentru conversaţia uzuală”.2

El concepto de diglosia de Ferguson se basa en la idea que dos variantes dela misma lengua pueden entrar en relación de diglosia, aunque admite que „osituaţie analogă [...] ar putea fi cea a două limbi diferite – relaţionate sau nu – ce sefolosesc în paralel în aceeaşi comunitate lingvistică, fiecare cu funcţii clardefinite”3. Hemos encontrado las ideas de Ferguson muy interesantes, aplicándolasa nuestro objeto de estudio, la diglosia entre dos lenguas diferentes, el español y elgallego.

1.2. La visión de Fishman sobre la diglosiaJoshua Fishman4 ha tomado y ha modificado el concepto de diglosia

propuesto por Ferguson, atándolo al bilingüismo mediante unos coordinadosespecíficos, como se puede ver en el siguiente esquema:

+ -+ Bilingüismo y diglosia Bilingüismo sin diglosia- Diglosia sin bilingüismo Ni diglosia ni bilingüismo

Según se puede ver en el esquema de arriba, hay tres situaciones importantes(la cuarta, cuando no hay ni bilingüismo ni diglosia no la tomamos en cuenta, yaque se trata de monolingüismo).

Mihail ENĂCHESCU

300

Humberto López Morales dice que la situación de diglosia sin bilingüismo esartificial y bastante difícil de encontrar en realidad. Es cierto, pero parcialmente. Alpresente, es difícil de encontrar esta situación, pero si pensamos en el pasado haybastantes ejemplos. Cabe mencionar la situación del latín durante la Edad Mediacuando ocupaba una posición de lengua de cultura, pero nadie lo hablaba realmenteo la situación del eslavo en lo Países Rumanos. Cualquier comunidad bilingüe haempezado por esta situación, porque una lengua que viene desde fuera y lograimponerse en lugar de la vernácula no la habla al principio que una pequeñaminoría, la clase dirigente, que no conoce la lengua del pueblo así como tampoco elpueblo conoce la de los dirigentes. Podemos afirmar que hasta el principio del sigloXX Galicia se encontraba en una situación parecida. La mayoría de la poblaciónera monolingüe en gallego, pero esta parte era representada por la clase más bajade la sociedad.

Esta situación es sin embargo una transitoria, porque la población acabaráconvirtiéndose bilingüe, guardando la diglosia originaria, porque las posicionesoficiales están ya ocupadas por la lengua A.

En la Galicia del siglo XX, debido a la escolarización obligatoria y aldesarrollo de los medios audiovisuales, el español hace su entrada en las zonasdonde antes no estaba presente, y así se instala el blinguismo diglosico.

Al igual que Ferguson, Fishman cree que la situación diglósica es estable,pero nosotros creemos que estas situaciones son potencialmente conflictivas. Elconflicto puede estallar debido a la emancipación del idioma B, que intentaráocupar las posiciones ocupadas antes exclusivamente por la variante A. el conflictopuede acabar con la desaparición de una de las dos lenguas, así como destacaWilliam Stewart en al artículo más abajo citado, o añadimos nosotros, con el paso aun bilingüismo sin diglosia.

„Los problemas de conflicto lingüístico ocurren cuando esta trabazónrecíproca se rompe, sea por causa de un proceso histórico natural – como en eldesarrollo de una presión simultánea de dos fuentes culturales lingüísticamentediferentes – o por intervención administrativa directa como al hacer el intento dereemplazar, en una función particular de grupo, una lengua vernácula por unaestándar diferente, o por competencia política entre dos lenguas diferentes en buscade una mayor comunicación o de una función oficial dentro de una región dada. Entales casos, una de las dos lenguas quedará eventualmente eliminada, aun cuando laque quede pueda estar fuertemente influida por la otra en cuanto a la estructura y alléxico.”5

Al presente Galicia va hacia un bilingüismo sin diglosia, el único capaz deasegurar el sobrevivir del idioma. Sin embargo, no consideramos que elbilingüismo sin diglosia sea una situación estable. Según nuestra opinión, ningunasituación de bilingüismo puede ser estable a largo plazo, sin diglosia o con ella.

„Un povo non pode usar indiscriminadamente duas línguas. Esa sería unhasituación anti-económica e antihigiénica. Representaría unha dicotomía mental eunha volubilidade psiquica que non suporia enriquecimemto, senón incongruénciae desorde. Esa situación non é estável, e esa inestabilidade teria que desembocar na

Bilingüismo y diglosia en Galicia

301

monarquia daquela das duas línguas que posuise maior poténcia social. É o caso danosa terra. Mentres tanto, o que funciona é unha diglosia, na que existe unha línguaalta e unha língua baixa, situación que ten que resolver-se coa eliminación dalíngua menos rendível.”6

Pasando por alto la posible exageración, lo que dice Ricardo Carballo Caleroes cierto. Creemos que sería preferible un bilingüismo sin diglosia a uno condiglosia, porque ésta implica la desvalorización de la variante B, lo que conduciráinevitablemente a su desaparición.

1.3. Deseamos cerrar este párrafo presentando nuestra propia concepciónsobre la diglosia. En grandes líneas corresponde con la de Mariano del MazoUnamuno:

„Se habla de diglosia para designar la situación en la que, cuando convivenvarias lenguas, cada una de ellas desempeña unas funciones sociales diferenciadas.Los lingüistas hablan de que la coexistencia de dos lenguas en un ámbito diglósicotendría la siguiente distinción funcional:

- Una lengua A (o lengua destinada a los empleos más formales, oficiales eimportantes, y, por supuesto, a la escritura).

- Una lengua B (normalmente, la lengua materna, que se relega al usocoloquial y familiar, casi exclusivamente oral. Esta lengua tiene en las situacionesdiglósicas escasa o nula presencia en la enseñanza, el uso escrito, lasmanifestaciones más formales, etc.

La diglosia provoca problemas psicológicos en los hablantes, especialmenteen el proceso de aprendizaje, porque la lengua vernácula es el primer instrumentode aprehensión y conocimiento de la realidad que tiene el niño cuando adquiere ellenguaje. [...] El hablante diglósico tiene que prescindir de la lengua vernácula paraalgunos usos, especialmente cuando acude a un colegio de enseñanza primaria ydebe estudiar y aprender en un idioma que no es el propio.”7

No sabemos si la diglosia puede provocar de verdad „problemaspsicológicos”, pero consideramos, a diferencia de Charles Ferguson o de JoshuaFishman, que sí es una situación inestable.

Al mismo tiempo, creemos que el concepto de diglosia puede ser aplicado ados lenguas diferentes, hecho que Ferguson veía como posible, idea rechazado sinembargo por muchos investigadores. Por otra parte, si aplicamos la diglosia sólo alas variantes de una misma lengua, podemos caer en el otro extremo, de considerardiglosia toda oposición lengua estándar/dialectos, lo que de hecho Fishman hace8.Si aceptamos la distinción propuesta por Ferguson, la que las dos variantes tienenque ser suficientemente diferenciadas y autónomas, cabe hacer una preguntalegítima: ¿las dos variantes no serían entonces dos lenguas diferentes? Hay quetener también en cuenta que la distinción lengua – dialecto es muchas veces difícilde hacer, así que las objeciones de algunos autores concerniendo la no-inclusión deesta situación en el campo de la diglosia no nos convencen.

Así que vamos a aplicar en este trabajo las ideas de Fishman sobre lasrelaciones que se establecen entre bilingüismo y diglosia a nuestro caso concreto,la diglosia español – gallego, y vamos a mostrar como hubo una evolución desde

Mihail ENĂCHESCU

302

un estado inicial de diglosia sin bilingüismo a un bilingüismo con diglosia para queluego, en los últimos treinta años, tenga lugar una evolución lenta hacia unbilingüismo sin diglosia, un bilingüismo „harmónico”, tal como lo promueven lasinstituciones del estado.

2. El gallego nace en el NO de la Península Ibérica. Durante la Edad mediafue una lengua de gran cultura, en la que se escribió una rica y valiosa literatura. Apartir del siglo XV, empieza a asentarse en Galicia una nobleza castellana, que traeconsigo y logra imponer su lengua y sus costumbres. La nobleza gallega quedaaniquilada y derrotada, y empieza imitar a sus nuevos amos. El castellano seconvierte en la lengua del poder, de las clases más privilegiadas de la sociedad y elgallego queda relegado a una condición dialectal, de habla coloquial:

„O poder fala em castelam; a palavra escrita modela-se na língua do poder, eo galego, sem mensage política nem literária, afunda-se na escuridade do dialecto evive a vida ventureira dum horto sem cultivo. […] A tradiçom culturalinterrompera-se.”9

Se crea de este modo una situación diglósica y el gallego se convierte enmarcador social negativo. El castellano es la lengua habitual de una minoría de lapoblación, pero esta parte es la clase dominante, la nobleza y el clero y la lengua seconvierte en el registro culto del gallego. En esta época podríamos hablar de unperíodo de diglosia sin bilingüismo, que va a durar hasta finales del siglo XIX, yaque la población gallega, predominantemente rural, va a seguir siendo monolingüeen gallego, mientras que la nobleza forastera va a usar solamente el castellano.

En el siglo XX sin embargo, el castellano, gracias a la escolarizaciónobligatoria pero sobretodo a la aparición de los medios audiovisuales, va a penetraren espacio donde antes no se usaba: la aldea gallega. Como durante la dictadurafranquista (1939 – 1975), el uso del idioma gallego estaba prohibido, este hechohizo más patente la diglosia español – lengua A, lengua del poder, del mediourbano, del progreso versus gallego – lengua B, lengua rural, de las clase pobres ydel atraso.

Con la llegada de la democracia (1975), se abre paso a una nueva época parael gallego. El Estatuto de Autonomía de Galicia (1981) proclama el gallego lenguaoficial al lado del castellano. Este acontecimiento importantísimo va a favorecer laaparición del gallego en la vida pública. A partir de este año, el gallego se va aenseñar en la escuela y en la universidad, la literatura culta volverá a florecer,aparecerán radios y televisiones que emiten en gallego, letreros públicos etc.Gracias a estas medidas la el gallego va a recuperar estima y valoración social. Deeste modo, la diglosia español/gallego va desapareciendo paulatinamente,evolucionando hacia un bilingüismo sin diglosia.

3. Vamos a analizar algunas estadísticas de fecha reciente (2003)10, que siguenel uso real del gallego por parte de la sociedad. Empezamos por presentar un cuadrogeneral que sigue las cuatro destrezas.


303

Entenden ofalado

Entenden oescrito

Sábenofalar

Sábenoescribir

Moito 80,95 57,97 67,69 28,14

Bastante 16,25 27,82 21,70 25,10

Pouco ou nada 2,80 14,20 10,61 46,76

Total 100,00 100,00 100,00 100,00

Según se puede ver en el esquema de más arriba, comprenden gallego la casitotalidad de la población y lo hablan casi el 90 %. En cambio el porcentajedesciende dramáticamente cuando se trata de lo que lo saben escribir, a un pocomás de la mitad. Sin embargo, si pensamos que hace 30 años, cuando no habíaenseñanza en gallego este porcentaje era probablemente 0 %, vemos que se hanhechos progresos importantes y el porcentaje de los analfabetos en gallegodisminuirá continuamente, debido a la obligatoriedad de su enseñanza en laescuela.

Constatamos que la mayoría de la población puede hablar gallego. Pero,¿cuánta gente lo habla realmente? La estadística siguiente, que ofrece una visión delas cuatro provincias de Galicia, nos va a ofrecer más información.

Persoas segundo a lingua na que falan habitualmenteA Coruña Lugo Ourense Pontevedra Galicia

Só galego 42,69 57,72 51,50 33,47 42,62Máis galego cacastelán

15,55 17,77 23,18 20,28 18,38

Máis castelán cagalego

19,21 15,77 11,90 21,75 18,72

Só castelán 21,93 8,59 12,33 24,14 19,75Noutra/s lingua/s 0,62 0,15 1,08 0,36 0,53Total 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00

Una primera observación es que la diferencia entre las personas que puedenhablar gallego y las que lo usan realmente es bastante grande. Al nivel de laComunidad Autónoma, vemos que solamente un 60 % lo usan con frecuencia,teniendo en cuenta que casi el 90 % puede hablarlo. Notamos también que un 20 %no la usa nunca, aunque solo un 10 % no saben hablarlo. Eso quiere decir queaproximadamente el 10 % de la población de Galicia no usa nunca la lengua delpueblo, aunque saben hablarla.

Notamos al nivel de las cuatro provincias unas distribuciones desiguales. EnLugo y Ourense, provincias con población predominantemente rural, el uso de lalengua gallega es predominante, en cambio en las regiones con grandes ciudades, elporcentaje de los que usan el gallego a penas sobrepasa la mitad.11

Mihail ENĂCHESCU

304

Estos porcentajes no nos dicen tanto sobre la diglosia, aunque demuestranque los que conocen la lengua son más que los que la usan. Las siguientesestadísticas pueden resultar reveladoras, porque hablan de la presencia del gallegoen un medio que antes le era inasequible, o sea el campo del trabajo. Vamos apresentar todas las estadísticas sobre este campo, para comentarlas despuésglobalmente.

Persoas segundo a lingua que falan cos seus superioresA Coruña Lugo Ourense Pontevedra Galicia

En galegosempre

37,71 43,41 49,85 28,50 36,31

Máis galego cacastelán

9,20 17,73 10,83 13,39 11,76

Máis castelánca galego

13,26 13,02 14,46 13,88 13,59

En castelánsempre

39,74 25,83 24,86 44,23 38,35

Total 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00

Persoas segundo a lingua que falan cos clientesA Coruña Lugo Ourense Pontevedra Galicia

En galegosempre

30,63 52,35 41,71 21,85 33,05


23,24 24,02 24,02 22,88 23,37


24,67 14,18 18,71 28,63 23,33

En castelánsempre

21,45 9,45 15,57 26,63 20,26

Total 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00

Persoas segundo a lingua que falan co persoal ó seu cargoA Coruña Lugo Ourense Pontevedra Galicia

En galegosempre

39,42 45,79 48,31 36,08 40,14


12,55 18,53 14,89 15,36 14,55


15,31 14,16 16,70 15,99 15,47

En castelánsempre

32,73 21,52 20,11 32,56 29,84

Total 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00


305

Se puede deducir que el gallego tiene una presencia bastante importante eneste sector donde tradicionalmente tenía una presencia casi nula. Vemos como lapresencia de la lengua se acerca o en muchos casos llega a más de la mitad deltotal. Muy significativos son los porcentajes que se refieren a la lengua que hablancon los superiores o con los clientes. Si pensamos que hace 30 años estosporcentajes era prácticamente nulos, podemos decir que hubo un verdadero“milagro” en eliminar los perjuicios.

Para concluir, vamos a presentar una estadística que se refiere a la actitud delos hombres hacia el potenciar del gallego.12

¿Que opina vostede de que se potencie o uso do galego?Moi ben Ben Indiferente Mal Moi mal 56,8 % 29,8 % 9,9 % 2,2 % 1,3 %

Según podemos ver, una mayoría abrumadora (86,6 %) está de acuerdo que elgallego debe ocupar un papel más importante del que ocupa al presente, y sólo un3,5 % no desea esto. Es muy interesante el hecho que, hasta una buena parte de laspersonas monolingües en español (casi el 10 %) está de acuerdo que el gallego ocupauna posición privilegiada en Galicia, porque es la lengua nacional, lo que demuestraque la antigua diglosia español/gallego pertenece hoy en día al pasado.

4. Vimos como en Galicia aparece al principio una situación de diglosia sinbilingüismo, donde las clases privilegiadas hablaban solo castellano, y el vulgo sólogallego.

Con la escolarización obligatoria y el desarrollo de los medios audiovisuales,el español penetra también en las esferas sociales donde antes no tenía una presenciaefectiva. La población se convierte en una bilingüe, guardando la diglosia originaria.

Después de la instauración de la democracia en 1975, el gallego recibe unestatuto oficial y empieza el difícil proceso de infiltración en el espacio público,reservado antes exclusivamente al idioma oficial del estado español. En estascondiciones, la diglosia tiende a resolverse rápidamente, el objetivo de lasautoridades siendo un bilingüismo harmónico sin discriminaciones. Esto se puedetambién notar en las estadísticas que presentamos, indicando éstas una actitudpositiva hacia el idioma vernáculo, lo que de hecho es lo más importante, porque laeliminación de la diglosia no depende de las autoridades, ésas sólo pueden crear lascondiciones apropiadas para la revalorización de la lengua, pero no puedeninfluenciar la actitud de los individuos. Constatamos que en general la diglosiapertenece ya al pasado, lo que hace mirar con más esperanza sobre el futuro delgallego, porque la diglosia es según nuestra opinión un estado inestable que sólopuede resolverse con la eliminación de una de las dos lenguas, normalmente la quetiene menos prestigios, y el mantenimiento a largo plazo de una diglosia en Galiciahabría llevado a la extinción del idioma. Haz sin embargo signos de buen agüero quela mentalidad de los hombres ha empezado a cambiar, eliminando los prejuicios. Laprincipal tarea que queda a los gallegos es de cultivar y transmitir su idioma, para que

Mihail ENĂCHESCU

306

se cumpla el deseo del escritor Álvaro Cunqueiro, que predecía „mil primaveras máispara a lingua galega”.

NOTE1 V. Charles Ferguson, “Diglosia”, en Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Dumitru Chiţoran, Sociolingvistica,

Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1975, pp. 135-146.2 Idem, p. 142.3 Ibidem, p. 136.4 V. Humberto López Morales, Sociolingüística, Madrid, Ed. Gredos, 1989, pp. 72-75.5 William Stewart, “Un bosquejo de tipología lingüística para describir el multilingüismo”, en Paul L.

Garvin, Yolanda Lastra de Suárez, Antología de estudios de etnolingüística y sociolingüística,Ciudad de México, Universidad Nacional Autónoma de México, 1974, pp. 231-232.

6 Antoine Fraile, “Da lingüística á política. Actualidade do conflicto sobre a normativización dalingua galega”, en Grial, tomo XXXVII, no. 141, Vigo, Ed. Galaxia, 1999, p. 159. El autorcita a Pilar García Negro, que a su vez cita a Ricardo Carballo Calero.

7 Mariano del Mazo Unamuno, Nuestras lenguas: castellano, catalán, gallego, euskera, Madrid, Ed.Akal, 1988, p. 26.

8 Cf. Humberto López Morales, ob.cit., p. 73.9 Ricardo Carballo Calero, Problemas da lingua galega, Lisboa, Ed. Sá da Costa, 1981, p. 28.10 Para más detalles véase <http://www.ige.xunta.es/ga/home.htm>11 Galicia tiene una población predominantemente rural, en general. Las más grandes ciudades a penas

llegan a 300.000 habitantes, como por ejemplo Vigo (en la provincia Pontevedra) y A Coruña(en la provincia con el mismo nombre). La capital Santiago de Compostela no llega a100.000 habitantes. Las ciudades Lugo y Ourense se sitúan ellas también alrededor delmismo valor (n.n.).

12 V. Xosé Sánchez Puga (coord.), Galego, lingua propia de Galicia, Santiago de Compostela, editadopola Xunta de Galicia, Consellería de Educación e Ordenación Universitaria, 1998, p. 30.

BIBLIOGRAFIA

*** Enciclopedia Galega Universal, vol. VI, Vigo, ed. Ir Indo, 2002.<http://www.ige.xunta.es/ga/home.htm>Bochmann, Klaus, “Galicia e Moldavia ante o problema da lingua”, en Grial, tomo

XXXVIII, no. 147, Vigo, Ed. Galaxia, 2000.Carballo Calero, Ricardo, Gramática elemental del gallego común, Vigo, Ed.

Galaxia, 1979.Carballo Calero, Ricardo, Problemas da língua galega, Lisboa, Ed. Sá da Costa,

1981.Coşeriu, Eugeniu, “El gallego y sus problemas. Reflexiones frías sobre un tema

candente”, en Lingüística española actual, no. IX, 1987.Coşeriu, Eugeniu, “Fundamentos e tarefas da sócio- e da etnolingüística”, en

Sociedade, Cultura e Língua. Ensaios de sócio- e etnolingüística, Rio deJaneiro, Ed. João Pessoa, 1990.

del Mazo Unamuno, Mariano, Nuestras lenguas: castellano, catalán, gallego,euskera, Madrid, Ed. Akal, 1988.

Esser, Ursula, “El desarrollo del gallego hacia una moderna lengua de cultura”, enActas do XIXo Congreso Internacional de Lingüística e Filoloxía Románicas,

http://www.ige.xunta.es/ga/home.htm

http://www.ige.xunta.es/ga/home.htm


307

Santiago de Compostela (1989), vol. VI Galego, A Coruña, Fundación“Pedro Barrié de la Maza, Conde de Fenosa”, 1994.

Ferguson, Charles, “Diglosia”, en Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Chiţoran, Dumitru,Sociolingvistică, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1975.

Fernández Rei, Francisco, “Normalización e normativización”, en La Voz deGalicia, 7-V-1990.

Fraile, Antoine, “Da lingüística á política. Actualidade do conflicto sobre anormativización da lengua galega”, en Grial, tomo XXXVII, no. 141, Vigo,Ed. Galaxia, 1999.

Fraile, Antoine, “Normalización e política lingüística en Galicia (1983-1993).Actantes e retos”, en Grial, tomo XXXV, no. 136, Vigo, Ed. Galaxia, 1997.

García Mouton, Pilar, Lenguas y dialectos de España, col. Cuadernos de lenguaespañola, Madrid, Ed. Arco Libros, 1994.

Hilty, Gerold, “La place du galicien parmi les langues romanes”, en Actas do XIXo

Congreso Internacional de Lingüística e Filoloxía Románicas, Santiago deCompostela (1989), vol. VI Galego, A Coruña, Fundación „Pedro Barrié dela Maza, Conde de Fenosa”, 1994.

López Morales, Humberto, Sociolingüística, Madrid, Ed. Grados, 1989.Monteagudo, Henrique, „Quince anos de política lingüística en Galicia (1981-

1996). Notas para un balance”, en Grial, tomo XXXV, no. 136, Vigo, Ed.Galaxia, 1997.

Real Academia Galega, Instituto da Lingua Galega, Normas ortográficas emorfolóxicas do idioma galego, Vigo, Ed. Artes Gráficas Vicus, 1996.

Sánchez Puga, Xosé (coord.), Galego, lingua propia de Galicia, Santiago deCompostela, editado pola Xunta de Galicia, Consellería de Educación eOrdenación Universitaria, 1998.

Stewart, William, “Un bosquejo de tipología lingüística para describir elmultilingüismo”, en Garvin, Paul, Lastra de Suárez, Yolanda, Antología deetnolingüística y sociolingüística, Ciudad de México, Universidad NacionalAutónoma de México, 1994.

ABSTRACT

The paper deals with an instance of diglossia, namely contemporary Galicia,and with the evolution from diglossia without bilingualism to bilingualism withdiglossia and, more recently, to bilingualism without diglossia. We have tried toprove, starting from Charles Ferguson’s and Joshua Fishman’s definitions ofdiglossia, that diglossia is not a stable phenomenon and that things are sorted outby eliminating one of the languages or by levelling the two and allowing aharmonious bilingualism.

308

I LINGUAGGI SETTORIALI

Ramona LAZEA

La lingua italiana, come strumento di comunicazione quotidiana, presentacaratteristiche diverse, specialmente sul piano lessicale, a seconda del mestiere edella professione di chi la usa. Queste caratteristiche particolari danno luogo a dellevere e proprie varietà di linguaggi che servono agli „addetti ai lavori” per parlare inmodo specifico di esperienze e di conoscenze proprie dei vari settori dell’attività edelle professioni umane: i linguaggi settoriali. La funzione di questi linguaggi è dimettere a disposizione dei parlanti un consistente numero di parole dal significatounivoco e preciso, in modo che sia possibile parlare o scrivere di certi argomentisenza fraintendimenti e ambiguità. Inoltre, questi linguaggi sono economici, perchépossiedono un lessico specialistico idoneo a designare oggetti, fatti, concetti,esperienze per i quali la lingua comune avrebbe bisogno di ricorrere a lunghi etortuosi giri di parole.

1. I linguaggi settoriali sono delle varietà particolari della lingua di cui siservono gli specialisti di una determinata disciplina o di una determinata attivitàquando parlano o scrivono degli argomenti di loro competenza.

Si distinguono fra di loro e dalla lingua comune soprattutto per il lessico;perciò si dice anche che essi consistono fondamentalmente di una terminologia onomenclatura, cioè di una lista di parole tecniche con cui vengono designati irispettivi ambiti di pertinenza. Questi linguaggi settoriali sono detti anche speciali,in quanto sono relativi a campi specifici di competenza, oppure tecnici in quantoconsentono una comunicazione precisa e non generica o ambigua. Dal momentoche ricoprono settori parziali e limitati dell’attività umana, i linguaggi settorialivengono chiamati anche sottocodici, per distinguerli rispetto al codice, ben piùampio e articolato, rappresentato dalla lingua comune. Tuttavia, essi costituisconoanche una sorta di sopracodice, nel senso che spesso la loro diffusione èinternazionale, con frequenti travasi da una lingua all’altra, che o prendono laforma dei prestiti veri e propri , o subiscono adattamenti alla struttura fonologica emorfologica delle diverse lingue di arrivo.

I linguaggi settoriali sono sempre esistiti all’interno della lingua comune, inquanto corrispondono ai vari campi in cui si articolano le attività dell’uomo in arti,mestieri e professioni e, più in generale, le varie branche del sapere.

Così, già nel mondo antico, le persone che svolgevano lo stesso mestiere ocoltivavano la stessa disciplina, usavano linguaggi particolari incentrati su parole oespressioni relative agli oggetti e alle esperienze proprie dei vari mestieri e dellevarie discipline, comprensibili solo nell’ambito del gruppo di cui facevano parte:basta pensare alle cosiddette lingue di mestiere (ad esempio quella dei pescatori,

I linguaggi settoriali

309

dei vasai e dei fornai), per quello che riguarda le attività manuali, e ai linguaggi deimedici e dei filosofi, per quello che riguarda le attività intellettuali.

Nel mondo contemporaneo, però, i linguaggi settoriali sono andatiprogressivamente aumentando sia per numero sia per rigore. Lo sviluppo che hacaratterizzato la nostra epoca ha favorito in tutti I campi di attività, da quelleprofessionali a quelle ludiche e sportive, una crescente specializzazione e ciò, a suavolta, ha imposto agli esperti delle singole discipline, non solo l’esigenza si unasempre più seria preparazione teorica e pratica ma anche l’esigenza di sviluppareuna terminologia adeguata, cioè una serie di linguaggi altamente specializzati.

1.1. La funzione dei linguaggi settorialiFrutto dell’estrema parcellizzazione delle competenze che caratterizza la

società contemporanea, i linguaggi settoriali, come tutte le varietà della lingua,sono funzionali agli scopi per cui vengono usati utilizzati, Essi rispondonopienamente al bisogno che gli specialisti delle singole materie hanno di disporre,per poter svolgere il loro mestiere, di una lingua che permetta loro:

- di indicare oggetti in modo preciso e univoco- di esprimere concetti in modo chiaro e non ambiguo- di essere rapidi nella comunicazioneCosì, un medico, quando cita l’osso ioide, indica senza possibilità di essere

frainteso una parte precisa del corpo umano. Allo stesso modo, per un avvocato oper un giudice il termine legatorio ha un significato ben preciso e non può essereindicato con un’altra parola, per evitare fraintendimenti, equivoci o contestazioni.Per un linguista un avverbio e un avverbio e non semplicemente una parola.

Utili e insostituibili se sono usati in modo corretto, i linguaggi settoriali però,perdono la loro funzionalità quando vengono impiegati al di fuori del loro ambitospecifico. Allora, anziché strumenti atti a favorire una comunicazione precisa,chiara e rapida, essi risultano linguaggi oscuri e incomprensibili.

Così, non ha nessun senso utilizzare un linguaggio spiccatamente settorialequando, pur trattando un argomento specifico, ci si rivolge a un pubblico di nonaddetti ai lavori.

In taluni casi i linguaggi settoriali vengono usati senza motivo, solo per faresfoggio di competenza tecnica per lo più davanti a destinatari non esperti.

Non mancano i casi in cui l’adozione di un linguaggio specialistico al difuori della sua sede naturale è il frutto di una scelta precisa, volta a complicare lecose mediante le parole per fini propri a confondere, sempre mediante le parole, leidee dell’interlocutore. Esempi tipici di questo uso dei linguaggi settoriali sono ilinguaggi della burocrazia e della politica che, usati fuori dei loro specifici ambititendono a diventare dei veri e propri gerghi.

1.2. Le caratteristiche principali dei linguaggi settorialiNella loro globalità, i linguaggi settoriali presentano delle caratteristiche

comuni che si individuano come sottocodici, cioè come sezioni ristrette dellalingua.

In primo luogo, essi hanno in comune con la lingua di tutti i giorni molteparole, ma posseggono anche un lessico specifico per indicare con chiarezza e

Ramona LAZEA

310

senza approssimazione nozioni, concetti, operazioni e oggetti relativi al propriocampo di applicazione.

Così il linguaggio settoriale della medicina possiede termini specificiestranei alla lingua comune per indicare oggetti e concetti che sono tipici dellaprofessione medica e che non hanno un corrispondente nella realtà quotidiana:stetoscopio, sulfamidico, elettrocardiogramma, oppure per indicare in modopreciso oggetti, concetti o situazioni che nella lingua comune sono indicati datermini di significato analogo, ma generici e comunque non „scientifici”. Peresempio il termine della lingua comune raffreddore ha come corrispondente iltermine specialistico rinite.

Talvolta, a un termine generico della lingua comune corrispondono piùtermini della lingua settoriale, ognuno dei quali precisa meglio un tipo di disturbo.Per esempio mal di stomaco della lingua comune ha come corrispondente nellalingua settoriale dispepsia, gastrite, duodenite o ulcera.

Particolarmente diffuso rispetto alla lingua comune è anche l’utilizzo ditermini stranieri per indicare oggetti e concetti per i quali non esiste uncorrispondente nella lingua italiana. Tipico è il caso del linguaggiodell’informatica, il cui vocabolario è tuto costituito di termini inglesi o ricalcatisull’inglese: computer, display, floppy disk, listare, interfaccia, formattare, ecc.

In secondo luogo i linguaggi settoriali, a volte, utilizzano parole della linguacomune ai quali conferiscono significati nuovi, più specifici. La stessa parola dellalingua comune, passando nei linguaggi settoriali, acquista più significati specifici, aseconda della disciplina in cui è usata.

Per esempio la parola radice che nella lingua comune rappresenta l’organodella pianta che solitamente si addentra nel terreno; in medicina rappresenta laparte che costituisce il tratto iniziale di un organo e serve per tenerlo fisso; inlinguistica rappresenta l’elemento base portatore di significato di una parola; ingeologia rappresenta la zona in cui sembrano essersi originate le falde diricoprimento; in matematica è il numero che, elevato alla potenza espressadall’indice, riproduce il numero dato.

Molto frequente è anche il passaggio di parole dai linguaggi settoriali allalingua d’uso comune. Talora questi termini conservano nella lingua comune ilsignificato tecnico: parole come grassaggio e grafitare tipiche del mestiere deimeccanici oppure laminato, stampato tipici del linguaggio degli addettiall’industria metallurgica sono entrati a pieno titolo nel lessico della lingua comunecon il significato che hanno nel linguaggio settoriale.

In altri casi, invece, passando nella lingua comune, i termini del linguaggiosettoriale vengono usati in senso figurato. Così, il termine allergia che nellinguaggio medico indica la reazione patologia di un organismo verso determinatesostanze, nella lingua comune è sempre più spesso usato per indicare l’avversionedi qualcuno verso un individuo o una cosa. I passaggi di parole o di espressioni dailinguaggi settoriali alla lingua comune avvengono naturalmente, perché che parlaun linguaggio settoriale parla anche la lingua comune e, quindi, finisceinevitabilmente per usare i termini dell’uno anche nell’altra, contribuendo a

I linguaggi settoriali

311

diffonderli. Simili passaggi contribuiscono ad arricchire di parole ed espressioninuove la lingua comune.

I linguaggi settoriali usano le medesime strutture grammaticali della linguacomune, ma tendono a ridurre al minimo l’uso dei verbi per sostituirli con nomi.

Es. (lingua comune): Il Presidente del Consiglio è intervenuto alla fine deilavori ed ha dichiarato di essere soddisfatto dei risultati che sono stati raggiunti;mentre il linguaggio giornalistico questo messaggio afferma: Nel suo interventofinale ai lavori, il Presidente del Consiglio ha espresso la sua soddisfazione per irisultati raggiunti.

Quando la sostituzione del nome al verbo non è possibile, i linguaggisettoriali usano verbi di significato generico come fare, effettuare, dare prestare,ecc. e lo specificano mediante l’aggiunta di un nome. Così, invece di aiutare,ascoltare, assistere, lavorare, i vari linguaggi settoriali dicono prestare aiuto,prestare ascolto ascolto, prestare assistenza, prestare servizio; invece di versare,fermarsi dicono effettuare versamenti, effettuare fermate (Es. Non si effettuanofermate a richiesta).

1.3. Vari tipi di linguaggi settorialiI linguaggi settoriali sono tanti quanti i diversi settori in cui si articolano le

attività umane, le discipline oggetto di studio, le professioni e i mestieri. Anche senon posseggono una terminologia propria, tendono a elaborare linguaggi propriche si allontanano più o meno dalla lingua comune a seconda del grado dispecializzazione e a seconda dell’importanza delle singole attività e delle singolediscipline.

Non è possibile dividere con nette linee di demarcazione i confini tra idiversi linguaggi, ma si possono raggruppare sulla base delle loro caratteristichelinguistiche dominanti e si possono suddividere in:

1. Linguaggi dei settori propriamente scientifici e tecnici (come quelli dellamedicina, della fisica, della chimica, della biologia, dell’astronomia, dellamatematica, della logica, della cibernetica, dell’economia, della finanza, dellafilosofia, della psicologia, della sociologia, dell’antropologia, ecc. Tutti questilinguaggi sono caratterizzati da:

- grado di formalizzazione linguistica che risulta massimo nelle disciplinelogico-matematiche, minore nelle scienze naturali e minimo nelle scienze umane;

- un uso esclusivamente denotativo della lingua;- un lessico specifico, originale, costituito da un complesso organico di

termini univoci (cioè dotati da un unico significato), spesso coniati appositamente,talora rielaborati attraverso una ricodificazione dei significati dei termini dellalingua comune.

2. Linguaggi settoriali misti, cioè linguaggi che sfruttano i sottocodici di piùdiscipline settoriali specifiche. Sono i linguaggi utilizzati in campi di attivitàlargamente diffusi nella società contemporanea e molto importanti nell’ambitodella vita quotidiana: il linguaggio giornalistico, politico, sportivo o pubblicitario.Sono caratterizzati da:

Ramona LAZEA

312

- un lessico costituito dalla confluenza di elementi diversi che provengonoda sottocodici, cioè dai linguaggi settoriali di altre discipline

- utilizzo di termini ed espressioni che, connotative nella lingua comune oin linguaggi settoriali specifici, nell’ambito di un linguaggio settoriale misto sidesemantizzano, cioè perdono il loro significato originario e acquistano unsignificato tecnico convenzionale.

3. Linguaggi settoriali di professione o di mestiere come i linguaggi parlatiin passato da persone che esercitavano le stesse arti, o lo stesso mestiere (i pastoribergamaschi, i barcaioli veneziani) o linguaggi ancora oggi parlati dai tipografi, daicuochi e simili.

Questi linguaggi hanno, di solito, un’origine gergale e molti linguisti liconsiderano gerghi. Pur non essendo usati, come i gerghi veri e propri, in funzionecriptica, cioè per tenere segrete cognizioni e informazioni all’interno di undeterminato gruppo, essi vengono usati come strumento di unione e di distinzionedel gruppo rispetto ad altri.

BIBLIOGRAFIA

Berruto, G., Corso elementare di linguistica generale, Torino, UTET, 2001.Dardano, M., Trifone P., Grammatica italiana con nozioni di linguistica, Bologna,

Zanichelli, 1999.D’Achille, P. L’italiano contemporaneo, Bologna, il Mulino, 2003.Lepri, S., Medium e messaggio, il trattamento concettuale e linguistico

dell’informazione, Gutemberg, 2000.Serianni, L., Grammatica italiana, italiano comune e lingua letteraria, Torino,

UTET, 2001.Serianni, L., Italiani scritti, Bologna, il Mulino, 2003.

ABSTRACT

Specialized languages are language variations, different from one anotherand from ordinary language, especially at the lexical level. Equally designated bythe phrase „technical language”, they have their own functions and features and fallinto as many types as fields of activity, among which scientific and technicallanguage, jargon, and mixed languages.

313

VALOAREA OPTATIVĂ A VERBULUI MODALGERMAN SOLLEN ŞI CORESPONDENTELE SALE DE

TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Elena MARINESCU

I. Analiza semantică a valorii optative a verbului modal sollen

Heidolph/Flämig/Motsch (1981: 772) definesc propoziţiile optative dupăcum urmează:

„Wunschsätze drücken ihrer kommunikativen Intention nach aus, daß der(nicht reale) Sachverhalt, den sie beschreiben, etwas vom SprecherGewünschtes, Bestrebtes ist. Sie verbinden aber damit nicht dieAufforderung an den Hörer, den gewünschten Sachverhalt herbeizuführen.[…]”Printre mijloacele de exprimare a propoziţiilor optative majoritatea

gramaticilor germane amintesc în primul rând modul conjunctiv, apoiperformativele verbale explicite ca de ex. wünschen, iar dintre verbele modalemögen şi forma möchte (vezi Erben 1980: 113, Engel 1988: 66, Duden-Grammatik1995: 157, 159, 596). Nicăieri în aceste gramatici nu se face referire la funcţiaoptativă a verbului modal sollen. Totuşi, acesta ocupă un loc important înexprimarea propoziţiilor optative, servind drept înlocuitor al conjunctivului şioptativului (vezi Welke 1971a; 1971b).

Încă din 1962, Gerhard Kaufmann atrăgea atenţia asupra folosirii verbuluimodal sollen pentru a exprima o dorinţă, o urare sau o imprecaţie, un blestem:

„Das Modalverb SOLLEN begegnet uns in Sätzen, in denen der Sprechendeeine Verwünschung ausstößt. Dabei fordert er eine höhere Macht auf,Vernichtung zu senden oder zu strafen:Dafür soll ihn Gott strafen! Der Teufel soll dieses Pack holen! […]”(Kaufmann, 1962: 168)Glas (1984: 73) afirmă de asemenea că sollen poate fi folosit în propoziţii

optative, exprimând stări de fapt a căror realizare este dorită de vorbitor. Dorinţelevorbitorului nu se pot referi însă la stări de fapt simultane sau anterioaremomentului vorbirii, ci numai la unele posterioare acestuia. O propoziţie ca WennPeter endlich gesund wäre poate fi parafrazată prin Peter soll endlich gesundwerden!, dar nu şi o propoziţie de felul Wäre Peter doch damals dabei gewesen!(* Peter soll damals dabei gewesen sein!) (vezi Glas 1984: 74).

Sensul optativ al lui sollen nu este însă uşor de definit: pe de o parte elprezintă asemănări cu cel intenţional¹ şi directiv², pe de altă parte se deosebeşte deacestea. Glas (1984: 74) încearcă să diferenţieze funcţia optativă a verbului modal

Elena MARINESCU

314

de cea intenţională apelând la conceptele de „Ziel” („scop”) şi „Handlungsziel”(„scop al acţiunilor”):

„Es ist offensichtlich unmöglich, zu sagen, daß in Wunschsätzen einSachverhalt als Handlungsziel eines beabsichtigenden Aktanten qualifiziertwird. Denn die Sachverhalte, die durch den Infinitiv und seine Komplementebezeichnet werden, sind hier nicht als Handlungsziele qualifiziert, sie sindlediglich Zielvorstellungen, deren Wirklichwerden von dembeabsichtigenden Aktanten gewünscht wird: sie sind, kürzer gesagt, Ziele,nicht Handlungsziele. ”În ciuda explicaţiilor de mai sus, Glas nu reuşeşte însă să arate în ce constă

diferenţa semantică dintre sensul optativ şi cel intenţional al lui sollen, căci, într-o adoua definiţie, el include dorinţele în clasa intenţiilor, încercând să le delimiteze cuajutorul noţiunii de emfază:

„Im übrigen hat sollen in Wunschsätzen dieselbe Bedeutung wie inAbsichtsäußerungen, aber mit einer zusätzlichen emphatischenKomponente.” (Glas, 1984: 74)Carlo Milan (2001: 181) critică poziţia lui Glas, arătând că trăsătura

[+emfatic] nu este o condiţie suficientă pentru delimitarea celor două valorisemantice. El consideră că emfaza în propoziţiile optative trebuie înţeleasă caimplicatură conversaţională, care nu se realizează numai cu ajutorul intonaţiei, ci şiprin „dramatica conţinutului”.

O propoziţie ca Hoch leben soll unser verehrter Herr Bürgermeister! nuexprimă o intenţie, ci mai degrabă o cerinţă: dorinţele sunt cerinţe ale surseivolitive care nu pot fi însă realizate de aceasta. Ele presupun cel puţin oincapacitate parţială a acestei surse de a îndeplini starea de fapt dorită. Cu ajutorullui sollen vorbitorul îşi exprimă o dorinţă, arătând în acelaşi timp că nu poatecontribui cu nimic la realizarea ei. Tocmai pe evidenţierea acestei incapacităţi deacţiune se bazează componenta emfatică proprie propoziţiilor optative. Vorbitorulîşi exprimă doar speranţa că dorinţa sa se va împlini, fără a întreprinde însă nimicîn acest sens:(1) Clown sieht Merlin an, tiefe Enttäuschungen: […] Reich, vornehm und

spendabel, - ah, hättest du es mir nicht gesagt! Wenn wir schon nich an ihnrankommen, dann soll er arm und geizig sein! Da ist mir lieber. (TDML: 36)

Cu ajutorul verbului modal sollen pot fi exprimate atât urări cât şi imprecaţii,blesteme:(2) Hoch soll er leben, drei Mal hoch (Wahrig Wörterbuch der deutschen Sprache

1997: 850)(3) Dich soll doch der Teufel holen! (Wahrig Deutsches Wörterbuch 2000: 1166)

Caracteristică funcţiei optative a lui sollen este absenţa oricărui indiciureferitor la modalităţile de îndeplinire a dorinţelor instanţei volitive, care în acestcaz este vorbitorul. Dacă însă acesta furnizează informaţii clare despre realizareaunui anume scop de acţiune, arătând în ce fel se gândeşte să-l ducă la îndeplinire,atunci nu mai este vorba de propoziţii optative cu sollen, ci de aserţiuni despre

Valoarea optativă a verbului modal german sollen şi corespondentele sale de traducere...

315

intenţii sau cerinţe ale sursei volitive. În (4) verbul modal se referă la intenţiilevorbitorului, în (5) la cerinţe adresate de acesta altor persoane:(4) „Kann man ihn nicht ein bißchen hin und her tragen oder schaukeln?“ fragt

Pinneberg. „Ich glaube, ich habe mal gehört, das macht man, wenn kleineKinder schreien.”„Das fang nur an! sagt Lämmchen empört. […]„Aber vielleicht heute einmal, wo es sein erster Tag bei uns ist!” bittetPinneberg. „Er soll es doch nett haben bei uns!” (HFKM: 214)

(5) Parzivals Stimme: Gwain!Orgelouse: Wer ist es denn? Seht doch einmal vor die Tür. Mädchen hgehenhinaus.Sir Gwain: Ja! Holt ihn herein! Es soll keiner heute vor meiner Tür liegen,und wenn er mein schlimmster Feind wäre. (TDM: 262)

Exemplul următor pune clar în evidenţă diferenţa dintre faza dorinţelor şifaza realizării mentale a intenţiilor, a planurilor. Primul şi ultimul sollen se referă laintenţii, căci contextul extern furnizează detalii despre modul cum sursaintenţională Bastian plănuieşte să-l impresioneze pe prietenul său Atreiu, în timp ceal doilea sollen se referă numai la dorinţa lui Bastian de a se ivi o ocazie care să-ipermită atingerea scopului, lucru accentuat şi prin prezenţa performativuluiwünschen:(6) Aber Bastian wollte Atrejus uneingeschränkte Hochachtung gewinnen. Er

dachte lange nach. […] Und endlich fiel es ihm ein: Geschichte erfinden! […]Und gerade das war es, worauf er sich ganz besonders verstand.Atreju sollte sehen, daß er, Bastian, ein großer Dichter war!Er wünschte sich, daß sich so bald wie möglich eine Gelegenheit bieten sollte,es dem Freund zu beweisen. […] Zum Beispiel könnte es ein Dichterfest inAmarganth geben, bei dem Bastian alle in den Schatten stellen würde mitseinen Einfällen!Oder noch besser wäre es wenn alles, was er erzählen wollte, Wirklichkeitwürde! […]Atreju sollte Augen machen! (MEUG: 256)

Componenta volitivă proprie propoziţiilor optative poate fi accentuată prinprezenţa în contextul extern a unor verbe performative optative ca wollen,wünschen, „möchten”, begehren, sich sehnen.(7) Miranda: Gott steh mir bei! Mehr will ich nicht: einmal erkannt sein als Braut,

und wär’s auch nur zum Schein, einmal soll er zu meinen Füßen knien undschwören, daß es dieses Gesicht ist, […] das er liebt – mein Gesicht... (MFDJ:127)

(8) „Ich wünsche mir, daß ihr jetzt einschlaft, und wenn ihr morgen früh aufwacht,dann kriecht ihr aus euerer Hülle heraus und seid Schmetterlinge geworden.Ihr sollt bunt und lustig sein und nur noch lachen und Spaß machen!”(MEUG: 281)

Ca performative pot apărea de asemenea expresii nominale, substantive caWunsch, Verlangen, Erwartung:

Elena MARINESCU

316

(9) Ich bin aufgeregt; aber ich möchte es nicht sein, denn das ist nicht richtig. Ichwill wieder diese stille Hingerissenheit, das Gefühl dieses heftigen,unbenennbaren Dranges verspüren, wie früher, wenn ich vor meine Büchertrat. Der Wind der Wünsche, der aus den bunten Bücherrücken aufstieg, sollmich wieder erfassen, er soll den schweren, toten Bleiblock, der irgendwo inmir liegt, schmelzen […]; - er soll mir das verlorene Bereitsein meiner Jugendzurückbringen. Ich sitze und warte. (REWN: 158)

Dorinţele exprimate cu ajutorul verbului modal sollen reprezintă deci, dupăcum am afirmat mai sus, o categorie aparte de cerinţe, a căror structură internă este:(10) Instanţa modală (vorbitor) DOREŞTE P, cu specificarea că vorbitorul cere p,dar p nu este o cerinţă ce poate fi îndeplinită de vorbitor.

Ceea ce deosebeşte funcţia optativă a lui sollen de cea directivă este tocmaiabsenţa unui destinatar care să ducă la îndeplinire dorinţa exprimată. În cazulcererilor, sursa directivă se adresează unei persoane pe care o consideră capabilă şide la care aşteaptă să îndeplinească cererea respectivă. O excepţie în cazuldorinţelor o constituie totuşi situaţiile în care vorbitorul invocă o instanţăsupranaturală (Dumnezeu, diavolul) sau forţe ale naturii (trăznet) de la careaşteaptă într-un fel îndeplinirea dorinţelor sale. Spunem într-un fel, deoarece acesteinstanţe nu sunt în aceeaşi măsură destinatar al cererii ca în cazul lui sollendirectiv, vorbitorul manifestând numai dorinţa ca starea de fapt să fie îndeplinită:(11) TREVRIZENT [schlägt sich]: Ich muß mich schlagen, ich muß leiden. Gott

soll sich erbarmen. […] (TDM: 271)(12) Grusche: […] Großvater, mach auf, wir zahlen! Leise: Der Schlag soll dich

treffen. (BBKK: 492)Am afirmat deja că în majoritatea gramaticilor germane rolul cel mai

important în exprimarea propoziţiilor optative îi revine modului conjunctiv. Înarticolele sale Dienen Modalverben dem Ersatz des Konjunktivs? (1971a) şi DasSystem der Modalverben im Deutschen (1971b), Klaus Welke demonstrează căverbul modal sollen s-a dezvoltat ca un concurent serios al conjunctivului îndomeniul modal. Ca mijloc de redare a propoziţiilor optative, sollen îndeplineşte odublă funcţie: pe de o parte funcţionează ca înlocuitor al conjunctivului, care înexprimarea dorinţelor se dovedeşte o formă din ce în ce mai puţin productivă îngermana de astăzi. Acest lucru se poate observa din faptul că anumite dorinţeformulate de obicei cu ajutorul conjunctivului pot fi exprimate şi prin folosireaverbului modal sollen: în locul trainicelor structuri la conjunctiv Gott bewahre şiHol’...der Teufel apar expresii echivalente cu verbul sollen: Gott soll bewahren şiDer Teufel soll... holen.(13) Shen Te: […] Wenn du mich liebst, kannst du ihn nicht lieben.

Sun: Dann sollen ihn die drei Teufel holen […]! (BBGM: 176)(14) Beim zweiten Frühstück erkundigte sich Tonio Kröger, was vor sich gehe.

„Gäste”, sagte der Fischhändler, „Ausflügler und Ballgäste aus Helsingör!Ja, Gott soll uns bewahren, wir werden nicht schlafen können, diese Nacht!Es wird Tanz geben, Tanz und Musik, und man muß fürchten, daß das langedauert. […]” (TMTK: 329)


317

Verbul modal sollen poate servi ca înlocuitor şi al conjunctivului II înpropoziţii optative. Glas (1984: 74) arată că o propoziţie ca Wenn es mal endlichregnen würde! poate fi înlocuită cu Es soll doch mal endlich regnen!

Rolul lui sollen optativ nu este însă numai acela de a substitui conjunctivul,el reprezintă totodată şi un mijloc de exprimare a dorinţelor, complementaracestuia. Astfel, verbul modal se foloseşte mai ales în cazurile în care, datorităsuprapunerii formelor verbale ale conjunctivului şi imperativului, sensul optativs-ar putea pierde, fiind înlocuit de cel directiv:(15) „Ich werde dich lieb haben de unul directiv, sollen contribuind tocmai la

asigurarea acestui sens”, sagte Sabine, „und du sollst mich auch lieb haben.”(LIMAS-Corpus)Forma de conjunctiv Habe mich lieb – datorită asemănării sale cu

imperativul – ar putea bloca sensul optativ, îndreptând interpretarea către celdirectiv.

Observăm deci că verbul modal sollen, datorită sensului său intesional sărac,permite tipuri de predicaţii care nu ar putea fi realizate prin alte mijloace (ca de ex.conjunctivul).

II. Traducerea valorii optative a lui sollen în româneşte

Folosind metoda traducerii am extras pe baza analizei corpusului – constituitdin texte literare germane din secolul XX şi traducerile lor în limba română –echivalentele funcţionale folosite de traducători pentru redarea valorii optative averbului modal sollen în româneşte.

1. Unul dintre cele mai des folosite mijloace de traducere a lui sollen optativîn româneşte este modul conjunctiv. În limba română, conjunctivul prezent înpropoziţii principale poate avea valoarea modală de optativ – deosebit de frecventăîn limba vorbită în enunţuri exclamative (este o caracteristică a stilului oral) (veziIrimia 1997: 243) – exprimând o urare (Să fim sănătoşi!) (vezi Avram, 1997: 207),sau o imprecaţie, un blestem (Dracu să-i ia pe ciocoi!) (vezi Gramatica AcademieiI, 1966: 242). De multe ori în imprecaţii forma de conjunctiv poate relua uncondiţional-optativ: Fir-aţi ai dracului să fiţi! Cu anumite verbe, formele depersoana a treia singular şi plural ale prezentului conjunctiv pot fi folosite fărăconjuncţia să (Trăiască...; Trăsnească-l...).

Conjunctivul este folosit ca mijloc de traducere a lui sollen optativ atuncicând acesta exprimă o dorinţă, o urare sau un blestem:(16) (a) „Sikanda!”, sagte er leise in das Sturmgeheuel, „ich nehme Abschied von

dir. Nie wieder soll Unheil kommen durch einen, der dich gegen einenFreund zieht. Und niemand soll dich hier finden, ehe vergessen ist, wasdurch dich und mich geschah.” (MEUG: 371)

(b) – Sikanda, spuse el încetişor printre urletele furtunii, îmi iau pentrutotdeauna rămas-bun de la tine. Niciodată să nu se mai întâmple vreunrău prin cineva care te ridică împotriva unui prieten. Iar nimeni să nu te

Elena MARINESCU

318

găsească aici înainte ca tot ce s-a întâmplat prin tine şi prin mine să fiecomplet uitat. (p. 364)

(17) (a) Das Hochzeitslied für ärmere Leute:Bill Lawgen und Mary SyerWurden letzten Mittwoch Mann und Frau(Hoch sollen sie leben, hoch, hoch, hoch!) (BBDO: 60)

(b) Cântec de nuntă pentru oameni nevoiaşiBill Lawgen şi Mary SyerMiercurea trecută s-au însuratUra! Ura! Să trăiască! Ura! (p. 23)

(18) (a) Mutter Courage: […] Den Schweizerkas seh ich nicht mehr, und wo derEilif ist, das weiß Gott. Der Krieg soll verflucht sein. (BBMC: 67)

(b) Anna: […] Pe Schweizerkas nu-l mai văd niciodată. Eilif, numaiDumnezeu ştie pe unde e. Blestemat să fie războiul. (p. 74)

În următorul exemplu s-a folosit conjunctivul fără să pentru redarea urăriiexprimate cu ajutorul lui sollen, fiind vorba de persoana a treia singular a verbuluia trăi:(19) (a) Ein Mann, der vorher auf Geheiß seiner Frau gemurrt hatte, bekam ein

Gesicht wie Feuer, er rief erbittert: „Der König soll leben!” (HMVH:322)

(b) Un bărbat care murmurase mai înainte, îmboldit de nevastă-sa se făcuacum foc şi pară şi strigă înverşunat: „Trăiască regele!” (p. 244)

Uneori sollen apare ca element redundant în propoziţii subordonatecompletive directe dependente de un verb performativ din câmpul semantic aldorinţelor (wünschen). Şi în acest caz se foloseşte modul conujunctiv pentrutraducerea verbului modal german în româneşte, dar nu mai este vorba de aceeaşivaloare optativă a conjunctivului în propoziţii principale: (20) (a) Er wünschste sich, daß sich so bald wie möglich eine Gelegenheit bieten

sollte, es dem Freund zu beweisen. […] Zum Beispiel könnte es einDichterfest in Amarganth geben, bei dem Bastian alle in den Schattenstellen würde mit seinen Einfällen! Oder noch besser wäre es wennalles, was er erzählen wollte, Wirklichkeit würde! […] (MEUG: 256)

(b) Îşi dori să se ivească curând un prilej pentru a-i dovedi asta prietenuluisău. […] De pildă ar putea avea loc la Amarganth o sărbătoare a poezieila care Bastian să-i pună în umbră pe toţi prin invenţiile sale! Sau poatecă ar fi şi mai bine dacă tot ce avea să povestească urma să devinărealitate! […] (p. 251)

2. Modul condiţional-optativO altă posibilitate de redare a funcţiei optative a verbului modal sollen în

româneşte este reprezentată de formele de prezent ale modului condiţional-optativ.Optativul în limba română exprimă o acţiune dorită şi apare de obicei în

propoziţii principale, care sunt mai ales independente (Închinare-aş şi n-am cui/


319

Închinare-aş codrului). El poate fi întrebuinţat şi în imprecaţii (Mă blastemă: „Den-ai fi fost tu […]”) (vezi Gramatica Academiei I, 1966: 221).

Prezentul condiţionalului-optativ poate fi folosit şi cu forme inverse, în careauxiliarul este postpus, iar infinitivul apare cu vechea sa formă lungă: dormire-ai;dacă însă între infinitiv şi auxiliar se intercalează un pronume neaccentuat,infinitivul are forma sa obişnuită scurtă: auzi-l-aş. Aceste forme inverse apar rar înlimba literară contemporană, exclusiv în propoziţii principale şi aproape numai înurări şi imprecaţii (vezi Avram, 1997: 237)

Exemplele corpusului nostru arată că formele de prezent ale optativuluiredau sensul optativ al lui sollen mai ales în imprecaţii:(21) (a) Am liebsten schicke ich Guise, damit er sich von Navarra schlagen läßt;

aber der ist leider schlau. Er geht lieber und vertreibt die Deutschen, ihnsoll der Teufel holen. (HMJH: 590)

(b) Cu mai mare plăcere l-aş trimite pe Guise, ca să fie bătut de Navarra, dardin păcate Guise e viclean. Preferă să se ducă să-i alunge pe germani,lua-l-ar dracu! (p. 503)

(22) (a) Er steigt hinauf bis in die gewaltige Baumkrone.Der Teufel: Verdorren soll der Baum! (TDM: 43)

(b) Se caţără până la coroana cea uriaşăDiavolul: Usca-s-ar blestematul ăsta de copac! (p. 31)

3. La traducerea funcţiei optative a verbului modal sollen în româneşte potparticipa şi verbe performative din câmpul semantic al dorinţelor ca a dori, a vrea,a prefera + conjunctiv. Uneori şi în textul german apar astfel de performative, lacare sollen se raportează anaforic sau cataforic.(23) (a) […] und meine Frau, nun, ich habe sie sehr gern gehabt, hab sie noch

gern, und es soll ihr kein Leid geschehen, so lange ich lebe – aberverliebt war ich nicht in sie […]. (HBGD: 371)

(b) […] Pe nevastă-mea..., ei, am plăcut-o, o mai plac şi acum şi n-aş vreasă i se întâmple cvea rău cât timp trăiesc. Dar n-am fost îndrăgostit deea. (p. 355)

(24) (a) Clown sieht Merlin an, tiefe Enttäuschungen: […] Reich, vornehm undspendabel, - ach, hättest du es mir nicht gesagt! Wenn wir schon nich anihn rankommen, dann soll er arm und geizig sein! Das ist mir lieber.(TDML: 36)

(b) Clovnul îl priveşte pe Merlin, e profund dezamăgit: Bogat, distins,darnic, of, mai bine nu-mi spuneai! Dacă tot nu putem să-l mulgem,prefer să fie sărac şi zgârcit. (p. 26)

3. Concluzii

Deşi ignorat de majoritatea gramaticilor germane, verbul modal germansollen joacă un rol important în exprimarea propoziţiilor optative, cu ajutorul săufiind redate dorinţe ale subiectului vorbitor în legătură cu anumite stări de fapt.

Elena MARINESCU

320

Specificul valorii optative a lui sollen constă pe de o parte în absenţa oricăruiindiciu referitor la modalităţile de îndeplinire a dorinţelor vorbitorului (fapt care odeosebeşte de valoarea intenţională), iar pe de altă parte în absenţa unui destinatarcare să ducă la îndeplinire dorinţa exprimată (ceea ce o deosebeşte de valoareadirectivă).

Atunci când cu ajutorul lui sollen optativ este exprimată o dorinţă, o uraresau un blestem se folosesc în limba română ca echivalenţe de traducereconjunctivul cu valoare optativă şi condiţionalul optativ. O a treia posibilitate estereprezentată de expresii lexicale performative din câmpul semantic al dorinţelor caa dori, a vrea, a prefera + conjunctiv.

NOTE

¹ Propoziţiile cu sollen intenţional exprimă intenţii, planuri, proiecte ale unui instanţe modale, fiindcaracterizate de următoarea structură internă: (25) Instanţa modală INTENŢIONEAZĂ P,unde există un predicat cu două argumente, unul pentru instanţa modală intenţională şi unulpentru starea de fapt p intenţionată. Verbul modal sollen califică starea de fapt ca scop alacţiunilor acestei surse sau instanţe modale. În această funcţie semantică, sollen se defineşteprin raportarea la conceptul de voinţă umană. Voinţa nu se îndreaptă însă sub forma uneicerinţe către altcineva cu scopul de a-l determina să facă ceva, ci mai degrabă rămâne în eaînsăşi, ca act volitiv interior.

² Funcţia directivă a lui sollen include situaţiile în care verbul modal exprimă obligaţii, cerinţe,aşteptări, însărcinări din partea unei surse modale volitive, pe care o numim directivă,adresate unui destinatar. Cu ajutorul lui sollen starea de fapt este calificată ca cerinţă a surseidirective, ca act de limbaj al acesteia. Structura internă a unor astfel de enunţuri este: (26)Instanţa modală CERE P de la D, unde există un predicat cu trei argumente: unul pentruinstanţa modală directivă, unul pentru destinatarul cererii D şi al treilea pentru starea de faptcerută p.

BIBLIOGRAFIE

*** Duden Grammatik. Grammatik der deutschen Gegewartssprache Bd. 4,Leipzig, Dudenverlag, 1995.

*** Gramatica limbii române, Bucureşti, Editura Academiei, 1966.*** Wahrig Deutsches Wörterbuch, 2000.*** Wahrig Wörterbuch der deutscehn Sprache, 1997.Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, Bucureşti, Humanitas, 1997.Bech, Gunnar, „Das semantische System der deutschen Modalverba“, în Travaux

du Cercle Linguistique de Copenhague, 4, 1949, pp. 3-46.Engel, Ulrich, Deutsche Grammatik, Heidelberg, Groos, 1988.Erben, Johannes, Deutsche Grammatik. Ein Abriß, München, Hueber, 1980.Glas, Reinhold, Sollen im heutigen Deutsch: Bedeutung und Gebrauch in der

Schriftsprache, Tübingen, Narr, 1984.Heidolph, Karl E. /Flämig, Walter / Mosch, Wolfgang, Grundzüge einer deutschen

Grammatik, Berlin, Akademie Verlag, 1981.Helbig, Gerhard/Buscha, Joachim, Deutsche Grammatik. Ein Handbuch für den

Deutschunterricht, 9. Aufl. Leipzig, VEB Verlag Enzyklopädie, 1986.


321

Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Iaşi, Polirom, 1997.Kaufmann, Gerhard, „Der Gebrauch der Modalverben sollen, müssen und wollen“,

în Deutschunterricht für Ausländer, 12, 1962, pp. 154-172.Milan, Carlo, Modalverben und Modalität. Eine kontrastive Untersuchung

Deutsch-Italienisch, Tübingen, Niemeyer, 2001.Welke, Klaus, „Das System der Modalverben im Deutschen“, în Probleme der

Sprachwissenschaft, Paris, Mouton, 1971a, pp. 290-297.Welke, Klaus, „Dienen die Modalverben der Umschreibung des Konjunktivs?“, în

Probleme der Sprachwissenschaft, Paris,Mouton, 1971b, pp. 298-304.Welke, Klaus, Untersuchungen zum System der Modalverben in der deutschen

Sprache der Gegenwart, Berlin, Akademie-Verlag, 1965.

ABSTRACT

The purpose of this paper is twofold: to give a semantic description ofconditional (optative) functions of the modal verb sollen, and to presentpossibilities of translating this modal verb into Romanian. The modal verb sollenhas a well-established position in expressing conditional (optative) sentences, and,generally speaking, being used as a competitive form of the subjunctive. Thespecific feature of the semantics of sollen, consists, on the one hand, in its partialinability of action on the part of the person who expresses a wish – he cannotspecify anything essential about the modalities of its fulfilment –, on the otherhand, in disregarding an actant that could grant the expressed wish. This semanticvariant of the verb sollen can be rendered in Romanian especially by means of theverbal moods – the subjunctive and conditional-optative, as well as by the verbalperformatives, such as a dori (‘wish’), a vrea (‘want’), a prefera (‘prefer’).

322

DEIXISUL SOCIAL ÎN ENGLEZĂ ŞI ROMÂNĂ

Loredana MARTIN

1. Cunoscând faptul că analiza deixisului nu reprezintă o preocupare actualăa lingvisticii, apelăm la aspectele teoretice relativ noi prezentate de S. Levinson,care, în 1983 în cartea numită Pragmatics, alătura actelor verbale şi deixisul, acestafiind „un aspect fundamental al organizării pragmatice a discursului”. Există douăorientări importante în studiul deixisului: pe de o parte studiile americane care au labază cercetările lui J. Bar-Hillel şi, pe de altă parte, studiile europene datorate lui E.Benveniste. J. Bar-Hillel denumeşte deicticele „expresii indexice”, în timp ce E.Benveniste vorbeşte despre natura pronumelor şi despre persoană.

În această lucrare ne-am propus să prezentăm aspecte generale ale deixisuluisocial din engleză şi română, cum se realizează deixisul social în cele două limbi şi,bineînţeles, care sunt asemănările şi deosebirile. Astfel, vom încerca să schiţăm ocomparaţie între ele folosind metoda contrastivă. Chiar dacă limbile română şiengleză nu sunt înrudite, problema deixisului există în ambele limbi, deoarecedeicticele sunt universalii pragmatice. Deixisul desemnează „ansamblulmodalităţilor de expresie care asigură ancorarea mesajului lingvistic (enunţ) însituaţia de comunicare în care este produs”¹.

2. Deixisul este un fenomen lingvistic universal. Fenomenul deixis fixeazărostirea în mediul fizic (deixisul temporal şi spaţial) şi în mediul social (deixisulsocial care include şi deixisul personal şi pe cel atitudinal). S. Levison este cel careadaugă celor trei tipuri de deixis: personal, spaţial (local) şi temporal şi alte douătipuri: discursiv (textual) şi deixis social. În Gramatica limbii române, vol. II,Enunţul, deixisul social e definit astfel: „codifică reprezentarea în enunţ adistincţiilor sociale convenţionalizate, privitoare la poziţia relativă a locutorului şi adestinatarului, a locutorului şi a persoanei la care face referire; tipul de context încare are loc comunicarea”. Ch. Fillmore a observat pentru prima dată existenţa unuiastfel de tip de deixis, care prezintă aspecte sociale ale situaţiei de comunicare.Deixisul social reprezintă codificarea distincţiilor sociale care sunt relative cuprivire la rolul participanţilor, codificarea aspectelor sociale ale relaţiei dintrelocutor şi alocutor(i) sau dintre locutor şi referent.

Cuvintele şi expresiile deictice sociale tipice includ formele pronominale depoliteţe, expresiile morfologice de deferenţă (afixe, itemi lexicali), formele decitare, convocare, chemare în instanţă, vocativele, titlurile de adresare, dar şi câtevatrăsături ale realizării acordului predicatului cu subiectul sau al determinanţiloradjectivali cu cuvintele determinate. Este clar că deixisul social vizează în principalpoliteţea în interacţiunea socială. Un exemplu deseori citat este pronumele dinfranceză tu şi vous, prima formă face referire la interlocutorul de persoana a II-a, întimp ce vous este o modalitate politicoasă sau indirectă de a te referi la

Deixisul social în engleză şi română

323

interlocutorul de persoana a II-a. Deixisul social include astfel atât deixisulpersonal cât şi deixisul atitudinal.

Diferenţe dintre cultura română şi cultura engleză se manifestă şi la nivel delimbă. Deicticele sociale reprezintă doar un aspect din aceste diferenţe. Conceptulpragmatic de „a fi politicos” înseamnă a ţine seama de interlocutor, a aveasentimentul unei responsabilităţi faţă de interlocutor în tot cursul interacţiuniiverbale. Comunicarea verbală presupune şi îndeplinirea unor ţinte de ordin social.Se consideră că lingviştii P. Brown şi S. Levinson au realizat cea mai bună teoriepragmatică a politeţii.

În contrast cu limba română, limba engleză acordă o importanţă deosebităindividualismului. În limba română pentru interlocutor există trei trepte alepoliteţii: tu = colocvial, dumneata = mediu şi dumneavoastră = politicos.Locutorul este cel care evaluează situaţia comunicării şi alege elementul potrivitfiecărei situaţii concrete. După cum ştim limba română are un bogat sistem depronume de politeţe. La persoana a II-a distingem două grade de politeţe: tu –dumneata – dumneavoastră. Această organizare a fost foarte puternică şi s-acreat o treaptă de politeţe şi pentru persoana a III-a: el-dânsul-dumnealui. Alăturide el/ei, ea/ele, limba română foloseşte cu nuanţă de politeţe pronumele personaldânsul/dânşii, dânsa/dânsele. Spre deosebire de limba română, limba englezăfoloseşte pronumele personal „you”. Preferinţa pentru pronumele „tu” semanifestă la radio, televiziune, în interviuri, sub influenţa modelului englezesc.Această preferinţă a fost observată de Valeria Guţu Romalo: „abandonareacvasigenerală, cel puţin de către generaţiile tinere, a termenului mediu din sistemulpronominal de adresare”².

Cele mai importante expresii de codificare socială sunt formele de adresare.Liliana Ionescu Ruxăndoiu în Conversaţia: structuri şi strategii; sugestii pentru opragmatică a românei vorbite, afirmă că textele dialectale româneşti au o serie decaracteristici în privinţa exprimării deferenţei (Ionescu-Ruxăndoiu, 1999: 90).Referirea deferentă la alocutor se realizează prin structura dumneata + verb lasingular, care semnalează relaţia cu un interlocutor aflat intr-o poziţie desuperioritate socială: pacient → medic: „Păi dumneata nu mi-ai spus că-ifh’icatul!” (Ionescu-Ruxăndoiu, 1999, p. 90). Pe lângă structura cu verb la singularne întâlnim şi cu structura dumneavoastră + verb la plural: ţăran → propietar:„mai bine-m das şi mie nişte liemne, că tot avez dumnevuastră păduri” (Ionescu-Ruxăndoiu, 1999: 91). De obicei se reflectă clar relaţia dumneavoastră / voi şidumneata / tu.

Există numeroase forme regionale, iar în limbajul familiar apar adeseadiminutive: tălică, mătălică, mătăluţă. Diferenţa de vârstă acţionează ca selectoral formelor deferenţei. Astfel, cei tineri se adresează celor mai în vârstă prin formamata/tălică (cu diversele variante amintite mai sus): „da matale nu vezi că nu pot”în relaţia fiu – tată. Pronumele matale este uneori şi un indice al superiorităţii îngeneral. Formele de adresare prin vocativul domnule / doamnă singur sau însoţitde numele funcţiei sau de (pre)numele destinatarului indică faptul că interlocutorulare o poziţie socială superioară. În privinţa adresării observăm, de asemenea, că

Loredana MARTIN

324

prenumele nu poate fi folosit singur de către un locutor mai tânăr către uninterlocutor mai în vârstă; acest lucru este permis numai celui mai vârstnic.

În cazul comunicării tânăr – bătrân, româna utilizeză termeni de adresarespecializaţi pentru diferite raporturi sociale, atât pentru persoane înrudite, cât şipentru persoane neînrudite (nene, nea, neică, ţaţă, ţăţică, gagă, matuşă, leliţă,dadă ş.a.).

În limba româna există formule de adresare inversă: folosirea de cătreadulţi pentru propriii lor copii sau pentru persoane mai tinere a unor formespecifice adresării copiilor către părinţii lor: mămăică, mami, bădiţă, surioară ş.a.Limba română cunoaşte formule protocolare specializate pentru persoane cuanumite poziţii sociale sau profesionale (Excelenţa Sa, Majestatea Voastră ş.a.).Alteori, locutorul utilizează formule de adresare din alte limbi (madam, papa,mister, miss ş.a.).

Vocativul este şi el marcă de identificare a interlocutorului şi indirect alocutorului. Vocativele sunt însoţite, adesea, de interjecţii (mă, bă, bre, fă).Acestea pot apărea şi singure, ultimele două incluzând şi informaţii despre sexulinterlocutorului.

În limba engleză formele de adresare sunt: Mr., Mrs., Miss şi Ms.; ele sefolosesc cu numele de familie sau cu numele întreg: Mr. (John) Patrick – niciodatănu vom spune Mr. John; Miss (Eliza) Bennet, Professor (Henry) Doolittle sau Dr.Jones. Expresia „young lady” stă singură: „Will you introduce me the younglady?”. Sir şi lady sunt urmate de numele de familie numai dacă acea persoană areun titlu de nobleţe: Sir Winston. Gentleman şi madam se folosesc singure. Încomparaţie cu limba română unde spunem dna şi dl Carter, în limba englezăspunem Mr. şi Mrs. Carter. Titlurile ştiinţifice, titlurile de nobleţe nu suntprecedate de Mr. şi Mrs.: „Good afternoon, professor!” ≠ „Bună ziua, domnuleprofesor!”. Pentru a evita posibilele confuzii, se înlocuiesc aceste titulaturi cusir/madam sau lady/miss.

În engleză formele de adresare sunt variate, de exemplu pentru titlurileclerice există forme de adresare precum: pope – Your Holiness; cardinal – YourExcellency; archbishop – Your Grace; bishop – Your Eminence; priest –Father sau altele: king/queen – Your Majesty; prince/princess – YourHighness; Your Grace, Your Honor. Aceste forme există şi în limba română, darunele sunt mai slab reprezentate: Majestatea Voastră, Înălţimea Voastră, SfinţiaVoastră etc.

Deixisul social are mărci similare cu deixisul peronal: desemnându-şi uninterlocutor, emiţătorul caracterizează implicit prin forma aleasă natura relaţiei cuacesta. În realitatea comunicării, realizarea lingvistică a celor două tipuri de deixiseste solidară.

Există două tipuri de deixis social: deixis social absolut şi deixis socialrelaţional. Deixisul social absolut face referire la o caracteristică socială areferentului (în special o persoană) neacordând atenţie la poziţia relativă dintrereferenţi. De obicei deixisul social absolut se exprimă prin diferite forme de

Deixisul social în engleză şi română

325

adresare. Forma de adresare nu va include nicio comparaţie a poziţiei sociale dintrelocutor şi alocutor: Mr. President/Domnule Preşedinte, Your Honor.

Deixisul social relaţional face referire la relaţia socială dintre vorbitor şiinterlocutor sau alt referent din contextul extralingvistic. Aici putem da ca exemplustadiile limbajului diferitelor limbi care depind de statutul relativ al emiţătorului şireceptorului.

Coordonatele deictice sociale nu sunt deplasabile decât în discursul reprodusprin vorbire directă şi, parţial, în discursul indirect liber: „Doamnă doctor, Vasilemi-a spus textual: Pentru dumneavoastră eu am tot respectul, dar pe aia să nu-ovăd în ochi!”; „Doamnă doctor, Vasile mi-a spus că pentru mine el are totrespectul, dar pe dumneavoastră nu vrea să vă mai vadă în ochi”³.

3. Deixisul social în engleză şi română codifică distincţiile sociale privitoarela poziţia relativă a locutorului şi a destinatarului, a locutorului şi a persoanei lacare face referire, dar şi tipul de context social în care are loc comunicarea.

Articolul de faţă a încearcat să analizeze contrastiv aspectele deixisuluisocial în engleză şi română. Accentul s-a pus pe formele de adresare şi s-a ajuns laconcluzia că româna are o varietate de forme de adresare, dar şi engleza, mai alespentru titlurile de nobleţe. Numele comune desemnând relaţii de rudenie, deserviciu ori de vecinătate se încadrează în categoria deicticelor sociale referenţiale.Participanţii la conversaţie pot comunica de pe poziţia de emiţător cu scopuricomunicative personale sau de pe poziţia unui rol social (medic-pacient, profesor-elev, angajat-director). Acest rol social reglează formele de adresare şi leconstrânge. Intre locutor şi alocutor(i) apar diferenţe privind gradul de cunoaşterereciprocă şi de intimitate. Pentru toate aceste situaţii de comunicare intervineselecţia formelor potrivite de adresare, alegerea lexicală potrivită, apar clişeeverbale. Toate aceste aspecte intră în categoria deixisului social.

NOTE

¹ *** Gramatica limbii române, II, Enunţul, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005, p. 653.² Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972, p. 89.³ *** Gramatica limbii române, II, Enunţul, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005, p. 654.

BIBLIOGRAFIE

*** Gramatica Limbii Române, vol. II, Enunţul, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 2005.

Bar-Hillel, Y., „Indexical Expressions”, în Mind, 1954, nr. 63, pp. 359-379.Brown, P., Levison, S., „Universals in Language Usage. Politeness Phenomena”, în

E.N. Goody (ed.), Questions and Politeness. Strategies in Social Interaction,Cambridge, Cambridge University Press, 1978, pp. 56-289.

Fillmore, Ch., „Pragmatics and the Description of Discourse”, în P. Cole (ed.),Radical Pragmatics, New York, Academic Press, 1981, pp. 143-166.

Guţu Romalo, Valeria., Corectitudine şi greşeală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,1972.

Loredana MARTIN

326

Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Conversaţia: structuri şi strategii; sugestii pentru opragmatică a românei vorbite, ediţia a II-a (revăzută), Bucureşti, EdituraAll, 1999.

Levinson, S.C., Pragmatics, Cambridge, Cambridge University Press, 1983.

ABSTRACT

The paper focuses on general aspects of English and Romanian social deixis,on the linguistic encodings of social deixis in English and Romanian, as well as onthe similarities and differences. Therefore we shall try to discuss them usingcontrastive analysis. Even if the English and Romanian languages are not related,deixis exists in both languages, because deictic elements are pragmatic universals.

Social deixis is reference to the social characteristics of, or distinctionsbetween, the participants or referents in a speech event. There are two types ofsocial deixis: absolute deixis and relational deixis. Absolute social deixis is deicticreference to some social characteristic of a referent (especially a person) apart fromany relative ranking of referents. Usually, absolute social deixis is expressed incertain forms of address. The forms of address will include no comparison of theranking of the speaker and addressee: Mr. President, Your Honor. Relational socialdeixis is deictic reference to a social relationship between the speaker and anaddressee, or other referent in the extra linguistic context. Here we could give as anexample the registers in different languages that depend on the relative status of thespeaker and addressee.

327

ENGLISH PLACE-NAMES OF FRENCH ORIGIN

Victor OLARU

The number of place-names of French origin is comparatively small whencompared to the vast number of names of English origin. Some of thesedistinctively French names-many are those of monasteries and castles- have, nodoubt, been transferred directly from names with identical origins in France itself.It is, of course, impossible always to be sure that this is the case. Certainly,Blachland (Nb) „white, bare glade”, Freemantle (Ha) literally „cold cloak”, adescriptive name given to a forest, Grosmont (NRY) „big hill”, Kirmond le Mire(L) „goat hill”, originally identical with the French Chevremont, Montacute (So)„pointed hill”, with the modern name in a Latinized form, Richmond (NRY, WRY)„strong hill”, and Beamond End (Bd), Beaumont (Cu, Ess, Hrt, La, Lei) „beautifulhill” all have their parallels in France. In fact, we know that the priory of Grosmont(WRY) was named from its mother house near Limoges and that Marmont (C), ofuncertain etymology, took its name from Marmande (Lot et Garonne). In mostcases no doubt the name was equally appropriate to the English place, as with someof the Beaumonts and with Richmond (NRY), a name given to the castle, builtshortly after the Norman Conquest, on a site above the River Swale. Richmond(Sr), on the other hand, was named by Henry VII from his earldom of Richmond,when he rebuilt the palace at a place formerly called Sheen, which had been burneddown in 1501, though the meaning would accurately describe Richmond Hill.Ridgmont (Bd, ERY) „red hill” may well have been named from Rougemont inFrance and the name of the Bedfordshire place at any rate was appropriate enough,for the sandstone there has a reddish colour. Mountsorrel (Lei) „sorrel-colouredhill” is presumably identical with the French Mont-sorel, but was no doubt namedfrom the pinkish granite there. Similarly Egremont (Cu) is identical withAigremont in France and „sharp-pointed hill” is certainly as topographicallyappropriate for the Cumberland Castle as it is for the French places. Cause (Sa), onthe other hand, is said to have been named from Caux in Normandy, which wasprobably the home of the Norman family which held the Shropshire place after theConquest.

Many French place-names in England have as first element the word bel orbeau „beautiful, fine”, presumably with reference to the place or to the sceneryaround. Among the numerous names containing one or other of these words areBeachy Head (Sx), with Head added later, and Beauchief (WRY, but formerly inDb) „fine headland”; Beadlow (Bd). Beaulieu (Ha), Bewdley (Wo) and Bewley(Du, We) „beautiful, fine place”; Beamish (Du) „fine mansion”; Bear Park (Du),Beaurepaire (Ha) and Belper (Db) „beautiful, fine retreat”, the latter later replacingan earlier Bradley, which was subsequently lost; Beaufront Castle (Nb) „fine

Victor OLARU

328

brow”; Beauvale (Nt) „beautiful valley”; Belasis (Du), Bellasis (Du, Nb), Bellasize(ERY) and Belsize (Hrt, MX, Nth) „beautiful, fine seat”; Belvoir (Lei) „beautifulview”; and Butterby (Du) „beautiful find”. An especially interesting name with afirst element bel is Belgrave (Lei), recorded as Merdegrave „martens” grove or pit'in Domesday Book. Merde- seems to have been associated with Old French merde„filth”, and by about 1135 had been replaced by French bel, presumably forreasons of euphony.

Occasionally, the French name given to a monastery has a religioussignificance, as in Dieulacres (St) „may God increase it” and Gracedieu (Lei)„grace of God”. Comparable to these are Mount Grace (NRY) and St. Michael'sMount (Co), no doubt named from its mother house of Mont-St.-Michel in France.Haltemprise (ERY) „great enterprise” is the name given to the priory there. Thepriory had been founded at nearby Cottingham but was moved a year or two laterto a site at Newton and given the new name Haltemprise, Newton itself beingsubsequently lost. Similarly, there is Landieu (Du) „glade of God”, and Vaudey (L)„valley of God”. Rewley Abbey (O) „royal place”, however, commemorates itsfoundation on land which had belonged to Richard, brother of Henry III.

French names occasionally refer to some natural or artificial feature. So,Boulge (Sf) denotes „uncultivated land covered with heather”, Bruera (Ch),Temple Bruer (L) and Bruern (O) „heath”, Cowdray Park (Sx) „hazel copse”,Kearsney (K) „place where cress grows”, Salcey Forest (Nth-Bk) „place aboundingin willows”. Caidge (Ess) means „enclosed piece of land” and Malpas (Ch) „bad,i.e difficult, passage”. The Prae (Hrt) is „the meadow” and the same word, withFrench de la „of the” prefixed is found in Delapre Abbey (Nth).

Devizes (W) represents the plural of Old French devise „boundary” and the12th century castle there was built on the boundary between two hundreds. Pleshey(Ess) and the identical Plessey (Nb) are derived from Old French plessis „enclosuremade with interlaced fencing”, the source of Plessis-les-Tours in France. The Essexname dates from about 1100 and was given to the castle built by Geoffrey deMandeville.

A particularly interesting name is Pontefract (WRY) „broken bridge”. Thisarose when a Priory of Cluniac monks was founded at a place earlier called Kirkby.Pontefract is found in early references in both a Latin and an Anglo-Norman form.The Latin is Ponsfractus, in the accusative Pontemfractum and in the genitivePontisfmctis. Early French spellings include Pontefrayth, Pontefrayth, Pontefreitand Pontefret. What is very unusual about the name is that the modern written formis derived from the documentary Latin ones, while the local pronunciations,Pomfret, Pumfrit, have developed from the Anglo-Norman, with spellings in -m-dating from at least the mid-15th century. It is clear from this that the Anglo-Norman form of the name was the one in use in the locality.

The French diminutive suffix -et was occasionally added to an older name,as in Claret Hall (Ess) „little Clare” from the nearby Clare (Sf), the meaning ofwhich is uncertain. Cricket (So) means „little Cruc”, from a lost Celtic name

English place-names of french origin

329

identical with Crich (Db) „hill”, and Hampnett (Gl, Sx) „little Hampton”, the oldername, now also lost, meaning „at the high farm, village”.

It would appear that the forms of some earlier Old English and Scandinavianplace-names have been influenced by French. In a few cases a part of the earliername has been replaced by a French word. For example, OFr mond 'hill' hasapparently replaced OE muda 'mouth' in Jesmond (Nb), formerly Gesemuthe'mouth of Ouse Burn' with spellings in -mond from at least 1414; ON mot'confluence' in Beckermonds (WRY) 'confluence of streams', and OE mot with asimilar meaning, in Eamont (Cu) 'junction of streams', with forms in mont firstnoted in 1558. The commonest alternation is that of French ville for OEfeld 'openland', especially in the South and West, in names like Clanville (Ha, So) 'clean (i.e.free of weeds) open land', Longville (Sa) 'long open land', and Enville (St) 'levelopen land'. It is thought that in these names the/of/eW was voiced to v and then theword was associated with ville. A late substitution of ville for OE wella 'spring' hastaken place in Wyeville (L) 'spring with a pagan shrine'. In at least one instance,however, Caldew (Cu) 'cold river', OE ea 'river, stream' was replaced by OFr ewe,'water', for a spelling Caldeu has been noted as early as 1189. In the fens ofCambridgeshire and Lincolnshire some river-names derived from ea are today speltEau, as in Old South Eau. The local pronunciation of Eau rhymes with bee and themodern forms are simply pseudo-French ones. It may be noted here that there areno early English place-names derived from ville, such names as Coalville (Lei) andIronville (Db) being 19th century formations.

For a long time it was believed that the spelling and pronunciation of somepre-Conquest place-names had been influenced by Anglo-Norman scribes using alanguage and sound-system which was unfamiliar. As a result, it was believed thatthey tended to substitute the nearest sounds in their own language for English ones.It has always been recognized that it is not easy to distinguish sound-substitutionsof this kind from those which are the result of dialectal developments in Englishitself. Very recently the influence attributed to Anglo-Norman has been challenged,partly because such influence is found only in the forms of place-names, not inthose of personal names or in the ordinary vocabulary, and partly because suchmodifications could well have arisen spontaneously in rapid and casual speech. Inother words, they may be the result of native English linguistic tendencies and havelittle to do with Anglo-Norman influence itself.

Examples of the various changes thought to have been due to Anglo-Normaninfluence follow, but it must be clearly understood that some are now much betterexplained as being sporadic developments due to local English conditions whichvaried from area to area and place to place. As a result these changes affect somebut not all place-names derived from the same element.

Firstly, some names containing OE ceaster 'Roman station' in which the c-had the sound represented by modern English ch-, have modern forms in c butpronounced s, as in Cirencester (Gl), Gloucester, Leicester; Worcester, as well asAlcester (Wa), Frocester (Gl), Towcester (Nth) and Wroxeter (Sa), in which xstands for ks. A similar development is to be seen in Cerne (Do), instead of Cherne,

Victor OLARU

330

and in Cippenham (Bk), perhaps 'homestead of the dependents of Cippa', ascompared with the etymologically identical Chippenham (C), as well as in Diss(Nf) 'ditch' and Chatteris (C), in which OE ric 'stream' was probably added to aCeltic name meaning 'wood'.

Then there are sporadic examples of an initial T- for an etymological Th- insuch names as Tingrith (Bd) 'stream where meetings are held', Turville (Bk),identical with Therfield (Hrt) 'dry open land', Turnworth (Do) 'enclosure wherethorn-bushes grow', as well as Tarleton (L), Turton (La) and Turweston (Bk), inwhich OE tun 'village, estate' is compounded with the Scandinavian personalnames araldr, bori and f urfastr respectively. Scandinavian personal names aresimilarly found in Torworth (Nt) ' porQr's enclosure' and Torisholme (La) 'boraldr'sisland of land'. Spellings in Th- and T- occur in the early forms of all these names,and it is interesting to speculate on the change when the first element in five ofthem is a Scandinavian personal name in b-. No satisfactory explanation has as yetbeen offered, however.

Further, in at least three names an earlier OE G- before e or i, pronounced yas in yet, has been replaced by i-, pronounced as in/urfge. Modern J- survives inJarrow (Du) and Jesmond (Nb) and in Jevington (Sx) 'farm, village, estate ofGe(o)ffa's dependents', but occasional forms in J- occur in other names originallywith initial Ge- or Gi-, though none of these has survived to the present-day. In twonames, Nottingham, earlier Snotengahdm, already discussed, and Trafford (La)from OE Strcetford 'ford carrying a Roman road', the original initial S- has beenlost before a following consonant. The substitution of J- and the loss of S- have inthe past been attributed to Anglo-Norman influence. Whether this is so, or whetherthey are due to some as yet unidentified developments in English itself can only bea matter of conjecture. The same is so with the replacement of r by 1 in the formsof Salisbury (W), which has numerous early spellings in Saresbury, as well as thatof r for n in Durham, earlier Dunholm, a hybrid English-Scandinavian name. Afurther change which has been traditionally explained as due to a phoneticdevelopment in Anglo-Norman is the diphthongization of a to au when followed byn. Such spellings survive in Saunton (D), identical with Santon (Cu, L, Nf), andStaunton (Gl, He, Lei, Nt, So, Wo) with the common Stanton, each discussedelsewhere. Similarly we have Raunds (Nth) 'at the slopes or borders' instead ofRands, though the local pronunciation, as in the name of the marble, Ranee Rag,quarried there, rhymes with Standard English dance; that is without the diphthong.In Nottinghamshire there is Saundby, instead of Sandby, 'Sandi's village, estate'and in Somerset, Taunton, earlier Tantun 'estate on the R. Tone'. Braunston (Nth,R) and Braunstone (Lei) are identical in origin with Brandeston (Sf), Brandiston(Nf) and Branston (Lei, St) 'Brant's village, estate'. Whether this development, too,has some alternative explanation is at present quite uncertain. It is clear that a gooddeal of research is needed before a firm conclusion can be reached.

Without a doubt some villages which exist today did not come into existenceuntil after the Norman Conquest. These include a fair number which include apersonal name not in use here till after the Conquest itself. After 1066 radical


331

changes took place in the type of personal name used in England. Old Englishnames continued in use for some time, indeed a few have had a continuous historyto the present day, but for the most part they gradually fell into disuse. TheNormans introduced their own personal names, chiefly French or continentalGerman in origin, and also biblical names which are hardly found at all in Anglo-Saxon England. Few place-names which have as first element such a personalname are those of places of great importance, but their geographical distributionseems significant. The largest single group, as we might expect, is thatcompounded with OE tun 'farm, village, estate', but also 'manor'. They areapparently rare in the Midlands and North, but we may note Williamston (Nb) fromWilliam, Howton (He) from Hue, i.e. Hugh, Rowlstone (He, identical withRolleston (W) from Rolf, Walterstone (He) from Walter and Botcheston (Lei) forBochard. They occur occasionally in the central South, as with Mariston (Brk)from Martel and Mainstone (Ha) from Mayhew, i.e. Matthew; more so in Wiltshireincluding Faulston from Fallard, Flamston from Flambard, and Richardson fromRichard, while Dorset has Bryanston from Brian, a Norman name of Breton origin,Ranston from Randulf, and Waterston from Walter. In Devon and Dorset there aresome places with a family name as first element, and Devon in fact contains thelargest concentration of place-names with a post-Conquest personal name. Theseinclude Drewston, in Drewsteignton, from Drew, Johnstone from John, Jurstonfrom Jordan, Penson and Penstone from Pain, and Stevenstone from Stephen. Post-Conquest personal names are only rarely found with other English elementsdenoting habitations, but noteworthy is Painswick (Gl) 'Pain's farm'. Few of theplace-names dealt with here are recorded before the 13th century, and in some caseit has been possible to identify the person after whom the place was named. This isso with Bryanston, Stevenstone, and Walterstone, as well as Painswick.

Similar personal names are also found compounded with Scandinavian by'farmstead, village', though no examples have been noted in the Midlands. One ortwo have been noted in Yorkshire, where there is Jolby (NRY) from Johel, i.e. Joel.They are not found at all in Cheshire, Lancashire, or Westmorland, districts inwhich considerable settlement by men and women of Norwegian origin took place.However, they are fairly common in Cumberland, particularly around Carlisle,where we have Aglionby from Agyllun, Allonby and Ellonby from Alein, Etterbyfrom Etard, Lamonby from Lambin, Ponsonby from Puncun, Rickerby from Ricard(Richard), and Wigonby from Wigan. Some of these personal names, such as Aleinand Wigan, are of Breton origin, others, like Lambin, are Flemish. This may wellindicate the presence of Bretons and Flemings among the 12th-century settlers inCumberland and in fact, we know that Flemings did indeed settle there as is shownby the place-name Flimby, 'the village of the Flemings'. In addition, there are a fewnames of this type which have as second element Scandinavian frorp 'outlyingsettlement', for example Buslingthorpe (L), Mablethorpe (L), Painsthorpe (ERY),Painthorpe (WRY) and Waterthorpe (Db) from the personal names Buselin,Malbert, Pain and Walter respectively, porp is more associated with Danishsettlement than with Norwegian and it will be noted that the examples quoted are

Victor OLARU

332

all in the Danelaw, that part of England at one time subject to Danish Law. On theother hand, pveit 'clearing meadow' is commoner in areas settled by Norwegians,but there is only a single example Bassenthwaite (Cu), the first element of which isthe Anglo-Norman personal name Bastun.

BIBLIOGRAPHY

A full bibliography to 1990 is to be found in:

Spittal, J. and Field, J., A Reader's Guide to the Place-Names of the UnitedKingdom, Stamford, 1990.

Dictionaries and Works of Reference:

Ekwall, E., The Concise Oxford Dictionary of English Place-Names, Oxford, 1960.Field, J., English Field-Names: A Dictionary, reprinted Gloucester, 1989.Gelling, M., W.F.H., Nicolaisen and M. Richards, The Names of Towns and Cities

in Britain, revised reprint, London 1986.Room, A., A Concise Dictionary of Modern Place-Names in Great Britain and

Ireland, Oxford 1983.Smith, A.H., English Place-Name Elements, EPNS 25-26, Cambridge 1956.

Studies on the Significance of English Place-Names:

Cameron, K. (ed.), “Place-Name Evidence for the Anglo-Saxon Invasion andScandinavian Settlements”, EPNS 1977, a Collection of Eight studies „TheSignificance of English Place-Names”, in Proceedings of the BritishAcademy 62, Oxford 1976 „Viking Settlement in the East Midlands. ThePlace-Name Evidence”, in Giesener Flurnamen-Kolloqium, Heidelberg,1985.

Copley, G.J., English Place-Names and their Origins, Newton Abbot, 1968.Archaeology and Place-Names in the Fifth and Sixth Centuries, BritishArchaeological Reports, British Series 147, Oxford 1986

Gelling, M., Place-Names in the Landscape, London, 1984, Signposts to the Past,Second Edition, Chichester, 1988.

Jackson, K.H., Language and History in Early Britain, Edinburgh, 1953.Mawer, A., Stenton, P.M. (ed.), Introduction to the Survey of English, Place-

Names, EPNS 1, Cambridge 1924.Mills, A.D., A Dictionary of English Place-Names, Oxford, 1991.Reaney, P.H., The Origins of English Place-Names, London, 1960.Rivet, A.L.F., Smith, C., The Place-Names of Roman Britain, London 1979.


333

RÉSUMÉ

Le nombre de noms d’origine française dans le système toponymique anglaisest de manière significative plus réduit par rapport au vaste nombre de noms delieux d’origine anglaise, certains étant le résultat d’un transfert direct des nomsd’origine identique en France, par exemple Beamond (angl.)/Beaumont (fr.), etc.

Beaucoup de toponymes anglais présentent comme premier élément formatifl’adjectif bel ou beau, d’autres se rapportent à un trait naturel ou artificiel. L’auteurconstate, en guise de conclusion, que la majorité des toponymes anglais d’originefrançaise datent d’après la conquête normande de l’Angleterre (1066) etcomportent comme premier ou second élément un anthroponyme d’originefrançaise.

334

LES VERBES PARASYNTHÉTIQUES EN FRANÇAISET EN ROUMAIN

Dorina PĂNCULESCU

IntroductionNotre démarche s’inscrit dans le courant actuel d’une grammaire cognitive

universelle, qui cherche à identifier des « super-catégories » présentes dans laplupart des langues et à décrire les solutions sémiologiques que chaque idiome atrouvées pour les exprimer (Pottier, 2001). Les études typologiques ontgrandement progressé ces dernières années, en renouant avec la réflexionlinguistique du début du XX-ème siècle, préoccupée par la description destypologies des langues, par les éléments flexionnels et la hiérarchisation interne desplans de chaque langue naturelle.

Un aspect attentivement étudié a été la morphologie dérivationnelle ou lesprocédés spécifiques de la création de nouvelles unités lexicales. Une étudecomparative du procédé dérivationnel de la parasynthèse, qui est très productivedans la classe verbale, en français comme en roumain, nous semble alors utile, dansle cadre théorique mentionné. La dérivation parasynthétique est un procédédérivationnel qui implique la combinaison simultanée de deux types de dérivation :paradigmatique et syntagmatique, ce qui impose la présence d’un suffixecatégoriseur grammatical (qui opère le changement de la classe syntaxique dumorphème lexical de base) et d’un préfixe, élément ayant une valeur exclusivementsémantique, car il opère uniquement la « modification notionnelle de la substancelinguistique » (Cuniţă, 1980). La coexistence de ces deux affixes attachés à unebase nominale ou adjectivale permet la formation des verbes parasynthétiques lesdeux langues envisagées. On est en droit de les interpréter comme l’expressiond’un procédé génétique qui implique un opérateur à formant discontinu (Cuniţă,op.cit. : 137).

Un verbe tel amollir a la description suivante :a- (préfixe à valeur aspective + mou (mol) base adj. + -ir (suffixe de verbalisation)modalité « devenir »).

Des discussions sur la nature des véritables parasynthétiques ont souligné lefait que la suppression du seul préfixe ou du seul suffixe a pour résultat des formesnon attestées. Ce critère permet de ne pas confondre les verbes parasynthétiquesavec des dérivés formés par la suffixation ou la préfixation à partir d’une base déjàdérivée, comme dessaler, formé par préfixation du verbe saler. Janeta Drăghicescu(2006 : 120) donne comme exemple de véritable verbe parasynthétique affermir,parce que ni *fermir ni *afferme ne sont attestés. Pour le roumain, une analyse

Les verbes parasynthétiques en français et en roumain

335

semblable peut être appliquée au verbe a întări, formé sur la base adjectivale tare,car ni *tări, ni * întar(e) n’existent comme lexèmes.

Aspects morphophonématiques (les formants) et classes de verbesparasynthétiques

Les verbes parasynthétiques sont formés en français à l’aide des suffixes :-er et -ir, les bases étant des noms ou des adjectifs. Les préfixes apportent unecertaine valeur sémantique, qui nous permet de classer ces verbes dans plusieurscatégories :

1. Verbes à valeur aspective. Les préfixes sélectés sont a-, é-, en-/em-. Dansle processus génératif, c’est la transformation de nature paradigmatique quiprédomine, considère A. Cuniţă (op.cit.), les opérateurs de factivisation -er, -irréalisant la transformation d’un nom ou d’un adjectif en verbe :

Sa voix s’affermit.Marie s’affole pour des bagatelles.La route s’élargit.Ces verbes peuvent exprimer un changement d’état dans l’agent même

(verbes inchoatifs) ou un changement d’état dans l’objet sur lequel est orientél’action exprimée par le verbe (verbes causatifs). D’habitude, cette opposition estrendue par le jeu des diathèses : active (verbe causatif) / pronominale (verbeinchoatif). Les structures sous-jacentes qui subissent ce type de transformationsont des phrases (Ph) dont l’adjectif attribut (devenir + adj. pour les verbesinchoatifs ; rendre + adj. pour les verbes causatifs) se transforme en verbe :

Marie allonge sa jupe.Son visage s’allonge.Les verbes « à retournement » sont eux aussi bien représentés :Le cuir s’assouplit à l’eau./ L’eau assouplit le cuir.Le soleil amollit la cire./ La cire s’amollit au soleil.Les bases nominales se combinent avec le préfixe en-/emm- : (s’)

embourgeoiser, (s’)encanailler.Mais il y a des cas où une seule forme verbale (le verbe actif) exprime les

deux valeurs :Votre fille embellit chaque jour (inchoatif).L’amour embellit Marie (causatif).Il semble que son état, déjà si pitoyable, ne puisse qu’empirer bientôt

(A.Gide)Le souvenir du passé empirait la misère présente (H.Taine)Dans cette situation, la désambiguïsation du sens du verbe se réalise par

l’analyse contextuelle, de l’environnement syntaxique immédiat : avec un sujet[+animé] ou [+humain] l’interprétation sera de verbe inchoatif, avec un sujet[-animé] et [±concret] + COD la lecture sera celle de verbe causatif.

Dorina PĂNCULESCU

336

En roumain on trouve une catégorie semblable de verbes parasynthétiquesqui expriment la même valeur aspective et modalisante. La Grammaire del’Académie (GLR, vol. I, 2005 : 573) indique comme formant discontinuîn-/îm-….-i/-a appliqué à des bases nominales ou adjectivales : a îmbolnăvi, aîndârji, a îngrăşa, a însănătoşi, a îmbătrâni. Le jeu des diathèses traduit la mêmeopposition causatif (voix active) / inchoatif (voix pronominale) :

Grijile îl îmbolnăvesc pe om.Ion s-a îmbolnăvit din cauza grijilor.Situaţia se îmbunătăţeşte.Hrana se împuţinează.Un seul verbe actif peut avoir les deux valeurs, inchoative et causative, dans

des contextes présentant les mêmes caractéristiques que leurs équivalents français :Ion întinereşte./ Haina roşie îl întinereşte pe Ion.Jean rajeunit. / L’habit rouge rajeunit Jean.En comparant les verbes parasynthétiques français avec leurs correspondants

roumains, on se rend compte que l’hétéronyme parasynthétique n’existe pastoujours dans l’autre langue. Plusieurs situations se présentent, que l’analysecontrastive met en lumière :

a) Convergence totale. Au verbe parasynthétique français correspondtoujours un verbe roumain formé par le même procédé dérivationnel : amollir / aînmuia, enrichir / a îmbogăţi, rajeunir / a întineri, embellir / a înfrumuseţa,allonger / a alungi, alourdir/ a îngreuna, embaumer / a îmbălsăma, etc.

Son état de santé empire. / Starea sa de sănătate se înrăutăţeşte.Sa fortune s’est amoindrie. / Averea sa s-a împuţinat.

b) Convergence partielle. Aux formations verbales parasynthétiques dufrançais correspondent des verbes roumains dérivés uniquement par suffixation, surdes bases nominales ou adjectivales : enlaidir / a urâţi, amincir / a subţia, élargir /a lărgi, appauvrir / a sărăci.

La situation inverse existe aussi, lorsqu’à un verbe français forméuniquement par suffixation correspond un parasynthétique roumain : grossir / aîngroşa, barioler / a împestriţa.

c) Divergence de structuration. Il n’est pas rare qu’à un verbeparasynthétique roumain ou français l’autre langue oppose une structure analytiquede sens équivalent. Le traducteur ou le professeur de français doit trouver lesmeilleures solutions de mise en équation :

Necazurile îl îmbolnăvesc. / Les soucis le rendent malade.Gluma se îngroaşă. / Les choses tournent mal.Jean s’alite. / Ion cade la pat (se îmbolnăveşte).Jean retrouve la santé./ Ion se însănătoşeşte.Marie tombe amoureuse de Pierre./ Maria se îndrăgosteşte de Petre

(synonyme vieilli : se înamorează < fr. amour))


337

2. Les verbes exprimant la modalité négative (privative)Cette classe de verbes parasynthétiques est très nombreuse. Elle réalise

l’opposition antonymique par des moyens lexicaux (les préfixes spécifiques) pourdes verbes de sens « positif », qu’ils soient préfixés ou non. L’opérateur discontinude verbalisation est pour le français dé(s)…er ou é…er, ce dernier formant étantmoins productif. Le dérivé formé sur une base adjectivale indique la modificationde la qualité dans un sens négatif :

Jean a dépareillé l’assortiment de verres de cristal de sa mère.Pierre a dégraissé les pièces du moteur de sa 4CV.Si le morphème lexical de base est un nom, le dérivé verbal parasynthétique

a plutôt une valeur privative :Il décontenance ses adversaires par son aplomb. (in Le Petit Robert) ;

décontenancer = « faire perdre contenance ».Un certain nombre de verbes de ce type fonctionnent exclusivement en tant

que verbes causatifs : dégazonner (« ôter le gazon d’un terrain »), dégermer(« enlever les germes des grains »), déglacer, désherber, dégoupiller (« ôter lagoupille qui lie les pièces d’un ensemble »). Le verbe de sens contraire peut être unverbe non préfixé (glacer, gazonner, goupiller) ou un verbe lui-mêmeparasynthétique : emmailloter - démailloter, enherber - desherber, engourdir -dégourdir, enraciner - déraciner, etc.

Le formant é…er de sens négatif choisit plutôt des bases nominales. Ledérivé verbal a une valeur causative privative (cf. Cuniţă, op.cit.) : chenille →écheniller, bout → ébouter, poussière → épousseter (syn. dépoussiérer), graine→ égrener, cœur → écoeurer, germe → égermer. Beaucoup de ces verbes ont unsens technique.

Le roumain possède le formant discontinu des-…-a /- i (dez-, devant lesvoyelles ou les consonnes sonnantes et liquides, m, n, l et r, v. Îndreptar…, 1995) :a desdoi, a dezrădăcina, a dezlănţui, a deznoda, a dezminţi, etc. Les verbes desens contraire peuvent être des parasynthétiques : a înrobi - a dezrobi, a înrădăcina- a dezrădăcina, a îndoi - a desdoi, a învălui - a desvălui, a înzăpezi- a deszăpezi,etc. ou des verbes sans préfixe : a minţi - a dezminţi, a lega - a dezlega, a moşteni -a dezmoşteni, etc. Dans ce cas, doit-on considérer ces verbes comme de vraisparasynthétiques ou des verbes préfixés? Alise Lehmann (2000:121) répond qu’ilest plus correct de les considérer des parasynthétiques, si le critère sémantiqueprime le critère formel, car la forme verbale simple n’aide pas dans tous les cas àexpliquer la forme verbale complexe, mais c’est plutôt le nom qui sous-tend toutesces formes qui rend le sens exact du verbe dérivé (a dezminţi / fr. démentir nesignifie pas « ne plus mentir »). Des emprunts venus du français ou des languesromanes existent en roumain actuel, sous la forme de verbes parasynthétiquesconstruits sur une base néologique : a dezamorsa, a deziluziona, a dezmembra, adezinforma, a dezodoriza, a dezactiva, a dezagrega, a dezumaniza, etc.

L’analyse contrastive met en évidence les mêmes situations :a) convergence totale :empaqueter - dépaqueter / a împacheta - a despacheta

Dorina PĂNCULESCU

338

enraciner - déraciner / a înrădăcina - a dezrădăcinaappareiller - dépareiller / a împerechea - a desperecheaenneiger - déneiger / a înzăpezi - a deszăpezib) convergence partielle :*payser - dépayser / a împământeni - a expatria, a dezrădăcinanouer - dénouer / a înnoda - a deznodac) divergence totale des constructions analytiques correspondant au verbe

parasynthétique dans l’autre langue :empoussiérer - épousseter / a prăfui - a şterge praful (a desprăfui est rare)rendre esclave - libérer, affranchir / a înrobi - a dezrobi.

3. Verbes à valeur itérativeL’idée de répétion de l’action est transmise par l’opérateur r(e)-, ré-…-er / -

ir. Les lexèmes bases sont des verbes simples ou des parasynthétiques formés surdes adjectifs ou des substantifs : renchaîner, rencaisser. Ce préfixe se combinequelquefois avec un autre préfixe, aspectivant ou à valeur locative (a-, en-) qui lesuit, sous la forme soudée ra- ou ren(m) -: rallonger, ralentir, rafraîchir, renforcer,raffermir, ragaillardir, etc. La plupart des verbes ainsi formés se sont lexicalisés,l’idée de répétition n’étant plus évidente ; pour l’exprimer, on a remotivé lepréfixe, des formations en re- ont été introduites à côté des formes populairesanciennes : rajuster - réajuster (cf. Cuniţă, op.cit. : 181). Le roumain connaît lemême préfixe re pour exprimer l’idée de répétition, qui peut s’appliquer à desparasynthétiques : a reîncetini, a reîntări, a reînnoda, a reîmprospăta.

4. Verbes délocutifs à valeur spatiale Cette catégorie de verbes parasynthétiques est elle aussi nombreuse. Lesformations verbales sont le résultat de la lexicalisation d’un groupe locutionnelavec un circonstant spatial, du type : mettre dans, en / à, sur + Nom. Le préfixereprésente le résultat de la mutation de l’élément prépositionnel de la structureprofonde, tandis que le nom ayant la fonction de circonstant spatial devient lelexème base du dérivé verbal. Le préfixe correspondant à la préposition en / dansest en-, celui qui correspond à la préposition à ou sur est a-. Les verbes résultéspar ces transformations sont des verbes inchoatifs : Ils s’engagent dans l’action. Les adversaires s’affrontent avec furie.ou du type causatif : Il engage sa parole d’honneur. Ils affrontent le péril. Il semble que dans le cas de cette classe de verbes c’est le procèssyntagmatique qui prédomine, le préfixe ayant le rôle déterminant (Cuniţă, op.cit.).Les noms des parties du corps ont donné un assez grand nombre de formations dece type : s’entêter, s’agenouiller, s’accouder, s’adosser, affronter, s’accoter(« s’appuyer d’un côté ») : Elle se mettait à la fenêtre et elle restait accoudée sur le bord. (Flaubert)


339

Une sous-classe exprime l’intériorité entre deux limites : engranger (« mettredans la grange »), enterrer, ensabler, embourber : Les inondations ensablent la campagne. Les paysans ont engrangé la récolte. Parmi ces verbes il y en a des inchoatifs pronominaux : Nos ports s’ensablent et s’empierrent (V. Hugo)

Une série asses récente est apparue dans le domaine de l’aéronautique, secaractérisant par une détermination spatiale intrinsèque : alunir, amerrir, atterrir. D’autres formations, sous l’apparence d’un circonstant spatial, cachent unautre type de relation, le plus souvent un instrumental : enfiler (qqch) sur unebroche → embrocher ; couvrir (qqch) de N → embroussailler, enrubanner.

Le roumain connaît aussi ce type de parasynthétiques, formés avec leformant discontinu în (îm-...a /-i) : a împământeni, a înzăpezi, a îngropa, a întrona,a ateriza, a înfrunta, a înmâna, a îngenunchea, etc. On observe, lors de la traduction du français, langue de départ, vers leroumain, langue d’arrivée, des cas de convergence :

embrasser - a îmbrăţişa ; enterrer - a înmormânta ; affronter - a înfrunta. Mais les cas de divergence sont aussi nombreux :

s’accouder - a sta sprijinit în coateenvisager - a lua în considerare (a întruchipa, le verbe roumain de forme

similaire, ayant le sens « représenter »)engranger - a depozita în hambar

s’embourber - a se înfunda în noroi.Les structures analytiques peuvent offrir des paraphrases courantes à des

formes verbales synthétiques dans les deux langues :La voiture s’est embourbée. = La voiture s’est enfoncée dans la bourbe.On a emprisonné le malfaiteur. = On a mis en prison le malfaiteur.Maria se aşeza în genunchi în faţa altarului. = Maria îngenunchea în faţa

altarului. Des formations néologiques de ce type existent en roumain en grandnombre : a încapsula, a îndosaria, a împământa, a andosa < fr. endosser, a anroba< fr. enrober (cf. Dicţionar de neologisme, 1978, 2000).

5. Les verbes relationnels Quelques formations verbales parasynthétiques expriment des relations devoisinage ou de parenté : s’avoisinner, s’apparenter. Le roumain connaît aussicette catégorie de verbes : a se învecina, a se înrudi (a se încuscri). Mais les casdivergents existent aussi : a se înfrăţi - fraterniser, devenir amis à vie et à mort ; ase împrieteni - se lier d’amitié. Toutes les catégories de verbes parasynthétiques présentés ci-dessusappartiennent à la langue courante. Ils sont susceptibles non seulement d’un emploidénotatif, mais aussi d’un emploi figuré :

Dorina PĂNCULESCU

340

une cravate qui emprisonne le cou ; atterrir au milieu d’une cérémonie Le jour même où la malveillance, la sottise, la routine et l’envie coalisés ontessayé d’enterrer l’ouvrage. (Baudelaire) Le ministre déterra un vieil arrêté qui lui permit d’agir (in Lexis)

ConclusionsLe procédé de la dérivation parasynthétique existe dans les deux langues

comparées, le français et le roumain. La plus grande productivité est enregistréedans la classe des verbes, que nous avons présentée suivant une classificationfondée sur des critères formels et sémantiques à la fois. Les verbesparasynthétiques assouplissent l’expression, ils sont doublés de formationsanalytiques que chaque langue met à la disposition de ses locuteurs. Malgré lesévidentes ressemblances existantes, il y a aussi des cas de structuration divergente,que nous avons essayé de mettre en évidence. L’analyse contrastive relève dessituations où l’equivalence n’est pas facile à trouver, lorsque l’hétéronymeparasynthétique roumain n’existe pas. Les plus nombreuses sont les sous-classes deverbes parasynthétiques aspectifs et locatifs. Le rôle du professeur roumain defrançais est d’expliquer ce procédé formatif et d’offrir des exemples généreux, carles élèves roumains se heurtent à des difficultés dans la compréhension et dans lemaniement des verbes parasynthétiques français.

BIBLIOGRAPHIE

*** Gramatica limbii române, vol. I, Cuvântul, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 2005.

*** Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, Bucureşti, Editura UniversEnciclopedic, 1995.

*** Le Petit Robert. Dictionnaire alphabétique et analogique de la languefrançaise, sous la dir. de Alain Rey et J. Rey-Debove, Paris, Eds. Le Robert,1990.

*** Lexis. Dictionnaire de la langue française, Paris, Larousse, 1992.*** Noul dicţionar explicativ al limbii române (NODEX), Editura Litera

Internaţional, 2002.Cuniţă, Alexandra, La formation des mots, Bucureşti, EDP, 1980.Drăghicescu, Janeta, Lexicologie française et exercices, Craiova, Editura

Universitaria, 2006.Lehmann, Alise, Martin-Berthet, Françoise, Introduction à la lexicologie, Nathan, /

HER, 2000.Marcu, Florin, Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura Saeculum, 2000

(1978).Pottier, Bernard, Représentations mentales et catégorisations linguistiques,

Peeters, Belgique, 2001.


341

ABSTRACT

This paper discusses parasynthetic verbs in contemporary French andRomanian vocabulary. They are built on derivation – by adding a prefix and suffixto a nominal or adjectival base, both in French and Romanian. It contributes, firstof all, to the creation of a large number of verbs which fall into the followingsubtypes: aspectual verbs, negative (privative) verbs, iterative verbs, delocutiveverbs with spatial value, relational verbs. The examples highlight numerous casesof heteronymy (direct translation), as well as cases of translation divergencies,when one of the languages does not have an equivalent parasynthetic verb, thesolution being an explanatory periphrasis or a complex structure (a verb phrase).Besides, such verbs can be replaced by a lexico-grammatical paraphrase even inintralingual ‘translation’.

342

SULL’USO DEL PASSATO REMOTO ITALIANO

Elena PÎRVU

Date le varietà che la lingua italiana presenta nel suo continuumpluridimensionale (Cf. G. Berruto 1993: 8-14), sottolineiamo fin dall’inizio che lenostre osservazioni riguarderanno soltanto la variante letteraria della linguaitaliana. Anche se alcuni lavori italiani preferiscono il termine „perfetto semplice”1,abbiamo preferito il termine „passato remoto” per ragioni di chiarezza, perché inromeno, normalmente, il perfetto semplice rende, un perfetto concluso da poco(nelle ultime 24 ore), cioè nel passato recente.2

Per quanto riguarda la definizione del passato remoto italiano, cominciamocon Raffaello Fornacciari (1974 [1881]: 178), da cui sappiamo che questo tempo„indica un’azione, stato o modo di essere avvenuto nel passato, e senza alcunlegame col momento in cui parliamo”.

La stessa idea è espressa da Pier Marco Bertinetto (1986: 428), il qualeafferma che „il perfetto semplice designa un processo avvenuto nel passato e privodi legami col M(omento) dell’E(nunciazione).” Ma „ciò non è da intendersi,beninteso, nel senso che il M(omento) dell’A(avvenimento) debba collocarsinecessariamente in un istante molto lontano dal presente.”

L’idea è ripresa in Pier Marco Bertinetto (1991: p. 95): „il perfetto semplicedesigna un processo avvenuto nel passato, privo di legami col momentodell’enunciazione e non riattualizzabile. Il momento dell’avvenimento non devecollocarsi necessariamente lontano dal presente”.

A sua volta, Marcello Sensini (1990: 244) aferma che „il passato remotoindica un fatto avvenuto nel passato, considerato al di fuori della sua durata econcluso nel passato”.

Ricordiamo infine la definizione di G. Salvi - L. Vanelli (1992: 57), per cui„il perfetto semplice indica un evento anteriore al momento dell’enunciazione sottol’aspetto perfettivo aoristico, senza alcun legame con il momentodell’enunciazione”.

Per quanto riguarda l’uso e i valori del passato remoto, gli studi e i manualiitaliani, come, d’altronde anche quelli romeni, ricorrono al confronto con il passatoprossimo (o il perfetto composto), perché, in italiano, con il passato remoto e ilpassato prossimo un evento o un’azione si può presentare secondo due aspetti:quando si usa il passato prossimo significa che l’evento è ancora collegato con ilpresente (anche se l’evento è molto lontano nel tempo); l’uso del passato remotosignifica che l’evento è distaccato, separato dal presente.

Il distacco o il collegamento non dipendono dal momento dell’evento, madalla valutazione che viene data dall’emittente:

Qualche anno fa è caduta una valanga dalle Alpi.

Sull’uso del passato remoto italiano

343

Qualche anno fa cadde una valanga dalle Alpi.Le due frasi sono sostanzialmente uguali, se non per il tempo: nella prima il

perfetto composto indica che quella valanga purtroppo non ha ancora cessato di farsentire i suoi effetti (magari una strada ancora interrotta); nella seconda,evidentemente, non si risentono più conseguenze di quella valanga.

La lontananza dei fatti nel tempo è precisata da una data, dall’indicazione diun’epoca, di un anno, di un mese, di un giorno, di un’ora (o di una loro parte);oppure da locuzioni o avverbi atti a situare i fatti in un momento specifico dellanarrazione (a un certo punto, [tratto, momento…], improvvisamente,all’improvviso, a un tratto, allora, prima, poi, già…); oppure sarà genericamenteaccennato (una volta, un giorno, un tempo…); oppure risulterà chiaramentecomprensibile dal contesto (Cf. G. B. Moretti - G. R. Orvieto 1979: 38):

Giordano Bruno morì a Roma nel 1600.Nerone ebbe per maestro Seneca.Molti italiani emigrarono in Romania nel secondo Ottocento.Esiste poi tutta una serie di avverbi che possono essere impiegati anche col

passato remoto, ma con senso nettamente diverso rispetto a quello selezionato (dipreferenza) dal passato prossimo: già, infine, spesso, sempre, ormai, finalmente,intanto, frattanto, nel frattempo ecc. (Cf. P. M. Bertinetto 1986: 442-443. Da quianche l’esempio):

Ci ho pensato spesso, senza riuscire a decidermi.( = «non mi sono ancora deciso»)

Ci pensai spesso, senza riuscire a decidermi.( = «è possibile che in seguito mi sia poi deciso»)

„Talvolta, l’uso del passato remoto o del passato prossimo può dipendere dapoche ore di differenza; si veda il seguente esempio di Cassola (La ragazza diBube, p. 200): «Mi chiamò al telefono mio padre ieri sera [...]. Stamani è passato aprendermi con la macchina e siamo andati».

Ma va osservato che la distanza temporale rispetto al momentodell’enunciazione non costituisce mai un discrimine rigido nella scelta tra i duetempi” (L. Serianni 1989: 472); ciò che conta è il piano psicologico, e non quellocronologico7.

In italiano il passato remoto si usa soprattutto nella lingua scritta.„Innanzitutto, com’è naturale, nella trattatistica storico-biografica, dove l’unicaalternativa sarebbe rappresentata dal presente storico («Felix Mendelssohn [...]studiò sotto i più valenti maestri dell’epoca e dimostrò fin dall’infanzia unaspiccata attitudine musicale» Ciocia, St. musica, 148)” (L. Serianni 1989: 472).

Inoltre, l’uso del passato remoto è di regola nella prosa narrativa, nelledidascalie dei dialoghi e, in genere, a livello del narrato, mentre il passato prossimoè il tempo della conversazione:

Gli andai incontro sul gelso. Vedendomi, parve contrariato; era ancoraarrabbiato con me. Si sedette su un ramo del gelso più in su di me e si mise a farcidelle tacche con lo spadino, come se non volesse rivolgermi parola.

Elena PÎRVU

344

- Si sale bene sul gelso, - dissi, tanto per parlare, - prima non c’eravamomai saliti...

Lui continuò a scalfire il ramo con la lama, poi disse, agro: - Allora, ti sonpiaciute le lumache?

Io protesi un canestro: - T’ho portato due fichi secchi, Mino, e un po’ ditorta...

T’hanno mandato loro? - fece lui, sempre scostante, ma già guardava ilcanestro inghiottendo saliva.

(Italo Calvino, Il barone rampante: 28)Secondo V. Lucchesi (1971: 206), „la funzione narrativa, propria del passato

remoto, nasce dal suo stesso significato, cioè dal fatto che esso esprime un’azioneche comincia, o un’azione che comincia e termina. Questa azione è, dunque, unavvenimento: che accostato ad altri avvenimenti finirà appunto per far muovere ilracconto e portarlo avanti nel tempo.”

In italiano, „il passato remoto figura, infine, in alcune frasi proverbiali osentenziose (passato remoto gnomico o acronico; è questo l’unico caso in cui iltempo in questione non comporti uno specifico riferimento temporale)”(L. Serianni 1989: 473):

Amicizia che cessa, non fu mai vera.Consiglio di due, non fu mai buono.„Il senso di queste espressioni è chiaramente di onnitemporalità, in quanto si

suggerisce che l’affermazione, fondata su precedenti esperienze, vale anche per ilpresente e per il futuro” (P. M. Bertinetto 1986: 434).

Si incontrano inoltre dei casi in cui il passato remoto viene a svolgere, inparte, la funzione di un piuccheperfetto, da cui potrebbe essere spesso sostituito:

Parlando pianissimo e sfuggendo di guardarmi (chi sa che impressione lefeci in prima!) m’introdusse, attraverso un corridojo bujo, nella camera chedovevo prendere in affitto.

(L. Pirandello, Il fu Mattia Pascal: 109)Come ultimo aspetto, notiamo che, in italiano, „nella lingua moderna, usi

come i seguenti presentano tuttavia una patina di arcaicità. Uno stile menosostenuto comporterebbe, in tutti questi casi, l’impiego dell’imperfetto. Quest’uso ècorrente nei testi di argomento storico o commemorativo, ed ottiene un effettocontrario, dal punto di vista aspettuale, rispetto al cosiddetto imperfetto«biografico», nel senso che quest’ultimo tende a riattualizzare un evento lontano,mentre il perfetto semplice [il passato remoto]… tende a presentare un fatto nellasua fissità” (P. M. Bertinetto 1991: 98. Da qui anche gli esempi):

Alfieri odiò violentemente la tirannide.Il Porta fu milanese.

NOTE

1 Il termine di “perfetto semplice” si incontra, per esempio, in P. M. Bertinetto (1986 e 1991) e inG. Salvi - L. Vanelli (1992).

Sull’uso del passato remoto italiano

345

2 Cf., per esempio, Mioara Avram (2001: 226): „il perfetto semplice esprime, nella lingua letteraria,sempre un’azione realizzata e conclusa nel passato, indifferentemente dal carattere recente olontano di questa azione, così come il perfetto composto [...] Il perfetto semplice non è usatonel parlato comune se non in alcune regioni del Paese – soprattutto in Oltenia, della quale èconsiderato specifico, ma anche nel Banato, nella Crişana e in una parte della Muntenia –; inqueste regioni ha un valore proprio, diverso da quello del perfetto composto, essendospecializzato per un’azione terminata di recente, collocata nel giorno in cui si parla (Ieri amprimit telegrama şi azi venii aici).” Citiamo inoltre la Gramatica limbii române del (2005, I,p. 422) che ci informa che „nel romeno attuale il perfetto semplice è un tempo vivo nelleparlate del Banato, della Crişana, di una parte del Maramureş e dell’Oltenia, dove rende unprocesso concluso di recente (nelle ultime 24 ore), dunque in un passato recente: Am venitacasă la prânz şi abia mâncai.”

BIBLIOGRAFIA

*** Gramatica limbii române, vol. I, Cuvântul, Bucureşti, Editura Academiei,2005.

Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, Ediţia a III-a, Bucureşti, EdituraHumanistas, 2001.

Berruto, Gaetano, “Le varietà del repertorio”, in Sobrero, Alberto A., Introduzioneall’italiano contemporaneo. La variazione e gli usi, Bari, Laterza, 1993,pp. 3-36. (G. Berruto, 1993)

Bertinetto, Pier Marco, “Il verbo”, in Lorenzo Renzi e Giampaolo Salvi (a cura di),Grande grammatica italiana di consultazione, vol. II: I sintagmi verbale,aggettivale, avverbiale. La subordinazione, Bologna, Il Mulino, 1991, pp.13-161. (P. M. Bertinetto 1991)

Bertinetto, Pier Marco, Tempo, aspetto e azione nel verbo italiano. Il sistemadell’indicativo, Firenze, Presso l’Accademia della Crusca, 1986. (P.M.Bertinetto, 1986)

Fornaciari, Raffaello, Sintassi italiana dell’uso moderno, Ristampa anastaticadell’edizione 1881, Firenze, Sansoni, 1974.

Moretti, G. B. e Orvieto, G. R., Grammatica italiana, vol. I, Il Verbo (i modi finiti),Perugia, Editrice Benucci, 1979. (G.B. Moretti - G.R. Orvieto, 1979)

Patota, Giuseppe, Grammatica di riferimento della lingua italiana per stranieri,Società Dante Alighieri/Le Monnier, 2003.

Salvi, Giampaolo; Vanelli, Laura, Grammatica essenziale di riferimento dellalingua italiana, Firenze, Istituto Geografico De Agostini Le Monnier, 1992.

Sensini, Marcello, La grammatica della lingua italiana, Milano, ArnoldoMondadori Editore, 1990.

Serianni, Luca (con la collaborazione di Alberto Castelvecchi), Grammaticaitaliana. Italiano comune e lingua letteraria, Torino, UTET-Libreria, 1989.(L. Serianni, 1989)

AA.VV., Proverbi italiani, Milano, Biblioteca universale Rizzoli, 1993.Calvino, Italo, Il barone rampante, Milano, Oscar Mondadori, 2002.Pirandello, Luigi, Il fu Mattia Pascal, Roma, Biblioteca Economica Newton, 1993.

Elena PÎRVU

346

ABSTRACT

This paper briefly presents the definitions and uses of the remote perfect or,according to recent terminology, the perfect simple in Italian. It aims to introduceRomanian readers (teachers or students) to the specific uses of this tense in Italian,so as to avoid confusion with the Romanian ‘perfect simple’, acting as a deceptivecognate.

347

IL „TERMINE” DIVENTATO „PAROLA”

Mariana SĂNDULESCUAcademia de Studii Economice Bucureşti

1. „Parole” e „termini”L’approccio storico della modalità nella quale i termini tecnici entrano a fare

parte dal lessico comune ci riporta immancabilmente allo Zibaldone di pensieri,eccezionale contributo di Giacomo Leopardi allo sviluppo del pensiero linguisticoe allo studio della lingua italiana.

Scrutata dalle diverse angolature dell’originalità, della profondità e dellamodernità delle riflessioni linguistiche, l’opera leopardiana tratta un argomento inparticolare tra gli altri: l’acuta distinzione fra „parole” e „termini”. SecondoLeopardi le lingue vivono e si accrescono nella dialettica fra questi due tipi dielementi. Da una parte le „parole”, che costituiscono il fondamento di ciascunalingua storico-naturale, riflettono ed esprimono infatti la cultura e i valori peculiariconnessi agli usi e alle tradizioni di una certa comunità. Dall’altra i „termini”, ilsignificato dei quali è stabilito per convenzione (si pensi agli elementi che formanole tassonomie chimiche o botaniche), è pressoché immune dalle variazioni di sensodovute all’uso e costante nel passaggio da una lingua a un’altra.

II notevole sviluppo della ricerca scientifica e tecnologica, laspecializzazione degli ambiti disciplinari, la disponibilità di circolazione immediatadelle conoscenze sono alcuni tra i principali fattori che hanno determinate nel corsodel nostro secolo la coniazione di un grande numero di termini tecnico-scientifici(d’ora in poi TS) e la loro diffusione con un medesimo significato e una medesimaforma - a parte trascurabili adattamenti ortografici - nelle diverse lingue di cultura,ad esempio it. biometria, fr. biométrie, ingl. biometrics; it. fitofago, gr. phytophage,ingl. phytophagous.

L’enorme aumento e diffusione di termini TS nel corso del XX secolo hafavorito l’immissione nel corpo delle diverse lingue nazionali di una massa dielementi allogeni che non può non interagire con le parole e le regole diformazione di parola di ciascuna lingua. La sostanziale identità tra termini TSpresenti nelle diverse lingue pone quindi il problema di identificare nell’enormenumero di essi quali e quanti fra gli elementi che li formano entrino a far parte diuna determinata lingua nell’uso corrente che ne fa la generalità dei parlanti.

2. Eterogeneità del lessicoLa presenza nella lingua italiana (così come in altre lingue) di un ricco

inventario di termini TS impiegati quasi esclusivamente in ambiti settorialicomporta una conseguenza inevitabile: il complesso degli elementi lessicali dellalingua sfugge sia alla competenza diretta sia a quella riflessa dei parlanti. In una

Mariana SĂNDULESCU

348

situazione in cui l’impiego di interi settori del lessico è ristretto a un esiguo numerodi parlanti iperspecializzati, in cui tali settori terminologici sono spesso noncomunicanti tra loro, in cui non si può affermare che gli elementi formatori ditermini TS siano propri di una lingua nazionale piuttosto che di un’altra, può venirmeno „la convinzione che la complessiva comunicazione linguistica di una nazionedi alta cultura [...] costituisca quella organica centripeta unità che la denominazionedi ‘lingua’ italiana o francese o inglese ecc. sembra implicare, anzi affermare”(Nencioni 1987: 6). L’apparentemente provocatoria affermazione di GiovanniNencioni, formulata in un lavoro di notevole interesse storico e teorico, noncostituisce la premessa per una anacronistica difesa della lingua nazionale dagliinflussi della terminologia tecnica internazionale, ma piuttosto la presa d’atto diuna questione molto importante. Nencioni si chiede se, e in quale misura, siapossible individuare nelle loro specificità le diverse componenti di una modernalingua storico-naturale, interpretare le loro interferenze reciproche e la loroproblematica solidarietà al fine di tracciare una rappresentazione unitaria di talelingua. La domanda che ci si pone riguarda dunque i criteri utili a definirel’insieme di elementi lessicali e di regole di formazione di parola sul quale fondareil modello di competenza di una determinata lingua storico-naturale.

La conclusione a cui giunge Nencioni riguardo alla interazione tra i terminipresenti nelle nomenclature TS e le parole delle lingue storico-naturali e che talinomenclature non fanno corpo con le diverse lingue se non in misura marginale:esse sono formate per scopi, con elementi e per mezzo di regole che sidifferenziano da quelli propri di una lingua storico-naturale.

„La costituzione e 1’incremento, tendenzialmente consaputi e sistematici, diquelle nomenclature dipendono da fattori in gran parte estranei a quelli chereggono la lenta, nascosta, spontanea vita delle nostre lingue naturali e rispondonoad esigenze di comunicazione e di univocità universali, o almeno generalissime,cui le nostre lingue naturali [...] sono per natura inadeguate. Quelle nomenclaturevanno dunque accettate per ciò che storicamente sono e per 1'utilità che sipropongono e indubbiamente hanno; ma sarebbe un errore, fonte di confusione,considerarle parte della nostra lingua comune e introdurle nel dizionario di essa, senon per quegli elementi entrati nell’uso corrente, cioè „divulgati”, quinditecnicamente irrelati e sfocati” (Nencioni 1987: 13).

3. Una via di accesso privilegiataUna volta accettata l’ipotesi secondo cui il complesso delle terminologie TS

rappresenta un sistema costituito da forme e retto da regole con caratteristicheproprie rispetto al variegato insieme del lessico di ciascuna lingua storico-naturale,rimane aperto il problema del modo in cui le terminologie TS interagiscono con lalingua corrente. O meglio, del modo in cui una lingua nell’uso quotidiano che nefanno i parlanti, interpreti e si appropri di elementi e processi formativi di impiegoprettamente settoriale; occorre di conseguenza individuare gli elementi e i processidi provenienza TS che entrano nell'uso corrente della lingua.

Il „termine” diventato „parola”

349

II presente lavoro non ha per scopo di risolvere un argomento tantocomplesso e variegato, esso mira piuttosto a segnalare quella che a nostro avvisocostituisce la via di accesso privilegiata al lessico della lingua italiana di elementiche formano termini TS: l’impiego di tali elementi premessi a parole di usocomune (per esempio: ecoturismo, idromassaggio, monocamera ).

L’adozione nell’uso comune della lingua italiana del processo di formazionedi parola che consente di premettere con funzione di determinante un elernento nonlibero di natura lessicale (per esempio eco-, idro-, mono-) a una parola rappresentail fenomeno morfologico più rilevante affermatosi nel nostro secolo a seguito delladiffusione della terminologia TS (per dati tendenziali sullo sviluppo delle diverseregole di formazione di parola nell’italiano del XX secolo, cfr. Iacobini e Thornton1992). Questo particolare processo formativo si va sempre più diffondendo nellalingua comune favorendo l’accoglimento di elementi provenienti da nomenclatureTS. Quanto più è alto il numero di formazioni di questo tipo a cui partecipa undeterminato elemento di origine TS, quanto più esse sono diffuse in contesti d’usodiversi, tanto più si può affermare che quel determinato elemento sia entrato a farparte della lingua italiana.

4. Precisazione terminologicaOccorre distinguere all’interno dei termini usualmente definiti TS due grandi

insiemi.(1) I termini specifici di una scienza, di una disciplina, di una tecnica, i quali

hanno prevalentemente una funzione di tipo designatorio classificatorio e che sonotipicamente formati dalla combinazione di due elementi tematici di origine greco-latina, come ad esempio gasteropode, psamrnofilo, psefologia, xerofito.

(2) Le parole diffuse anche nell’uso comune, ad esempio base, campo,centro, forza, lato, raggio, il cui impiego non è dunque ristretto a una determinatascienza o tecnica, ma che nell’ambito d’uso scientifico trovano una precisadefinizione in relazione alla disciplina in cui sono impiegate. Si noti che tali paroleconsistono di un solo elemento tematico e, benché riconducibili in molti casi a unostesso etimo classico, presentano una maggiore varietà da una lingua a un’altra, adesempio it. lato, fr. coté, ingl. side.

In questo lavoro, quando parliamo di termini TS, ci riferiamo ovviamente alprimo insieme.

5. Le parole e i termini TSI termini TS si differenziano dalle parole della lingua italiana per due

caratteristiche principali: (a) sono tipicamente formati dall’unione di due (o più)elementi di origine greco-latina; (b) il rapporto tra gli elementi che li formano èdiverso da quello proprio dei composti dell’italiano.

II ricorso a elementi estratti da testi scientifici greci e latini per formare latinitermini TS cominciò nel periodo rinascimentale, ma fu soprattutto nel Settecentocon l’Illuminismo che, attraverso l’influsso del francese, l’italiano si arricchì di unagran massa di tali elementi. Attualmente essi sono irnpiegati per formare sempre

Mariana SĂNDULESCU

350

nuovi termini che giungono in italiano principalmente attraverso la mediazionedell’inglese. II fatto che la lingua italiana conservi molti latinismi e grecismi ditradizione diretta o umanistica dovrebbe facilitare il riconoscimento el’interpretabilità semantica degli elementi impiegati nella formazione di termini TSanche da parte di parlanti non specialisti. Ciò nonostante, la grandissimamaggioranza di tali elementi rimane estranea all’uso comune della lingua e discarsa o nulla interpretabilità semantica per la generalità dei parlanti, si pensi aelementi come anto-, baro-, chiero-, -blasto, -coro, -éctomia.

II rapporto tra gli elementi che formano termini TS (come ad esempiocariogamia, rizotassi, osteoclasia) non è quello tipico né dei composti italiani nédegli elementi che costituiscono un sintagma nominale. Nei composti italiani dinuova formazione, così come nei sintagmi nominali, l’elemento principale, il„determinato”, occupa la posizione iniziale, mentre quello che lo specifica, il„determinante”, occupa la posizione finale, il rapporto è dunque quello di„determinato/determinante”: camposanto, libro bianco, nave traghetto, uomo rana:un sorriso sincero, un fiume vorticoso, una casa di campagna, ecc. L’ordine tipicodegli elementi che formano termini TS è quello inverso «determinante /determinato»: la cariogamia è una gamia, «unione, riproduzione», che riguarda ilnucleo cellulare, cario, la rizotassi è una tassi, «disposizione», delle radici, rizo,l’osteoclasia è una clasia, „frattura”, di un osso, osteo.

La formazione TS conosce anche altri moduli compositivi la cui struttura sidistanzia ancora di più da quella tipica dell’italiano: si pensi a casi comeepatogastrosplenomegalia, che appare anche nella formasplenogastroepatomegalia senza variare di significato, o alla relazione tra glielementi in stenodattilografia, o a esofagodermatodigiunoplastica«l’esofagoplastica eseguita interponendo tra il moncone esofageo e il digiuno uncondotto preparato con la cute della regione anteriore del torace».

I termini TS incontrano dunque una duplice difficoltà a espandersi nell’usocomune della lingua dovuta a due fattori diversi ma interrelati: (a) la scarsa o nullainterpretabilità semantica, (b) l’estraneità del modulo compositivo.

È importante notare che, nonostante i termini TS siano formati da almenodue elementi, la loro composizionalità è pressoché irrilevante per il parlantecomune. Gli elementi che formano tali termini non appartengono di norma allacompetenza attiva della gran parte dei parlanti, alla capacità di produrre segni, enella maggior parte dei casi non fanno neanche parte della competenza ricettiva, lacapacità di interpretare segni. I termini TS sono impiegati raramente al di fuori delloro abito settoriale, ma anche nei casi in cui un termine TS esca dalla settorialitàed entri a far parte della lingua comune (si pensi a citofono, emorragia, frigorifero,microfono, ecc.) esso non è pienamente analizzabile in costituenti significativi daparte della maggioranza delle persone che lo usano, ed è quindi memorizzato eimpiegato senza che ne siano conosciuti gli elementi costitutivi. Lo stessonaturalmente non accade per le persone che padroneggiano un determinato lessicospecialistico: per tali persone ciascun elemento impiegato nell’ambito TS di propria


351

competenza ha un chiaro significato e ciascun termine nelsuo insieme una precisafunzione designatoria.

Un’altra distinzione importante tra lingua comune e terminologie TSriguarda l’autonomia sintattica degli elementi che partecipano alla formazione diparole nuove. In italiano tale distinzione è molto importante: la nozione stessa diparola è in stretta relazione con quella di forma libera, vale a dire di forma chegode di autonomia sintattica. La formazione di neologismi avviene a partire daparole (forme libere) a cui si aggiungono affissi (forme non libere) per formarederivati o altre parole per formare composti. La distinzione tra elementi non liberi(per esempio -lisi) e parole (per esempio lisi) ha scarso o nullo rilievo nellaformazione dei termini TS sebbene gli elementi che li costituiscono siano inproporzione rilevante delle forme non libere che si combinano tra di loro (adesempio anemobari-, -cida, -iatra). I termini TS si possono infatti formare oltreche con l’unione di due elementi non liberi (per esempio mielocito) anche con unaparola premessa a un elemento non libero (per esempio craniotomia) o da unelemento non libero premesso a una parola (per esempio emodialisi).

6. „Elemento Non Libero + parola”Se la distinzione tra forme libere e non libere non riveste una particolare

importanza nell’ambito della formazione di termini TS, essa invece ha avuto econtinua ad avere un’importanza decisiva per la diffusione di elementi TS nellalingua italiana. La caratteristica che distingue dagli altri tipi formativi e favorisce ladiffusione nella lingua comune del tipo „Elemento Non Libero + Parola” e deglielementi che vi partecipano è la presenza di una parola in posizione finale. Talepresenza conferisce al composto maggiore trasparenza semantica e morfologica. Laposizione e la funzione della parola all’interno del composto non sono disecondaria importanza: la parola ne costituisce infatti l’elemento principale, il„determinato”. Le ragioni della diffusione nella lingua comune del tipo „ElementoNon Libero + Parola” risiedono quindi nella più ampia possibilità che si presenta aiparlanti di poter segmentare tali composti, dal momento che in essi è possibilericonoscere almeno un elemento noto e ben delimitato rappresentato dalla parola:ciò facilita la comprensione del significato del composto e il successivo ripiegodell’elemento non libero con funzione di determinante in ambiti d’uso anchediversi da quello di origine.

È dunque principalmente attraverso l’impiego nel tipo formativo„Elemento Non Libero + Parola” che elementi TS entrano a far parte dellessico comune dell'italiano. II particolare tipo compositivo, molto vitale nel grecoma scarsamente rappresentato nel latino, sta conquistando spazio nell’italianocontemporaneo e si sta diffondendo sempre più nell’uso corrente della lingua,favorito anche dal fatto che un analogo rapporto «determinante/determinato» èpresente nei composti nativi delle lingue germaniche. Gli elementi TS chericorrono esclusivamente in composti formati da due elementi non liberi restanoinvece difficilmente analizzabili e non si prestano quindi a essere integrati nelpatrimonio di conoscenze linguistiche disponibile alla generalità dei parlanti. La

Mariana SĂNDULESCU

352

composizionalità di queste formazioni e riconoscibile solo da un numero ristretto diparlanti e la loro frequenza d’uso nella lingua comune è bassa o nulla. Nei terminiTS formati da due elementi non liberi il parlante comune può tutt'al più individuareregolarità morfofonologiche, sequenze costanti, formulare ipotesi di senso, madifficilmente ha occasione di estrarre elementi disponibili per essere reimpiegatinell’uso quotidiano della lingua.

7. Presenza e valori semanticiAlcune considerazioni conclusive riguardano la diffusione nel lessico degli

elementi che partecipano al tipo „Elemento Non Libero + Parola” e le lorocaratteristiche semantiche.

A proposito della diffusione nella lingua italiana, possiamo prendere comeriferimento un corpus costituito dall’insieme dei lemmi di quattro recenti dizionaridi neologismi: Cortelazzo - Cardinale (1989), Forconi (1990), Lurati (1990),Quarantotto (1987). In questo corpus il rapporto tra lemmi formati da „E1ementoNon Libero + Parola” e lemmi formati da due elernenti non liberi supera quello di5 a 1. Si sono dunque ribaltate le percentuali di presenza dei due tipi formativirispetto agli inventari di neologismi di inizio secolo. Viene quindi confermata,almeno in rapporto a1 carnpione preso in esame, la crescente penetrazione diquesto tipo formativo all'interno della lingua. Occorre inoltre notare che tra ineologismi con due elementi non liberi (per esempio alogeno, angiografia.cronotopo, scintigramma) è molto raro che l’elemento iniziale compaia in più di unlemma, mentre per gli elementi che vengono usati nella formazione „Elemento NonLibero + Parola” la norma è che essi ricorrano in più lemmi: sono ben 30 glielementi che sono impiegati davanti a parole in almeno 5 lemmi del nostro corpus.Si tratta di aero-, agri/o-, audio-, auto-, bio-. cine-, crio-, eco-, eli-, euro-, fanta-,filo-, fono-, foto-, maxi-, mega,-, micro-, -mini-, mono-, multi-, narco-, neo-, paleo-,poli-, porno-, psico-, radio.- tele-, uni-, video-, in formazioni come audiocassetta,autogestione, bioalimento, crioconservazione, narcotrafficante, psicofarmaco,videolibro.

Passando alla semantica di questi elementi si nota che il loro significato èmeno specialistico e più saliente dal punto di vista comunicativo di quanto non sipossa dire per la generalità degli elementi che partecipano unicamente al tipo„Elemento Non Libero + Elemento Non Libero”. È inoltre interessante osservareche alcuni elementi sono impiegati con un significato che si discosta in variamisura da quello etimologico, fino a formare in alcuni casi coppie di omografi-omofoni, si pensi ad auto-, „da sé” e auto-, „automobile”. Hanno subito un analogoprocesso di sdoppiamento aero-, „aria”, „aeroplano”, foto-, „luce”, „fotografia”,radio-, „raggio, radiazione”, „trasmissione, apparecchio radiofonico”; tele-,„lontano”, „televisione”. Lo sviluppo di un nuovo significato, che porta allaformazione di un nuovo elemento, avviene attraverso la reintepretazionedell’elemento iniziale del termine TS più saliente e più frequente nell’uso comunedella lingua, per esempio aeroplano, fotografia. II processo di divaricazionesemantica si dispone lungo un continuum: ci sono elementi come idro- in


353

idromassaggio che conservano il valore etimologico, altri come eco- o bio- chenelle formazioni di uso comune tendono a svincolarsi dal valore etimologico mamantengono con esso un rapporto piuttosto stretto; infine, come abbiamo visto,elementi che occupano l’estremo opposto, per esempio tele- „televisione”, che haormai un valore nettamente distinto da tele- „lontano”. Lo sviluppo di nuovi valorisemantici è in diretto rapporto con le disponibilità combinatorie manifestate daglielementi: tanto più un elemento si distacca dal valore semantico etimologico TStanto più esso tende a premettersi a parole (per esempio ecodisastro, teleschermo)piuttosto che ad altri elementi non liberi, anche se quest’ultima possibilità rimanesempre disponibile (come in ecocidio, telegenia, ecc.).

Si evidenzia dunque nel tipo formativo „Elemento Non Libero + Parola” unpunto di innesto tra terminologie e TS e lingua comune. Le prime subiscono unprocesso che porta alla formazione di coppie di elementi omofoni-omografi, cosanon desiderabile per un linguaggio che mira al rapporto univoco tra significato esignificante; la lingua comune accoglie invece un modulo compositivo nuovo edelementi che occupano una posizione anomala nei composti, i quali hanno inoltrela particolarità di esprimere valori semantici di tipo lessicale pur essendo, adifferenza delle parole, delle forme non libere.

Nelle tre tabelle seguenti abbiamo riportato gli elementi non liberi di origineTS presenti nei lemmi del corpus ricavato dai quattro dizionari di neologismi citatia p. 5. In maiuscolo sono indicati gli elementi che partecipano a più di un tipoformativo.

Tabella 1

Elementi non liberi che si pospongono a parole

- cida- coltore- CRATE- cratico- CRAZIA- DROMO- ectomia- ficio- fono- geno- GRAFIA- grafico

- LOGIA- logico- LOGO- mane- mania- manzia- METRIA- METRO- nauta- onimo- POLI- TECA

Mariana SĂNDULESCU

354

Tabella 2

Elementi non liberi che si premettono a paroleadeno-aero-agri/o-ambo-arecheo-asteno-ASTRO-AUDIO-auto-avio-bati-bi-BIO-BUROcardio-ciclo-CINE-cito-CRIO-crito-cromo-CRONOdermo-

ECO-elettro-eli-endo-ENO-equi-ESA-etno-EU-EURO-fanta-FILO-fito-floro-FONO-FOTO-GEO-gerio-glotto-idro-illumino-IPNO-ippo-

lipo-LOGOLUDO-macro-maxi-mega-micro-midi-mini-mono-multi-nano-narco-neo-neuro-noermo-OMO-onni-apto-ovo-paleo-panta-penta-

petro-pluri-POLI-PORNO-prano-proto-psico-quadri-radio-servo-socio-steno-STEREO-TECNO-TELE-tenso-termo-toto-tri-turbo-uni-vetero-VIDEO-XERO-

Tabella 3

Elementi non liberi che si combinano con altri elementi non liberiallergo-allo-alo-ASTRO-AUDIO-bento-BIO-BURO-cherato-CINE-Clepto-CRIO-CRONO-demo-DROMO-ECO-edo-

EU-EURO-FONO-FOTO-gastro-GEO-idio-implanto-IPNO-LOGO-LUDO-magneto-mammo-olo-OMO-orgo-POLI-

sito-STEREO-talasso-TECNO-TELE-tomo-VIDEO-XERO--archia-cidio-cinesi-CRATE-CRAZIA-DROMO-emia-fachia-filia

-GRAFIA-gramma-lessia-letto-LOGIA-LOGO-matica-METRIA-METRO-monia-nomia-nomico-onomo-patia-plano-rama-scopio


355

eido-ENO-Epiletto-epta-ergo-eroto-ESA-esteto-eto-

polito-pono-PORNO-repro-ripro-scinti-scripo-sessuo-sincro-

-filiaco-FILO-fobia-fobo-fonia-FONO-genia-genico-GENO

-TECA-termia-tica-tomia-topo-trone-voro

BIBLIOGRAFIA

Cortelazzo, M., Cardinale, U., Dizionario di parole nuove, Bologna, Zanichelli,1989.

Forconi, A., Dizionario delle nuove parole italiane, Milano, Sugarco, 1990.Iacobini, C., Thornton, A.M., “Tendenze nella formazione delle parole nell’italiano

del ventesimo secolo”, in B. Moretti (a cura di), Linee di tendenzadell'italiano contemporaneo, Atti del XXV Congresso Internazionale diStudi della Società di Linguistica Italiana, Lugano, 19-21 settembre 1991,Bulzoni, Roma, 1992, pp. 19-48.

Lurati, O., Tremila parole nuove. La neologia negli anni 1980-1990, Bologna,Zanichelli, 1990.

Nencioni, G., “Lessico tecnico e difesa della lingua”, in Studi di LessicografiaItaliana, IX. 1987, pp. 5-20.

Quarantotto, C., Dizionario del nuovo italiano, Roma, Newton Compton, 1987.

ABSTRACT

The extraordinary advancement of scientific and technological research, thespecialization and readily available information rank among the most importantfactors that allowed the coinage of a large number of scientific and technical termsand their wide spreading, while preserving form and meaning intact in differentlanguages and cultures. The wide circulation into different national languagesmeans that they closely interact with native terms that are affected by specificmeans of word formation. The identical scientific and technical terms belonging todifferent languages raise the question of identifying specialized terms that come tobe used by ordinary language speakers.

356

PROBLEMAS PLANTEADOS POR LA TRADUCCIÓN ALRUMANO DE LA NOVELA LA VIDA INVISIBLE DE

JUAN MANUEL DE PRADA

Lavinia SIMILARU

La vida invisible de Juan Manuel de Prada es una novela que plantea muchosproblemas al traductor, obligándole a jugar con muchos registros del lenguaje. Haytérminos jurídicos, médicos, teológicos, musicales, etc., pero al lado de todo esto eltraductor encuentra palabras vulgares, o alusiones y citas de escritores clásicos ocontemporáneos (Garcilaso de la Vega, Lope de Vega, Jorge Luis Borges, GabrielGarcía Márquez, Julio Cortázar).

Uno de los problemas más difíciles lo constituye, por supuesto, la traducciónde los modismos y de los diálogos coloquiales.

El primer modismo que aparece es coger/tomar las de Villadiego, en lapágina 24, en realidad es una alusión irónica a este modismo: De repente aparecióen todos los canales el presidente Bush: pronunciaba un mensaje que se pretendíasereno en aquella hora de tribulación, y también lleno de promesas expiatorias.Seguramente sus asesores le habían pedido que imitara el tono de aquellaalocución que Roosevelt había lanzado a los americanos tras el bombardeo dePearl Harbor. Pero la retórica de Bush sonaba mucho más roma y monocorde, yaunque se esforzaba por impostar un tono admonitorio cuando interpelaba alenemigo sin rostro, sus palabras quedaban aplastadas por el recuerdo de sudefección poco honrosa: pues en lugar de quedarse quietecito en su palaciopresidencial, había volado con „destino desconocido”, que es como en la jerga deleufemismo se denomina la comarca de Villadiego.

La enciclopedia on line lo explica así:Tomar las de Villadiego. Este dicho, que básicamente significa huir, parece

estar relacionado con los privilegios otorgados por Fernando III el Santo a losjudíos de Villadiego. En la encomienda se prohíbe detener a los judíos y seestablecen penas para quienes les hicieran daño. Villadiego se consideró unaciudad refugio en tiempos de persecución. La protección del rey se señalabamediente unas calzas amarillas que debían llevar puestas en todo momento.(<http://es.wikipedia.org/wiki/Villadiego>)

Para conservar la ironía de Juan Manuel de Prada, se ha utilizado unmodismo rumano que significa „huir”: Dintr-o dată, a apărut pe toate programelepreşedintele Bush: pronunţa un mesaj ce se pretindea senin în ceasul acela dezbucium, plin în acelaşi timp de promisiuni ispăşitoare. Consilierii îl sfătuiseră cusiguranţă să imite tonul alocuţiunii lansate de Roosevelt americanilor dupăbombardamentul de la Pearl Harbor. Însă retorioca lui Bush suna cu mult maitocită şi monocordă. Deşi se sforţa să menţină un ton admonitiv interpelându-şi

http://es.wikipedia.org/wiki/Villadiego

Problemas planteados por la traducción al rumano de la novela La vida invisible…

357

duşmanul fără chip, cuvintele îi erau strivite de amintirea fugii prea puţinonorabile: în loc să stea liniştit în palatul prezidenţial, luase avionul în «direcţienecunoscută», cum se numeşte în jargonul eufemismului locul unde se spalăputina.

En la página 33 hemos preferido un modismo rumano para conservar el tonocoloquial del fragmento: Desde la megafonía, nos aturdían con una murgapolíglota o siquiera bilingüe, describían absurdas instrucciones de salvamento(como si alguien aún no supiese que en los accidentes de aviación no se salva ni elapuntador) que las azafatas ilustraban con una coreografía muda y desganada,sabiendo que nadie les hacía ni puñetero caso, fuera de algún salidorro conafición a las pantomimas.

La versión rumana sería ésta:Din difuzoare ne zăpăceau cu un pomelnic poliglot sau cel puţin bilingv,

descriind absurde instrucţiuni de salvare (ca şi cum nu ar şti toată lumea că înaccidentele de avion nu se salvează nici dracul), ilustrate de stewardese cu ocoregrafie mută şi plină de lehamite, fiind conştiente că nu dădea nimeni vreo parachioară pe ele, în afară de vreun maniac sexual pasionat de pantomime.

Otro modismo utilizado por Juan Manuel de Prada es quedarse tan pancho(p. 53): Los amantes, encapsulados en su amor, se susurran estas banalidades y sequedan tan panchos; si alguien se las estuviera grabando y volvieran aescucharlas unos minutos después de haberlos pronunciado, se avergonzarían desu cursilería, pero mientras dura el sortilegio de la conversación las profieren sinrebozo.

Quedarse tan pancho (o quedarse tan fresco) significa no importarle niafectarle algo a uno, quedarse tan tranquilo, como si no hubiera pasado nada1.

Hemos considerado que la expresión rumana más adecuada sería Mă doare-n cot = Puţin îmi pasă2:

Amanţii, închişi în iubirea lor ca într-o capsulă, îşi şoptesc aceste banalităţişi îi doare în cot; dacă i-ar înregistra cineva şi i-ar pune să se asculte peste câtevaminute după ce le-au rostit, s-ar ruşina de caraghioslâc, însă cât dureazăconversaţia, le spun pe şleau.

Hacer buenas migas (p. 57) se ha traducido por a se împrieteni la cataramă.Problemas ha planteado también la siguiente frase (p. 62): Trabóse allí

mismo porfía y lluvia de mojicones entre el criado y el zapatero, a la que pronto sesumaron otros menestrales y lacayos de la nobleza que, en medio del tumulto, elzapatero pudo llevarse la trucha, convertida ya en trofeo y estandarte del motínque se avecinaba.

La traducción propuesta es la siguiente:S-a iscat gâlceavă şi a plouat cu pumni între servitor şi cizmar, ţinând-o

fiecare pe a lui, iar în curând li s-au alăturat alţi meseriaşi şi lachei ai nobilimii,până ce, în toiul zarvei, cizmarul a putut să-şi ia păstrăvul, prefăcut deja în trofeulşi stindardul apropiatei răscoale.

El verbo pillar (p. 72) ha sido traducido por a şparli, teniendo en cuenta lavulgaridad del personaje, un sargento de Chicago, que hace la pregunta poco

Lavinia SIMILARU

358

después de los atentados del 11 de septiembre de 2001, cuando la gente estaba muyasustada, y se tomaban medidas exageradas de seguridad: ¿Has venido a pillar? Latraducción al rumano sería Ai venit să şparleşti?

¿Has oído, Brad? Este mamón está de pitorreo (p. 73) se ha traducido por Aiauzit, Brad? Viermele are chef de băşcălie.

Y, un poco más adelante, ¡Puta morralla hispana! (p. 74) por Coate-goale,spanioli afurisiţi.

Para traducir tías pistonudas en la réplica siguiente (p. 75), hemos preferidola expresion rumana a-i cădea plombele, conservando el tono coloquial deldiálogo:

- ¿Qué pone ahí?- Español - le ayudó el subalterno Brad. Parecía buscar la casilla donde

figurase como profesión terrorista kamikaze o asesino en serie-. Joder. ¿Españano es una región del Brasil? En Brasil hay unas tías pistonudas.

La traducción propuesta sería ésta:- Ce scrie acolo?- Spaniol - l-a ajutat sergentul Brad. Părea să caute rubrica unde să

figureze ca profesie terorist kamikaze sau asasin în serie-. Pe dracul. Spania este oregiune din Brazilia? În Brazilia sunt nişte femei de-ţi cad plombele.

El lenguaje coloquial utilizado por los personajes sigue, planteando variosproblemas de traducción:

- No tío, te equivocas. Portugal es una región del Brasil; pero eso esEuropa, así que no te emociones porque queda muy lejos. […] España está debajode México, entre Guatemala y el canal de Panamá. Allí las tías son unas chaparrasy con careto de chimpancé; no sirven ni para fregar váteres. (p. 76)

La traducción propuesta es la siguiente:- Nu, vere, te înşeli. Portugalia este o regiune a Braziliei; dar se află în

Europa, aşa că nu te emoţiona, pentru că este foarte departe. […] Spania estedeparte de Mexic, între Guatemala şi canalul Panama. Acolo gagicile sunt niştebondoace cu meclă de cimpanzeu; nu sunt bune nici de făcut şmotru la budă.

El portero zascandil y alcahuete (p. 84) se ha vuelto portarul încurcă-lume şicodoş, traducciones ya clásicas de las dos palabras.3

Menuda jarca (p. 87) se ha traducido por Ce mai trupă de gherilă, ya que elautor subraya el carácter coloquial de la réplica:

- Menuda jarca - me saludó el desconocido, en una jerga tan alejada deldiccionario Webster’s como la que había utilizado la pareja de policías la nocheanterior.

Llevar a rastras (p. 88), se ha traducido de la siguiente manera:…con los que no deseaba compartir mesa y mantel, así me llevasen a rastras.…cu care nu voiam să merg la masă nici dacă mă luau cu de-a sila.El tono se ha conservado también en esta réplica:- A lo mejor hasta tiene razón en el fondo, el hijo de puta […] Me advirtió

que si me veía merodeando por aquí, me meterían en chirona.La traducción sería ésta:


359

- La urma urmelor, poate că are dreptate guşterul […] M-a prevenit că, dacămă prinde dând târcoale pe aici, mă bagă la zdup.

Los mismos problemas ha planteado también la siguiente frase:Luego, maleantes y costrosos, se arrellanaban en un barco y desde allí

increpababan a los niños pijos, escupían a las viejas y abucheaban a las parejas denovios que se arrimaban a la espesura tratando de darse un furtivo lote (p. 116).

La traducción propuesta sería ésta:Pe urmă, dezmăţaţi şi arţăgoşi, se tolăneau pe o bancă, iar de acolo îi luau la

rost pe copiii fiţoşi, scuipau bătrânele şi huiduiau perechile de logodnici careîncercau să se afunde în desiş ca să se destrăbăleze pe fugă.

Dispuesto a poner pies en polvorosa (p. 141) se ha traducido por gata să-miiau tălpăşiţa, traducción propuesta por el diccionario de Alexandru Calciu y ZairaSamharadze.4

Un poco más adelante, hemos preferido traducir Maldita sea por Mama eide treabă:

- Maldita sea, Tom. ¿no ves que me estás comprometiendo? Me han dadoórdenes… (p. 142)

- Mama ei de treabă, Tom. Nu vezi că mă compromiţi? Mi s-au dat ordine…Dejar plantado (p. 151) se ha traducido por a lăsa cu ochii în soare, y hacer

buenas migas (p. 169) por a se împrieteni la cataramă.La siguiente frase abarca dos modismos, que tienen correspondientes en

rumano:Se les invita a marchar, pero como no tienen dónde caerse muertos, se

amarran como lapas al sueldo. (p. 191).La traducción utiliza las expresiones ya conocidas:Sunt poftiţi să plece, dar având în vedere că nu au după ce bea apă, se ţin ca

scaiul de salariu.Palabras y expresiones coloquiales abarca también este diálogo:- La cofradía de los parásitos… […]- Auténticos profesionales del gorroneo - se explicó-. Han desarrollado un

sexto sentido para inventarse biografías que no les pertenecen. Biografíascambiantes que escogen según la conveniencia de cada momento. Así disipan lassuspicacias de los vigilantes y se escaquean sin dejar ni rastro cuando lascircunstancias lo requieren. (p. 202).

La traducción sería ésta:- Adunătura de pomanagii… […]- Adevăraţi profesionişti ai blatului - m-a lămurit-. Şi-au dezvoltat un al

şaselea simţ pentru a detecta pleaşca. Şi o anumită virtuozitate pentru a-şi născocibiografii ce nu le aparţin. Biografii schimbătoare, pe care le aleg după cum leconvine în fiecare moment. În felul acesta risipesc suspiciunile supraveghetorilorde la petreceri şi se fofilează fără să lase urme când împrejurările o cer.

En cambio, para traducir el modismo a toro pasado (p. 211), hemos utilizadoel diccionario de fraseología taurina on line, que proporciona la siguienteexplicación: Después de haber perdido o dejado pasar la oportunidad. (DRAE) –

Lavinia SIMILARU

360

hablar con suficiencia cuando ya no hay riesgo de equivocación(<http://culturitalia.uibk.ac.at/hispanoteca/Vokabular/Toros/fraseolog%C3%ADa_taurina.htm>)

Así que cuando Bruno me anunció a toro pasado que había contratado conmi empresa telefónica una conexión de alta velocidad que agilizase susindagaciones, me abstuve de reprochar su desfachatez.

Esta vez no hemos encontrado una expresión rumana parecida, y latraducción sería la siguiente:

Astfel încât, dacă Bruno m-a anunţat, când faptul era deja consumat, căsolicitase de la compania mea telefonică o conexiune de mare viteză, care să-iuşureze investigaţiile, m-am abţinut să-i reproşez neruşinarea.

Pero lo más difícil de toda la traducción ha sido encontrar los dos modismosque combinen y den el mismo efecto de los modismos de esta frase, pronunciadapor un personaje cuya lengua materna no es el español, y se equivoca:

Visteis que mis chicos se abrían y ya os pensasteis que todo el monte eracoser y cantar (p. 622).

Aquí hay dos modismos mezclados: creer que todo el monte es orégano,cuya traducción al rumano sería a crede că tot ce zboară se mănâncă5, y es comocoser y cantar, cuya traducción clásica al rumano sería e floare la ureche6

Se tenían que encontrar dos modismos rumanos, y se ha propuesto lasolución siguiente:

Aţi văzut că băieţii mei colaborează şi aţi crezut că tot ce zboară este vrabiade pe gard.

NOTAS

1 María Jesús Beltrán, Ester Yánez Tortosa, Modismos en su salsa, Madrid, Arco/Libros, 1996,p. 117.

2 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul explicativ al limbii române,Bucureşti, Univers enciclopedic, 1998, p. 233.

3 Alexandru Calciu, Zaira Samharadze, Dicţionar spaniol-român, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1992,p. 1535, 77.

4 Idem, p. 1196.5 Idem, p. 1038.6 Idem, p. 423.

BIBLIOGRAFÍA

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul explicatival limbii române, Bucureşti, Univers enciclopedic, 1998.

Beltrán, María Jesús, Yánez Tortosa, Ester, Modismos en su salsa, Madrid,Arco/Libros, 1996.

Calciu, Alexandru, Samharadze, Zaira, Dicţionar spaniol-român, Bucureşti,Editura Ştiinţifică, 1992.

Calles Vales José, Bermejo Meléndez, Belén, Jergas, argot y modismos, Madrid,Libsa, 2001.


361

Prada, Juan Manuel, La vida invisible, Madrid, Espasa Calpe, 2004.

ABSTRACT

Juan Manuel de Prada’s novel La vida invisible (The invisible life) (EspasaCalpe, Madrid, 2004) raises numerous problems of translation, from identifyingquotations or literary allusions, to the translation of the dialogues in the colloquialstyle. The last category is the most difficult to translate, especially when the authorchooses a foreigner to speak and mix up two different phrases. We exemplify bythe combination of two different phrases in Romanian: aţi crezut că tot ce zboarăeste vrabia de pe gard.

362

ELEMENTE DE PROZODIE ROMÂNEASCĂ

Laura TRĂISTARU

Prozodie, un neologism definit ca: „disciplina care se ocupă cu studiulversificaţiei, din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, consideratedupă accent sau după lungime” (Florin Marcu, 2008: 714), „ştiinţa grupăriicuvintelor în unităţi ritmice. v. metrică pronunţare ritmică a cuvintelor” (FlorinMarcu, 2008: 714), este considerat ca având o etimologie directă în fr. prosodie,dar având etimologia îndepărtată, originea în grecescul vechi prosodia, compus cuprepoziţia pros- „către, la” şi substantivul odé „cântec”.

În altă parte, prozodia este definită „în sens restrâns, ştiinţa despre accent,în sens larg, ştiinţa despre vers” (Irina Petraş, 1996: 335). Prozodiştii propriu-zişi,adică specialiştii în prozodie, sunt puţini. De aceea, domeniul este mai puţincunoscut. Prozodia este abordată mai mult teoretic şi parţial, adică pe elemente:ritmul, rima etc. Cărţi dedicate special prozodiei, cuprinzând analize prozodice,sunt puţine, precum aceea a cercetătorului craiovean Ion Calotă, intitulată„Eminescu, analizat prozodic şi comentat”. Elemente de analiză prozodică existăînsă şi la celebrul eminescolog timişorean G.I. Tohăneanu, în cărţile sale:„Eminesciene”, „Expresia artistică eminesciană”, „Dincolo de cuvânt”, „Cuvinteromâneşti”, „Semnificaţia numelor proprii eminesciene”, I. Funeriu, „Versificaţiaromânească”.

Al. Săndulescu, coordonatorul „Dicţionarului de termeni literari”, considerăcă elementele de prozodie ţin de teoria literaturii, argumentând că „ritmul sebazează pe accente, pauze, intonaţie, pe ritmul ideilor şi al sentimentelor conţinuteîn vers” (Al. Săndulescu, 1976: 378). Partea poeticii care se ocupă cu studiulritmurilor folosite în poezie şi în proză se numeşte ritmică. La specialiştii din nouageneraţie viziunea este alta: elementul prozodic fundamental al poeziei este, fărăîndoială, ritmul. Acesta, spre deosebire de rimă – care devine şi ea un elementprozodic sine qua non, dar numai în cadrul versului tradiţional – este revendicat deorice text poetic, abandonarea ritmului echivalând cu stingerea sau căderea în banala suflului liric. Prin urmare, „ritmul are un caracter universal, fiind indestructibillegat de creaţia poetică în oricare din ipostazele sale şi indiferent de limba în carese materializează aceasta” (I. Funeriu 1980: 44-45). Din cartea mai sus citată aIrinei Petraş, „Teoria literaturii. Dicţionar antologic IV. Metrică şi prozodie”,subliniem câteva idei:

Ritmul este succesiunea într-o anumită ordine, în timp, a elementelorsensibile auditiv.

Reunirea unei silabe accentuate cu o silabă neaccentuată sau cu două silabeneaccentuate formează o unitate ritmică şi se numeşte picior sau măsură.

Elemente de prozodie românească

363

Prin reunirea mai multor picioare (măsuri) într-un şir ritmic obţinem un vers.Prin urmare subdiviziunea versului este piciorul, iar subdiviziunea piciorului estesilaba. Mai departe, Irina Petraş adaugă trei concluzii […]:

1. „Din punctul de vedere al ritmului poetic, accentul de intensitate estesingurul factor care are un caracter pertinent”

2. „Norma ritmică este condiţionată de locul accentului de intensitate înstructura versului”

3. „Unitatea minimală în detectarea ritmului e versul scurt, iar în cazulmetrilor lungi, cu cezură, emistihul” (Irina Petraş 1996: 403).

Despre rimă s-a scris mult, mai întâi în cărţile de teorie literară, pentru„prestigiul stilistic al rimei” (G.I. Tohăneanu 1975: 210-240).

Prozodiştii spun că alături de ritm, rima este al doilea element prozodicfundamental al versului tradiţional. Examinată din perspectivă lingvistică, rimainteresează din patru aspecte ale sale: „1. clasele morfologice ale rimei; 2.„corectitudinea” rimei (rima din punct de vedere fonetic); 3. structura metrică arimelor; 4. rima compusă” (I. Funeriu 1980: p. 46).

În vechile manuale şcolare rima era definită ca „potrivire” a sunetelor de lasfârşitul versurilor. Termenul „potrivire” a avut o rezonanţă onorabilă la TudorArghezi, care şi-a intitulat un ciclu de poezii „Cuvinte potrivite”. În timpurilemoderne, termenul vechi potrivire a fost înlocuit cu neologismul identitate, adicăidentitatea de sunete din terminaţia cuvintelor cu care se încheie două sau maimulte versuri, mai precis identitatea acustică a silabei sau a silabelor finale a douăcuvinte, începând cu ultima vocală accentuată a tuturor sunetelor care urmează.Ideea identităţii acustice a făcut-o pe Irina Petraş să afirme că „nu se rimeazăpentru ochi, ci numai pentru ureche” (Irina Petraş, 1996: 371).

Un alt element prozodic fundamental este măsura, adică numărul silabelordintr-un vers. Aceasta e importantă pentru legătura ei cu celelalte două elementeprozodice fundamentale ale versului, ritmul şi rima, în sensul că versurile legateprin rimă au sau trebuie să aibă acelaşi număr de silabe, fie în versul lung, cucezură, fie în versurile scurte. De exemplu, primele două versuri din Scrisoarea Ide Eminescu:

„Când / cu / gé /ne / os/te/ní /te // sá /ra / su /flu-n / lu/mâ/ná /re 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8Doar / cea/só r/ni/cul / ur/meá /ză // lun/g-a / tím/pu/lui / că/rá /re” 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8După cum se observă, cele două versuri, aflate în relaţie de rimă, au acelaşi

număr de silabe şi pe emistihuri, până la cezură, deci în emistihul I, şi după cezură,deci în emistihul al II-lea, câte 8 silabe. Următorul exemplu, cu versuri scurte, e dinLuceafărul eminescian:

„Co/ló-n / pa/lá/te / de / măr/geán 1 2 3 4 5 6 7 8Te-oi / dú /ce / veá /curi / múl/te 1 2 3 4 5 6 7

Laura TRĂISTARU

364

Şi / toá /tă / lú /mea-n / o/ce/án1 2 3 4 5 6 7 8De / tí/ne / o / s-as/cúl/te” 1 2 3 4 5 6 7Aici versurile 1 şi 3, în relaţie de rimă, au câte 8 silabe, iar versul al treilea,

ca să aibă cele 8 silabe, impune pronunţarea trisilabică a cuvântului ocean, înconcordanţă cu etimologia sa apropiată (fr. océan), dar şi cu cea îndepărtată (gr.okeanós), ambele etimoane pronunţate cu hiatul e-a.

Versurile 2 şi 4, şi ele în relaţie de rimă, au câte 7 silabe, respectând aceeaşiregulă a numărului egal de silabe a versurilor care rimează. Pe de altă parte, serespectă aici ritmul iambic al întregului poem Luceafărul, cu accente pe silabele denumăr par 2, 4, 6, 8.

La versurile mai lungi de 12 silabe apare cezura, o pauză care împarte versulîn două emistihuri. Este o pauză în rostire între două cuvinte la versurile cu măsurade 13/14 silabe, la cele cu măsura de 15/16 şi la cele cu măsura de 17/18 silabe.Pauza aceasta apare de obicei spre mijlocul versului. Astfel, la versurile de 13/14silabe, cezura apare între silabele 7 şi 8, adică după silaba 7. De asemenea, cezuraapare după silaba 8, în măsura de 15/16 silabe şi după silaba 9, în măsura de 17/18silabe. Funcţia cezurii este aceea de a da răgaz pentru actul inspiraţiei fiziologice,ceea ce reglează ritmul versurilor, astfel că stabilirea cu exactitate a locului cezuriipermite detectarea ritmului real al unei poezii, stabilirea celor două emistihuri şinumerotarea pentru fiecare emistih, iar după cezură renumerotarea silabelor, adicăde la 1. Urmează acum câteva exemple de versuri cu cezură:

1. „Pe / când / lú /na / stră/lu/céş/te // pes/te-a / tó/mu/ri/lor / brá/curi, 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

În/tr-o / clí/pă-l / poár/tă / gấn/dul // în/dă/rắt / cu / mii / de / veá/curi, 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8La-n/ce/pút/, pe / când / fi/ín/ţă // nu / e/rá /, nici / ne/fi/ín/ţă, 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8Pe / când / tó/tul / e/rá/ líp/să // de / vi/á /ţă / şi / vo/ín/ţă, 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8Când / nu / s-as/cun/deá / ni/mí/ca//, de/şi / tot / e/rá/ as/cúns… 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7Când / pă/trúns / de / sí/ne /în/suşi // o/dih/neá / cel / ne/pă/trúns.” 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7

(Eminescu, Scrisoarea I)După cum se vede, versurile sunt de 16/15 silabe, cu cezură, de fiecare dată,

după silaba 8. Emistihul întâi are întotdeauna 8 silabe, chiar şi când versul întregare numai 15 silabe. Emistihul al doilea are, în ultimele două versuri, numai 7silabe.

Următorul exemplu este tot un text eminescian: primele patru versuri dinScrisoarea IV:

„Stă / cas/té/lul / sin/gu/rá/tic, // o/glin/dín/du/-se / în / lá/curi, 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8

Elemente de prozodie românească

365

Iar / în / fún/dul / á/pei / clá/re // doár/me / úm/bra / lui / de /veá /curi 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8Se / î/nál/ţă / în / tă/cé/re // din/tre / rá/riş/tea / de / brazi 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7Dând / a/tấ/ta / în/tu/né /rec // ro/ti/tó /ru/lui / ta/láz.” 1 2 3 4 5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7Versurile sunt şi aici de 16 şi 15 silabe, cu cezură, de fiecare dată, după

silaba 8, unde se încheie primul emistih. Cel de-al doilea emistih are tot 8 silabe înprimele două versuri, dar numai 7 silabe în ultimele două versuri.

Elementele de prozodie sunt, după cum s-a văzut, forme de constrângere,uneori riguroase, dar care, pe de altă parte, avantajează rostirea poeziei, seadresează urechii, nu ochiului, ca s-o parafrazăm pe Irina Petraş, pentru că, înultimă instanţă, orice regulă constrânge. Din acest punct de vedere, „rigideleexigenţe ale prozodiei pot apărea cu uşurinţă ca nişte cătuşe ale imaginaţiei, carenu mai permit poetului să-şi comunice reprezentările întocmai cum i se prezintă eleîn interiorul lui. De aceea, cu toate că năvala ritmică şi răsunetul melodic al rimeiproduc un incontestabil farmec, s-ar pretinde totuşi prea mult ca, de dragul acesteivrăji sensibile, să fie adesea sacrificate cele mai bune reprezentări şi sentimentepoetice. Totuşi, nici această obiecţie nu rezistă. Anume, pe de o parte, se dovedeştea nu fi adevărat că versificarea ar fi numai o piedică în calea revărsării libere asentimentului. Talentul artistic autentic se mişcă în general în cuprinsulmaterialului său sensibil ca în cel mai propriu şi autohton element al său, care, înloc să fie piedică şi constrângere, dimpotrivă îl înalţă şi-l susţine. Astfel, constatămde fapt că toţi marii poeţi se mişcă liber şi sigur de sine în măsura creată de eiînşişi, în ritm şi rimă” (G.W.F. Hegel, 1996: 410-411). I. Funeriu continuă: „Poliitensiunii sunt, aşadar, întrutotul conciliabili. Mai mult, elementele înseşi aleversificaţiei se convertesc în fapte de stil, în măsura în care expresia, modelatăîntru împlinirea lor, dobândeşte valori estetice individuale. Drept concluzie finală,rezultă că limbajul poetic este punctul terminus al unei duble selecţii simultane: oselecţie operată de gândirea artistică şi materializată în structurile stilistice aletextului şi o alta determinată de necesităţile prozodice ale versului” (I. Funeriu1980: 142-143).

BIBLIOGRAFIE

Calotă, Ion, Eminescu analizat prozodic şi comentat, Craiova, Editura AIUS, 1999.Funeriu, I., Versificaţie românească. Perspectivă lingvistică, Timişoara, Ed. Facla,

1980. (I. Funeriu, 1980)Hegel, G.W., Prelegeri de estetică, Bucureşti, Ed. Academiei, 1966. (G.W.F.

Hegel, 1996)Marcu, Florin, Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, Ed. Litera, 2008. (Florin

Marcu, 2008)Petraş Irina, Teoria literaturii. Dicţionar antologic IV. Metrică şi prozodie,

Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1996. (Irina Petraş, 1996)

Laura TRĂISTARU

366

Săndulescu, Al., Dicţionar de termeni literari, Bucureşti, Ed. Academiei, 1976.(Al. Săndulescu, 1976)

Tohăneanu, G.I., Expresia artistică eminesciană, Timişoara, 1975. (G.I.Tohăneanu, 1975)

RÉSUMÉ

Dans cet article on observe que le langage poétique représente le pointterminus d’une double sélection simultanée : une sélection opérée par la penséeartistique et matérialisée dans les structures stylistiques du texte et une autredéterminée par les nécessités prosodiques du vers.

367

SINONIMIA –TIPOLOGIZARE

Titela VÎLCEANU

· PreambulDe-a lungul timpului filozofi, lingvişti, psihologi şi antropologi au încercat

să explice relaţia limbă (limbaj articulat, trăsătură definitorie a speciei umane) –gândire şi modul de conceptualizare a realităţii extralingvistice.

În cadrul semanticii lexicale sinonimia a constituit obiectul de studiu pentrunumeroşi lingvişti, fără a se ajunge la o convergenţă a punctelor de vedere, la oteorie care să poată demarca clar graniţele sinonomiei. Este unanim acceptat faptulcă sinonimele îmbogăţesc limba prin crearea unei semantici diferenţiale. Fiind orelaţie de sens fundamentală1, sinonimia face posibilă exprimarea nuanţei de înţelescare să ofere o nouă perspectivă sau care să redea cât mai fidel intenţiavorbitorului.

· TipologizareMajoritatea autorilor clasifică sinonimele în două tipuri de bază: sinonime

absolute şi parasinonime. Parasinonimele sunt însă o categorie extrem de nuanţată,ele subsumând mai multe tipuri. Pe de altă parte, sinonimele absolute sunt numaide tip denotativ, în timp ce parasinonimele pot fi atât denotative cât şi conotative.

Schematic, avem următoarea clasificare2:Sinonime

·Absolute· Parasinonime

o sinonime relative§ denotative§ conotative

· socio-culturaleo diastraticeo diafaziceo diatopiceo diacronice

· expresiveo axiologiceo afective

o sinonime parţiale

Sinonime absoluteD.A. Cruse (1986) propune următoarele criterii de identificare a sinonimelor

absolute:

Titela VÎLCEANU

368

· termenii nu se diferenţiază din punct de vedere al apartenenţei la un anumitregistru sau dialect;

· nu există diferenţe la nivelul conotaţiei şi al colocaţiei.Autorii care resping ideea de sinonimie în limbă3, resping de fapt sinonimele

absolute, motivând că două sau mai multe unităţi lexicale fie trimit la referenţidiferiţi, fie se caracterizează prin seme virtuale diferite. Prin urmare, o primăcondiţie pentru ca două sau mai multe unităţi lexicale să fie considerate sinonimeabsolute este ca acestea să coincidă din punct de vedere al extensiunii lor, i.e. alclasei de referenţi. O definire a sinonimelor din punct de vedere extensional estedeficitară căci limba nu poate fi considerată nomenclatură, adică o listă de cuvintece corespund exact unor entităţi din lumea înconjurătoare. Stephen Ullmann (1959:196) îl citează pe Pascal pentru a demonstra că ipoteza sinonimiei absolute poate fiinfirmată: « Il y a des lieux où il faut appeler Paris Paris, et d’autres où l’onappellera capitale de la France ». Este ceea ce I. Tamba-Mecz (1988) considerădrept diverse moduri de evaluare şi prezentare a realităţii.

Toate argumentele de mai sus pledează în favoarea sinonimiei absolute largosensu, dacă este îndeplinit doar criteriul identităţii referenţiale. Stricto sensu,sinonimele trebuie să aibă acelaşi conţinut semantic, aceleaşi seme specifice. Avemde-a face în acest caz cu ceea ce Lyons (1995b) numeşte idealizare saustandardizare, fenomenul fiind legat de limbă (ca sistem) şi nu de vorbire (dacăreactualizăm opoziţia langue – parole). Atunci când sunt prezente variaţiidialectale sau funcţionale (vorbirea nepresupunând un vorbitor idealomnicompetent şi o repartizare geografică uniformă), putem vorbi de asemănare şinu de identitate de sens pentru că în practica socială vorbitorii actualizeazăsensurile în mod dinamic în funcţie de circumstanţe.

Pentru a avea sinonime absolute, trebuie îndeplinită o altă condiţie şi anumeposibilitatea de substituire a acestora în toate contextele de ocurenţă. Ideea estepreluată şi dezvoltată de Lyons (1995b: 61) care susţine că două sau mai multeunităţi lexicale sunt sinonime absolute dacă şi numai dacă satisfac urmă toarelecondiţii:

· toate sensurile lor sunt identice (Lyons exclude de fapt lexemelepolisemantice, între care nu se poate stabili o relaţie de sinonimieabsolută);

· ele sunt sinonime în toate contextele în care se substituie reciproc(comportament contextual identic);

· coincid din punct de vedere al înţelesului descriptiv şi non-descriptiv (sensdenotativ şi conotativ).

Sinonimele absolute pot fi întâlnite numai în nomenclatura ştiinţifică şi elepersistă ca atare pentru o perioadă nedefinită de timp (nu sunt supuse nici uneischimbări). Taxonomia ştiinţifică abundă de fapt în dublete în care diverseneologisme, termeni de origine latină şi greacă sau termeni tributari unor şcolidiferite coexistă:

Ro. azot (< fr. azote) – nitrogen (< fr. nitrogène)Engl. caecitis (< lat.)- typhlitis (< gr.)

Sinonimia – Tipologizare

369

Fr. monème (termen propus de A. Martinet) – morphème (termen propusde L. Bloomfield)

În limbajul comun, sinonimele absolute coexistă o anumită perioadă de timp,după care sunt supuse unui proces de diferenţiere (devenind parasinonime) saueliminare (sunt eliminate neologismele sau termenii savanţi – în franceză termenulaéroplane a dispărut, sinonimul său avion fiind preferat – şi sinonimelemorfologice provenite prin derivare – din seria livrage, livrance, livrée, livrement,livrure, livraison, doar ultimul termen a supravieţuit). O. Ducháček percepetermenii monosemantici specializaţi (ştiinţifici) ca având un conţinut semanticsimplu, format din dominantă – termen nemarcat de trăsături complementare şisusţine că în toate celelalte cazuri importanţa acestor elemente periferice nu estedeloc neglijabilă.

St. Ullmann (1962), D.A. Cruse (1986), J. Lyons (1995a) şi J.I. Saeed (1997)resping sinonimele absolute motivând că acestea sunt foarte rare în limbajul curent.Pentru D.A. Cruse (1986: 270) singurele sinonime absolute sunt perechilesofa – settee şi pullover – jumper, ele îndeplinind toate condiţiile pentru a fietichetate drept elemente izomorfice. Autorul se dovedeşte însă sceptic cu privire laexistenţa acestei categorii, argumentând că sinonimele sunt percepute diferit dediverse generaţii (diacronic) şi că sensul unui cuvânt este o proprietateantropomorfică, interacţională.

ParasinonimeParasinonimele presupun pe lângă semele comune (în număr cât mai mare) şi

unul sau mai multe seme diferite. Ele se subîmpart în două mari categorii: sinonimerelative şi sinonime parţiale.

Sinonimele relative pot fi de tip denotativ sau conotativ. Sinonimeledenotative prezintă un număr mare de seme specifice în comun (nucleul semic),diferenţiindu-se doar printr-unul sau mai multe seme specifice. Sinonimeleconotative au aceeaşi denotaţie (aceleaşi seme specifice), dar se diferenţiază printr-un sem virtual sau conotativ care poate fi neutralizat în anumite contexte.

Sinonime denotativeSememele corespunzătoare acestor sinonime includ seme specifice care le

permit substituirea reciprocă în anumite contexte, dar şi unul sau mai multe semespecifice care blochează interşanjabilitatea lor în alte contexte. Sinonimeledenotative se pot diferenţia:

· printr-un sem: în primul rând există posibilitatea unei cuantificări, a uneiaprecieri în plus sau în minus, a unui grad mai mare sau mai mic în raport cutermenul neutru al seriei sinonimice. De exemplu, în română, engleză şi franceză,în seria teamă – frică – spaimă – groază; scare – freight – horror – terror; peur –effroi – frayeur – terreur, toţi termenii denotă „stare de nelinişte şi tulburare”, însăexistă diferenţe de cuantificare – cel de-al doilea termen prezintă „grad mare”, iarultimii doi termeni se definesc prin „grad maxim”.

Un alt exemplu este:

Titela VÎLCEANU

370

Ro. podea – duşumea – sem comun: „partea de jos a unei încăperi”, semdiferit: „din orice material” (pentru podea), „numai din scânduri”(pentru duşumea) (DEX)

Nu există însă aceeaşi corespondenţă în engleză şi franceză, cele două limbidispunând doar de câte un termen (distincţia nu este lexicalizată):

Engl. floorFr. plancherCele două seturi de exemple sunt suficiente pentru a demonstra încă o dată

că decuparea realităţii extralingvistice nu se face în mod identic în toate limbile şică inventarul lexical diferă. De altfel această observaţie (un truism) se va aplicapentru toate tipurile şi subtipurile de sinonime.

· prin două sau mai multe seme:Ro. cald (hiperonimul seriei) – călduţ „grad mic” – fierbinte „grad mare”

– clocotit(or) „grad maxim”, ultimii doi termeni caracterizându-se înplus prin [+proces de fierbere]; sem comun [+apreciere în plusreferitoare la temperatură]

Engl. warm – lukewarm – hot – boilingFr. chaud – tiède – brûlant – bouillant

Sinonime conotativeAcestea pot fi definite ca unităţi lexicale care au aceeaşi denotaţie, dar care

se diferenţiază printr-un sem conotativ. Ele există atât la nivelul colectiv, al limbiifuncţionale (în terminologia lui E. Coşeriu, 2000), aceste sinonime reflectândconotaţii varietale şi evaluări axiologice, cât şi la nivel individual – conotaţiiafective în funcţie de intenţiile de comunicare ale vorbitorilor, de statutulparticipanţilor şi de situaţia de comunicare. Sinonimele conotative nu sunt nici eleo categorie omogenă, subdivizându-se în sinonime socio-culturale şi sinonimeexpresive. Terminologia anglo-saxonă şi franceză vehiculează sintagma sinonimestilistice, incluzînd aici valori expresive (ceea ce noi regrupăm în evaluăriaxiologice şi afective) şi valori evocatoare (pe care le-am denumit socio-culturale).

A. Sinonimele socio-culturale sunt variante sincronice specializate înprincipal în funcţie de universul discursiv (circumstanţa de comunicare şiconstrângerile stilistico-funcţionale); locutorul trebuie să posede competenţăfuncţională în domeniul de activitate şi în registrul de limbă în care comunică.

· Sinonimele diastratice sunt sinonime diferenţiate în funcţie de straturilesocioculturale ale comunităţii ce utilizează limba respectivă. Termenul diastratic afost pus în circulaţie de E. Coşeriu (preluat de la L. Flydal) în relaţie cu nivelul delimbă: limbajul cult, al claselor mijlocii, popular, familiar, argou etc.

Ro. a muri (româna literară), a da ortul popii (limbaj popular), a crăpa(argou)

Engl. to die (standard English), to kick the bucket (colloquial English), tocroak (slang)

Fr. mourir (soutenu), casser sa pipe (populaire), crever (argot)


371

· Sinonimele diafazice se diferenţiază în funcţie de domeniul discursiv şi deregistru (domeniul este pus în relaţie cu ocupaţia sau specializarea locutorului, iarregistrul este determinat de contextul social, de situaţia de comunicare). Termenuldiafazic a fost de asemenea propus de E. Coşeriu alături de termenii diastratic şidiatopic pentru a desemna tipurile fundamentale de diferenţiere internă a limbilor(arhitectura limbii). Astfel, avem:

Ro. a scoate (termen neutru) – a extirpa (termen tehnic)Engl. to take out (termen neutru) – to extirpate (termen tehnic)Fr. tirer (termen neutru) – extirper (termen tehnic)Următoarele sinonime se diferenţiază în funcţie de registru (stiluri

funcţionale):Ro. singur (termen neutru) – solitar (termen literar)Engl. lonely (termen neutru) – lonesome, solitary (termeni literari)Fr. seul (termen neutru) – solitaire (stil soutenu)· Sinonimele diatopice sunt sinonime ce aparţin vocabularului variantelor

teritoriale, ca de exemplu variaţiile dialectale (sincronic). Prin dialect înţelegem nunumai variaţie teritorială, dar şi socială, în acest ultim caz fiind preferat termenulsociolect (de exemplu, dialectul Cockney caracteristic zonei East End a Londrei).Indiferent de natura lor, cuvintele dialectale sunt aşadar mărci indiciale care permitstabilirea apartenenţei la un anumit grup social.

Ro. cartofi, barabule (Moldova), crumpene (Oltenia)Engl. autumn (engleză britanică), fall (engleză americană)

lake (engleză standard), loch (engleză scoţiană)feet (engleză standard), plates of meet (Cockney)

Fr. soixante-dix (Franţa), septante (Belgia, Elveţia)· Sinonimele diacronice sunt variante dezvoltate de-a lungul timpului şi ele

primesc în dicţionar marca învechit (înv.) sau arhaizant (arh.) în opoziţie cutendinţele contemporane4.

Ro. carte (înv.) – scrisoare, carte (înv.) – documentEngl. shirt (înv.) – skirt (înv.), foe (înv.) – enemyFr. clore (înv.) – fermer, épatant – super (tendinţă contemporană)Această subdivizare a sinonimelor socio-culturale este una artificial creată, în

sensul că graniţele impuse pot fi deschise, iar sinonimele pot migra către osubcategorie sau alta. Există, prin urmare, zone de interferenţă, de infiltraredatorate în primul rând faptului că orice vorbitor îşi asumă o dublă identitate:individuală (marcată de originea sa geografică şi socială şi de nivelul de instruire)şi una colectivă (care nu reuşeşte decât să estompeze mărcile geografice, socialeetc, vorbitorul adaptându-şi comportamentul lingvistic la situaţia de comunicare înfuncţie de resursele de care dispune). Astfel de zone de interferenţă sunt cele întresinonimele diastratice şi diatopice (sociolecte) – de exemplu, în zona East End aLondrei se vorbeşte dialectul Cockney, caracteristic clasei muncitoare (stratsociocultural).

Titela VÎLCEANU

372

B. Sinonime expresive· Sinonime axiologice – lexemul poate avea o conotaţie socio-culturală

pozitivă sau negativă; vorbim în acest caz de sinonime axiologice şi de o polarizarevizibilă a sensului Sinonimele axiologice, ca şi subcategoriile de mai sus, sesituează la nivelul sistemului (reprezentări colective). Această situaţie estereflectarea unei structuri oligarhice, sensul în care vorbitorii folosesc un cuvântfiind cel stabilit de autorii de dicţionare.

Cuvântul este o entitate dinamică supusă schimbărilor de sens datoratefactorilor sociali, psihologici şi lingvistici: lărgirea sau restrângerea sensului(specializare), transfer metaforic sau metonimic, nuanţe meliorative sau peiorative(valorizare sau devalorizare). În psiholingvistică, există principiul Pollyanna, careexplică de ce cuvintele cu conotaţie meliorativă (evaluare pozitivă) tind să fienemarcate în timp ce cuvintele cu conotaţie peiorativă (evaluare negativă) tind săfie marcate.

Ro. rom – ţigan, cioroi (primul termen este neutru – identitate oficialacceptată; ultimul termen este peiorativ)

Engl. Afro-American – Black, Negro, Niger (primul termen este neutru –identitate oficial acceptată; ultimul termen este peiorativ)

Fr. noir – nègre (cel de-al doilea termen a fost peiorativ, însăvalorizarea moştenirii culturale africane, a rasei negre pare săelimine această nuanţă. Termenul négritude desemnează ansamblulde valori culturale ale rasei negre)

Deşi poate părea surprinzător, aceeaşi calitate poate fi evaluată negativ dacăeste în exces:

Ro. slab (termen neutru) – costeliv (evaluare negativă)Engl. slim (termen neutru) – meagre (evaluare negativă)Fr. mince (termen neutru) – maigre (evaluare negativă)· Sinonimele afective precizează atitudinea locutorului faţă de entitatea

denotată, situându-se la nivelul utilizării, al actualizării în vorbire. Nu putem negafaptul că între valorile axiologice şi cele afective există anumite afinităţi, o anumităsuprapunere, în măsura în care o valorizare pozitivă sau negativă la nivelul limbiinu-l poate lăsa indiferent pe vorbitor. Cele mai bune exemple le constituiehipocoristicele:

Ro. Nelu – Ion, Măriuca / Măriuţa – Maria

Engl. Teddy – Theodore, Bill – William

Fr. Colin – Nicolas, Jeannot – Jean

Nuanţele emotive abundă în registrul familiar şi popular, prin folosirea unormijloace gramaticale şi lexicale specializate în indicarea unei hipertrofii aafectivităţii:

Ro. mămică, tătic, mătuşică (diminutive)Engl. mummy, daddy, auntie (diminutive)


373

Fr. maman, papa vs. mère, père, însă nu există un sinonim afectivpentru tante

Sinonime parţialeSinomimele parţiale se definesc în relaţie cu polisemia. Sinonimia este în

acest caz dependentă de polisemie, rolul ei fiind de a dezambiguiza sensul unităţiilexicale, de a limita nedeterminarea lexemului în cauză, iar această dezambiguizarenu se poate face în afara contextului. Sinonimia se leagă de o accepţiune alexemului polisemantic, de actualizarea unui sens. Un lexem polisemantic poate danaştere mai multor serii sinonimice şi în consecinţă putem afirma că sinonimeleparţiale se specializează pe rând în câte o serie sinonimică. Valoarea în senssaussurian (delimitare reciprocă de celelalte lexeme de sens apropriat) se regăseşteastfel în fiecare serie sinonimică.

Ro. acru – acid, acrit, murat, fermentat (sens propriu); posac, ursuz,morocănos (sens derivat)

Engl. sour – tart, testy, acid, touchy (sens propriu); bitter, peevish,morose (sens derivat)

Fr. aigre – acide, aigri, confit, acidulé (sens propriu); maussade,revêche (sens derivat)

O constrângere importantă în cazul sinonimiei parţiale este reprezentată decolocaţie (înţeleasă ca asociere stereotipă).

Ro. ignoranţă crasă (* ignoranţă mare), a-şi lua inima în dinţi (* a ţineinima în dinţi)

Engl. abysmal ignorance (* great ignorance), to take heart / to pluck upone’s heart (* to catch heart)

Fr. ignorance crasse (* grande ignorance), prendre le taureau par lescornes (* attraper le taureau par les cornes)

ConcluziiToate discuţiile din acest articol permit stabilirea unei grile flexibile de

interpretare şi tipologizare a sinonimiei, ca fenomen prezent atât la nivelul limbii(al codului sau sistemului), cât şi la nivelul vorbirii (actualizării în discurs).

NOTE

1 Importanţa acestei relaţii semantice este recunoscută chiar înaintea constituirii semanticii ca ştiinţă.Astfel, B. Nerlich (1992: 40) îi citează pe Eberhard (1795) şi pe Reisig (1890) care au propuso teorie a sinonimelor, ca disciplină independentă – theory of synonymics şi, respectiv,synonymology.

2 Vezi clasificarea propusă de Teodora Cristea (2001: 110-124). Autoarea nu include însă şisinonimele absolute în această clasificare, pledând doar în favoarea existenţeiparasinonimelor.

3 B. Nerlich (1992: 219) îl citează pe lingvistul englez Trench (1890 [1851]: 258-259) care respingeidea de sinonimie, afirmând că nu există sinonime perfecte, utilizate în mod nediscriminat.Explicaţia rezidă în procesul de desinonimizare (desynonymizing) sau diferenţire semantică.În aceeaşi ordine de idei, J. Ray-Debove (1997: 95) consideră sinonimia o aproximaregrosieră.

Titela VÎLCEANU

374

4 Adăugăm că uneori variaţiile diacronice se multiplică pentru unul şi acelaşi termen într-un intervalrelativ scurt (câteva decade): stewardess – air hostess – flight attendant (Eng.)

BIBLIOGRAFIE

Baldinger, K., Vers une sémantique moderne, Paris, Klincksieck, 1984.Bidu-Vrânceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu-Ruxăndroiu, Liliana,

Mancaş, Mihaela, Pană- Dindelegan, Gabriela, Dicţionar de ştiinţe alelimbii, Bucureşti, Nemira, 2001.

Coşeriu, E., Lecţii de lingvistică generală, ARC., 2000.Cruse, D.A., Lexical Semantics, Cambridge, CUP, 1986.Cruse, A., Meaning in Language. An Introduction to Semantics and Pragmatics,

Oxford, OUP, 2000.Lehman, A., Berthet, M., Introduction à la lexicologie: Sémantique et

morphologie, Paris, Mathan Université, 2000.Lyons, J., Introducere în lingvistica teoretică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1995a.Lyons, J., Lexical Semantics: An Introduction, Cambridge, CUP, 1995b.Saeed, J., I., Semantics, Blackwell Publishers Ltd. USA, 1997.Tamba-Mecz, I., La Sémantique, Paris, Presses Universitaires de France, Coll.

„Que sais-je”, 1988.Ullmann, S., Semantics. An Introduction to the Science of Meaning, Oxford

Blackwell & New York: Barnes and Noble, 1962.Ullmann, S., Précis de sémantique française, IIIe édition, Berne, A. Francke, 1965.

ABSTRACT

Synonymy reflects linguistic and cultural evolution alike. Although there arestill controversies on the nature and typology of synonyms, we believe that aflexible framework of synonyms is useful because of the dynamic mapping ofextra-linguistic reality to language.

375

L’INTERPRÉTATION DE L’ÉCRITUREDANS LA TRADITION BIBLIQUE ORTHODOXE

Mihai Valentin VLADIMIRESCUMihai CIUREA

I. IntroductionLa Bible chrétienne n’est pas une création ex nihilo, mais elle est liée par

l’Ancien Testament au judaïsme. Le christianisme n’est plus une religion du livre(au sens étroit du terme). L’autorité de l’Ancien Testament sera ainsi vue etéprouvée de façon différente, reliée à Christ, qui est compris à partir de l’Écriture1.Le Nouveau Testament se présente sous la forme d’un recueil de vingt-sept livres,tous écrits en grecque de koinē et de dimensions fort inégales. Les écrits qui lecomposent ont acquis peu à peu une autorité normative au sein de l’Églisechrétienne. La rédaction de ces vingt-sept livres et leur regroupement dans unrecueil unique constitue un processus long et complexe. La transmission de cesouvrages, depuis l’antiquité et jusqu’à nos jours, comportait un certain nombred’aléas qui n’ont pas laissé le texte sans altérations. La distance historique,géographique et culturelle qui nous sépare du monde biblique constitue unedifficulté essentielle pour une bonne compréhension de cette littérature. Parconséquent, toute introduction au Nouveau Testament doit examiner dans quellesconditions les premiers chrétiens ont été conduits à élaborer ce recueil d’Écrituressaintes, comment les textes, constamment copiés et recopiés, ont réussi à traverserles siècles d’histoire sans supporter des altérations essentielles, quel est le milieuhistorique, religieux et culturel où il est né et s’est diffusé et, bien entendu,comment interpréter le texte biblique : « pour expliquer la genèse de la littératurechrétienne, il faut se tourner vers les circonstances dans lesquelles vivait et lesbesoins qu’avait la communauté qui priait, qui travaillait, qui souffrait »2.

Ce « tout en un » est, en réalité, non pas un livre, mais plutôt unebibliothèque. On pourrait être étonné et même désorienté devant cette diversitéd’idées, de pensées, de témoignages. Parmi toutes ces voix, la sienne peut-elleencore être perçue ? Même si la révélation divine ne s’est pas creusée dans uncanal rectiligne, le Nouveau Testament offre une certaine uniformité et unité de sesécrits qui doivent être abordés et compris en fonction d’un seule thème : leSeigneur Jésus Christ et son histoire, conçue comme un événement de Dieu, d’uneimportance définitive et décisive. Les voix multiples du Nouveau Testament sontcomme un chœur polyphonique harmonieux ou comme un prisme dans lequel lalumière de la révélation se décompose en un chatoyant arc-en-ciel. Lorsqu’on le litattentivement, on se convainc bientôt qu’il y a indubitablement des accords trèsréels. Chaque nouvelle génération est entraînée dans cet événement décisif pour letemps et pour l’éternité. Ces écrits constituent la source théologique et historique

Mihai Valentin VLADIMIRESCU, Mihai CIUREA

376

de la foi chrétienne, fondée sur les événements fondamentaux de la vie de JésusChrist3.

II. L’exégèse et l’herméneutique bibliques – deux principes de lasémantique scripturaire

Malgré l’ouverture des études bibliques, les chrétiens orthodoxes sontgénéralement très susceptibles et réticents devant la recherche historique et critique(dite « scientifique ») de l’exégèse biblique sur l’origine, les auteurs, les buts et lesens des écrits bibliques, sans savoir exactement de quoi il s’agit : « cette attitudefort répandue este due en grande partie à une connaissance fragmentaire ou à uneméconnaissance totale des méthodes et des résultats de l’exégèse telle qu’elle estpratiquée dans d’autres confessions chrétiennes »4.

L’exégèse (du grec exégesis, « mener hors de ») est une étude approfondie etcritique d’un document, le plus souvent littéraire5. Mais, la méthode exégétique entant que telle est neutre ; c’est un instrument pointu de travail, qui peut être utilisépour le bien ou pour le mal. On estime que cet outil est nécessaire afin decomprendre le message authentique de la Bible. L’enjeu – on le verra – est de bieninterpréter le texte biblique, c'est-à-dire de passer par le biais d’une approcherigoureusement scientifique vers une herméneutique authentiquement orthodoxe,basée sur la relation qui existe entre la Sainte Ecriture et la Sainte Tradition au seinde l’Église. L’exégèse biblique est l’une de plus vieille et importante discipline duNouveau Testament, qui débute, semble-t-il, en même temps que ses écrits. On voitsouvent les Saints Apôtres en adressant cette question à leur Maître : « Explique-nous cette parable… » (Matthieu 13, 36). Ensuite, les premiers siècles chrétiens ontfait naître les premières écoles exégétiques d’Alexandrie, d’Antioche et de Césarée.

Alexandrie a fortement développé la méthode exégétique des « midrashim »utilisée par les rabbins, en distinguant entre quatre sens différents (maiscomplémentaires) à l’intérieur de l’Ecriture :

- peshat : le sens littéral et historique ;- remez : le sens caché de la Loi mosaïque et de la « Halakah » (décisions

législatives) ;- darush : le sens allégorique, exprimé sous la forme des « Hagadoth »

(légendes) ;- sod : le sens mythique (kabbalistique).Cette école était dotée d’un double héritage : l’allégorie comme méthode

herméneutique et la foi apostolique dans la Parole inspirée de Dieu, comme uniquesource de la vérité chrétienne. L’allégorie découvre deux sens tout à fait distinctspour les mots du récit écrit : un sens historique (ou littéral) et un sens spirituel, endéfinitive, le seul important pour la vie et la foi de l’Eglise. Il faut noter ici que lesalexandrins ont conséquemment accentué (à cause du docétisme) la divinité duVerbe incarné et l’union entre les deux natures (à cause du monophysisme).

L’école exégétique d’Antioche trouve son origine (la typologie)essentiellement dans la réaction aux excès de l’allégorie. Dès le début, la méthodeexégétique donna priorité à la recherche historique, grammaticale et philologique,

L’interprétation de l’Écriture dans la tradition biblique orthodoxe

377

au but d’expliquer le sens littéral de l’Écriture. La theôria, fondée sur la typologie,croit que ce ne sont pas les paroles scripturaires qui contiennent le sens essentiel,mais les événements dont témoignent ces paroles. A l’intérieur de l’événementhistorique, on ne distingue pas deux explications différentes, mais plutôt un« double sens », dont la dimension spirituelle est fortement enracinée. Autrementdit, une relation typologique au cœur même de l’événement, qui exprime ce doublesens : celui qui était l’intention de l’auteur (historique et philologique) et celui quiindique et trouve son accomplissement dans l’age messianique. Le sens spirituel(l’antitype eschatologique) et inséparable du sens littéral (l’événement historique).Encore une fois, il faut noter ici que les antiochiens (à cause de l’adoptianisme)distinguaient radicalement la nature divine de la nature humaine et tendait vers uneconception de Jésus en tant que l’homme dans lequel le Logos divin a demeuré.

Le but de l’exégèse est de comprendre la signification des écrits bibliques enles étudiant à la lumière des sciences historique, philologique, archéologique etphilosophique. Elle a développé plusieurs méthodes « scientifiques », dont les plusimportantes sont les trois suivantes6 :

- l’analyse historico-critique (ou critique historique), qui répond à laquestion : que dit le texte ? Il s’agit de reconstruire historiquement le contexteauquel renvoie le texte. A cette question, elle ajoute : sur quelle traditions se basel’auteur et à qui destine-t-il son écrit ? Cette type d’analyse se pratique en dixétapes : la critique du texte, la traduction du texte, l’analyse du texte, l’histoire desa rédaction, la critique littéraire, la critique des formes, la critique traditionnelle,les motivations de l’écrivain, l’histoire des courants littéraires, l’interprétation. Onva y revenir ;

- l’analyse structurale (ou sémiotique), qui répond à la question : commentle texte fait-il sens ? Le texte est lu comme un système des signaux dont il s’agit desaisir l’organisation en réseau ;

- en fin, l’analyse narrative (narrative criticism) qui répond à la question :quel effet le texte exerce-t-il sur le destinataire ? Ce type d’analyse examine parquelle stratégie le narrateur exerce sur le lecteur l’effet qui conduira son entréedans le monde du texte. Sa « sœur jumelle » est l’analyse rhétorique, qui opère unedémarche similaire sur les textes argumentatifs : comment l’auteur organise-t-il sondiscours en vue de persuader l’auditeur – lecteur ?7

Parce qu’aujourd’hui on n’a aucun manuscrit original de la Bible et lestextes nous sont parvenus par l’intermédiaire des nombreux manuscrits copiés àtravers les siècles, la critique textuelle est définie comme « l’ensemble desprocédures et démarches scientifiques qui tentent d’établir le texte, c'est-à-dire d’enrestituer la forme littérale la plus proche possible de l’original »8. Le mot« exégèse » est lié, dans son origine, à l’invention de la critique textuelle aucinquième siècle par Lorenzo Valla, quand, par un travail sur les divers niveaux delangue latine, il découvre que la Donation de Constantin est un faux. Un travail decritique textuelle similaire est entrepris après 1492 sur les textes bibliques en grec,suite à l’arrivée des réfugies érudits, victimes de la prise de Constantinople. Lesérudites, d’Erasme à Théodore de Bèze, entreprennent de comparer les textes « de


378

toujours » avec les textes récemment arrivés. Ces travaux mèneront au textusreceptus.

Pour revenir, la méthode historique et critique a été développée en principalpar les protestants allemands dès le début du dix-neuvième siècle et elle doitrépondre aux questions concernant :

- l’origine du texte (qui l’a écrit ? quand ? où ?) ;- le but et l’utilisation qui en était faite au sein de la communauté (« le

milieu de vie », Sitz im Leben) ;Cependant, les spécialistes ne sont pas d’accord sur la pertinence d’une telle

méthode pour rétablir le sens d’un passage donné. Il ne faut pas rester dans lescatégories du passé. La Parole de Dieu a un caractère universelle et éternel. Elleparle maintenant aussi directement et avec autant d’autorité qu’à l’Églised’autrefois. C’est là justement tout le problème : « quelle critère doit utiliserl’exégète pour passer d’une Parole scripturaire du passé à une Parole vivante pourle présent ? Comment peut-il passer d’une évaluation historique et critique du textebiblique à une interprétation de sa signification universelle ? »9.

On ne peut pas avancer sans rappeler quelle est la vraie nature de la parolebiblique, plus exactement sa nature divine. C’est le Saint Esprit qui fait possible lacompréhension de la parole de Dieu. La Bible n’est pas un produit exclusivementhumain, mais une réalité théandrique d’une très grande complexité. Cette réalitédevient intelligible par l’analogie avec l’Incarnation du Fils de Dieu. Il s’agit d’unmystère… le mystère de la communion entre Dieu et l’homme, où tout esttransfiguré. La distance entre le temps du récit et la réalité contemporainereprésente seulement le premier obstacle. La clé de voûte est d’approfondir cettecommunion, pour s’articuler au langage divin10. Cette question est au cœur mêmede ce que les spécialistes appellent « le problème herméneutique »11.

L’herméneutique biblique se définie comme la théorie de la juste et complèteinterprétation des textes inspirés de l’Écriture Sainte. Le mot grec hermeneueinveut dire traduire ou interpréter quelque chose. Modo grosso, on pourrait dire quel’herméneutique établit les règles qui gouvernent l’exégèse ; son premier but etd’appliquer les résultats de l’investigation exégétique aux situation concrètes de lavie ecclésiastique dans le contexte actuel. Dans ce cas, il s’agit d’une tâche parexcellence théologique. Si l’exégèse exprime l’idée d’une explication,l’herméneutique nous montre les règles que la première va utiliser afind’interpréter12. Il va de soi que l’herméneutique a plusieurs sections, en suivant lessens de la Bible13 :

- la théorie des sens bibliques ;- le découverte des sens bibliques (l’heuristique) ;- l’exposition des sens bibliques (la prophoristique) ;- l’histoire de l’interprétation biblique.L’épisode de l’eunuque éthiopien (Actes 8, 26-40), surtout sa réponse à la

question du diacre Philipe : « Et comment je pourrais comprendre, si je n’ai pas deguide ? » (v.30), constitue un très fort fondement de l’herméneutique biblique, afin


379

de soutenir l’autorité de « l’Église de Dieu vivant » sur la juste interprétation del’Écriture, comme « colonne et soutien de la vérité » (1 Timothée 3, 15).

Malheureusement, la théologie protestante a très vite oublié que Jésus Christest toujours le même et que c’est seulement l’homme qui change. À la crisespirituelle vécue par l’humanité d’aujourd’hui, elle a répondu improprement par unprogramme de « démythologisation », qui a profondément affecté le mysteriumtremendum de la foi chrétienne, la sacralité de la parole biblique. Cette espèce decriticisme est toujours caractérisée par subjectivité et scepticisme. Et de cescepticisme jusqu’à la démythologisation il y a qu’un seul pas. Le Christ de lakérygme et le Jésus de l’histoire sont ainsi séparés. C’est seulement le Christ de lafoi (et pas le « Jésus historique ») qui possède une signification religieuse14. Laliturgie et les sacrements ne sont plus considéres comme des moyens essentielspour actualiser et assimiler la Parole de Dieu : « la Parole devint un phénomènepurement verbal. Par conséquent, le caractère hypostatique de la Parole – le Verbeen tant que Logos ou Fils de Dieu – la réalité personnelle du Logos divin – futobscurci par l’accent exagéré mis sur les paroles, écrites et parlées, de l’Ecriture etde la prédication »15.

Le sens littéral d’un texte biblique est toujours doublé par un sens spirituelen tant que sensus plenior qui est vraiment le sens que Dieu Lui-même cherche àcommuniquer au moyen du récit. Cependant, il ne faut pas limiter l’action del’Esprit à l’inspiration de l’auteur sacré. Elle englobe aussi la sphère dudéveloppement des événements historiques et l’interprétation des ces événementsdans la prédication ecclésiastique et la célébration liturgique. Le renouveau auquell’orthodoxie est continuellement appelée c’est précisément de préserver etd’affirmer, à la foi, le caractère « kérygmatique » du sacrement et le caractère« sacramental » de la Parole16. Dieu agit dans l’ordre historique pour orienter lesévénements concrets vers la réalisation de son plan dans le monde. Les deux plans– de l’histoire et de l’éternité – ne sont pas deux réalités parallèles (l’une dudomaine immanent et l’autre du domaine transcendant). Au niveau de ce domaine« séculier », Dieu n’est ni mort, ni absent et il n’agit pas exclusivement vers untelos strictement futur. L’eschatologie commence ici, dans cette vie terrestre17.Donc, « toute Écriture est inspirée de Dieu… » (2 Timothée 3, 16) et l’activitéherméneutique de l’Esprit de la Vérité concerne trois éléments mutuellement liés :

- l’événement historique ;- la proclamation du sens sotériologique de cet événement par l’auteur

sacré ;- l’interprétation, c'est-à-dire l’actualisation de cette proclamation par

l’Église à travers les siècles, pour chaque nouvelle génération.La théologie biblique orthodoxe ne peut pas rejeter a priori le criticisme en

soi, mais – en même temps – ne peut pas être d’accord avec un criticisme basé surune présupposition qui exclut la foi en Jésus Christ : « une science de la Parole deDieu, une science hormis la foi, se contredit elle-même »18. Dans l’orthodoxie, lecriticisme biblique trouve son fondement théologique dans la doctrine del’Incarnation du Logos et dans l’inspiration du livre qui témoigne sur Lui. Dieu


380

devient anthrôpos et ses paroles sont exprimées dans le langage humain. Dans laBible, les paroles sont à la fois divines et humaines.

L’exégèse canonique tient compte de la recherche historico-critique de laBible, mais elle ne s’en tient pas à l’étude des sources, ou des documents contenusdans le texte sacré. Elle considère le texte biblique dans son état final, canonique,car celui-ci est le seul réellement inspiré et, par conséquent, pour le croyant sourced’autorité et d’enseignements divins. L’exégèse canonique s’appuie également surl’enseignement des Pères de l’Église, car elle considère que, plus proches desévénements relatés, ils avaient un certain charisme d’interprétation. Ainsi, elleprivilégie l’enseignement de l’auteur principal et transcendant de la Bible, qui estDieu même.

III. Les lignes de la « théorie sémantique » des Pères de l’Église sur laBible

Le thème de la rencontre de la Bible et des Pères c’est un lieu commun etparticulièrement vaste. Témoins de l’Écriture et de la foi, les Pères de l’Église sontconscients que la Bible est « l’œuvre de l’Esprit Saint » et doit être interprétée dansl’Esprit qui anime et habite « la maison » de Dieu. Il y a une conviction, uneaffirmation de la foi, qui devient l’autorité suprême. Les Pères lisent l’Écriture pourl’Église. Dans la diversité de leurs exégèses, ils sont des maîtres spirituelsincomparables qui nous apprennent à développer la lecture critique en lectureecclésiale. En d’autres termes, à y trouver le mystère du Christ et de l’Église. Ainsi,ils sont devenus des commentateurs assidus, infatigables de la Bible, et cela dansles genres littéraires les plus divers : commentaires à proprement parler, homélies,scolies, plus tard chaînes.

Dans leurs ouvrages, on trouve un autre fait, non moins significatif : mêmeceux qui ne sont pas directement des commentaires, restent comme un corpus deréférence très souvent invoqué par ses citations, ses allusions à la fois à l’Écritureet à la littérature païenne classique qui a nourri leurs jeunes années.

Les Pères connaissent aussi le sens littéral, historique de l’Écriture et ilss’attachent à le découvrir. Mais, ils n’y restent pas. C’est ici qu’on trouve leparadigme de l’interprétation que l’orthodoxie a suivi à travers les siècles. Parceque « la Loi est spirituelle » (Rom 7, 14), c’est le sens mystique qui est privilégié,relatif à Christ, à l’Église, à toutes les réalités de la foi. La typologie, qui est parexcellence l’exégèse spirituelle des chrétiens, est vue dans les personnagesbibliques, dans les événements scripturaires, comme des types, des figures (oubien, des préfigures) des réalités à venir19.

Pour le Saint Jean (que la postérité appellera « Chrysostome », ou « Bouched’or », pour son éloquence), la Bible a ses origines dans l’Incarnation du Fils. Sonenseignement sur l’inspiration (fondé sur le synkatabasis ou condescensio de Dieu)fait de lui l’un des meilleurs exégètes connus de l’Église primitive. Dans sonCommentaire des Psaumes, il distingue trois sortes d’affirmations bibliques : lesens théorique (spirituel) qui contient les figures et les images historiques ; le senslittéral et la theôria proprement dite, qui contiennent les figures authentiquement


381

typologiques dans lesquelles la signification divine s’exprime dans l’événementhistorique. Chrysostome s’est consacré, avant tout, à la prédication et àl’interprétation des Ecritures. Ses nombreuses homélies sont des commentairesbibliques. Aucun Père de l’Église ne nous a laissé une œuvre exégétique aussiétendue ; aucun n’a commenté comme lui presque la totalité de la Bible. L’Écritureest la source créatrice de la vie chrétienne. Il importe de discerner dans la Bible ladémarche de Dieu, qui se plie à la fragilité humaine et à la lenteur de nos esprits20.

C’est ainsi que Les Homélies sur la Genèse évoquent admirablement un faitassez étonnant – la nécessité de l’extrême condescendance de Dieu face auxhommes : « Dans les premiers temps, Dieu communiquait directement avec leshommes, dans la mesure où l’homme peut entendre la voix de Dieu… mais, quandnous nous sommes laissés aller au péché, peu à peu, quand nous nous sommes fixéssur des terres éloignées, alors désormais voici que Dieu nous adressa des lettres,comme à des gens établis loin, très loin, et tenta ainsi de renouer avec nous, sesamis d’autrefois, par l’intermédiaire, en quelque sorte, de la correspondance… »21.L’Écriture, en tant que lettre, est une image très chère à Saint Jean. Elle souligneson caractère affectif et personnel, adressé à l’humanité entière et à chaque croyant,en particulier. Malgré le péché et l’éloignement de l’homme, Dieu conserve desliens avec lui, qui permettent de le conduire jusqu’à la venue de Son Fils –démarche de la volonté salutaire de Dieu, qui commence et s’achève dansl’Incarnation22.

Origène s’est affirmé comme « un exégète de métier », dans l’acceptationmoderne de ce terme, dans les Hexaples23, les Commentaires bibliques, lesScholies, notes sur des passages obscurs. Le théologien de Césarée inaugure lacritique textuelle et établit le texte original, en comparant les divers manuscrits. Ilfournit un exemple d’analyse sémantique dans son Traité sur la Prière, enanalysant le terme epiousios, jamais employé par les maîtres grecs24. Exemple desa scrupuleuse attention à l’analyse rigoureuse du texte sacré. L’Écriture comporte,pour Origène, un triple sens :

- c’est d’abord le sens « littéral » ou « historique », le sens obvie du texte etde l’histoire ;

- le sens « moral » c’est l’application du texte à l’âme ;- enfin, c’est le sens « mystique » qui a trait au Christ et à l’Église25.En conclusion, l’exégèse des Pères touche constamment l’histoire de la

dogmatique, de l’éthique, de la spiritualité, ou simplement celle des mentalitéschrétiennes, et c’est sans doute une des meilleures manières d’aborder leur pensée,d’étudier leurs exégèses de certains textes. On pourrait ramener leur lecturechrétienne de la Bible à trois caractéristiques principales26 :

- elle est christique, portée, rythmée par les promesses d’un Messie, le seulqui donne accès à la plénitude du message. Il est lui-même le Royaume, la clef devoûte qui permet de déchiffrer la Bible entière ;

- elle est ecclésiale. L’Évangile présente le Messie comme l’Époux qui vientcélébrer les épousailles avec l’humanité, dans la communion ecclésiale ;


382

- elle est eschatologique. La venue du Christ, Sa Résurrection prophétie despromesses eschatologiques. Le Ressuscité ouvre la dernière étape de l’histoire dusalut, qui va à son achèvement. Parousie finale, déjà annoncée et affirmée par laRésurrection du Christ : le jour pascal annonce le jour éternel.

IV. Les principes d’interprétation et la sémantique biblique dans uneperspective orthodoxe

En suivant l’arrière-fond que nous venons d’exposer et en adaptant lesenseignements patristiques aux besoins de la théologie orthodoxe d’aujourd’hui, onpourrait27 formuler quelques principes fondamentaux sur l’interprétation biblique :

- l’expression « la Parole de Dieu » touche à trois réalités distinctes, maisintimement liées : la Personne divine du Logos, les témoignages écrits sur Lui(sous la forme des écrits canoniques de la Bible), Sa proclamation qui nous appelleà croire et à vivre en et pour Lui ;

- « la Parole de Dieu », dans toutes ses formes, peut être compriseuniquement dans une perspective trinitaire et personnaliste ;

- « la Parole de Dieu », dans tous ses trois aspects, doit être compriseexhaustivement comme une réalité théandrique, le résultat d’une synergie ou co-opération entre Dieu et les hommes ;

- l’Église est le lieu par excellence pour l’interprétation, la proclamation et lacélébration de « la Parole de Dieu ». L’exégèse est le fonctionnement del’adoration, en témoignant la communion de l’amour (koinonia tes agapes). Mêmesi les interprétations personnelles sont bienvenues et encouragées, l’exégète estappelé à soumettre sa réflexion au phronema ekklesias (« l’intelligence del’Église »), afin de lui offrir l’autorité articulée sur le corps (sôma) ecclésial,conformément à la Tradition créatrice et dynamique de l’Église ;

- l’exégète doit tenir compte que, dans l’orthodoxie, il y a une relationosmotique entre la Bible et la Tradition. On rejette la sola Scriptura, c'est-à-direl’autosuffisance (autarkeia) de l’Écriture. Le canon biblique a été établi surl’assistance de l’Esprit Saint. La Bible doit être perçue comme l’expression de laTradition, créée dans l’Esprit par les « agents » humains ;

- l’Ancien et le Nouveau Testament représentent le témoignage unifié del’histoire du salut. La relation entre les deux volets de la Bible chrétienne est larelation entre la Promesse et l’Accomplissement, du type à l’antitype ;

- le dernier principe herméneutique est le plus difficile à articuler sur lesréalités décrites au-dessus, parce qu’il est plus personnel et subjectif. C’est laconviction, universellement soutenue par la pensée patristique, que l’exégète peuts’approcher du mystère biblique si sa vie reste en concordance avec la sacralité decette parole. Autrement dit, l’Écriture peut être vraiment comprise et expliquée del’intérieur, dans la perspective de la foi. C’est probablement la clé de la paroleénigmatique de Jésus en Marc 4, 11 : « À vous le mystère du Règne de Dieu estdonné, mais pour ceux du dehors tout devient énigme… ». Dans une perspectiveorthodoxe, une interprétation authentique de la Bible pousse de l’interaction entrela foi et l’amour chrétiens.


383

V. ConclusionL’orthodoxie doit assumer l’exégèse comme une tâche essentielle, car elle

est à proprement parler une discipline théologique. Bien qu’elle soit fondée sur desprocédés scientifiques, l’exégèse transcende les limites d’une simple science poursonder les profondeurs du mystère divin, qui, par sa nature même, dépassel’horizon de la recherche empirique. Cette intuition situe l’objet de la recherchethéologique au-delà de l’immanence. La théologie est infiniment plus qu’unescience, sinon elle ne serait que simple illusion. En parlant de la Résurrection,l’Apôtre des Nations dit : « Si Christ n’est par ressuscité, notre prédication est videet vide aussi votre foi » (1 Corinthiens 15, 14). La théologie transcende le mondevisible, elle nous situe dans l’eschatologie même du vivant. La prédication et la foiqui lui correspondent ont pour objet central la Résurrection du Seigneur JésusChrist et tous les autres aspects de la prédication et de la foi n’ont de sens que parrapport à elle. Si elle n’existe pas, tout s’effondre.

Afin de proclamer « la Parole de Dieu » vivante et vivifiante, l’exégèse doitdépasser ses outils critiques, sans les ignorer. Pour redécouvrir les aspectsproprement théologiques de l’Écriture, l’exégète lui-même doit participer auprocessus de la révélation divine. Il doit se soumettre à l’assistance de l’EspritSaint qui le guide, pour que son travail devienne une activité théandrique, uneœuvre synergique.

La Bible et la Tradition ne doivent pas être conçues comme deux réalitésséparées. L’Écriture fait partie intégrante de la Tradition, qui sert de canon (c'est-à-dire de norme de la Vérité). C’est pourquoi les orthodoxes insistent sur le fait quela Bible ne trouve pas sa vraie place que dans l’Église, le lieu de la rencontrepersonnelle entre l’homme et la Parole divine28. Dans l’Église, l’Esprit Saintactualise cette Parole par la Liturgie, par les sacrements, par la prédication.

Faire l’exégèse signifie forcément faire un acte de foi, un acte de confessionde cette foi, qui nous conduit au-delà du domaine scientifique. Un tel acte de foiprésuppose que l’agent principal, dans l’exégèse, est l’Esprit Saint. Sinon,l’herméneutique reste dans « son cercle étroit… », humain, désacralisé. Sans cetteœuvre de l’Esprit, l’Écriture demeure une parole inerte du passé, elle devient unelettre morte : « C’est, donc, l’Esprit Saint… qui brise le « cercle herméneutique »,en réactualisant la Parole de Dieu et en la rendant accessible, participante, dans lacommunauté des croyants. Ainsi, l’Esprit, source, interprète et accomplissementultime de la Sainte Écriture et donc de la théologie elle-même, conduit l’Église« dans la Vérité toute entière », vers son telos, son accomplissement dans leRoyaume de Dieu »29.

NOTES

1 Hans Freiherr Von Compenhausen, La formation de la Bible chrétienne, version française parDenise Appia et Max Dominicé, Neuchâtel, Delachaux & Niestlé Editeurs, 1971, p. 9.

2 C.F.D. Moule, La genèse du Nouveau Testament, version française par Robert Mazerand, Neuchâtel,Delachaux & Niestlé Editeurs, 1971, p. 153.


384

3 Gunther Bornkamm, Nouveau Testament, problèmes d’introduction, traduction d’Etienne de Peyer,Genève, Editions Labor et Fides, 1973, pp. 187-189.

4 Jean Breck, La puissance de la Parole. Une introduction à l’herméneutique orthodoxe, Paris, LesEditions du Cerf, 1996, p. 26.

5 Les exégèses les plus connues sont celles des auteurs de l’antiquité, tels Platon et Aristote. Pourtant,dans le langage populaire, le mot à tendance à se spécialiser dans le domaine religieux, car lestextes sacrés font plus débat que les autres.

6 Cf. Daniel Marguerat, « Entrer dans le monde du récit », dans Quand la Bible se raconte, Sous ladirection de Daniel Marguerat, Paris, Les Editions du Cerf, 2003, pp. 13-14.

7 Ibidem, p. 21.8 Roselyne Dupont-Roc, « Le texte du Nouveau Testament et son histoire », dans Introduction au

Nouveau Testament. Son histoire, son écriture, sa théologie, Sous la direction de DanielMarguerat, Troisième édition mise à jour, Le Monde de la Bible, No 41, Genève, Labor etFides, 2004, p. 477.

9 J. Breck, op.cit., p. 28.10 Pr. Conf. Dr. Constantin Coman, Erminia Duhului Sfânt (L’herminie du Saint Esprit), Bucureşti,

Editura Bizantină, 2002, pp. 13-14.11 Le mot « herméneutique » vient du grec hermeneia qui veut dire « traduction » ; « interprétation » ;

« explication ».12 Pr. Conf.univ.dr. Dionisie Stamatoiu, Noţiuni introductive de studiul Noului Testament

(Introduction au Nouveau Testament), Ediţia a II-a, Editura Universitaria, Craiova, 2002,p. 103.

13 Ibidem, pp. 113-114.14 Veselin Kesich, « Criticism, the Gospel, and the Church », dans Saint Vladimir’s Theological

Quarterly, Vol. 10, Nr. 1-2, New York, 1996, pp. 134-136, 140.15 J. Breck, op.cit., p. 32.16 Ibidem, p. 15.17 « … les chrétiens vivent sur la terre, mais ils ont leurs citoyenneté aux cieux » – c’est l’idée centrale

de L’Epître à Diognète, une perle de la littérature chrétienne post-apostolique, écriteprobablement aux années 190-200 à Alexandrie par un auteur inconnu, une apologie adresséeà Claudius Diognetus. Voir, À Diognète, ed., introduction et commentaire par H.-I. Marrou,Paris, 1965.

18 Sergius Bulgakov, The Orthodox Church, London, Centenary Press, 1935, p. 26.19 Pierre Maraval, « La Bible et le Pères. Bilan de cinquante ans de recherches », dans Les Pères de

l’Eglise au XXe siècle. Histoire – Littérature – Théologie, Paris, Les Editions du Cerf, 1997,pp. 445-447.

20 F.H. Chase, Chrysostom, A study in the History of Biblical Interpretation, Cambridge, 1887, p. 42.Voir, aussi, Les Homélies à la Genèse du Saint dans la Patrologia Graeca 53 ; 121.

21 Premier Homélie sur la Genèse, chap. 44, traduite par P. Soler, dans Jean Chrysostome – LaGenèse et Césaire d’Arles – Homélies sur Abraham et Jacob, Collection « Les Pères dans lafoi », Paris, Desclée de Brouwer, p. 34.

22 Ibidem, pp. 24-25.23 Les Hexaples est une entreprise monumentale et audacieuse qui fournit sur six colonnes le texte

hébreu, le texte hébreu translittéré en caractères grecs, les quatre versions grecs d’Aquila,Symmaque, Septante et Théodotion. Il rectifie les erreurs des Septante, en marquant lescorrections d’un obèle. Grâce aux Hexaples, l’Orient grec a pu aborder avec un regardcritique la traduction de la Septante, la comparer avec l’original et versions plus fidèles dutexte.

24 Jean Daniélou, Les Pères de l’Église au IIIe siècle, Origène, Institut Catholique, cours manuscrit,réédition 1986, pp. 240-244.

25 Cf. J. Kelly, Initiation à la doctrine des Pères, Paris, 1968, p. 83.26 Lire la Bible à l’école des Pères. De Justin Martyr à S. Bonaventure, traduction par Jean Pierre

Bigel, Claudine Collinet, Marie Hellène Congourdeau, A.-G. Hamman, Coll. « Les Pères dansla foi », Brépols - Paris, Migne, 1997, pp. 43-44.


385

27 Toujours avec Père Jean Breck, « Orthodox Principles of Biblical Interpretation », dans SVTQ, Vol.40, Nr. 1 & 2, 1996, pp. 87-93. Voir aussi son article « Orthodoxy and the Bible today », dansThe Legacy of Saint Vladimir, New York, SVS Press, 1990, pp. 141-157.

28 Cf. P. Thomas Hopko, « La Bible dans l’Église orthodoxe », dans SVTQ, Vol. 14, Nr. 1-2, 1970, pp.66-99.

29 J. Breck, La puissance…, p. 47.

ABSTRACT

The making up of the biblical canon was a long and complex process, whichhad as a result the scripturist corpus that is our heritage today, a theological andhistorical source of christian faith. One of the problems of orthodox theology is:„How do we interpret the biblical text?” There are two fundamental principles inidentifying the semantics of the Christian Holy Scripture: the biblical exegesis andhermeneutics, to which one can add the interpretative principles of the group ofchristian writers, suggestively designated through the syntagm „the Fathers of theChurch”. Furthermore, one should take into account the fact that revealing themeanings of the Bible, necessarily presupposes an act of faith, an act of confessionof this faith, which leads us beyond the scientific domain.

386

RAPORTUL DINTRE MESAJ ŞI DISCURS


Pentru a fi în situaţia de a deschide mesajul este necesar să pornim de la unpunct exact, pe cât în cuvinte putem fixa o axă a gândirii în limbaj. Acest centru dereferinţă ar trebui să fie discursul, manifestarea vie a limbii, raportat la „sensul detransmis” drept mesaj, în definiţia lui E. Benveniste1. Mesajul nu se realizeazădecât autosancţionator ca pur mesaj. Practic, el se formulează ca discurs. Unexemplu de ambreiere limbajuală a mesajului ne oferă Roland Barthes. Reputatulsemiolog francez figurează o situaţie de comunicare la care comprehensiuneamundană are acces direct. Un prieten, arată R. Barthes, a pierdut o fiinţă dragă şi euvreau să-i transmit compasiunea mea. Încep atunci să-i scriu spontan o scrisoare.Totuşi în elaborare, cuvintele utilizate nu aduc satisfacţie: ele apar ca fraze.Senzaţia este că eu fac fraze dintr-un profund afectuos sentiment. Îmi spun atuncică „mesajul pe care vreau să-l transmit, deci compasiunea mea”2 s-ar putea reducela un simplu cuvânt: „condoleanţe”. Realmente, în situaţia de comunicare dată,mesajul este „condoleanţe”. În acelaşi timp, scopul comunicării se opune mesajuluidevenit uzat, devenit formulă. Mesajul real ca atare („condoleanţe”) se arată a fi unmesaj rece şi, în consecinţă, inversat în raport cu ceea ce se doreşte a se transmite:tocmai căldura compasiunii. „Ajung atunci la concluzia că pentru a-mi corectamesajul (adică, pentru a-l face exact), trebuie nu numai să îl modulez, dar să şi dauacestei variaţii un top original, inventat chiar”3. Se poate recunoaşte în inadecvare ofatalitate a constrângerilor mesajului: mesajul nu se poate prezenta ca atare, eltrebuie să recurgă la o discursivizare ce poartă în ea o inerţie literară. Aceastănecesitate de a modula discursiv mesajul în curs de transmitere se doreşte a fi oviclenie cu care „literatul” din noi se infiltrează în orice act de comunicare. Însituaţia dată, este de spus: literatura deformează viaţa şi se insinuează ca o condiţiesine qua non a permeabilităţii emoţionale. „Condoleanţe” este, precum „sufăr”,„compătimesc”, „instruiesc”, „iubesc”, „influenţez”, „înţeleg”, „persuadez”,„conving” etc., un „mesaj prim”. R. Barthes numeşte şi scrisoarea care pune înlimbaj mesajul, tot mesaj. La Barthes ceea ce se acceptă a fi „discurs” este denumit„mesaj”. „Mesajul secund” barthesian este discurs. În aceeaşi idee, de exemplu,confirmativ vorbeşte şi C. Sălăvăstru despre impunerea sau obstacularea„mesajului unui discurs filosofic”4. Scrisoarea de condoleanţe este discursul.Această scrisoare conţine mesajul „condoleanţe”. Pentru a avea efectul vizat,mesajul „condoleanţe” trebuie modulat ca discurs. Acesta este chiar principiulliteraturii: nici o scriere nu devine operă decât dacă poate varia în anumite condiţii„mesajul prim”. Condiţiile variaţiei alcătuiesc literaturitatea sau filosoficitatea.Aceste condiţii nu pot fi în ultimă instanţă legate decât de originalitatea celui „de-aldoilea mesaj”. Originalitatea cu care mesajul este formulat ca discurs („mesajul

Raportul dintre mesaj şi discurs

387

prim” ca „mesaj secund”, în terminologia lui Barthes) reprezintă procesulfundamental al exprimării, al efabilităţii. Orice discurs este opera unei tehnici deformatare şi formulare a unui mesaj. Discursul este modul original în care setransmite mesajul. „Condoleanţe” este simplu şi banal. Pentru a exprima exactcăldura compasiunii, după mii de ani de evoluţie a aparatajului limbajual-cogitativ,mesajul banal este impropriu. Voi gândi „condoleanţe” şi voi pune acest mesaj într-un discurs retorizat original. Maturitatea utilizării limbajului obligă ca mesajulbanal să fie discursivizat. Este lege şi, accentuează Barthes, doar supunându-mălegii „am posibilitatea să comunic exact ceea ce vreau să spun”5. „Ceea ce vreau săspun„ este la Barthes „mesajul al doilea”, discursul. Astfel, în mod automat,gândirea producătoare acceptă ca normal să substituie mesajului un discurs. Înliteratură, în filosofie, ca şi în comunicarea privată a condoleanţelor, cine vrea săfie cât mai puţin „fals” trebuie să fie cât „mai” original. Cât mai puţin „fals”înseamnă cât mai „indirect”, spunem noi, adică pe cât posibil mai retoric. Aceasta,întrucât rămânând la mesaj am rămâne expuşi banalului. Mesajul este salvat debanalitate în originalitatea şi, paralel, în falsitatea discursului. Interpretarea estedrumul de la discurs-comunicare înapoi la mesajul de pornire. Originalitateainterpretării provine din neregăsirea exactă a mesajului iniţial, dar în găsirea unuimesaj revelator, atribuibil gândirii producătoare iniţiale. În interpretare întâlnim şiurmăm mişcarea gândirii producătoare. Originalitatea discursului în raport cubanalitatea mesajului ne duce cu gândul la inspiraţie. Creaţia constă în modulareaoriginală a mesajului. Inspiraţia survine pentru a garanta adevărul rostiriimesajului. În fond inspiraţia „falsifică” în mod „original” mesajul, transformându-lîn discurs. Şi iată cum, făcând din mesaj în mod spontan un discurs rămânem cuimpresia că „suntem” deplin autentici.

Revenind la reflecţia lui Barthes cu imperfecţiunea ei de „mesaj prim” -„mesaj secund” este de revelat că motivul care-şi găseşte oportunitatea înautenticitatea transformaţională a discursului este unul real. Exact: „acest mesajprin care ar trebui să spună imediat toată durerea mea, acest mesaj pur care artrebui să denote doar ceea ce este în mine, acest mesaj este utopic”6. Eroarea luiBarthes este de a confunda mesajul, pe partea sa transformaţională, cu discursul.Mesajul este real, transmiterea lui ca atare este o utopie. A spune direct şinemediat, mesajul este o întreprindere pe care cultura limbajuală n-o mai admite.Formatarea şi formularea se interpun inevitabil. Mesajul „condoleanţe” transmisprintr-o scrisoare „îngheaţă” căldura compasiunii. Aşteptarea este ca mesajul să fiepus într-un discurs şi retoricizat. Este posibil ca un mesaj pe care l-am încredinţatunui discurs să-mi fie restituit încărcat cu o infinitate de submesaje pe care să nu leaccept. Aceasta constituie însă riscul ieşirii în lume al oricărui discurs: să fiecomprehendat altfel şi chiar împotriva unor iluzorii intenţii auctoriale. Rostireapersonală se poate ivi doar într-o limbă şi doar sub forma unui discurs comandatinternalmente de o singură instanţă. Scriind simplu „condoleanţe”, compasiuneagândirii producătoare devine indiferenţă şi conotează doar respectul pentru ooarecare uzanţă. Mesajul se va însoţi automatic de mesaje suplimentare negative:indiferenţă, lipsă de căldură etc. Prin urmare, pentru a apăra adevăratul mesaj,


388

gândirea producătoare trebuie să-l pună într-un discurs în care să inoculeze şiinstrucţiuni de securizare. Punerea mesajului în limbaj se face prin intermediul uneiinerţii culturale modelate de literaturitate, filosoficitate, teologicitate, mitologicitateetc. Pentru a-i asigura viabilitatea în interiorul unui discurs, mesajului trebuie să ise implanteze mesaje suplimentare pe calea unor coduri secundare. Inserţialimbajual-cogitaţională a mesajului se bazează pe securitatea formatării şiformulării. Oricine vrea să fie exact trebuie să fie exagerat. Mesajul este incapabilsă se transfere ca mesaj. Mesajul vine întotdeauna după. Mesajul vine după cediscursul s-a încheiat. A te încrâncena să scrii doar mesajul este o ratare pedomeniul deplasării frontierelor limbajului. Limbajul este resimţit ca fiind strâmt,atunci când mesajul este extraordinar. Filosofia pentru a se formula va forţalimitele discursivităţii: ale limbajului şi ale cogitaţiei. O soluţie pentru„nelimitarea” limbajului s-a găsit în apofatism, iar o soluţie pentru descătuşareacogitativului (pentru exprimarea absolută a absolutului) a găsit în „sigetica” saHeidegger (în logica tăcerii). Logosul, întâlnirea limbajualului cu cogitativul, nuare limite. Când îşi vorbeşte sieşi, spiritul cogitativ îşi transmite mesaje. Vorbindaltora, gândirea produce discursuri. Să amintim că anticii aveau pregătitepermanent discursuri (logoi) pentru diferite ocazii. Pentru noi, sentimentele şiideile noastre sunt mesaje ce-şi poartă propriul nume. Cum din noi înşine nu putemieşi, mesajele noastre ar fi oricum percepute de ceilalţi ca discursuri. Prin urmare,având conştiinţa fatalităţii perceperii ca discurs, gândirea producătoare nu mai riscăsă transmită direct mesajul. Spiritul cogitativ îşi transferă spiritualitatea sub formăde discurs. Rezultă că discursul este inevitabil, iar mesajul doar mediat abordabil.Orice proprietate asupra mesajului se vede negată. Ţinând cont de faptul că mesajultransmis este un discurs, orice mesaj prins prin interpretare este un mesaj orfan.Limbajul este incapabil să transfere mesaje şi tot el face vizibilă imposibilitatearecuperării mesajului atunci când gândirea şi-ar asigura, tot prin limbaj, o cale dere-împroprietărire. Gândirea producătoare se vede, inerţial şi frustrant, silită să-şideformeze mesajul (adică mesajul originar). Pletora constataţională a limbajuluiobligă la gestionarea conotaţiilor pentru a păstra cât de cât controlul asupra emisieimesajuale. Cea mai bună conotaţie ce se poate salva este una indirectă, ocolită,adică una retorică. Putem vorbi de retorica punerii mesajului în discurs. Prinretorică, în mod paradoxal, se deformează cel mai puţin ceea ce se doreşte a sespune. Retorica salvează mesajul: aceasta doar în proiecţia gândirii producătoare.Din perspectiva gândirii consumatoare, retorica şi logicile naturale abia asigurătransferul. Gândirea producătoare păstrează contactul cu sine şi cu mesajul doaratâta timp cât reuşeşte să ţină sub control propria exprimare, doar atâta timp câtrămâne în situaţia unui spirit pentru care a vorbi înseamnă înainte de toate a ascultapropria rostire. Conştiinţa de sine este conştiinţa nemediată a mesajului personal.Preocuparea de sine, conştiinţa de sine, respectul de sine şi toate celelalte valori deidentitate spirituală se sprijină pe mesajul identitar. Mesajul fiecăruia este aceavorbire care, împotriva a orice, ascultă de propria rostire. În comunicare, are loc untransfer de rostire-mesaj. Rezultanta este, în raport cu o rostire produsă, o rostirede-discurs-ivizată, o rostire de-construită. Discursul este scriitura celuilalt, iar


389

scriitura celuilalt este iniţial vorbirea ce-şi ascultă propria rostire, adică mesajulidentitar. Scriitura înaintează un mesaj. Acest mesaj nu este mesajul-prim, originar,ci este un mesaj pus în discurs. Mesajul scriiturii vine după ce scriitura s-a încheiat.Ideea este că mesajul priveşte întotdeauna pe celălalt, discursul ne priveşte pe toţi.Discursul este pregătit pentru toţi cei care ar fi vizaţi de un mesaj, care chiar îndiscursul ce-l poartă se pierde. Nici un mesaj „direct”, „pur” nu reuşeşte să secomunice, căci el va fi perceput ca discurs. Reîntorcându-ne la „condoleanţe”, unastfel de mesaj direct nu mai este capabil să comunice compasiunea. De fapt,atunci când reuşeşte s-o transmită, el este obligat să recurgă conotativ la alte indiciiale acesteia. Doar prin arborarea discursului cu formele sale se reuşeşte a evitaderiziunea sentimentelor puse în circuitul comunicării. În fond, mesajul proiectateste formatat, formulat, modulat emoţional şi modelat cogitativ. Peste mesajulproiectat se aplică o formă şi i se aplică o tehnică. Forma şi tehnica retoricărecuperează în parte mesajul proiectat, dar pun ca discurs în circuitul comunicăriiun alt mesaj: un mesaj discursivizat. Mesajul derivat, adică cel recuperat dupăexplorarea şi exploatarea discursului, poate să nu coincidă, iar interpretarea nespune că nu coincide cu mesajul prim. Punerea în discurs nu dă seamă doar decapabilităţile limbajuale şi cogitaţionale ale gândirii producătoare, ci, totodată, facevizibile limitele teatrului limbajului şi al cogitaţiei. Prin aceste probe de logos-izare, de punere în discurs, limbajualul şi cogitaţia se înţeleg şi pot fi înţelese şidominate prin ele însele. În acest proces de autocomprehensiune post-discursivă,limbajualul şi cogitativul îşi probează limitele şi-şi extind prin însăşi forţarealimitelor zona de dominaţie. În esenţă, testarea limitei înseamnă o presiune asupralimitei. Originalitatea punerii în discurs şi integrarea în logosul ce înglobeazădiscursul constituie preţul ce trebuie plătit pentru a face să fie acceptat mesajulproiectat. Gândirea producătoare lucrează în exces în raport de mesajul proiectat.Pletora strategică constituie o necesitate a însuşi mesajului. Gândireaconsumaţională forţează gândirea producătoare să pună originalitate în formulareamesajului. Consumatorul, deja dedat cu mirodeniile a mii de ani de evoluţielimbajual-cogitaţională, ar resimţi mesajul trimis ca atare drept impoliteţe,nedelicateţe sau insultă. Pentru a se salva de astfel bănuite reproşuri, gândireaproducătoare îşi face original mesajul prin formatare şi formulare. Discursulconstituie prin urmare altceva decât comunicarea pură şi simplă a mesajuluiproiectat. Dacă mesajul proiectat înseamnă comunicarea pură şi fadă, discursulreprezintă o comunicare de lux. Discursul ne arată că în epoca actuală de evoluţie agândirii (producătoare şi consumatoare) pentru a spune puţinele lucruri alemesajului proiectat sunt necesare multe detalii. Originalitatea vine ca o condiţie şica o exigenţă a exactităţii. Mesajul singur este incapabil să se promoveze ca mesaj.Pentru a se considera ca transmis exact el însuşi, mesajul proiectat trebuie să seumplă de detalii şi să se deformeze ca tip de originalitate.

Lectorul contemporan şi-a pierdut inocenţa consumului de mesaje, el esteinsidios şi veşnic nemulţumit. Singura terapie pentru un astfel de consumator oconstituie excesul discursiv. Lectorul actual nu mai consumă mesaje pure, cidiscursuri. De altfel, odată cu instalarea literaturii (a epicii) ca formă de


390

comunicare şi de cunoaştere, mesajul pur a dispărut în discurs. Acest fenomen arputea fi figurat cu o pastilă al cărei conţinut terapeutic este amar, dar care, pentru afi făcută ingurgitabilă este învelită într-un dulce seducător. Originalitateadiscursului este măcinată de banalitatea mesajului proiectat. În aceste condiţii,luxul vital care înseamnă căutarea originalităţii, va fi mereu şi decisiv în progres.Odată cu istoria, oricât de hulită, retorica tot creşte. Desfătarea are deci o solidăbază retorică şi logicoidă. Ideea conservării banalităţii mesajuale ajunge să fieameninţarea sub care se edifică originalitatea discursivă. Teroarea banalităţiiimpune gândirii producătoare suplimentarea subcodurilor sale constataţionale.Atingerea siguranţei transferării mesajului este un ideal care de câte ori se atinge,de atâtea ori se ameliorează şi tot de atâtea ori se vede supusă presiunii spaimei delipsă de efect. Teroarea retorică are două urmări: forţarea limitelor limbajului şiviolarea regulilor ce fixează cadrul unei anume logici cogitative. Pe aceste direcţii,fiecare şcoală şi fiecare epocă înseamnă o evoluţie de cogitaţie şi de limbaj. Cutoate acestea, aparenţa este că de fapt şcolile şi epocile limitează comunicarealiterară, comunicarea filosofică, comunicarea teologică etc. la un orizont controlat,observat şi comandat de un mod de gândire (de un tip de cogitaţie şi de un oarecarelimbaj). La începutul lumii nu sunt date toate mesajele, astfel încât cei ce n-au luatparte la geneza logos-ivă a fiinţei să fie obligaţi a se nutri doar din discursuri noicare aduc mesaje vechi. Mesajele se generează permanent şi tot permanent modulîn care logosul înglobează discursurile în care se originează mesajele se modifică.Apar mesaje noi şi discursuri noi. În slujba acestora se instaurează limbaje noi şinoi forme cogitaţionale. Este de neevitat să reiterăm că, în discursivizare, mesajulproiectat este, voluntar ori involuntar, denaturat, mistificat, alterat, pocit. Fiecaredintre aceste operaţii pleacă de la ideea că banalitatea iniţială trebuie transformatăîntr-o originalitate care să transfere exact mesajul proiectat. Voinţa mesajului estede a fi transmis imediat, nemijlocit. Realitatea îl obligă să fie indus mediat, mijlocitprin discurs. Mijlocirea discursivă aduce originalitatea. Instrumentul mijlocirii aredouă forme: limbajuală (pe linie retorică) şi cogitaţională (pe linie logică saulogicoidă).

Orice comunicare deschide o situaţie hermeneutică a cărei principală axă oreprezintă recunoaşterea celuilalt. Mesajul este avansat alterităţii. Mesajul setransferă greu: acest efort de modulare, modelare şi inscripţionare comunicaţionalăare dedesubt o motivaţie. Mesajul este un efort pentru celălalt, pentru recunoaştereaalterităţii. Ce înseamnă această risipă de energie în contul alterităţii? Discursul, seobservă, este opera unei dorinţe, a unei iubiri, chiar şi atunci când stă sub presiuneaunei necesităţi de exprimare. Când, precum în cazul mesajului filosofic, mesajulcontează ca înţelepciune, această înţelepciune este mobilizată şi de o iubire dacă nucumva chiar de iubire este declanşată. În timp ce filosofia este iubire deînţelepciune, mesajul filosofic este o înţelepciune iubitoare. Simpla scriitură este oîndrăgostire limbajual-cogitativă. Discursul filosofic constituie o scrisoare dedragoste. Analog, mesajul filosofic, înţelepciune iubitoare, se arată a fi declaraţiade dragoste. Adică discursul filosofic dezvoltă ca mesaj şi o declaraţie de dragoste.Iubirea de înţelepciune se face prin declaraţii înţelepte. Mesajul originar, cel


391

proiectat, pe care trebuie să-l scriem celuilalt, recunoscut, trebuie să fie modificat,dar el pe tot parcursul punerii în discurs iradiază în noi. Sub lumina mesajuluiproiectat se edifică limbajual şi cogitativ discursul. Mesajul fundamental al oricăreiscriituri este o dorinţă predicativizată: mesaj de pace, mesaj de iubire, mesaj moral,mesaj filosofic etc. În sine, mesajul-dorinţă în proiectare are o limbajualizarepauperă, iar cogitaţia îi este strâmtorată. O secăciune s-ar transfera dacă mesajulproiectat ar fi transferat exact cum a fost proiectat. La rădăcina oricărui mesaj stă onăzuinţă. Această năzuinţă se angajează în discurs cu diferite funcţii: de doleanţă,de poftă, de deziderat, de sfat, de recomandare, de aspiraţie, pasiune sau imbold.Luate generic, aceste forme ce pun în curs limbajul şi cogitaţia apar ca banalităţi.Banalităţile mesajuale se transformă în comunicări de lux numite discursuri,scriituri. Fiinţa mesajului creşte ca discurs. Figura spiritului creator se delimiteazăîn această sforţare de a pune mesajul în discurs. Această figură se individualizeazăca mişcare a gândirii producătoare în desfăşurarea câmpului mesajual proiectat.Mesajul se înfăşoară în discurs. Specificul oricărui mesaj nu vine atât din limbajulsau din cogitaţia pe care le pune în curs, ci din elementele fundamentale alenăzuinţei mesajuale. Aceste elemente de structurare pot fi: miteme, filosofeme,teme, subiecte, motive, idei, figuri spirituale, configuraţii semiotice etc. În raportde aceste elemente, din caracterul specific mesajului se dezvoltă un discurs cuacelaşi specific. Având în vedere aparatajul de producţie discursivă, limbajualul şicogitativul preiau elemente de structurare. Astfel, atragerea de filosofeme într-unmesaj şi dezvoltarea lor într-un discurs, determină caracterul filosofematic,filosofic al mesajului proiectat, caracterul filosofematic, filosofic al discursuluirezultat şi acelaşi caracter pentru mesajul recuperat de spiritul cogitativconsumaţional. Mesajul consumaţional vine după, el fiind rezultatul interpretăriidiscursului. Acesta este adevăratul mesaj. Uneori în el este irecognoscibil mesajulproiectat, mesajul prim, originar. Luând în seamă toate acestea, trebuie săobservăm că în raport de conştiinţa pe care o are despre propriul mesaj primar,gândirea producătoare are tendinţa să aloce şi instrumentar limbajual şi cogitaţionalde o aceeaşi natură. Jacques Derrida este, după Nietzsche, primul care în utilizareaaparatajului discursiv alocă unui mesaj proiectat literar un instrumentar filosofic,iar alteori, unui mesaj proiectat filosofematic un instrumentar literar. Aceasta este oformă a deconstrucţiei: diferenţa dintre filosofic şi literar se estompează, urmele seatenuează, indicii, indicatorii şi semnele de specificitate discursivă se obscurizează.Un mesaj proiectat dual este dezvoltat dual. În orice caz, năzuinţa de sub mesajulproiectat, oricât de detaşat de mesajul său s-ar prezenta spiritul creator, nu areîmpăcare până discursul nu se închide ca obligat de perfecţiunea mesajului iniţial.Năzuinţa fundamentală a mesajului este întotdeauna afectată, în dezvoltareamesajului ca discurs, de alte energii afectiv-cogitaţionale: nelinişti, preocupări,vise, resemnări, ambiţii etc. Atâta timp cât mesajul nu a devenit discurs, mesajuleste de neexprimat. Discursul este singura exprimare a mesajului. Forţa discursuluistă în mesaj: mesajul este o forţă a cuvintelor. Discursul începe ca neexprimat şisfârşeşte la limitele dicibilului. A numi este prima şi cea mai grea operaţielimbajuală. Această operaţie precede mesajul. Neexprimatul trebuie denumit. De


392

aici porneşte punerea mesajului în discurs. Filosofia chiar tematizează acest proces.Forţa mesajuală structurată de năzuinţă apare iniţial ca inexprimabilă: „unde veigăsi cuvântul să exprime adevărul” se întreba Eminescu. Cuvintele trebuie extrasedin forţa originară a mesajului, din năzuinţă. Originarul lexemelor ce fac mesajul-proiect este o limbă plată. În acest punct se profilează mai întâi inefabilul, apoiinefabilul intervine ca limită a limbajualului. În restul dezvoltării discursive amesajului comandă principiul efabilităţii, formulat de J. Searle şi U. Eco: totulpoate fi semnificat prin cuvinte. Eco îi spune principiul exprimabilităţii generale.Materia primă a mesajului o reprezintă numitul, ulterior din mesajul proiectat se vaprofila că materialul discursului ar fi nenumitul. Ceea ce a fost numit devineincapabil să se impună. Atunci numitul din mesajul proiectat este destructurat denenumit. Mesajul nu se transformă algoritmic în discurs. Nu există pe palierulproducţional o regulă după care un mesaj anume să devină un discurs anume.Mesajul proiectat se trage dintr-un limbaj prim în care cuvintele se găsesc uşor.Mesajul „Cunoaşte-te pe tine însuţi” are cuvinte numite. Dificultatea apare cîndacest mesaj trebuie pus în discurs şi impus ca efecte şi influenţă. Mesajul trebuieremodelat de o năzuinţă de o nuanţă comună celei care chiar ea a generat mesajulprim. Atunci când dorim a transmite un mesaj trebuie să conştientizăm că neinstalăm pe un teren în care limbajul şi cogitaţia ne preced. Limbajul ne esteanterior. Cogitaţia discursivă ne întâmpină. Pentru a rămâne departe de repetiţie,mai întâi contribuţia noastră va trebui să fie limbajuală şi cogitativă şi abia în aldoilea rând de natură filosofematică. N. Berdiaev spune că nimeni nu începe cupropria gândire. Mesajele noastre de început sunt mesaje de împrumut, contribuţianoastră va fi doar limbajuală şi cogitativă, nu una de impunere. Limbajul, cogitaţiaşi gândirea oarecare ne preced. Spre deosebire de gândirea oarecare, gândireaoriginală smulge din tăcere un mitem, un filosofem, o temă, un subiect abia dupăce s-a desprins din încâlceala cuvintelor prime pe care le oferă învăţătura, existenţa,istoria. Există înaintea fiecăruia un inteligibil adăstând în limbaj şi cogitaţie. Maiîntâi, acest inteligibil trebuie luat ca mesaj şi pus în discurs. Lărgirea sfereiinteligibilului este destinul fast, numai pentru puţini gânditori. Mesajul filosofictrebuie să ţină cont de acest lucru: el este obligat să pornească de la ceea celimbajul şi cogitativul au câştigat ca inteligibil. Abia apoi trebuie în virtuteanăzuinţei sale principiale să sondeze la limitele discursivităţii. Ca fiinţe, venim nuîntr-o lume oarecare, ci într-o lume saturată de limbaj. Deschidem ochii într-o lumeclasată limbajual de ceilalţi. Dobândim un limbaj şi o gândire care nu sunt alenoastre. Cu toate acestea, pentru a ni le găsi pe ale noastre, trebuie să ducem lalimita epuizării limbajul şi cogitaţia ce ne-au întâmpinat. La venirea pe lume găsimun cod lingvistic şi logic gata făcute, prima datorie este de a ne obişnui cu ele. Nenaştem într-o lume de logoi. Avem obligaţia ca, pentru a urma propriul nostrulogos, să ne însuşim logoi-i altora. Aşa ne lăsăm traversaţi de logosul lumii,creându-ne posibilitatea ca ajunşi la limitele discursivităţii să le depăşim şi săducem mai departe logosul umanităţii. În logosul personal trebuie să exprimămneinteligibilul de până la noi. Neinteligibilul devine logos prin mesajul nostru.Logosul este incapabil să exprime neexprimatul. Apofatismul, definit ca refuz de a


393

epuiza adevărul prin formularea lui, este o parte a discursivităţii. Apofatismul searată a fi partea negativă a inexprimabilului. Nici mesajul şi nici discursul nu daufiinţă unui lucru de dinaintea limbajului. Atât mesajul cât şi discursul sunt produsepost-limbajuale. Neprecedând şi nevenind odată cu limbajul, utilizând pentruînfiinţare limbajul, ele sunt post-limbajuale. Dacă mesajul vine după ce limbajul afost creat înseamnă că prin folosirea limbajului el repetă într-un mers nevăzutevoluţia limbajului de la început. Pe de altă parte, între mesaj şi discurs există odistanţă. Mesajul însă nu poate sta la distanţă de discurs decât sub visul de a seconstela ca simplă repetiţie, ca banalitate. Discursul se profilează, din acest punctde vedere, ca o eradicare a banalităţii, iar retorica - drept tehnica de dezvoltare prinsubstituţie, revelare şi deplasare a semnificaţiilor mesajuale. Retorica acţionează întransformarea mesajului în discurs atât la nivel frastic prin binecunoscutele figuride stil şi prin tropi, cât şi la nivel, am zice, „transfrastic”7. Dintre constelărileretorice transfrastice sunt de amintit: ironia, coluziunea, minciuna şi gluma. De lamesaj la discurs drumul este parcurs prin retorică şi prin modelare logică orilogicoidă.

NOTE1 E. Benveniste, Problèmes de lingvistigue génèrale II, Paris, Gallimard, 1966, p. 196.2 R. Barthes, Romanul scriiturii, Bucureşti, Editura Univers, 1986, p. 116.3 Idem, p. 116.4 C. Sălăvăstru, Critica raţionalităţii discursive, Iaşi, Editura Polirom, 2001, p. 38.5 R. Barthes, Romanul scriiturii, Bucureşti, Editura Univers, 1986, p. 116.6 Idem, p. 117.7 S. Stati , Le transphrastique, Paris, PUF, 1990.

BIBLIOGRAFIE

Barthes, R., L’aventure semiologique, Paris, Seuil, 1985.Barthes, R., Le système de la mode, Paris, Seuil, 1967.Barthes, R., Mythologies, Paris, Seuil, 1970.Barthes, R., Romanul scriiturii, Bucureşti, Editura Univers, 1987.Benveniste, É., Le langage (Actes du XIII Congrès des Sociétés de philosophie de

langue française), Genève, La Baconnière, 1967.Benveniste, É., Problèmes de linguistique générale I, Paris, Gallimard, 1966.Benveniste, É., Problèmes de lingvistique génèrale II, Paris, Gallimard, 1974.Sălăvăstru, C., Critica raţionalităţii discursive, Iaşi, Editura Polirom, 2001.Stati, S., Le transphrastique, Paris, PUF, 1990.

ABSTRACT

The message becomes pure message only as a self-regulatory act. Practically,it means discourse. At the same time, the aim of communication is opposed to anyformulaic language. Exactness means exaggeration. No message can be transferredas a message. The message always comes after the completion of the discourse. To


394

obstinately try to write only the message means failure, while crossing linguisticborders. Language is perceived as narrowed, when the message is extraordinary.Neither the message nor the discourse can engender anything before language.Both the message and the discourse come a posteriori.

397

PHÉNOMÈNES DE PERTURBATION ET DERÉPARATION DANS LE FONCTIONNEMENT

DE L’INTERACTION VERBALE*

Ramona ANDRONACHE-NICORESCUMaster – Espaces francophones. Diversité linguistique et culturelle

INTRODUCTIONLa linguistique interactionniste présente une interaction verbale comme étant

perçue « normale » si les participants se sentent à l’aise. Par contre, « se sentirembarrassé » est un état déplaisant. Cet état induit chez le partenaire un permanentsouci, selon la remarque d’Erving Goffman, orienté dans la direction de« l’impression présente que l’on fait sur autrui, quelles que puissent être les raisonsprofondes ou inconscientes d’un tel souci » (Goffman, 1988 : 88). La perturbationprovoquée par la domination discursive de l’interlocuteur est trahie par deséléments verbaux, paraverbaux ou non verbaux, que nous allons distinguer sur uncorpus formé par l’œuvre d’Agatha Christie. Bien que traduction de l’anglais, lediscours littéraire nous intéresse pour les qualités illustratives du domaine quiforme notre préoccupation.

PERSPECTIVE THEORIQUE. ANALYSE DU CORPUSLes expressions linguistiques qui expriment l’embarrasUne personne embarrassée est souvent caractérisée par un manque

d’équilibre, le vertige, la perte de contrôle. En cette situation soit elle ne peut pasrépondre, soit elle semble présente, mais ne s’implique pas, soit elle force les autresà s’arrêter ou bien elle abandonne la conversation (la réaction la plus fréquente).

Les deux exemples suivants illustrent deux réactions différentes envers unepersonne embarrassée au cadre de l’enquête policière.

(1) Elle pleurait à chaudes larmes. Elle se laissa tomber sur le siège face àPoirot et continua de pleurer dans un grand mouchoir.

– Ne vous mettez pas dans cet état, mademoiselle, ne vous mettez pas danscet état, lui dit doucement Poirot en lui tapotant l’épaule. Il suffit de me dire lavérité en quelques mots. (…) Vous étiez la nurse de la petite Daisy Armstrong,n’est-ce pas ?

– C’est vrai…c’est vrai…, sanglota-t-elle. Ah ! C’était un ange…Un cherpetit ange, tendre et confiant. (…)Ah ! Je n’arrive pas à parler…je ne trouve plusles mots…

* Coordonnateur : Cecilia CONDEI, maître de conférences.

Ramona ANDRONACHE-NICORESCU

398

Ses pleurs redoublèrent.Poirot continuait de lui tapoter gentiment l’épaule :– Allez… Allez… Je comprends tout…Tout, je vous le dis. Je ne vous

poserai pas d’autre question. (…)Etouffée par ses sanglots, Greta Ohlsson se leva et se dirigea à l’aveuglette

vers la porte. (Agatha Christie, Le crime de l’Orient–Express, pp. 231-232)

La personne embarrassée se trouve en cet état avant même de voir soninterlocuteur et de commencer la conversation, la preuve étant l’emploi del’imparfait et des mots qui décrivent l’embarras : « Elle pleurait à chaudeslarmes ». L’embarras continue (« Elle se laissa tomber sur le siège face à Poirot etcontinua de pleurer dans un grand mouchoir »), ce qui déclanche de la part dupolicier une réaction d’encouragement : « Ne vous mettez pas dans cet état,mademoiselle, ne vous mettez pas dans cet état, lui dit doucement Poirot en luitapotant l’épaule ».

Si l’embarras initial est accompagné par des marques du mimo-gestuel, laréaction d’encouragement combine le verbal (« Ne vous mettez pas dans cet état »),le paraverbal (« dit doucement ») et le non verbal (« en lui tapotant l’épaule »),pour être plus convaincante. Mais l’état d’embarras s’amplifie et se manifeste tantau niveau verbal qu’au niveau non verbal. Le discours de la femme se consommeen répétitions, elle fait des pauses et arrive même dans l’impossibilité de parler.Alors « ses pleurs redoublèrent ». Poirot essaie de nouveau de résoudre l’embarraspar le geste (« continuait de lui tapoter gentiment l’épaule ») et par des répliques(« Allez…Allez…Je comprends tout… »), mais il sent que la seule solution estd’abandonner la mitraille des questions (« Je ne vous poserai pas d’autrequestion »). Le non verbal manifesté dans l’attitude de la femme indiquel’augmentation de l’embarras par rapport à la situation initiale, ce qui montrel’échec de la tentative d’encouragement (« Etouffée par ses sanglots, Greta Ohlssonse leva et se dirigea à l’aveuglette vers la porte »).

Si dans la situation précédente l’interlocuteur essaie d’encourager lapersonne embarrassée, dans l’exemple suivant le détective veut, au contraire,embarrasser de plus la personne enquêtée :

(2) Hildegarde Schmidt en avait les larmes aux yeux. Son instinct maternelpuissant la mettait au comble de l’émotion.

De sa poche, Poirot sortit un carré de batiste et le lui montra :– Ce mouchoir est-il à vous, Frau Schmidt ?Elle garda le silence, le temps d’examiner longuement l’objet. Elle rougit un

peu :– Certainement pas, non. Ce n’est pas à moi, monsieur. (…)– Ce n’est pas à vous, et vous ne savez pas à qui c’est ?– Moi ?... Oh, non, monsieur.

Phénomènes de perturbation et de réparation dans le fonctionnement de l’interaction …

399

Des trois hommes, seul Poirot perçut la nuance d’hésitation qui était apparuedans le ton de la femme de chambre. (Agatha Christie, Le crime de l’Orient-Express, p. 151)

On a, de nouveau, affaire à une femme qui pleure, qui est fortement émue(« avait les larmes aux yeux », « au comble de l’émotion »). L’interlocuteur fait unfaux geste d’encouragement : il met la main dans sa poche et en sort un carré debatiste. Mais au lieu de le lui tendre, il le lui montre et il lui demande si lemouchoir lui appartient. Donc le détective combine le mimo-gestuel et la parolepour accentuer l’embarras de la femme. En fait, « elle garda le silence », examinalonguement l’objet et même « elle rougit un peu ». Se sentant embarrassée, elleprend du temps pour répondre et essaie de cacher son malaise. L’embarras de lafemme se consomme au niveau non verbal. L’interlocuteur insiste et obtient unemarque paraverbale : « la nuance d’hésitation qui était apparue dans le ton » de lafemme. On a ici une tentative échouée de dissimuler l’embarras provoqué avecintention par un autre, situation dont la femme ne sort que par le mensonge.

L’embarras et les échanges réparateursL’embarras est un état pénible, une perturbation, un déséquilibre de

l’échange verbal. C’est pourquoi il est d’habitude suivi par une tentative deréparation qui devrait rétablir l’équilibre rituel. Mais la personne embarrassée n’apas toujours une réaction positive à la réparation.

Dans l’exemple suivant, celui qui provoque l’embarras n’essaie queformellement de le résoudre. En fait, il a l’intention d’augmenter le mépris et alorsla personne la plus embarrassée choisit de mettre fin à l’interaction :

(3) – Je vous demande pardon, monsieur le comte, dit Poirot. Je vous pried’excuser cette intrusion. Nous sommes contraints de procéder à la fouille de tousles bagages. Dans la plupart des cas, ce n’est qu’une formalité, mais nous devons yprocéder cependant. M. Bouc fait valoir qu’en tant que titulaires de passeportsdiplomatiques, vous pourriez à juste titre demander à être dispensés de cet examen.

Le comte réfléchit quelques instants :– Je vous remercie, finit-il par dire. Mais il ne me paraît pas souhaitable

qu’une exception soit faite dans mon cas (…).Il se tourna vers son épouse :– Vous n’y voyez pas d’objection, Elena, j’espère ?– Pas le moindre du monde, dit la comtesse sans la moindre hésitation.Une fouille rapide, et plutôt pour la forme, fut aussitôt menée. Poirot

semblait prendre soin de masquer son embarras en multipliant les remarquesfutiles :

– Il y a encore une étiquette humide sur votre valise, dit-il en soulevant unevalise de maroquin bleu, marquée d’initiales et d’une couronne comtale.

La comtesse ne répliqua pas. L’ensemble de l’opération paraissait lui causerun ennui profond. Elle restait repliée dans un coin, à regarder d’un air songeur parla fenêtre. (Agatha Christie, Le crime de l’Orient-Express, p. 175)


400

On a dans cette scène trois personnages qui passent par une situationembarrassante. Celui qui la déclanche c’est H. Poirot ; il se sent embarrassé parcequ’il doit demander au comte la permission de contrôler ses bagages. Le comte estlui aussi embarrassé, mais il essaie de sortir de cet état et de résoudre en mêmetemps l’embarras de Poirot et puis celui de sa femme. La comtesse nie l’existencede l’embarras. Poirot fait semblant qu’il persiste dans l’embarras et qu’il veut lemasquer, mais, en fait, il ne fait qu’embarrasser la comtesse. Ainsi, le seulpersonnage coopérant c’est le comte, incapable pourtant de résoudre la situation.La sortie de l’embarras ne peut se faire que lorsque Poirot quitte la chambre enclôturant la conversation.

Schéma du conflit (recomposé d’après Kerbrat-Orecchioni, 1992 et Condei,2004) :

- « je vous demande pardon (…) fouille des tous les bagages » (Poirot)- « réfléchit quelques instants » (le comte)La tentative de réparation peut être schématisée comme suit :- « Je vous remercie, finit-il par dire » (le comte)- « pas d’objection, Elena, j’espère » (le comte)- « Pas le moindre du monde, dit la comtesse sans la moindre hésitation. » (la

comtesse)Le conflit continue : - « semblait prendre soin de masquer son embarras » (Poirot) - « remarques futiles » (Poirot) - « un ennui profond. Elle restait repliée dans un coin, à regarder d’un air

songeur par la fenêtre » (la comtesse)Dans cette situation, l’embarras se maintient surtout au niveau verbal.

Pourtant les éléments du non verbal marquent son intensité par rapport à chaquepersonnage. Ainsi, Poirot éprouve un faux embarras (« semblait prendre soin demasquer son embarras »), celui du comte est passager (« réfléchit quelquesinstants »), tandis que le malaise de la comtesse, même si elle essaie de le masquer(« Pas le moindre du monde, dit la comtesse sans la moindre hésitation »), s’avèreintense et persistent (« un ennui profond. Elle restait repliée dans un coin, àregarder d’un air songeur par la fenêtre »).

La situation est d’autant plus difficile qu’elle ne peut avoir qu’une seuleissue. Car, en général, si quelqu’un ne peut pas vaincre son embarras, il quitte lechamp de la discussion. Dans notre situation, les deux personnages qui persistentdans l’embarras ne peuvent pas se séparer (ils se trouvent dans leur chambre, où onfouille leurs bagages). Alors, pour sortir de l’embarras on ne peut que s’écarterplus ou moins du lieu de l’interaction et attendre le départ de l’embarrasseur.

L’inscription de l’embarras dans les formes du discours rapportéLe discours rapporté, grâce aux citations, donne la possibilité de rendre, dans

l’énonciation primaire, une autre énonciation, ayant d’autres caractéristiques parrapport à la première. Alors, les marques de subjectivité indiquent un autre « je »,


401

un autre lieu et un autre moment. Dans cette situation, l’embarras peut concernerles mêmes personnes ou bien les acteurs peuvent être différents.

C’est le cas de l’extrait suivant :(4) – D’après ce que l’on m’a dit, mademoiselle, vous êtes la dernière

personne à avoir vu vivant l’homme qui a été tué ? – Je ne sais pas. Mais peut-être… J’ai ouvert par erreur la porte de son

compartiment. J’étais extrêmement gênée. Vraiment, c’était une erreur trèsembarrassante.

– Vous l’avez bel et bien vu ?– Oui. Il lisait un livre. Je me suis excusée tout de suite, et je suis repartie.– Vous a-t-il dit quelque chose ?Une légère rougeur envahit les joues de la vertueuse personne.– Il a ri et il a prononcé quelques mots. Je… je n’ai pas très bien compris

lesquels.Poirot, avec tact, choisit de changer de sujet. (Agatha Christie, Le crime de

l’Orient-Express, p. 102)

Il est évident qu’on se sent embarrassé même lorsqu’on raconte une situationembarrassante. C’est le cas de cet extrait qui comprend un double embarras. Aucours de l’enquête policière on déclanche « l’embarras cadre » par la parole. Lafemme se sent embarrassée par le devoir de répondre à la question posée (ellehésite, elle fait une pause : « Je ne sais pas. Mais peut-être… »). Puis elle se décidede raconter la situation embarrassante.

Cette fois-ci, c’est elle qui avait déclenché l’embarras et elle l’avoue (« J’aiouvert par erreur la porte de son compartiment. J’étais extrêmement gênée.Vraiment, c’était une erreur très embarrassante »). Poirot insiste qu’elle continue,ce qui se constitue en une sorte d’« embarras cadre ». La femme raconte commentelle a fait appel à la réparation (« Je me suis excusée tout de suite, et je suisrepartie ») et comment elle a voulu quitter sans attendre la réaction de sonpartenaire. Poirot détermine la femme à persister dans l’embarras (« Une légèrerougeur »). Alors elle insiste sur la réaction négative à l’excuse (« Il a ri et il aprononcé quelques mots »). Et parce qu’il s’agissait d’une offense, elle se sent denouveau embarrassée (« Je… je n’ai pas très bien compris lesquels ») et ellerecourt au mensonge. C’est alors que Poirot décide de réparer ce que nous avonsdiscerné comme un « embarras cadre » en changeant de sujet, c’est-à-dire à l’aidedu verbal (en symétrie avec la production de l’embarras, basée elle aussi sur leverbal).

Il s’agit ici de deux situations embarrassantes qui s’entremêlent, mais qui ontdes dénouements différents. On va nommer les personnages de « l’embarrascadre » : « Embarrasseur 1 » et « embarrassé 1 » et ceux de l’embarras raconté :« Embarrasseur 2 » et « embarrassé 2 ». Nous résumons le double embarrasconformément au schéma suivant :

· Embarrasseur 1 = Poirot, qui pose une question,· embarrassé 1 = la femme, qui hésite à répondre,


402

· Embarrasseur 2 = la femme, qui ouvre une porte par erreur,· Embarrasseur 1 = Poirot, insiste à embarrasser la femme,· Embarrasseur 2 = la femme, essaie la réparation,· Embarrasseur 1 = Poirot, insiste de nouveau,· embarrassé 1 = la femme, qui est de plus en plus embarrassée,· embarrassé 2 = l’homme, qui rit et offense la femme,· embarrassé 1 = la femme, qui refuse de rendre l’offense et ment,· Embarrasseur 1 = Poirot, réalise la réparation, en changeant de sujet.On a ainsi trois personnages qui remplissent trois fonctions. La femme est,

tour à tour, celle qui provoque un embarras et subit l’autre. En tantqu’embarrasseur, elle ne réussit pas à réaliser la réparation. Mais en tantqu’embarrassée elle accepte la réparation de Poirot, on change de sujet et ainsi onsort de l’embarras.

CONCLUSIONS

En conclusion, on observe le fait que la personne qui provoque l’embarraspeut souvent se sentir elle-même embarrassée, à cause de la gêne qu’elle observechez son interlocuteur. Alors elle essaie de sortir de l’embarras et on fait appel à laréparation. Celle-ci peut être acceptée, ce qui détermine le rétablissement del’équilibre rituel. Autrement, on peut essayer de changer de sujet (comme dansl’exemple no 4), mentir (comme dans les exemples 2 et 3) ou bien quitter la scène(exemple no 1).

On remarque parfois une symétrie entre la production et la réparation del’embarras en ce qui concerne le registre de manifestation (par exemple unembarras qui se manifeste dans le non verbal sera réparé par un geste, comme dansl’exemple no 1).

Mais l’embarras et la réparation ne sont pas toujours sincères. Alors on peutse trouver devant un « faux embarras » (exemple no 3) ou d’une « fausseréparation » (exemple no 2), mais pour les repérer on doit tenir compte aussi ducontexte.

Nous avons essayé de montrer que l’étude de l’embarras relève plusieursaspects intéressants au delà du schéma de base production / réparation.

BIBLIOGRAPHIE

Adam, Jean-Michel, Les textes : types et prototypes, Paris, Nathan, 1992,Christie, Agatha, Le Crime de l’Orient-Express, Paris, Librairie des Champs

Elysées, 1992.Condei, Cecilia, « Le domaine de l’embarras. Description et inscription

discursive », in les Actes du colloque Variétés linguistiques et culturelles,AUC, série Langues et littératures romanes, numéro spécial, VIII, 2004[paru en 2005], Craiova, Universitaria, pp. 125-134.


403

Goffman, Erving, Les rites d’interaction, traduit de l’anglais par Alain Kihm, LesEditions de Minuit, Paris, 1988.

Kerbrat-Orecchioni, Catherine, Les interactions verbales, tomes I et III, Paris,Armand Colin, 1990/1994.

Kerbrat-Orecchioni, Catherine, La conversation, Paris, Seuil, 1996.Maingueneau, Dominique, Éléments de linguistique pour le texte littéraire, Paris,

Dunod, 1993.

ABSTRACT

The linguistic analysis of embarrassment leads us to literary discourse, moreprecisely to the Romanian dialogues. Embarrassment may be identified at theverbal, paraverbal and non-verbal levels and it may contaminate the one causing it.It is the case with a detective story (Agatha Christie, Murder on the Orient-Express) which allows us to build the framework of embarrassment aslinguistically different from the normal, simple and individual situations whensomeone embarrasses someone else during their verbal interaction.

404

SURUGIU LA CUVINTE DE G.I. TOHĂNEANU. VALORILEXICO-SEMANTICE ÎNTRE TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE*

Marilena BELCIUGMaster – Structura şi dinamica limbii române

Cunoscut în comunitatea ştiinţifică românească, dar nu numai, şi ca uninterpretant fin şi subtil al potenţialului lexico-semantic manifestat istoric în ariastructurii şi funcţionalităţii limbii române, G.I. Tohăneanu oferă cititorilor un nou«exerciţiu demonstrativ» de o copleşitoare virtuozitate în relevarea unor asemeneavalori, mai sumar sau chiar deloc sesizate în cercetări vizând particularităţi alelimbajului poetic propriu lui Vasile Voiculescu, Nicolae Labiş şi AlexandruMacedonski. (G.I. Tohăneanu, Surugiu la cuvinte, Timişoara, Editura Amphora,2004, p. 191).

Motivarea asocierii acestor poeţi este oferită de autorul însuşi: „nu s-au lăsatconvocaţi întâmplător, ci pentru că au fost mistuiţi de patima, de învăţul, denăravul Poeziei. Aş zice: viciul Poeziei, dacă aş fi convins că am reuşit să înlăturzgura peiorativă a cuvântului” (p. 6).

În spatele acestei metafore, cititorului, chiar şi mai puţin avizat, i sedezvăluie cu generozitate „cheia” descifrării acesteia printr-o analiză complexă, detip enciclopedic.

Sunt relevate, în egală măsură, caracteristici lexico-semantice, etimologice şistilistice într-o proiecţie cu asocieri multiple din spaţiul poetic românesc,invitându-se la o lectură revalorizatoare, iar, în final, constituindu-se şi un veritabilinventar de ordin lexicografic sau, cu alte cuvinte, preluând mărturia lui G.I.Tohăneanu, o „operă lexicografică sui-generis”.

În acest inventar se recunosc, în principiu, toate tipurile etimologice careconturează, din acest punct de vedere, vocabularul românesc contemporan (cuvintemoştenite, împrumutate, formaţii interne), fiecare din acestea detaşându-se printrăsături formale şi/sau semantice care, de fapt, le şi motivează selecţia autorului(G.I. Tohăneanu).

Corelând informaţia lexicografică cu manifestarea textuală a acestor unităţilexicale, profesorul Tohăneanu dezvoltă treptat cu o minuţiozitate convingătoarecalea decodării metaforei-titlu, demers prin care cititorul ia cunoştinţă derevitalizarea funcţională a unor cuvinte cu o frecvenţă redusă sau chiar inexistenteîn alte texte poetice, cuvinte în variante formale mai puţin obişnuite, alteleînregistrate parţial lexicografic sau chiar deloc, creaţii lexicale originale, în posibileocurenţe unice, cuvinte ieşite din uz, revalorificări semantice prin distribuţii,deocamdată, se pare inedite ş.a.

* Îndrumător ştiinţific, prof.univ.dr. Doina Negomireanu.

Surugiu la cuvinte de G.I. Tohăneanu. Valori lexico-semantice între tradiţie şi inovaţie

405

Din aceste puncte de vedere sunt ilustrative comentariile de o acurateţeaparte ale unui proces imposibil de apreciat în virtutea unor standarde rigide, cel alarticulării mesajului poetic.

Sunt semnificative în acest sens aprecierile dezvoltate în jurul unor cuvinteprecum: fluidic, sinonim „mai bogat în silabe, cu fluid” (p. 145), gemă, din versul„Rară gemă, – blonda Lewki, –…”, prelucrându-se în spaţiu figurat sensuldenotativ „nume generic pentru pietrele considerate preţioase”. Vorbitorul obişnuitde azi întâlneşte acelaşi cuvânt, cu valoare adjectivală, într-un context mult maidomestic, în locuţiunea sare gemă, cu sensul „sare de bucătărie extrasă din saline”(p. 147).

Un alt cuvânt, glauc, care în ciuda folosirii sale cu totul sporadice, figureazăîn Dicţionarul de neologisme (ediţia a treia 1978), cu menţiunea „livresc”, fiinddefinit după cum urmează: „de culoare albastră cu nuanţă de verde; albastru-verzui” (p. 148), apare în poemul Mănăstirea al lui Macedonski: „S-au duspatimile toate, – voci de tunet sau de grindini, / Lângă glaucele ape mănăstirea e unport”.

G.I. Tohăneanu consideră că „tocmai caracterul acesta de „raritate”lingvistică l-a determinat pe Macedonski să şi-l adjudece” (p. 149).

Şi în opera lui V. Voiculescu se întâlnesc formaţii lexicale mai rar folositesau chiar „derivate, noi sau rare” (p. 29), precum culpeş, valmeş, orbenie,plăpânzenie, simţenie, gureş, trupeş, vulpeş, truncheş etc.

Exceptând forma în sine, ca derivate adjectivale, de pildă, cu sufixul -eş de lasubstantive (culpă, de-a valma, gură, trup, vulpe, trunchi) intervin şi unele nuanţesemantice mai mult sau mai puţin depărtate de fondul semantic al bazei de la careprovin. Astfel, truncheş apare cu sensul „robust, puternic”, în versul „Vreautruncheşa iubire pământeană” din sonetul Plugărie (vezi, p. 31).

Poezia lui N. Labiş oferă prilejul reluării unor particularităţi de selecţie şiprelucrări lexicale care nu pot fi identificate în mod obişnuit în poezia româneascădin perioada de mijloc al secolului al XX-lea.

Pe marginea unor analize complexe şi rafinate, cititorul nu poate decât săsubscrie unor judecăţi de valoare oferite în final de însuşi autorul evaluator alpoetului, plecând de la un vers emblematic din acest punct de vedere: „Decorstrăvechi încins de-un arc modern”. Cu alte cuvinte, „Conştiinţa poetului, inima luise împarte între vechi şi nou, între rustic şi citadin, între tradiţie şi inovaţie…Consecinţa cea mai frapantă în cadrul vocabularului va fi interferenţa continuăîntre neologisme, uneori extrem de… cutezătoare, şi elementele lexicale populare,vechi şi statornice” (p. 113).

Poeziile lui V. Voiculescu, N. Labiş şi Al. Macedonski constituie pentruprofesorul G.I. Tohăneanu prilejul şi argumentul pentru un „remember” asuprafuncţionalităţii unor cuvinte, în majoritatea lor, mai puţin sau chiar deloc intrate (şimenţinute în timp) în limbajul poetic românesc. Atenţia este centrată, cu deosebire,asupra regimului semantic şi prozodic asumat de cuvinte, care, printr-un palier saualtul din structura care le definesc, se distanţează într-o anume măsură detrăsăturile sistemice, susţinând efecte inedite de ordin imagistic.

Marilena BELCIUG

406

ABSTRACT

This book review focuses on G.I. Tohăneanu’s comments on someRomanian lexical structures in V. Voiculescu’s, N. Labiş’s and Al. Macedonski’spoems, characterizing no other poetic texts.

407

PARCOURS THÉORIQUEDE LA NOTION DE POLITESSE*

Mădălina-Liana FIRULESCUMaster – Espaces francophones. Diversité linguistique et culturelle

On dit qu’un invité du Maréchal Ferdinand Foch asuggéré pendant un dîner qu’il n’y avait que du ventdans la politesse française. Le Maréchal lui répliqua :«Il n’y a que du vent dans les pneus aussi, mais çafacilite beaucoup la circulation au long de l’autoroutede la vie ».

1. Les quatre théories de la politesse

La politesse a toujours été un phénomène qui a fortement marqué lesrelations interpersonnelles. Mais paradoxalement, malgré l’importance qu’on lui aaccordé depuis des siècles, la politesse reste un sujet controversé parmi leschercheurs qui ont du mal à trouver la définition la plus convenable de ce conceptainsi qu’une délimitation plus ou moins exacte de son champ de recherche.

Dans le Dictionnaire de la langue française (Hachette, 2001) la politesse estdéfinie comme : « l’ensemble des règles, des usages qui déterminent lecomportement dans un groupe social, et qu’il convient de respecter ; délicatesse,raffinement ».

Selon Le Petit Robert (Nouvelle édition, 2003) la politesse est « l’ensembledes usages, des règles qui régissent le comportement, le langage, considéréscomme les meilleurs dans une société ; le fait et la manière d’observer ces usages», ayant les synonymes suivants : affabilité, civilité, courtoisie, éducation, savoir-vivre, urbanité, bienséance, bon goût, délicatesse.

Il est à retenir l’idée de « règle qui s’impose à l’usage » sur laquelle lesdictionnaires insistent et qui se constitue comme point commun de la structureconceptuelle.

Cet article est censé présenter brièvement les quatre théories principales quiont influencé l’analyse scientifique de la politesse à travers le temps aussi bienqu’une classification des sociétés en fonction du système linguistique de lapolitesse élaboré par Kerbrat-Orecchioni. Avant de commencer cette démarche, ilfaut admettre tant la difficulté d’accepter l’existence d’une théorie valide etuniverselle que l’idée de l’amélioration de chacune des versions existantes.

* Coordonnateur, Cecilia Condei, maître de conférences.

Mădălina-Liana FIRULESCU

408

A. La perspective socio-normativeCette perspective repose sur l’acception que le grand public donne par

tradition au concept de politesse. Il s’agit du présupposé que chaque société a unesérie de normes sociales qui se manifestent dans des règles plus ou moins explicitessur ce qui constitue un comportement social adéquat. La politesse représente ainsil’application de ces règles dans les interactions sociales, tandis que l’impolitesseéquivaut à la violation de ces normes.

Si les premières théories de la politesse (qui ont été formulées dans lestermes de la pragmatique contemporaine) remontent au milieu des années 70, laréflexion sur la politesse est, selon Bruce Fraser (1990 : 220-221) bien antérieure.Elle s’est manifestée en particulier dans la littérature préscientifique sur l’étiquetteet sur les manières qui se met à proliférer en Europe à partir du XVI-ème siècle.Des ouvrages comme : « Le Cortegiano » de Baldassar Castiglione (1528), « LeGalateo » de Giovanni della Casa (1558) ou « La civilité puérile » d’Erasme (1530)ne cessèrent jusqu’au début du XIX-ème siècle d’être traduits, adaptés et plagiés,fondant ainsi une sorte de nouveau genre littéraire. (Fraser, idem)

Bien que l’approche socio-normative jouisse d’une telle popularité, lestravaux linguistiques ne réfèrent pas souvent cette perspective ; on peut sans douteaffirmer qu'elle compte peu d’adeptes parmi les linguistes contemporains.

B. La perspective de l’analyse du discours : les maximesconversationnelles

Le promoteur de la théorie des maximes conversationnelles est le linguistePaul Grice selon lequel « tout locuteur est un individu rationnel dont le butprincipal est de transmettre d’une manière efficace son message »1 (1975 : 45,notre traduction). Suivant ce raisonnement, toute conversation est censée respecterle Principe général de la Coopération qu’on peut paraphraser de la sorte : « il fautdire ce qu’on veut dire, quand on veut le dire et de la manière dans laquelle on veutle dire »2 (idem, notre traduction). Ce principe universel est associé à une série demaximes spécifiques qui régularisent l’emploi des formes linguistiques dans lacommunication. La transgression de ces maximes conduit à un choix de la part dulocuteur qui, en transgressant une ou plusieurs maximes conversationnelles, signaleune certaine intention de communication.

Robin Lakoff (1973 : 298-301) propose deux règles qui gouvernent lacompétence pragmatique :

- être clair (qui est d’ailleurs une maxime de Grice) ;- être poli.Comme les deux règles entrent parfois en conflit, Lakoff (idem) élabore

encore trois maximes sous-jacentes qui sont employées dans des situationsspécifiques pour respecter les normes du comportement poli :

- ne pas imposer (politesse formelle) ;- donner des options (politesse informelle) ;- flatter l’interlocuteur (politesse familière).

Parcours théorique de la notion de politesse

409

Geoffrey Leech (1983) continue les recherches de Grice et élabore sa proprethéorie de la politesse. Selon Leech, la politesse entre dans le domaine de la« Rhétorique Interpersonnelle » qui doit respecter au moins trois types de règles,notamment celles associées au :

- principe de la coopération (emprunté à Grice) ;- principe de la politesse ;- principe de l’ironie.Tout comme Lakoff, Leech (1983 : 82) considère que ces principes

engendrent des tensions au niveau du locuteur qui doit choisir, pour chaquesituation de communication, quel message transmettre et de quelle manière. C’estainsi qu'il propose une distinction plus nuancée entre ses principes en faisant appelaux notions de : tact, modestie, générosité, approbation etc. qui réclamentl’élaboration des maximes. En plus, chacune de ces maximes présente une échellede gradation que le locuteur évalue pour déterminer, par exemple, le degré de tactou de générosité requis par une certaine situation conversationnelle. Leech (idem)distingue entre la « politesse relative » strictement liée à une situation spécifique etla « politesse absolue » qui détermine le degré de politesse associé à chaque acte delangage, « sa valeur inhérente de politesse ». Par exemple, l’ordre est perçu commeimpoli par sa nature tandis que l’offre est toujours ressentie comme un acte poli.On a ainsi besoin d’une « politesse négative » par laquelle on minimalisel’impolitesse des actes de langage impolis aussi bien que d’une « politessepositive » qui consiste à maximiser la politesse des actes de langage polis.

Dans la recherche actuelle, les théories des linguistes cités ci-dessus, fondéessur les maximes conversationnelles, éveillent des soupçons à cause de leursarguments difficiles à évaluer. La critique principale réside dans le fait qu’aucunede ces versions ne donne une définition claire et précise de la politesse. En outre,malgré la complexité des démarches entreprises par des chercheurs (commeLeech), ces études manquent des outils nécessaires à la mise en pratique de lathéorie.

C. Les rites d’interaction : menacer/menager la face

Deux représentants de cette théorie, Penelope Brown et Stephen Levinson,ont déterminé l’avancement de la recherche dans le domaine de la politesse avecleur ouvrage de référence « Universals in Language Use: Politeness Phenomena »(1978) republié en 1987 sous le titre de « Politeness: Some Universals in LanguageUse ».

Brown et Levinson ne mettent pas en question la validité de la perspectivesur l’interaction verbale proposée par Grice ou par d’autres linguistes encore.Contrairement à l’approche de Leech, pour eux, le principe de la coopérationfonctionne seulement comme cadre social neutre. Dans ce cadre toutecommunication apparaît sous la présomption qu’il n’y a aucune déviation censéeminimiser l’efficacité rationnelle sans raison. Leur modèle renvoie à la notion cléde « face » proposée par Erving Goffman (1987), et à ce que les deux linguistes


410

définissent comme « l’image publique » de tout individu, une image de soivulnérable, qui peut être menacée par certains actes de langage. Puisque chaqueparticipant à la communication désire ménager sa propre face aussi bien que celled’autrui, il essaie de développer des stratégies de politesse par lesquelles iltransmet le message tout comme une certaine intention de communication,notamment l’intention d’être poli.

Si Leech perçoit les actes de langage comme polis ou impolis par nature,Brown et Levinson (1987 : 65) considèrent que « certains actes représentent unepotentielle menace à la face »3 de l’auditeur, du locuteur ou de deux participants àla communication. En même temps, ils proposent (1987 : 76-80) trois variablesindépendantes par lesquelles tout locuteur peut déterminer en quelle mesure un actede langage menace la face. Il s’agit :

- du degré de gravité d’un acte menaçant pour la face des interlocuteurs ;- de la distance sociale entre les participants à la communication ;- des relations de pouvoir établies entre eux.Selon Brown et Levinson (idem), le locuteur évalue chacune de ces variables

et aboutit à un résultat cumulatif qui lui permet de déterminer le degré de gravité del’acte de langage qu’il est en train d’accomplir et en fonction duquel il choisit lastratégie de politesse adéquate.

Bien que le modèle de Brown et Levinson soit considéré par la plupart deschercheurs comme « la théorie de la politesse la mieux articulée » (Fraser, 1990 :235), élaborée jusqu’à présent, il y a toujours des points qui peuvent le remettre enquestion. On peut se demander par exemple si la notion de face a la mêmeacception dans toutes les cultures; ou si les trois variables proposées sontsuffisantes pour calculer dans quelle mesure un acte menace la face; ou si leslocuteurs appliquent effectivement les stratégies de politesse pour minimiser lerisque de commettre des actes menaçants.

D. Le contrat conversationnel

Cette approche fut élaborée par les linguistes Bruce Fraser et William Nolen(1981) et suppose que les locuteurs entrent en communication avec le savoirpréalable de toute une série d’obligations et de droits qui constituent les termesd’un « contrat conversationnel ». Certains de ces termes sont figés et peuvent êtreimposés par convention (il s’agit par exemple de la règle générale qui spécifie queles participants à une communication doivent prendre des tours pour parler) ou bienpar les institutions sociales où se déroule la conversation (par exemple, dans uneéglise les conventions réclament qu’on parle à voix basse). Il y a aussi des termesnégociables notamment ceux influencés par des facteurs variables : le statut desparticipants, leur relation de pouvoir, les circonstances etc.

La notion de politesse proposée par Fraser et Nolen équivaut à unecompréhension, généralement tacite, et à une mise en œuvre des termes du contratconversationnel. Elle devient la norme, puisqu’on attend que toute conversationsoit polie et on remarque seulement les cas d’impolitesse quand les participants


411

transgressent les termes du contrat conversationnel. De ce point de vue, BruceFraser (1990 : 233), remarque que cette approche s’oppose au modèle de Brown etLevinson en considérant l’acception de la politesse proposée par les deux linguistescomme une simple marque de déférence.

2. Le système linguistique de la politesse et son fonctionnement dans lasociété

Kerbrat-Orecchioni (1994, vol. 3 : 88-89) propose la structuration dumodèle de Brown et Levinson à partir de trois axes comportant les oppositionssuivantes :

Principes A(uditeur)-orientés vs. L(ocuteur)-orientés : il s’agit desprincipes qui dictent le comportement que le locuteur est censé avoir vis-à-vis deson partenaire d’interaction opposés aux principes qui établissent le comportementadéquat envers soi-même.

Principes relevant de la politesse positive vs. politesse négative : c’est-à-dire l’opposition entre le désir d’éviter d’accomplir un FTA4 ou d’adoucir saréalisation et le désir de produire des actes valorisants pour autrui comme lecadeau ou le compliment.

Principes qui concernent la face positive vs. la face négative desparticipants : il s’agit d’opposer le «territoire» des participants à leur« narcissisme ».

Ce système se veut à la fois universel (on peut l’appliquer à n’importe quelleculture) et modulaire dans le sens qu’il permet d’engendrer des sous-systèmeshiérarchisés. C’est ainsi qu’on peut utiliser le modèle de Brown et Levinson pourtrouver les différences culturelles entre les diverses sociétés au niveau de laconception de la politesse.

Suivant les trois axes du système, Kerbrat-Orecchioni (1994, vol. 3 : 89-107)classifie les sociétés en fonction des trois critères suivants :

Selon l’importance relative qu’elles accordent aux faces du L et de l’Aon distingue :- des sociétés où les intérêts des deux partenaires sont relativement

équilibrés : c’est généralement le cas du monde occidental où « l’amour de soi esttout aussi important que l’amour d’autrui », conception qui se matérialise dans ledroit d’exprimer ses idées et le devoir de ne pas blesser l’Autre.

- des sociétés où A jouit par rapport à L des privilèges exorbitants : c’estainsi qu’on perçoit les sociétés orientales comme le Japon, la Chine ou la Corée oùil semble que l’A est mis sur un piédestal tandis que le L doit se sacrifier sur l’autelde la politesse. Kerbrat-Orecchioni remarque également que dans ces cultures « ilest interdit d’exprimer directement un refus ou un désaccord, le sentiment degratitude est lié à celui de culpabilité, la dette est perçue comme une humiliation etla modestie acquiert le statut de vertu cardinale » (1994, vol. 3 : 90).

Selon la préférence pour la politesse positive ou, par contre, pour lapolitesse négative, il y a :


412

- des sociétés qui préfèrent la politesse positive : c’est le cas des sociétés oùla façon de formuler des actes de langage comme l’offre, le conseil ou la requêtemettent en valeur le caractère particulièrement chaleureux et cordial des individus ;

- des sociétés qui préfèrent la politesse négative : ce sont les sociétés quimettent en pratique le principe de « ne pas se mêler des affaires d’autrui », c'est-à-dire d’épargner à autrui tout dérangement, empiètement ou intrusion.

Selon l’importance relative qu’elles attachent au territoire et à la facepositive, on constate l’existence :- des sociétés où le souci de préservation de territoire est fortement ancré.

Kerbrat-Orecchioni considère que dans ces sociétés, « toute intrusion dans leterritoire corporel (garder la distance, ne pas toucher ou bousculer l’interlocuteur),spatial (importance d’être chez soi, intolérance de visites impromptues), temporel(supporter mal les événements comme les queues ou les embouteillages quientraînent un gaspillage de temps) et cognitif (droit à son intimité, à ses secrets) estmal supportée » (1994, vol. 3 : 101). C’est toujours le cas du monde occidentalmoderne qui attache une importance beaucoup plus grande au territoire que, parexemple, les sociétés méditerranéennes, latino-américaine ou arabes.

- des sociétés où prime l’intérêt de sauver la face positive : selon Kerbrat-Orecchioni (1994, vol. 3 : 104), on constate l’inverse de ce qui vaut pour la facenégative ; les Occidentaux ne sont, certes, pas insensibles aux affronts, mais leurréaction à ces actes de langage est beaucoup plus faible que celle des sociétésarabes ou méditerranéennes, nommées des « civilisations de l’honneur » où la faceest particulièrement vulnérable et le sens de l’affront est hypertrophie.

À ces trois critères, Kerbrat-Orecchioni (1994, vol. 3 : 107-112) ajoute unautre, concernant « le degré de ritualisation ». On distingue ainsi :

- des sociétés à haut degré de ritualisation : qui « se caractérisent en mêmetemps par une valorisation de la tradition et du conformisme social » (1994, vol. 3 :108), des éléments qui font que les comportements interactionnels obéissent à desrègles contraignantes. La même linguiste considère que les principaux indicateursde ce type de société sont : « le nombre et la fréquence des expressionsformulaires », « le degré de figement de ces structures » qui ont, à la limite, uneforme fixe et « la stabilité de leur usage ». C’est le cas des sociétés de Japon et deCorée où il est très important de dire ce qu’il faut, quand il faut, ou bien dessociétés arabo-musulmanes qui utilisent leurs fameux « salamalecs ».

- des sociétés à faible degré de ritualisation : caractérisées par un codageflou des formules ritualisées qui laissent la part belle à l’appréciation et àl’improvisation individuelle. C’est le cas des sociétés occidentales où la politessedoit être « personnalisée » puisque « les formes de fantaisie innovatrices sont plusapprécies que la conformité stricte aux normes sociales », comme l’affirmeKerbrat-Orecchioni (1994, vol. 3 : 109-110).

En guise de conclusion, il faut préciser qu’il n’y a pas de standards absolusde politesse et qu’il est impossible de considérer qu’une société est plus poliequ’une autre. La politesse est un phénomène difficile à quantifier à cause de


413

nombreux paradoxes qui apparaissent dans son fonctionnement. L’idée que l’on sefait des exigences d’une société en matière de politesse varie selon le type decomportement qu’on considère. En plus, chaque société a sa propre conception dela politesse ce qui explique pourquoi une même forme (ex. un tutoiement ou unvouvoiement) sera jugé ici polie et là, impolie. C’est ainsi que la politesse, loind’être un sujet anachronique, acquiert une nouvelle place dans le monde globaliséd’aujourd’hui et compte parmi les grands défis de l’interculturalité.

NOTES

1 „Conversationalists are rational individuals who are […] primary interested in the efficientconveying of messages”.

2 „Make your conversational contribution such as is required, at the stage at which it occurs, by theaccepted purpose and direction of talk exchange in which you are engaged”.

3 „ […] certain kinds of acts intrinsically threaten face”.4 Face Threatening Act, un des concepts principaux de Brown et Levinson.

BIBLIOGRAPHIE

Brown, Penelope / Levinson, Stephen, Politeness – Some Universals in LanguageUseage, Cambridge, Cambridge University Press, 1987.

Brown, Penelope et Levinson, Stephen, Universals in Language Use: PolitenessPhenomena, Cambridge, Cambridge University Press, 1978.

Buck, R.A., « Towards an extended theory of face action – Analysing dialogue »,in E. M. Forster’s A Passage to India, Journal of Pragmatics, no. 27, pp. 83-106, 1997.

Fraser, Bruce et Nolen, William, « The association of deference with linguisticform », International Journal of the Sociology of Language, no. 27, pp. 93-109, 1981.

Fraser, Bruce, « Perspectives on Politeness », Journal of Pragmatics, no. 14, pp.219-236, 1990.

Goffman, Erving, La mise en scène de la vie quotidienne, volume 2 (Les relationsen publique), Paris, Les Éditions de Minuit, 1973.

Goffman, Erving, Les rites d’interaction, Paris, Les Éditions de Minuit, 1974.Goffman, Erving, Façons de parler, Paris, Les Éditions de Minuit, 1987.Grice, Paul, « Logic and conversation », in Syntax and semantics (Vol. 3), ed. par

Peter Cole et Jerry Morgan, New York, Academic Press, 1975, pp. 41-58.Kerbrat-Orecchioni, Catherine, Les interactions verbales,vol. I, II, III, Paris, A.

Colin, 1990, 1992, 1994.Kerbrat-Orecchioni, Catherine, La conversation, Paris, Seuil, Memo, 1996.Kerbrat-Orecchioni, Catherine, Les actes de langage dans le discours. Théorie et

fonctionnement, Paris, Nathan, 2001.Lakoff, Robin, « The logic of politeness; or, minding your ps and qs », in CLS, 9,

Chicago, 1973, pp. 292-305.Leech, Geoffrey, Principles of Pragmatics, London, Longman, 1983.


414

Pratt, Mary Louise, Toward a speech act theory of literary discourse,Bloomington, IN, Indiana University, 1977.

Wauthion, Michel et Simon, Anne-Catherine (éds), Politesse et idéologie –Rencontres de pragmatique et de rhétorique conversationnelles, Louvain-la-Neuve, Peeters, 2000.

Wierzbicka, Anna, Cross-Cultural Pragmatics – The Semantics of HumanInteraction, Berlin – New York, Mouton de Gruyter, 1991.

ABSTRACT

The paper is concerned with interaction rituals pertaining to discourseanalysis and it presents some theories that have influenced politeness studies. Itfocuses on the classification of societies according to the linguistic system ofpoliteness, as endorsed by Kerbrat-Orecchioni.

415

PREZENTĂRI DE CĂRŢI ŞI REVISTE

C. Maeder, O. Fischer, W.J. Herlofsky, Outside-in – Inside-out (Iconicity in Language and Literature), Amsterdam /

Philadephia, John Benjamins Publishing Company, 2005, 427 p.


Outside-In – Inside-Out (Iconicity in Language and Literature) is acollection of articles that focus on the cultural, literary and linguistic processesinvolved in the interpretation of signs, especially with regard to the relationbetween signifier and signified in natural or artistic language. Here, there is also anemphasis on the double interdependence between the physical environment and thepsychological perception of objects: „our perception of objects in our environment(out-side-in) can influence the expression of iconicity in language (inside-out)”(p. 4). Language, especially literary language, can also influence our ‘perception’of the environment. The approach of this collection of papers is multidisciplinary,discussing the process whereby we create meaning in reading, listening andwriting, as well as explaining the influence that our ‘outside’ experience exercisesupon the ‘inside’ conceptualization.

A primary discussion occurs in P. Bouissac’s study ‘Iconicity or iconization?Probing the dynamic interface between language and perception evaluates the roleand the mechanisms of perception in human and linguistic communication:specialists in linguistics and cognitive sciences have established two theoriesconsidering that the source of human knowledge comes from experience (idealisttrends) or that humans receive their ready-made knowledge by birth (the inneistthesis), the latter being by far better represented nowadays. „The inneists assumethat language competence resulted from rather sudden genetic mutation whichproved to be adaptive, while the empiricists prefer to conceive the emergence oflanguage as a gradual and cumulative series of adaptations and exaptations”(p. 16). Lexical metaphors are a representative instance of iconicity in language, ina sense that they reflect the similarities between the entities signified and language(therefore, they are based on the principle of iconicity).

Images are not only perceptive and verbal categories. That is, the concept ofimage itself has a special meaning in various institutionalized domains such asliterary criticism, art history, theology and philosophy. as illustrated in this seriesof papers presented at the Fourth Symposium on Iconicity in Language andLiterature organized by the Université Catholique de Louvain, University ofAmsterdam, University of Zürich in March 2003.


416

The poets of the Avant-gardes propose artistic uses of metaphors andanalogies, such as mental images in Marinetti’s Manifesto tecnico of Futurism, thatlaunches the ‘Words-in-Freedom’ movement; avangardists are creating an‘immediate’, concise, suggestive language by assembling apparently different anddistant objects,which are combined in order to reveal their deep and hidden essence(P. Gahl, ‘The beginnings of iconicity in the work of F.T. Marinetti’). U. Eco’sconclusion in A Theory of Semiotics explains that iconicity is not a singularphenomenon, but a collection of phenomena ‘bundled together under an all purposelabel’ (Eco, 1976: 216).

The general opinion establishes that iconicity is an efficient tool in thedescription of meaning; what A. Fill in Mimesis lost-mimesis regained (pp. 97-112)tries to demonstrate is that meaning is produced more by the absence of iconicitythan by its presence; the introduced principle mimesis lost, mimesis regained isunderstood as distinction, difference and contrastivity which split into propositionalcontent and pragmatic effect as long as modern philosophy itself describes verbalimages in language as real enigmas, rather hiding than revealing the meanings ofwords. Literature and music produce meaning by mediated items, such asharmonies and words; it is said that harmonies, rhythms and melodic devicesproduce similar meaning to written signs; literary works themselves must havetheir origins in musical performance, and in narrative or dramatic texts. Nowadays,the interference between visual and written art is a frequent one; images andespecially photographs are associated with literary texts, as a supplement orcommentary, accomplishing both the role of indices (through their physicalconnection with other objects) and of icons (through their resemblance with therepresented object). Visual images are proliferated in today’s cultures for thepurpose of self-reflection, as narrative devices ‘for exploiting the potential offiction to negotiate a more dynamic approach to ‘reality’ and ‘truth’; therelationship between literature and the referents from the external world is totallyshifted by the creation of new fictional landscapes and territories, by completingthe text with the use of visual and graphical tools. Ch. Ljungberg in „Photographsin Narrative” deals with the visual perception of photographs and their insertion inthe written texts, completing them and clarifying their relation to objective truth.

Ch. Georis in „Iconic Strategies in Monteverdi’s Madrigali guerrieri edamorosi” introduces the notion of ‘endophoric iconicity’which appears betweenmusic and text when each word and verbal construction has equivalent musicalconnotations. The music of the Baroque is typically iconic (the notes are primarilysubordinated to a coherent meaning.) Madrigals represent an iconic musical form(the concept of ‘figuralism’ or ‘word-painting’ relies on making the musicalsignifier „more expressive than the verbal one.” Sometimes music can add orsuggest more than the word (p. 225)).

Spatial arts are iconic to the same extent as visual arts, creating senses andemotions as John J. White demonstrates in: „Coconut shells and creaking doors”(A semiotic approach to the avant-garde radio play’s sound effects). Theater,drama, and scenic arts create images by icons that depict real life referents: artists

C. Maeder, O. Fischer, W.J. Herlofsky, Outside-in – Inside-out (Iconicity in Language…

417

might also appeal to stylistic devices (sound effects) as A.H. Fatani explains in:„The iconic cognitive role of fricatives and plosives” (A phono-sematic analysis ofa classical Arabic prayer ‘Al-falaq’) through the euphony of sound symbolism andonomatopoeia in a static manner (named ‘auditory iconicity’) that representsmovement and kinetic processes. Movement is also analyzed in the context of‘deixis’; D. Schonefeld in „Frozen locutions-frozen dimensions” (Left and Right inEnglish, German and Russian) defines ‘deixis’ as the encoding of the spatio-temporal context and the subjective experience of the encoder of an utteranceexplaining the important role displayed by corporeal space and experience inverbal communication: „we take our own location as the orientational starting pointand use the sides of our bodies to attract the addressee’s attention onto the object,thing or event we have selected” (p. 241).

Another interesting sub-theme taken up is the cognitive mechanismsinvolved in metaphors and fixed expressions, such as frozen locutions and lexicalphrases which have conventional meanings based on the way they are formed inthe human cognitive system: „these images serve as associations between thephysical world and cognitive perception, and are therefore to be seen asdiagrammatic” (p. 399). (J. Munat, „Iconic functions of phraseological units ofmetaphor”, pp. 389-410). Verbal images include figures of speech, especiallymetaphors that designate both the stylistic techniques and their properties to createmental representations.

B. Hampe in his article „On the role of iconic motivation in conceptualmetaphor: (Has metaphor theory come full circle?)” discusses the production ofmetaphors by similarity and visual motivation, establishing relations betweenhuman thoughts and the referential world; psychic, bodily and cultural experiencesare modeling the human capacity to make lexical structures reflected by language.

In order to demonstrate the influence of the human bodily image in language(especially in the expression of time and space), an important issue would be deixisin its correlations with other linguistic elements such as pronouns and intonation,assuming that deixis is considered the primary linguistic function and deictics thefirst linguistic device which cannot be subordinated to anything else as long as theyare primordial and fundamental, as more ancient and vital parts than nouns; thus,the article aims to deconstruct the Saussurean and structuralist approach by thehypothesis that ‘parole’ exists before ‘langue’. Intonation is a co-lateralphenomenon whereby the focalized element bears the major communicative stressthat is defined as a co/segmental and sub-segmental entity; briefly, deictics aredescribed as more ancient, vital and central than nouns, topic/utterances as moreprimary than subject sentences, and intonation and information as convergent partsin the focal element of the utterance. The main purpose of the notion of iconicitydeals with the very relation between the form of a sign (‘the signifier’) and thereferent (the object or concept signified) selected in the natural world. According toStructuralism, this relationship is mostly arbitrary. Against these tendencies,several studies claim that ‘parole’ pre-exists to ‘langue’ and that imagic iconicitydisplays spoken events such as onomatopoeia and diagrammatic mappings, such as


418

the symbolism of the literary titles. (I. Sardo presents Pirandello’s text Si gira:„The evidence of the recurrence of the round shape on every level of the text isfurther emphasized by the obsessive presence of symbols referring to the circle”);W.J. Herlofsky’s article Now you see it, now you don’t is precisely dealing withsign languages, trying to solve the controversies between authors who claim thatthey are not arbitrary and authors who think that the relationship between signs andmeaning is arbitrary (Liddell, 2002). Considering sign languages as a necessarystep in a general analysis of language, it is clearly stated that iconicity is a vitalcomponent of sign languages that are based on a ‘now-you-see-it-now-you-don’timagic-diagrammatic’ principle (p. 324); thus, language clearly achieves thefunction of describing the real physical world, while the main objects of linguistics,i. e. sentences, refer to actual existing things and relations in which those thingsparticipate; „literature mostly deals with fictitious worlds which exist as subjectiveconceptualizations in human minds”. (E. Tabakowska, Iconicity as a function ofpoint of view, p. 375).

The book is a multidisciplinary (literary, linguistic and artistic) approach toiconicity that deals with the study of the relationship between the signifier and thesignified according to neuro-cognitive, experiential, and phenomenological criteriawhich investigate the environment, the self, human language,art, the connectionbetween words and music, visual representations, photographs and literary texts,and acoustic phenomena and their effect in literary works.

The authors investigate all types of semiotics, both linguistic and non-linguistic, such as the meanings of images, paintings, architecture, photographs,and dramatic discourse, conceived as cultural more than specialized matters. Allthe artistic productions are analyzed according to semiotic parameters which definethe relation between the signifier and the signified: icons that represent the referentby natural, even cultural analogies, the indices that are related to real situations ofcommunication, the symbols which connect the concept and the referent, and thesignal which reveals unperceived communicative situations. Signs are presented byreference to the external world and to the process of semiosis, whereby the signifierand the signified get connected through a double interdependence.

BIBLIOGRAPHY

Eco, U., A Theory of Semiotics, Bloomington, Indiana University Press, 1976.Liddell, S., „Real, surrogate and token space: Grammatical consequences in ASL”,

in K. Emmorey K. /J. Reilly (Eds.), Language, Gesture and Space, Hillsdale,Lawrence Erlbaum Associates, 1995, pp. 19-41.

Mitchell, W.J.T., Iconology (Image, Text, Ideology), Chicago, The University ofChicago Press, 1986 (for a complete typology of image see pages 7-46).

419

RION – Rivista Italiana di Onomastica,Vol. X, No 1, Anno X, Primo semestre, 2004, 310 p.

Mariana ISTRATEUniversitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Revista Italiană de Onomastică a ajuns la numărul 1 al celui de-al zeceleavolum, marcând astfel zece ani de la apariţie. Calitatea şi regularitatea cu care estepublicată această revistă este asigurată de merituosul şi activul onomast EnzoCaffarelli şi de comitetul ştiinţific din care fac parte lingvişti italieni de vază(Maria Giovanna Arcamone, Davide de Camilli, Luca Serianni, Carla Marcato,Carlo Alberto Mastrelli, Paolo Poccetti, Sergio Raffaelli, Ugo Vignuzzi), dar şistrăini (Dieter Kramer, André Lapierre). Dacă în primele numere revista aveaaproape în exclusivitate doar colaboratori italieni, astăzi numărul colaborărilorinternaţionale este covârşitor, venind din arii lingvistice ale globului deosebit devariate (Croaţia, Spania, Israel, Bulgaria, Cehia, Austria, Australia, Canada, China,Peru, Rusia, Malta, dar şi România).

Materialele sunt organizate cu precizie în diferitele secţiuni ale revistei. Ceade studii se deschide cu o cercetare a cunoscutului Dieter Kremer intitulată Sobrelos apellidos españoles în care se face mai întâi o trecere în revistă a dicţionareloretimologice de nume de familie spaniole, pentru ca apoi să se oprească asupraproblemelor terminologice legate de acest subiect. În partea a doua se discutăaspecte ale sistemelor istoriei şi etimologiei numelor de familie specifice spaţiuluipeninsulei Iberice. Următorul studiu, Madesimo e Chiavenna: nuoveinterpretazioni, semnat de Ottavio Lurati, este dedicat toponimiei lombarde. Seavansează, în acest sens, ideea că cele două toponime supuse atenţiei sunt mărturiaunei tradiţii orale în care stilizările de nume sunt absente şi se păstrează motivareasemantică impusă de locurile denumite. Un mod original de abordare toponimică aSardiniei o reprezintă articolul Il toponimo Billèllera e il blasone di Sorso al luiMauro Maxia. Blazonul localităţii Sorso, nu departe de Sassari, este fondat pepretinsa „nebunie” a locuitorilor săi, cauzată de apa din vechea fântână numită LaBillèllera. Numele a fost considerat o adaptare logudoreză a italianului ellèboro, cualuzie la proprietăţile plantei considerate în tradiţia europeană drept remediu alnebuniei. Autorul încearcă, pe baze noi, să găsească motivaţia în vorbirea localăunde l’èba di l’èllara înseamnă ‘la fonte dell’edera’ (fântâna iederei). Elwys DeStefani pune în discuţie, aşa cum se sugerează în titlu (La terminologianell’onomastica), diferenţele terminologice care apar în studiul numelor proprii, înfuncţie de diversele spaţii şi tradiţii lingvistice, chiar dacă începând din anul 1960cercetătorii slavi şi germani au încercat o standardizare terminologică. Totuşi,diferenţele există şi această realitate este demonstrată pe baza unor dicţionare delingvistică. Sobre antroponimia femenina bajomedieval este studiul lui José Javier

Mariana ISTRATE

420

Rodriguez Toro care consideră că numele feminine nu au fost studiate suficient,probabil şi din cauza situaţiei sociale defavorizate a femeilor de-a lungul istoriei. Înbaza a douăsprezece documente, dintre anii 1426 şi 1444, referitoare la populaţiamunicipiului Alcalà de Guadaira, se analizează identificarea prin nume a femeilordin comunitatea respectivă. Concluzia este că asocierea prin nume a unei femei lasoţul ei poate fi directă şi explicită sau indirectă şi implicită, în funcţie deexemplele analizate. Luisa Revelli (Fra continuità e innovazione: echi e riflessidelle esplorazioni geografiche di Umberto Nobile sul repertorio dei primi nomiitaliani del Novecento) examinează câteva variabile care ar fi putut determinavorbitorii să aleagă forme denominative diatopice marcate şi reprezentative înfuncţie de tendinţele şi preferinţele lingvistice din Novecento. Numele analizate dinperioada 1926-1930 pot fi puse în corelaţie cu faima cuceritorului Polului Nord, deorigine italiană, Umberto Nobile. În Nomi, identità, nazionalismo: toponimi epolitica nel gioco internazionale del Monopoly Enzo Caffarelli ne propune operspectivă interesantă de studiu: aceea a luării în considerare a toponimelor careapar în jocuri. De obicei acestea aparţin genului ficţional, dar uneori pot reflectanume de locuri reale, cum ar fi cazul foarte cunoscut în Monopoly. Acelaşi autorsemnează (la rubrica Opinioni e repliche) intervenţia Cognomi italiani da toponimied etnici dialettali o scomparsi: postille e aggiunte. Se adaugă apoi o lungă listă denume de familie care corespund fie toponimelor sau etnonimelor care nu mai suntîn uz, fie variantelor dialectale vechi şi derivate de la adjective etnice şi nume delocuri. Astfel, se poate identifica etimonul unor nume de familie uneori greuexplicabile sau explicate într-o manieră nu prea plauzibilă în bibliografia existentă.

Din rubrica Varietà amintim contribuţiile lui Massimo Pittan (Il nome dellacittà di Bergamo è etrusco), Ottavio Lurati (Appunti per una toponomasticaeuropea), Carlo Alberto Mastrelli (La segnaletica stradale alle Focette – Marina diPetrasanta) şi Francesca Dragotto (Onomastica e web: presupposti e finalitàdell’informatizzazione del „Dizionario di Etnici e Toponimi dell’Italia Antica –DETIA). În secţiunea de materiale bibliografice, Edwin D. Lowson prezintăDictionary of American Family Names realizat sub îngrijirea lui Patrick Hanks;Annalisa Nesi ne supune atenţiei Dizionario dei cognomi sardo-corsi. Frequenze,fonti, etimologie, Fiorenza Granucci se opreşte asupra lucrării Toponomasticaligure e preromana sub îngrijirea Ritei Caprini, Enzo Caffarelli, asupra lucrării luiLauro Decarli (Caterina del Buso. Capodistria attraverso i soprannomi), FedericoVicario, asupra contribuţiei Barbarei Cinansero (La toponomastica di Pontebba.Un territorio di confine romanzo-slavo-germanico), Enzo Caffarelli, asupracercetării Mariolinei Patat (Sinfonie di nons. Nons di viis e di placis tetoponomastiche uficiâl di Glemone), Franco Finco vorbeşte despre Nomi e cognomidi Basiliano de Federico Vicario, Maria Teresa Greco, despre Toponomasticastorica di Basilicata. Settecento toponimi antichi e moderni a lui Vincenzo Perretti,Edgar Radtke, despre Toponomastica di Ruoti sub îngrijirea Mariei Teresa Greco,şi, în sfârşit, Enzo Caffarelli, despre Neologismi quotidiani. Un dizionario acavallo del millennio de Giovanni Adamo şi Valeria Della Valle.

RION – Rivista Italiana di Onomastica

421

În partea de Segnalizioni – Monografie e miscellanee sunt prezentate succint,reproducându-se sumarul şi făcându-se o scurtă caracterizare, lucrările recente dindomeniul onomasticii şi al ştiinţelor înrudite: Cognomi della Carnia de Elwys DeStefani, Gli „Indicatori geografici” della Basilicata nord-occidentale nel territoriodelle comunità montane del Marmo e del Melandro de Maria Teresa Greco, Nomidi cenere. Percorsi di onomastica letteraria tra Ottocento e Novecento de LuigiSasso, Antiche genti nel Friuli prelatino. Tracce toponomastiche de CornelloCesare Desinan, Il paese dei Tirreni de Claudio De Palma, Élémentsd’Antroponymie lorraine. Application de la methologie PatRom à une sélection denoms de famille de Aude Wirth, Noms de lieuse du Maine de Gérard Taverdet,Contribuţii lingvistice la istoria spiritualităţii creştine de Simona Goicu, Percorsidel nome. Inferenze semantico-lessicali de Mariana Istrate şi urmează, apoi,volume colective care reunesc comunicări ţinute cu ocazia diferitelor manifestări îndomeniul onomasticii. Foarte utilă este apoi semnalarea dicţionarelor onomastice,dar şi etimologice, apărute în Italia, dar şi în Spania, Germania, Austria, Franţa. Totîn scopul unei bune informări bibliografice sunt amintite revistele de onomasticădintre care o menţiune specială se cuvine celei care cuprinde Actele celui de-al IX-lea Congres Internaţional de Onomastică şi Literatură. Se adaugă apoi o listăbibliografică cu articole de onomastică şi cu recenziile lucrărilor din acelaşidomeniu, publicate în Italia, dar şi în alte ţări, precum şi o trecere în revistă aprincipalelor întâlniri ale specialiştilor la diverse congrese şi simpozioane.

422

Daniela Rovenţa-Frumuşani, Analiza discursului. Ipoteze şiipostaze, Bucureşti, Editura Tritonic, 2004, 264 p.

Emilia PARPALĂ

Profesor la Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinţeleComunicării), specialist în semiotică şi în ştiinţele comunicării, Daniela Rovenţa-Frumuşani şi-a început „aventura semiotică” pe un domeniu cercetat mai mult delogicieni şi de stilisticieni: discursul ştiinţific (Semiotica discursului ştiinţific,Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1995). Cursul de introducere în semiotică,reprografiat la Universitatea din Bucureşti, a fost publicat, într-o formă multîmbunătăţită, sub titlul Semiotică, societate, cultură (Iaşi, Institutul European,1999). Lucrarea este bipartită: semiotică generală (concepte şi modelefundamentale, în partea întâi) şi semiotici regionale (semiotica naraţiunii, semioticapublicităţii, semiotica glumei, semiotica gestuală, proxemica, semiotica mass-media, în partea a doua). A urmat o direcţionare pragmatică: Argumentarea.Modele şi strategii (Bucureşti, ALL, 2000), Femei, cuvinte şi imagini (coautor,Iaşi, Polirom, 2002) şi Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze, în 2004.

Autoarea păstrează modul de structurare binară din Semiotică, societate,cultură: partea I – Analiza discursului. Concepte fundamentale şi partea a II-a –Materializări discursive (discursul mediatic, discursul politic, discursul publicitar,discursul ştiinţific). Este uşor reperabilă o anume circularitate a manierei în careDaniela Rovenţa-Frumuşani îşi structurează cărţile, a domeniilor de referinţă, aconceptelor – fapt care, departe de a fi doar constatarea unei redundanţe, constituieo aprofundare şi o clarificare „în trepte” succesive.

Analiza discursului este o disciplină (înscrisă în curriculum-ul universitar),un domeniu de cercetare şi un nou punct de vedere asupra utilizării limbajului.Poate fi considerată o consecinţă a ceea ce filosoful Richard Rorty a numit„linguistic turn”, adică glisarea, în poststructuralism, de la lingvistica frazei şi acodului la lingvistica discursului, la interogaţiile ridicate de practicarea acestuia încontexte socioculturale (empirice). Ca spaţiu interdisciplinar, a fost intuit primaoară de lingvistul Zellig Harris, în 1952. În anii 60-70 au apărut principalelecurente care au configurat domeniul policrom al analizei discursului: etnografiacomunicării (Gumperz, Hymes), etnometodologia (Garfinkel), lingvistica enunţării(Benveniste), teoria textului (Van Dijk, Petöfi), analiza acţiunii comunicative(Habermas), logica interlocuţiei (Jacques), analiza dialogului, analiza conversaţiei.

Unitatea acestor reflecţii este dată de câteva postulate fundamentale:(1) ideea că discursul este o construcţie colectivă şi (2) faptul că participanţiiinteracţionează în funcţie de normele culturale care determină statutul, rolurile,relaţiile de comunicare şi conţinutul mesajelor. Analiza discursului dă seama deutilizarea reală a limbajului de către locutori reali, în situaţii reale, adică de

Daniela Rovenţa-Frumuşani, Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze

423

utilizarea lui în scopuri sociale, expresive şi referenţiale. Noua retorică (Perelman),analiza conversaţiei, teoria enunţării (Benveniste), teoria actelor de vorbire (Austin,Searle, Ducrot) au identificat şi au interpretat raporturile dintre regularităţilelingvistice şi semnificaţiile negociate prin discursuri. Obiectul veritabil al analizeide discurs nu este organizarea textuală în sine, ci dispozitivul enunţiativ,determinat de competenţele subiectului vorbitor (competenţa lingvistică, decomunicare, logico-pragmatică, retorică, enciclopedică) care leagă textul de un locsocial determinat.

Analiza discursului este un spaţiu transversal care privilegiază:(1) articularea funcţională, producerea şi interpretarea cunoştinţelor şi(2) arhitectura textuală (narativă, argumentativă) şi mărcile enunţării, derivate dintriada eu – aici – acum.

Polimorfismul şi eterogeneitatea tradiţiilor explică diversitatea abordărilor:în Statele Unite au dominat antropologia şi etnologia, în timp ce în Franţadisciplina este marcată de psihanaliză, de marxism şi de lingvistică. Multe concepte(lingvistice) au fost resemantizate: normă, interacţiune, coerenţă, competenţă etc.

Autoarea consideră pertinente patru abordări ale interacţiunilor verbale:psihologică, etnosociologică, filosofică (teoria actelor de limbaj), lingvistică(analiza conversaţiei – model de bază al comunicării orale). Un subcapitolinteresant tratează principiul politeţii, cu faimoasele teorii ale lui Lakoff, Leech şiBrown-Levinson despre „faţa” negativă (corespunzând teritoriilor eului), „faţa”pozitivă (reprezentări sociale autovalorizante) şi teoria actelor ameninţătoare(face-threatening acts). Discursul şi coerenţa fac obiectul următoarelor douăsubcapitole ale primei părţi.

Caracteristicile socio-culturale ale discursului mediatic se înscriu într-ointertextualitate generalizată, în confuzia de genuri specifică epocii spectaculosuluişi a specularului – a regresiei infinite în oglinzi hibride. În societatea postmodernă,discursul mediatic implică şi dimensiuni ale convergenţei, ale personalizăriiafective, ale relativismului, ale autocentrării şi ale hedonismului.

Discursul politic, mediatizat de televiziunile triumfătoare, legitimeazăefemerul şi telegenia, deciziile hic et nunc, limbajul – ca alternativă la violenţă.Simplicitatea, dinamismul, limitările structurale (nominalizările, pasivizările),ambiguizarea termenilor, interconexarea (discursul politic apare ca reacţie ladiscursuri anterioare), accesibilizarea, persuasiunea, exploatarea actelor de limbaj(a promite, a declara, a condamna) – sunt caracteristici definitorii pentru acest gende discurs.

Discursul publicitar seduce prin prezenţa imaginii, a jocului şi a evaziunii, înlocul didacticismului şi al moralizării. O poetică a materiei, o celebrare aobiectelor, o retorică a iconicului şi a lingvisticului, o regresie spre dimensiuneamitică – o mediere între natură şi cultură. Narcisismul şi hedonismul postmodernexaltă publicitatea mitică şi arhetipală, demonstrând vitalitatea sacrului şi asimbolurilor colective. Noua publicitate (metapublicitatea, opusă publicităţiiclasice) se adresează mai puţin consumatorilor pragmatici ai produsului, câtreceptorilor care aderă la noua cultură publicitară.

Emilia PARPALĂ

424

Discursul ştiinţific, abordat prin relaţia text-discurs, integrează problemareferentului, a modelizării realului la patru niveluri semiotice, între care iconizarea,diagramatizarea, schematizarea lingvistică a referentului, în termeni de definiţii,descrieri, coerenţă. Teoria semnului şi semioza constituie (nu numai aici)fundamentul unui model valabil pentru elaborarea ştiinţei şi pentru transmitereacunoştinţelor.

În încheiere, câteva menţiuni speciale menite să augmenteze utilitatealucrării: (1) prezenţa unui Glosar (pp. 201-224) care pune la dispoziţiautilizatorului termenii cei mai mult folosiţi în analiza discursului, (2) a unui ampluRezumat în limba franceză (pp. 225-264), graţie căruia cercetarea poate fi integratăîn circuitul transnaţional şi (3) Bibliografia, excelând prin calitate, noutate şiadecvare.

În prelungirea semioticii şi sincronă cu cercetarea occidentală, Analizadiscursului, plasabilă în interstiţiul dintre cercetarea propriu-zisă şi exigenţele unuicurs universitar, constituie o sistematică „punere în temă” a publicului românesc cuun domeniu „la modă” în pragmatica actuală.

425

Federico Vicario, Introducere în lingvistica friulană,traducere în limba română de Elena Pîrvu, Cluj-Napoca,

Editura Echinox, 2006, 112 p.

Elena SIMAUniversitatea Bucureşti

Lucrarea lui Federico Vicario, Introducere în lingvistica friulană, apărută încolecţia STUDIUM, a Editurii Echinox, coordonată de Liana Pop, reprezintătraducerea în limba română a lucrării, intitulată cu modestie, Lezioni di linguisticafriulana, editată în 2005 la Forum Editrice Universitaria din Udine. Sunteminformaţi că traducerea şi editarea variantei în limba română s-a realizat printr-unproiect finanţat de Legea Regională nr. 15, 1996, lege pe care o găsim reprodusă înanexele lucrării, alături de legea statală nr. 482/1999. Este legea care stabileşte„norme cu privire la protejarea minorităţilor lingvistice istorice” prin care friulanaeste introdusă printre limbile minoritare recunoscute, dovadă că şi problemafriulană rămâne în centrul interesului politicii lingvistice a autorităţilor.

Scopul lucrării este de a oferi lingviştilor o sinteză care să surprindă trăsăturice definesc identitatea lingvistică a limbii friulane. Problemele sunt structurate întrei părţi: una care realizează o încadrare generală a realităţilor istorice şigeografice ale regiunii Friuli; urmează o parte descriptivă consistentă, în care suntprezentate particularităţile fonologice, morfo-sintactice şi lexicale ale friulanei;după ce sunt tratate caracteristicile distinctive ale dialectelor din zonă şi expuseprincipiile grafiei friulane, în partea ultimă, a anexelor, alături de legile amintitemai sus, sunt reproduse texte friulane din perioada originilor (Caietul lui Foncasiodin Gemona, Caietul lui Odorlico din Cividale şi Registrul Blănarilor din Udine).

În încheiere găsim o bogată bibliografie a problemelor friulane, din care nulipsesc studiile de pionierat ale lui Graziadio Isaia Ascoli (Saggi ladini, 1873) saulucrarea lexicografică fundamentală Vocabolario friulano (1871) a lui JacopoPirona sau cercetările mai recente ale lui Ugo Pellis, Carlo Battisti, GiuseppeFrancescato, Giovan Battista Pellegrini şi, bineînţeles celelalte contribuţii ale luiFederico Vicario, care îl recomandă drept specialist în lingvistica romanică şifriulană (I verbi analitici in friulano, Il quaderno di Odorlico da Cividale.Contributo allo studio del friulano antico, Il registro della Confraternità deiPellicciai di Udine).

Autorul ne convinge printr-o demonstraţie pertinentă că friulana „este olimbă romanică, adică o limbă care continuă în mod direct latina vorbită în Friuli”(p. 26) şi că în această regiune se întâlnesc într-un mod armonios cele trei familiilingvistice ale Europei: „cea neolatină, căruia îi aparţine friulana, cea germanică şicea slavă” (p. 19). În consecinţă, friulanii deţin capacitatea verbală de a utiliza unrepertoriu lingvistic bogat, adică pe lângă una din varietăţile friulane, şi „italiana

Elena SIMA

426

sau unul dintre dialectele slovene, germane sau venete care se vorbesc în modtradiţional în regiune” (p. 19).

Referitor la traducerea în limba română, putem spune că este una precisă şielegantă. Elena Pîrvu este o traducătoare consacrată deja în tălmăcirea lucrărilor delingvistică italiană în limba română, dovadă fiind activitatea sa anterioară îndomeniu. Să amintim că Elena Pîrvu a mai tradus Luca Serianni, cu colaborarea luiAlberto Castelvecchi, Gramatica italiană. Italiana comună şi limba literară, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 2004, 756 p., care reproduce volumul Luca Serianni, conla collaborazione di Alberto Castelvecchi, Grammatica Italiana. Italiano comune elingua letteraria, UTET Libreria, Torino, 1989, şi Francesco Bruni, Limba italianăliterară în istorie, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 2006, 228 p., care reproducevolumul Francesco Bruni, L’italiano letterario nella storia, il Mulino, Bologna,2002.

alcune considerazioni sul linguaggio teologico

Documents