warnsm a m

S*WX-v:

l § « K M M H P* n i ^ ^•Mm.WZ- 'iSSSS?3i»>-Xi;S*

ks£®?88

i p mm a i -® i s i - l l i

v •

\-:V?c\ •• j

i_____ ia

Da, exista un mister Millennium. $i secrete Millennium. La fel ca in mitul platonic al pe$terii, cardie poli^iste ale lui Stieg Larsson nu permit sa iasa la supra fat,a decat o anumita rea- litate. Cea care ramane ascunsa, de cealalta parte, este $i ea plina de pove?ti ce se deschid in cascada catre alte §i alte po- ve?ti. Celebra lui trilogie abunda in indicii, unele aparfinand viefii de zi cu zi, altele, extrem de sernnificative, legandu-i pe Stieg Larsson $i pe Eva Gabrielsson, cea care i-a fost alaturi timp de treizeci ?i doi de ani, de un univers numai $i numai al lor: literatura $tiinpfico-fantastica, Biblia, batalia impotriva extremei drepte pentru drepturile omului, mitologia scan- diiiava, spionajul...

M i U l H M L S M C S I I l i

Din punctui de vedere privilegiat al Evei Gabrielsson, Millennium este mai mult decat trilogia de romane polipste cunoscuta in intreaga lume, este alegoria luptei permanente $i individuale pentrn morala $i justipe, valori pentru care Stieg Larsson a militat totdeauna. Aceste carp sunt, pentru ea, oglinda viepi a iubixii pe care le-au trait impreuna, dar $i incarnarea unor clipe teribile, prima ?i cea mai dra- matica dintre acestea bind disparipa subita a lui Stieg. Ucis pe nea$teptate, la cincizeci de ani, de un infarct, dupa ce tocmai i?i predase manuscrisele editorului, nu a mai apucat sa se bucure de imensul succes al trilogiei. Continuarea pne de sordid. intrucat, in Suedia, nu este recunoscut concu- binajul, Eva a fost privata de intreaga mo§tenire, ba chiar, la un moment dat, i-a fost teama ca se va trezi cu lucrurile care li aparpneau scoase in fafa micului apartament asupra caruia nu avea acte de proprietate decat pe jumatate. inca un motiv de dezamagire pentru Eva a fost sa vada dezvoltan- du~se o intreaga ..Industrie Stieg Larsson", creandu-i acestuia o imagine exact la antipodul omului care fusese. Seriale de televiziune, filme, carp semnate de fal?i prieteni, tot felul de barfe... Pupn cate pupn, adevaratul Stieg Larsson, militantul, feministul, jurnalistul, autodidactul, posesor al unei cul- turi imense $i eclecPce, s-a §ters, pentru a nu lasa la lumina decat pe autorul de romane polipste.

intreaga viafa a lui Stieg, de la inceput pana la sfar?it, a fost un adevarat roman, pentru cunoasterea caruia Eva, per- sonajul principal al acestei saga intime, s-a decis sa ne ofere cateva chei. Aceasta femeie dintr-o bucata, fidela ?i idea- lista, cum, de altfel, era ?i SPeg, nu accepta compromisul. Cei care o cunosc $tiu foarte bine acest lucru. Prietenii ei se pot baza pe ea, dupa cum se puteau baza $i pe cel care i-a fost alaturi in viafa $i dincolo de moarte. Ceilalp, care au ales caile tradarii, acolo au ?i fost parasip, la fel cum ar fi facut §i Stieg.

GURiaSSIWS ttlBIt-ERMMiSI COLOUBUI

Acum, Eva lupta pentru a obpne drepturile de proprietate intelectuala asupra operei iubitului ei. O face pentru el, cel caruia nu i-ar fi placut cu niciun chip ca trilogia Millennium, articolele impotriva rasismului, carple despre extrema dreapta, textele de tinere^e sa ajunga o simpla sursa de profit. Daca solicitarea ei va fi acceptata, atunci va ridica §i valul misterios care acopera cel de-al patrulea volum, ca- ruia i-a urmarit na$terea din interior, cum s-a intamplat §i in cazul primelor trei. Astfel, cei indragostip de Millennium, printre care rna numar $i eu, pot spera sa i$i regaseasca, intr-o buna zi, eroii. Du$manii lui Lisbeth Salander ai lui Mikael Blomkvist ar trebui sa tremure de frica de pe acum. Titlul carpi va fi: Razbunarea zeilor. Sa afle, a$adar, ace$tia ca Eva, mare dansatoare de salsa in fafa Celui fara de moarte, e gata sa le incheie destinul prin scris p sa treaca astfel, dan- sand, peste cadavrele lor.

Marie-Ffrancoise Colombani

tHKEM M IUM LSTCtGSUI]

GAFEA

Sunt deseori mtrebata daca suedezii beau tot atata cafea cat personajele din Millennium. Si, intr-adevar, in Suedia se consuma multa cafea din moment ce suntem, dupa Finlanda, fara cu cel mai mare consum de cafea din lume. Daca nu ar trebui sa existe decat o singura caracteristica in comun pentru Stieg Larsson $i Mikael Blomkvist, atunci aceasta ar putea n impresionantul numar de ce$ti de cafea baute zilnic.

Dependent de cafea — $i la mine, la Stieg exista din copilarie. Inca de la cinci ani, varsta la care, in general, se bea lapte, bunica lui Stieg ii dadea acestuia cafea de fatra cu toata lumea. $i bunica mea facea acela^i lucru, dar mai dis- cret, fiindcsi ar fi putut-o vedea mama.

Pentru noi doi, cafeaua era un remediu extraordinar impotriva tuturor formelor de nefericire, mai mici ori mai marl. Sinonim al intimitafii, al convivialita^ii, ai ospitalitafii,

U M I H U I W S I K S S K U

ne insole a clipele fericite §i lungile, foarte lungile conversatii pe care le purtam Tntre noi sau cu prietenii no$tri, In timpul celor treizeci $i doi de ani de vial,a in comun, imi zic ca am contribuit din plin la beneficiile aduse de industria cafelei! Dupa ce am incercat toate refetele de preparare, tot la ca- feaua turceasca ne-am intors. Acasa, aveam in permanenba un ibric pe foe.

Astazi, doar pentru mine, nu mai fac cafea. E stupid sa umpli cu apa doar o jumatate de ibric ori de cafetiera. In plus, jumatatea goala ar insemna ca Stieg nu se mai uita la mine pe deasupra ce$tii lui, cu ochii scanteind de curiozi- tate, ca ai unui copil In fafa unui cadou care urmeaza sa fie scos din cutie. Ca nu il voi mai auzi spunand: „Haide, po- veste?te. §i a$a... Ce-ai mai facut astazi? Ce noutap ai mai descoperit?"

In Millennium, Lisbeth Salander intrerupe brusc o con­versable cu Mikael Blomkvist, zicand: „0 sa ma mai gandesc la chestia asta". Prima oara cand am citit propozibia, am izbuenit in ras. De fiecare data cand Stieg $i cu mine aveam o neinfelegere serioasa, cand ajungeam in impas intrucat refuzam sa fiu de acord cu el, incheiam intotdeauna cu acele cuvinte, care insemnau ca venise momentul sa trecem la altceva, la o discubie mai relaxata, mai placuta. Pe loc, la re­spective semnal, unui dintre noi se ridica $i punea ibricul pe foe $i a?a ne impacam.

Astazi, nu mai beau cafea singura acasa.Am trecut la ceai.

Nu am vrut niciodata sa scriu cartea aceasta, in care este vorba despre Stieg, despre viaba noastra, dar §i despre cum este sa traiesc fara el.

Mi-a fost rapit de un infarct pe 9 noiembrie 2004. O zi blestemata pentru mine, care nu a fost altfel nici pentru albii, daca privim la scara istoriei. Ma gandesc la 9 noiembrie

E V S 6 H » E t M N f i IM R IE -H U N C O IS E tfllD M lA N I

1938, data la care, In timpul Nopfii de cristal, nazi?tii au mai facut un pas catre „solui;ia finala", agresandu-?i conce- tafenii evrei. Stieg a comemorat deseori victimele Nopfii de cristal, participand la diferite colocvii. In seara de 9 noiem- brie 2004, sustinuse o conferinfa la sediul ABF (Arbentamas Bildnmgs/drbund — Asociafia pentru Formarea Muncitorilor).

Nu am fost langa el In clipa in care a murit. tmi faceam meseria de arhitect pe undeva prin Dalecarlia. §i daca a? ft fost de fal,a, lucmrile ar fi stat altfel? Evident, nu voi alia ni- ciodata raspunsul, dar imi place sa cred ca da, fiindca faptul de a fit impreuna transforma radical fiecare dintre clipele vietii noastre.

„Stieg Millennium", autorul rornanelor polifiste de mare succes, s-a nascut in iulie 2005, odata cu aparifia primului volum al trilogiei. De atunci, dupa carfile lui s-au facut filme pentru marele ecran ori pentru televiziune.

Cu toate acestea, trilogia Millennium nu este decat un episod al viefii lui Stieg ?i, oricum, nu e opera capitala a viefii sale.

Stieg $i „industria Millennium" nu ma intereseaza.Cel la care ma gandesc eu este omul care mi-a fost ala-

turi toata via^a, omul care a fost una cu mine clipa de clipa. Cel de care sunt profund indragostita, impreuna cu care am strabatut drumul viefii timp de treizeci $i doi de ani. Barbatul tandru, entuziast, glumef, dedicat trup $i suflet, generos... Jurnalistul, feministul, militantul, iubirea vie^i mele.

Pierzandu-1, am pierdut o mare parte din mine insami.

Acest Stieg s-a nascut la 15 august 1954...

MimMUOTIEW

COPILARIA

In Barbell care urasefemeile, primul volum al trilogiei Millennium, Mikael Blomkvist descopera o fotografie facuta in ziua disparipei lui Harriet Vanger, la defilarea organizata cu ocazia Sarbatorii Copiilor din Hedeby, partea veche a satului Hedestad. Pentru a incerca sa obpna informapi despre ziua respectiva ?i, totodata, pentru a In^elege ce ar fi putut-o m- spaimanta pe adolescenta, Blomkvist pome§te in cautarea cuplului de turipti care fotografiasera scena, cu patruzeci , de ani mai inainte. Cercetarile il due in nordul Suediei, mai intai la Norsjo, apoi la Bjursele, in regiunea Vasterbotten. Alegerea unor astfel de coordonate geografice poate parea bizara, fiindca este vorba despre ni?te locuri indepartate, foarte pupn cunoscute chiar si de catre suedezi. In schimb, lui Stiegii erau familiare, fiindca acolo a ajuns in 1955, la bunicii din partea mamei. Parinpi lui, Erland Larsson $i Vivianne Bostrom, prea tineri pentru a-1 putea create asa

I M t f M I M . S K S S l i S

cum se cuvenea, 1-au lasat la bunici ?i s-au mutat departe, in sud, la circa o mie de kilometri. In 1957 s-au mutat din nou, la Umea (se pronunpi „Omio“), un orasel aflat la doua sute de kilometri de Norsjo.

Pentru Stieg, a vorbi despre locurile acelea $i a le face cu- noscute era o modalitate de a aduce un omagiu midi comu- nitap in care traise cele mai frumoase clipe ale copilariei $i a-i mulpami pentru valorile pe care i le transmisese.

Stieg locuia impreuna cu bunicii intr-o casufa de lemn, la marginea padurii, avand doar o bucatarie ?i o singura ca­mera, fara apa, electricitate ori WC. Genul acesta de locu- in(a, asemanator fermelor familiale, este tipic satului suedez. Odata cu timpul, in astfel de case erau mutap batranii atunci cand noua generatie prelua activitaple gospodariei. Perepi casei bunicilor erau prost izolap, spapile dintre scanduri fiind probabil umplute cu rumegug, a§a cum se facea pe vremea aceea. fncalzirea se limita la soba cu lemne $i plita de tuci, pe care bunica pregatea mancarea. Iarna, temperatura de afara putea cobori pana la minus 37 de grade, iar oamenii aveau parte de lumina cel mult o jumatate de ceas pe zi. Pe o asemenea vreme, Stieg se ducea la $coala folosind o pereche de schiuri de fond, la lumina lunii. Impins de curiozitatea lui naturala, explora cu aviditate padurile, lacurile si drumurile, Intalnind tot felul de oameni ?i de animate. Vi a (a era foarte grea ?i trebuia sa dai dovada de multa ingeniozitate pentru a reu$i sa supra viepiie?ti. Dar un asemenea mod de a trai forma indivizi autonomi, descurcarep, genero^i solidari. Precum Stieg.

Severin, bunicul lui Stieg, fusese, dupa cum imi povestea acesta, un comunist antifascist care, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ajunsese intr-un lagar, alaturi de alp membri ai rezistentei. Dupa razboi, militanpi la care ma refer au fost cu greu acceptap de societate. Acest episod al istoriei

H » G M B I H M 5 M iR IE -m nW O lS E CttOM M NI

suedeze, trecut sub tacere la vremea respective, nu este prea bine cunoscut nici in ziua de azi. In 1955, Severin pleaca din Skelleftehamn, unde lucra la o uzina, §i se muta cu sopa p micupil Stiegin casufa de lemn. Repara biciclete, motoare p muncea cu ziua pe la fermele din vecinatate pentru a-p intrepne familia. Lui Stiegii placea sa il insofeasca la pes- cuit p la vanatoare. La inceputul volumului Bar bap care urasc femeile, Mikael Blomkvist accepts propunerea lui Henrik Vanger, unchiul lui Harriet Vanger, de a se muta in Jocuin^a pentru musafiri1', nu departe de Hedestad. Suntem in plina iarna p ne sunt descrise „florile de gheafa (...) de pe ochiurile de geam ale ferestrelor, formate pe dinauntru". Erau ace- lcap pe care Stieg le privea, fascinat, in casa bunicilor, iscate de aburii respirapilor p de vaporii ce ie$eau din cratifele cu apa care fierbea in perm anent pe plita. Nu a uitat nicicand acea imagine extraordinary dar nici frigul, despre care putea vorbi fiindca intr-adevar il traise. A cunoscut o copilarie grea, dar fericita, vesela p plina de iubire.

Din fotografiile alb-negru imi zambe?te un baiefel aflat intre doi adulp pe care ii amuzase sa se deghizeze in fafa obiectivului. $i care il convinsesera ca nimic nu era imposibil in via (a. De unde p dispretul lui absolut pentru goana dupa bani. Bunicul sau era proprietarul unui vechi Ford Anglia, al carui motor reupse sa II repare grape, probabil, talentului sau de mecanic p pasiunii pentru micile activitap manuale, p care este acelap cu cel inmatriculat AC, la Vasterbotten, cautat de Mikael in speran(a ca 1-ar putea duce la Harriet Vanger. Pentru a scrie Millennium, Stieg folosea mii de ase- menea mici detalii luate din propria via pi, dintr-a mea, dim tr-a noastra.

In decembrie 1962, Severin Bostrom, bunicul lui Stieg, a murit subit, din cauza unUi infarct (la cincizeci p $ase de ani,. ca p fiica lui, mama lui Stieg). Bunica a mai ramas inca §ase

m l l h m u k c s h i

luni Impreuna cu nepotul in casu^a de lemn, apoi, fiindca nu max putea sa-1 creasca in locuin^a aceea izolata, a plecat langa Skelleftea, in comitatul Vasterbotten; pana la moartea ei, in 1968, Stieg a vizitat-o in fiecare vara.

Astfel, lumea fericita si lipsita de griji a lui Stieg a dispamt in mod brutal. La aproape noua ani, a ajuns iarapi langa parinpi lui, Erland pi Vivianne, la Umea, pi langa fratele lui mai mic, Joakim, nascut in 1957. Abia daca-i cunoptea. Stieg vorbea mult despre bunici, dar mai niciodata despre parinp. Cu toate acestea, dupa cate mi-au povestit prieteni apropiap ai bunicilor lui, Vivianne se dusese de mai multe ori sa ipi vada baiatul cand acesta era Inca foarte mic. In toamna lui 1963, Stieg intra in clasa Intai la pcoala elementara din orap, iar viapx i se schimba complet. Mediul urban ii este necunoscut, ca sa nu spunem de-a dreptul ostil. Daca pana atunci locuise intr-o casa aflata in mijlocul naturii, de unde putea pleca pi unde se putea intoarce fara vreo constrangere, acum traia inchis intr-un mic apartament din central orapului. Trecerea de la natura la bitum a fost dureroasa. Parinpi sai lucrau toata ziua, uneori nici nu ii vedea pe acasa, pe cand bunicii fusesera mereu la dispozipa lui. Ritmul existenpei era mai strict, impus, funcponand conform unui orar regulat.

La origine, prenumele lui Stieg se scria fara litera „e". Nu ptiu cand a adaugat-o, fiindca personal numai apa 1-am vazut sens. In Umea traia pi un alt Stig Larsson. Legenda spune ca erau tot timpul confundap, apa ca au tras la sorp cine sa ipi schimbe prenumele. Ceea ce ptiu este ca, dupa numeroase scrisori pe care i le-a trimis bibiioteca orapeneasca pentra a solicita inapoierea carplor unpramutate de catre celalalt Stig, s-a hotarat sa adauge „e“-ul in prenume. M-a distrat de fiecare data sa observ cum unele persoane spun tot felul de anecdote despre Stieg, de parca ar fi fost martore la respec- tivele intamplari sau le-au auzit personal din gura lui, depi

E H e j S S H S O T S N lR IE - f M f S E C M H B M !

tm sunt singura fiin^a careia i le-a povestit, drept pentru care Ntirsa lor sunt interviurlle acordate de mine.

La §aptesprezece ani, Stieg parase$te caminul parintesc pentru a se muta intr-o mica garsoniera aflata m subsolul imobilului unde locuia familia lui. tn afara de faptul ca pur $i simplu nu se sim^ea fericit, nu §tiu ce s-a intamplat cu a de­vil ra tin top acei ani. Am tnsa senzapa ca inca de pe atunci nu i-a mai pasat de propria sanatate, pe care ?i-a neglijat-o. De parca nu ar fi avut nici cea mai mica importanpi. De parca el insu$i ar & fost lipsit de important atat pentru sine, cat p pentru ceilalp.

Cu exceppa rarelor momente cand se dedica preocu- parilor nautice, Stieg, ca $i Mikael Blomkvist, nu se prea ornora cu sportul, mancand orice, fumand band extrem de multa cafea, dupa cum am mai spus-o. Ceea ce, im­preuna cu stresul, a contribuit, fara indoiala, la disparipa sa prematura.

Dupa ce ne-am cunoscut, in 1972, Stieg nu s-a mai intors decat o singura data in casa in care copilarise, in toamna lui 1996.

Impreuna cu fratele ?i sora mea, depn sapte hectare in comitatul Vasterbotten, acolo unde se afla $i localitaple Norsjo $i Bjursele. Proprietatea, care aparpne de mai multe genera pi familiei mele, este parpal impadurita. Prin anii 1990, am mers acolo impreuna cu Stieg de doua ori pentru a cur a (a suprafaija de padure care ne revenea. A doua oara, in 1996, am petrecut acolo mai multe zile printre tauni ?i $erpi, muncind din greu, insa mulpjmip ca scapaseram de activi- taple de birou si ca puteam face efort iizic. Vecinii nostri din Onnesmark erau curio§i sa afle mai multe despre copilaria lui Stieg, drept pentru care, cand ne-am terminal treaba, ne-am dus sa vedem casuta bunicilor.

Era incuiata. Stieg si-a lipit nasul de geam. Inauntru nu se schimbase nimic.

U I U I M . S W E S I HI

— E exact ca atunci! Uita-te: acolo dormeam, cu bunicul. $i a ramas tot aceea$i soba cu plita! Imi aduc aminte ca dimi nea^a era rece $i inghefam inauntru.

Examina fiecare metru patrat, fiecare copac, fiecare piatra, fiecare movila de pamant... Incet-incet, amintirile se intorceau. Era emotionat, iar eu, tulburata. Nu-1 mai va- zusem niciodata a§a. Pana $i vocea i se schimbase. Era mai grava, mai calda, ?i Stieg vorbea bland, in ?oapta, aproape. Din cauza intrebarilor noastre, spunea o poveste dupa alta. Cand a venit $i vremea sa plecam, a mceput sa repete intruna:

— Inca o clipa, inca o clipa...Fiindca nu mai reu§ea sa se smulga din acel loc. Cum se

facea tot mai tarziu, m-a privit rugator:— Eva, n-am putea cumpara noi casa asta?— Iubitule, e la o rnie de kilometri de Stockholm! E prea

departe! Nu am putea veni aid prea des. Asa ca, fara bani §i timp ca sa avem grija de ea, va ajunge o ruina.

Mi-a raspuns $optit, cu o infinita melancolie:— Bine, dar... asta e tot ce am §i eu...Parea invadat de o tristefe uria?a, copilareasca, de parca,

proiectat cu treizeci de ani inapoi, ar fi fost inca o data smuls din propriile-i radacini. Am ramas multa vreme tacup, gan- dindu-ne fiecare la asta. Apoi, a spus resemnat:

— E imposibil...$i am plecat cu inima grea.Am facut multe fotografii cu acea casu^a. Mai tarziu, am

construit un colaj din ele, pe care 1-am inramat §i i 1-am da- ruit. A fost atat de bucuros, incat ha pus deasupra patului.

Am vorbit de multe ori despre calatoria aceea ca despre o clipa magica. In vara lui 2004, dupa ce predase cele trei volume din Millennium, ne faceam o groaza de planuri de viitor. Astfel, ne inchipuiam — raa voi referi mai departe la acest subiect — „mica noastra cabana pentru scris“, pe care

tM G lB A ia S S Q N & U M U l-fa U lH H S I COLOHaWfl

rloream sa ne-o construim intr-o insula. 0 desena fiecare dupa gustul lui $i apoi ne confruntam proiectele a§eza .i unvil langa altul pe canapea, sorbind din ce^tile cu cafea.Ma uitam adesea la fotografiile casu^ei de lemn si aveam de gand sa ii fac o surpriza, reproducand intrarea $i u§ile in alb $i albastru.

UIUEKRIUM. ST1EG SIUI

MAMELE NOASTRE

Cineva a observat ca in Millennium, cu except a surorii lui Mikael, nu exista nicio mama in sensul clasic al cuvantului §i, de altfel, nici vreo familie tradi^ionala. Mama lui Lisbeth Salander n-a $tiut cum sa i$i apere fiica pe vremea cand aceasta a fost mica. A ramas pasiva in fa^a violen^ei sopjlui, Zala, deschizand portile unei intregi tragedii. In urma lezi- unilor cerebrale provocate de loviturile primite, $i-a sfar§it zilele relativ tanara, intr-un sanatoriu. Cat despre femeile din familia Vanger, acestea sunt inca $i mai rele, mame denatu­re te, precum Isabella Vanger, mama Harrietei §i a lui Martin; aceasta $tia ca barbatul ii abuzeaza fiul, care, la randul lui, i$i viola sora, insa pe Isabella „nu o interesau toate astea“. In cel mai bun caz, femeile din trilogia Millennium sunt fie indi- ferente, fie nu au copii, ca Erika Berger.

Daca stam sa ne gandim, nu este o intamplare. Stieg, ca $i mine, am fost crescufi, in absen^a mamei, de catre bunici.

M IU tW U U N LSrtfK SlIU

Or, nici cea mai blanda p mai grijulie bunica, asa cum au fost bunicile noastre, nu poate pne loc de mama.

0 alta consecin^a a acestei situapi, de a create alaturi de generapa dinaintea celei a parinplor nopri, este ca am copilarit parca in secolul al XlX-lea, intr-o epoca prea pupn atinsa de evolupa moravurilor. Ne-au fost transmise valori morale de altadata, stricte, severe, uneori greu de inghipt. Pentrn noi, a?adar, nu banii si reupta sociala erau coordo- natele unei bune reputapi, ci respectarea cuvantului dat p cinstea. Reguli ce nu puteau fi mcalcate.

Stieg p cu mine aveam multe in comun. Semanam p ca mod de a gandi, p ca mod de a reacpona, lucru care ne amuza, insa nu ne mira, din moment ce aveam aceleap radacini.

Am vazut lumina zilei pe 17 noiembrie 1953, la Lovanger, la o suta de kilometri nord de Umea. Sunt cea mai mare dintre cei trei copii ai parinplor mei, intre naperile carora nu s-a scurs mai mult de un an. Tata p mama s-au desparpt cand eu aveam ?apte ani, iar noi, copiii, am ramas alaturi de tata p bunicii din partea lui, la ferma pe care o depneau. Tatei nu-i places sa lucreze alaturi de ace?tia. Dep ip intrerupsese studiile pe cand avea numai treisprezece ani, reu?ise totup sa ajunga jumalist la un ziar local. Daca ar fi locuit la ora?, parinpi mei, care se casatorisera din dragoste, ar fi putut trai toata viafa impreuna. Mama, Gudru, absolvise un liceu tehnic p, pe cand inca nu se maritase, era secretara intr-o uzina metalurgica. Bunica spe- rase o vreme ca nora va fi de folos la ferma, dar a infeles ca nu avea sa se adapteze viepi la ara. Pentru ea, a purta taioare p • tocuri inalte p a-p ruja buzele nu avea nicio legatura cu viafa unei faranci cumsecade. De altfel, bunica era de parere ca toate acele lucruri erau fara rost. Mie, in schimb, mama mi se parea frumoasa p plina de viapi. Divorprl parinplor mei a fost groaznic, iar cele doua familii s-au desparpt intr-un mod vio­lent, mai ales ca, lucru extrem de rar pe vremea aceea, tata a obpnut custodia copiilor. A argumentat ca are serviciu, casa p

EM G iB R If lS S W fi HARIE-FRAXWISE W O H 6MII

ca bunicii vor avea grija de noi. Cred ca a jucat un rol important ;,;i faptul ca tata era membru al Partidului Liberal ?i cuno?tea persoane influente din regiune.

Mama a plecat singura la Stockholm, unde, dupa ce a nrmat un curs de formare profesionala, a devenit infirmiera. In ultimii treizeci $i unu de ani nu am vazut-o decat de :r;ase ori. Nu s-a mai maritat niciodata $i a murit de cancer in 1992, de Craciun. Tata a murit in 1977. Daca bunica din partea tatalui, o femeie dragupi p cinstita, socotea ca fiul ei nu facuse deloc o alegere potrivita cand se casatorise cu mama, in schimb, el nu a incercat niciodata sa o impiedice sa ne vada. Nu inireleg ce s-a petrecut insa in mintea mamei mele. Cred ca era o fiin^a sensibila ?i fragila din punct de vedere psihic. A suferit mult din cauza ca a fost desparpta de propriii copii, numai ca d istant §i lipsa de mijloace ma- teriale nu i-au permis sa procedeze altfel decat a facut-o. in 1961, cand am pierdut-o in urma divorprlui, am pierdut defi­n ite §i intreaga noastra familie pe linie materna.

A fost momentul in care m-am simpt complet abando- nata, ca $i Stieg, in 1962, cand a fost luat de la bunici.

Inca de la inceput, Stieg p bunica mea au tinut mult unul la altul, respectandu-se reciproc. Ea zicea despre el ca e „un om de bine", el despre ea ca e ..fabuloasa". Trebuie spus ca era intr-adevar o femeie de mare caracter. Ca si tatal ei care, dupa ce navigase timp de douazeci p unu de ani pe toate marile p oceanele lumii, se facuse fermier pentru a se putea insura cu tanara sa logodnica, de care era foarte indragostit. Bunica avea un fel al ei de a spune „uite ce cred eu...“ care ne obliga sa ne gandim de doua ori inainte de a ne apuca sa facem un anumit lucru. Cele patru cuvinte lasau sa se npe- leaga: „Bun, faci ce vrei tu, dar ip asumi toata raspunderea".

Cand 1-am cunoscut pe Stieg, Vivianne, mama sa, mi-a devenit un fel de inlocuitor de mama. Era o femeie putemica.

M IL LtM im iM .STIEC 'S tH I

Aidoma bunicii mele, ea conducea treburile familiei. O ad- miram mult, Administrandu-$i propriul magazin cu haine de gata, voia sa schimbe societatea $i, spre stupefacfta baronilor locali, a fost aleasa consider municipal pe listele Partidului Social-Democrat,

— Nu e niciun secret, spunea amuzata. Toata lumea care intra In magazin, pana la urma, ajunge sa ma cunoasca!

Ceva mai tarziu, cand a fost aleasa $i in comisia de urba­nism a rnunlcipalitapi, am mai avut In comun un domeniu, funded eu sunt de meserie arhitect.

Stieg semana mult cu Vivianne, inclusiv in felul de a se implica intr-o problema anume. Se sim^ea legat de ea, dar nu ca de o mama, ci ca de o persoana foarte apropiata. Cu celelalte rude se comporta de parca ar fi fost vorba despre o familie de adoppe. fncepand din 1977, cand ne-am mutat la Stockholm, n-am mai parcurs prea des cei o mie de kilometri care ne despar^eau de Umea. Uneori, vara, parinpi lui Stieg ne lasau la dispozipe casa lor de vacantia de la Onnesmark, din apropierea ora^ului meu natal, casa care, printr-o intamplare neobi^nuita, fusese construita de fratele bunicului meu din partea tatalui. Prin anii 1980 am sarbatorit cateva Craciunuri la Umea, cu parinfii lui Stieg, insa de cele mai multe on pe- treceam Craciunul, Pa^tele $i Sfantul Ion impreuna cu familia mea. Apoi, Vivianne s-a imbolnavit de cancer la san. In august 199i, intorcandu-se de la spital, unde i$i facuse tratamentul, a suferit un de anevrism. Am sarit imediat in avion, pentru a-i ft la capatai. Dep era incon$tienta, am ramas mult timp langa ea. O tinearn de mana §i ii vorbeam incet despre Stieg, despre planurile noastre, despre griji... de parca totul ar fi fost normal. Sim^eam ca ma auzea, A doua zi a murit. Ne a$teptase, La fel ca, sase luni mai tarziu, mama mea, a carei lupta extraordi­nary impotriva cancerului pulmonar, care urmase, in cazul ei, tot unui cancer la san, uimise intreg personalul clinicii pentru ingrijire paliativa, unde fusese internata. 0 revad p acum,

B IA B A B fH E L S SB i S M M l H B A J C f f i S t COLO M Bdf!

nr ozata in balcon, invelita cu o patura, fumand si tusind. Incepand din august 1992, fratele meu ?i cu mine am facut cu iicliimbul la spital. Sora mea, care locuia la Londra, nu putea isusi inainte de Craciun. mama a rezistat, A rnurit abia la sl'Sr?itul lui decembrie, cand topi trei copiii i-am fost alaturi. Astfel, si mama mea, a lui Stieg au hotarat ele momentul in care sa se desparta de aceasta lume.

Nu Stieg. El a fost atacat prin surprindere.

Chiar si dupa ce ne-am cumparat apartamentul din Sodermalm, in 1991, sarbatorile tot la Stockholm le-am poire cut, impreuna cu fratele $i cu sora mea. Tatal lui Stieg aparea din cand in cand cu noua luiprietena, Gun. In funcpe de problemele de la serviciu, stateam impreuna la o cafea nau ie?eam sa cinam in ora?. Erland insista ca Stieg sa treaca sa i?i vada fratele macar ?i pentru cateva clipe atunci cand ne duceam in nord sa ingrijim padurea din jurul micii ca- bane pe care o detineam impreuna cu sora ?i cu fratele meu. Numal ca intre cei doi frap legatura era ca ?i inexistenta.Din aceasta cauza, nu am fost la nunta lui Joakim ?i la nicio petrecere din familia acestuia. Stieg expedia subiectul, expli- candu-i lui Erland ca nu avea timp, Totu?i, imi amintesc ca am mai baut din cand in cand cate o cafea cu Joakim ?i cu ai lui, pentru a-i face placere lui Erland, cand eram in trecere prin Umea. Evident, fratele lui Stieg nu i?i mai aminte?te toate acestea, din moment ce a declarat presei ca aveau relapi deosebit de stranse. in treizeci de ani nu a venit decat de doua ori pe la noi, o data la sfarptul anilor 1970 §i apoi la inmormantarea lui Stieg. in schimb, ne vedeam foarte des cu fratele ?i cu sora mea, care au fost adevarata noastra familie. Eu, fiindca imi pierdusem ?i parinpi, ?i bunicii, iar cu familia din partea mamei nu aveam niciun fel de legatura, Stieg, fi- indea nu se sinpea apropiat de familia lui biologica.

aniEWMsmiEn

INTALNIREA

In toamna lui 1972, luam parte alaturi de sora mea, llritt, la intalnirea de suspnere a Frontului National pentru Diberarea Vietnamului (FEN), la Mimerskolan, in Umea, Era pentru prima oara cand ma duceara la o manifestable. Tata vota cu liberalii, dar angajarea lui politiea nu mergea mai departs de atat. Cat despre mine, ma mulbumeam cu un anume nivel al con^tiititei politice, fara a depa§i respectivul stadiu, Razboiul din Vietnam insa ma revolta inca de la pai- sprezece ani, 51 acum, ca terminasem liceul, consideram ca venise vremea sa ma mai intereseze pi altceva in afara pcolii pi a diplomelor.

La intrare se afla un ins inalt, slab pi cu tenul foarte in- chis, cu privire calda pi tot numai un zambet. Primea fiecare participant cu un tonic: „Bine atri venit!1'. Era Stieg. Abia im- plinise optsprezece ani, iar eu, nouasprezece. Ne-a pus mai inulte mtrebari mie §i lui Britt, iar cand a aflat ca suntem din

M K L E N N IU H .SU EBSIEU

Haga, din cartierul Umea, ne-a luat imediat in grupul pe care il organiza personal. Mai tarziu, mi-a marturisit ca i$i pusese m gand sa nu lase sa-i scape ocazia!

Astfel am devenit o militanta, alaturi de el. Lipeam afi$e, mergeam din u$a in u$a pentru a vinde ziare sau pentru a strange bani, a$a stateam foarte mult de vorba. Cum de putea avea loc un asemenea razboi imperialist? Stieg era vcrbarep interesat de toate, generos, preocupat de valorile morale... Un intelectual cam nepasator, dar absolut irezis- tibil. Ma fascina. Discursurile lui nu conpneau nimic teoretic. Vorbea cu pasiune, facand gesturi ample $i, in acela^i timp, era de-a dreptul hazliu. A face politica alaturi de el nu in- semna ducerea la bun sfar$it a unei sarcini anume, a$a cum imi inchipuiam, ci o adevarata placere, lucru rar in mediul nostru auster. Opiniile noastre erau deseori asemanatoare, altfel decat ale suspnatorilor FEN, in general maoi$ti, ale caror discursuri erau autoritariste ?i lipsite de realism. Noi nu eram ca ei.

Ideile lui Stieg mi se pareau atat de interesante, incat 1-am indemnat sa le treaca pe hartie. In Suedia, pana $i cele mai mici ziare au in paginile lor de „Cultura“ un loc pentru opiniile cititorilor. Tata, care era jumalist, 1-ar fi putut ajuta, numai ca Stieg, care nu avea deloc incredere in el, ma refuza sistematic. Tot batandu-1 la cap, pana la urma a cedat. Atat de incantat a fost cand $i-a vazut publicat cel dintai articol, incat cred ca atunci s-a nascut vocapa sa jumalistica. A dat examen la $coala de jumalism, dar a picat, ceea ce era $i noimal, din cauza varstei. Ar mai fi putut sa incerce, a$a cum faceau cei mai mulp dintre candidap, dar n-a mai vrut. I$i pierduse din nou increderea in propriile-i forte.

Cat despre mine, interesata de doctrina maoista, luam parte la anumite intalniri, ba chiar la cursuri de introducere in respectiva doctrina. Era ceva la moda pe vremea aceea. Cum sunt o fiin^a raponala, cautam raspunsuri la intrebari.

tW EABM1SSM S MMUHEAUCWSt CELBKMJtl

Insa nu acolo urrna sa le gasesc. Argumentele maoiftilor orau cam subfiri, cam lipsite de substanfa, ba chiar infan- l ile, ca fi cand problemele economice s-ar fi putut rezolva hotarandu-te sa pafefti pe apa! A fost momentul m care au uparut in scena trofkistii, facand, o vrenre, front comun cu maoiftii, pana la a define acelafi cont bancar in care stran- (>oau fonduri pentru Vietnam. Mi s-a parut un demers extra- ordinar. In sfarfit, luptam cu tofii pentru acelafi tel. Dar, vai, liecare revolufionar dorea sa faca propria lui revolufie, iar luptele interne pentru putere nu au Tntarziat sa apara. Intr-o /.i, ni s-a soliritatsa gasim bani pentru susfinerea khme- i ilor rofii din Cambodgia, la care am cerut sa mi se descrie politica pe care o fac respective, daca tot trebuia sa-i susfin. kiispunsul a cazut ca un trasnet: „Nu mai pune intrebari! lixecuta ordinul!" In acel moment, Stieg fi cu mine am aban- donat operafiunea de colectare de fonduri, iar eu am parasit mifcarea de solidaritate cu Vietnamul.

$i atunci m am intors spre cei numifi ..tradatorii", spre 1rofkifti. Mi se pareau mai democratici cu sistemul lor care uproba multipartitismul, pe cand maoiftii funcfionau sub semnul dictaturii. Stieg a ales sa ramana cu cei din urma.Tot anul care a urmat fi in care inca nu ne mutaseram impreuna, nu am incetat sa ne certam groaznic din cauza celei mai bune metode de a construi fericirea popoarelor. lira infiorator. Deseori totul se termina cu crize de plans. Mi se parea un idiot, pierdut in visuri fi rupt complet de reali- late. Locuiam, pe vremea aceea, intr-o camera studenfeasca. I'usesem acceptata la Politehnica, la Goteborg, dar, cum imi doream sa raman cu Stieg la Umea, ma inscrisesem fi acolo, la matematica fi la istorie economica. Steig statea intr-o gar- soniera. Cand ne-am cunoscut, tocmai incheiase nifte studii de scurta durata care ii permiteau sa aiba un serviciu, dar nu fi sa urmeze nivelul universitar de invafamant. Poate ca o fi lost fi din cauza influenfei mele, cert e ca s-a intors la liceu

U IU I S T M SI HI

p, dupa doi ani, $i-a luat bacalaureatul. Incapapinat cum era, nici nu m-a mirat ca a reu§it

Ca sa se mtrepna, facea tot felul de munci: ucenic la- catu§, vanzator de ziare, padurar, spalator de vase intr-un res­taurant etc. In poiida neinfelegerilor asupra mersului lumii, ?tiam sa ne separam povestea de dragoste de angajarea poli- tica a fiecaruia, a§a ca ne-am mutat impreuna, intr-un apar- tament mai mare, unde stateau $i sora mea, $i alp prieteni.

Ceva mai tarziu a trecut $i Stieg de partea tropd?tilor. Fiind mai veche decat el in cadrul mi^carii, am primit res- ponsabilitatea formarii poiitice a grupului de tineri din liceul in care Stieg se pregatea pentru bacalaureat. Acum, rolurile se inversasera. Eu eram profesorul, $i el elevul.

Cam in perioada aceea, mpcarea tropcista a cerut studen- plor sa devina proletari 51 sa intre in lumea muncitoreasca. 0 celula a fost creata la uzinele Volvo. Numai ca prietenii mei muncitori erau categories „Noi nu am putut $i nici nu am avut de ales daca vrem sa ne continuam studiile ori nu. Tu, da. A a ca, du-le pana la capat!" Eram complet de acord cu ei. Eram prima generate care beneficiase de un imprumut de la stat pentru studiile superioare, a§a ca nu era sa ratam totul, nu? In plus, eu, care nu proveneam din mediul bur- ghez, ci din clasa faraneasca, §tiam foarte bine ce inseamna proletariatul, a$a ca nu in^elegeam in ce masura ar fi putut fi in interesul societapi intrarea mea sistematica in mediul muncitoresc. Tinerii de la oras se duceau cu regularitate, cu ghirlande in jurul gatului $i haine facute de ei, pentru a trai in mici comunitap §i pentru a se transforma in farani. Noi, care de acolo veneam, ne uitam la ei ca la un film, la cinema!

in cadrul eursurilor de $tiinfa politics pe care le pneam, plecam chiar de la viata pe care 0 traiau tinerii pentru a-i provoca sa gandeasca. $efii ar fi vrut sa le impun teoria fara a mai lasa loc dialogului. Eram in 1976. in consecinpi, am fost data afara p inlocuita cu cineva mai „ro$u“, a?a ca

£ V i l« A e it lE lS S a i l« t M M - F B 1 N t i c s ; CD M M

I urn parasit ?i pe tro);ki?ti. Nu si Stieg. A ramas in organi-pana tarziu, prin anii 1980, dar nu atat pentru practica

pinpusa de aceasta, cat pentru latura teoretica. Pentru el in- 'tcinna o modalitate de a continua un dialog politic $i intelec- lual care il pasiona. Totodata, a sens fara sa fie platit si sem- ii.nid cu numele lui mai multe articole pentru Intemationalul, iiiganul oficial de presa al mi^carii.

In Fata cares-ajucatcufocul, Lisbeth Salander este banuita ilf asasinarea jumalistului DagSvensson, a carui carte despre ic[eaua de prostitute din Europa de Est fusese publicata inII ’vista Millennium, a prietenei acestuia, Mia Bergman, crimi- i mlista specializata in traficul de came vie. Lisbeth descoperai ;i este cautata vazandu-1 la televizor pe Peter Teleborian, modicul-$ef al clinicii de pedopsihiatrie de la Sankt Stefan, din nj)i opiere de Uppsala, unde a fost spitalizata mai bine de doi uni. Cu aceasta ocazie, observa ca niciun ziar nu face refe- i In' la metoda medicului de a inchide pacientiagitat, greu i li> stapanit, in incaperi ..lipsite de stimuli", metoda pe care 11 compara cu cea utilizata pentru depnuti politici in timpul ptoceselor de la Moscova, din anii 1930, explicand ca faptul de „a expune prizonieri la privarea senzoriala este considerata, prin conven^a de la Geneva, drept un procedeu inuman". Era 11 chestiune pe care o cuno$team foarte bine Stieg, §i eu.(litisem mult in domeniu, in anii aceia. Pentru Stalin, oponenti politici erau tradatori. li fa cea sa dispara fizic, ba chiar din lotografii, din cart, din orice forma de marturie documen- iara, in a§a fel meat se ajungea la o revizuire totala a istoriei. ,,1'rocesul de la Moscova" era, pentru noi, o expresie obi?nuita.

A utiliza aceleat cuvinte, a avea aceleapi gusturi, acelea^i i lorinfe sunt caracteristici ale oamenilor care s-au cunoscut loarte devreme ?i care, form and un cuplu, in definitiv, au c rescut impreuna.

Cu toate acestea, e greu de explicat acum in ce ma- sura Stieg $i cu mine am sim tt inca de la inceput ca eram

MIIIENNIUM, ST IE S 8 U U

faculji unul pentru celalalt. Vreo zece ani mai tarziu scria: „!ncetasem sa mai cred ca e cu putinfa. Nu-mi Inchipuiam ca voi intalni pe cineva ca tine, care sa ma infeleaga atat de bine". Cat despre mine, mi-am dat seama pe loc ca barbatul acela va pune cap la cap puzzle-ul care era via^a mea $i ca va face din mine o persoana mai matura. Numai ca, in ace­la?! timp, faptul ca ne Intalneam era $i solicitant. Cine poate accepta lini?tit ca viata ?i „eul“ lui sa fie redefinite complet?

| Este un sentiment care provoaca angoasa, ca $i ideea ca uni- | versul este infinit. Uneori incerci sa te intorci, sa iei o anume 38 distant a. Numai ca atracpa dintre noi era mult prea puter-

nica. Ne era frica, dar eram in acela?i timp subjugap unul de altul.

Timp de treizeci ?i doi de ani am avut mereu ceva sa ne spunem, sa ne povestim, sa exploram, sa imparpm, sa citim, sa cautam, sa combatem, sa construim... impreuna.

$i ne-am ?i distrat mult. Fiindca el era foarte amuzant.Era un barbat tandru, comunicativ. Un adevarat ursulef

de plu?.Alaturi de Stieg am irpeles ce inseamna acela „suflet

pereche't

E l i B ltm aStlM 6 MlME-fll W S E C O ID IM I

CALATORIAiN AFRICA

in februarie 1977, la douazeci $i doi de ani, Stieg $i-a im- plinit unul dintre visuri: plecarea in Africa.

Pentru a-§i putea plati calatoria, a muncit din greu timp de §ase luni la fabrica de cherestea din Homefors. Care sa fi fost scopul calatoriei? Nu mi-a explicat niciodata in ama- riunt §i a avut dreptate sa nu o faca. §tiarn doar ca pleca in misiune pentru cea de-a patra International;!, organizapa comunista fondata in 1938 de Trot;ki, in Franta, ca urmare a excluderii $i represiunii la care au fost supu^i oponent,ii lui Stalin din Intern aponala a'treia. Misiunea lui Stieg era de a intra in legatura cu anumite grupuri implicate in raz- boiul civil care facea ravagii in Etiopia. Probabil trebuia sa le remita ni$te bani $i (sau) ni$te documente. Era o acpune riscanta. Stieg mi-a povestit mai tarziu ca, doar din pura intamplare, ajunsese sa ii inve^e pe cei din rnilipile cu care intrase in contact sa utilizeze mortiera, lucru pe care, la

FilLUNNSUM.STtESSI EU

randul lui, il inva^ase in timpul stagiului militar. Armele fu- sesera fumizate de catre Uniunea Sovietica, erau ascunse pe ni?te dealuri din Eritreea $i trebuiau sa ajunga la un pluton de feme! Era hotarat $i sa scrie articole despre continentul african, care il pasiona si unde evenimentele se precipitau. Numai ca, intre luna februarie, cand a plecat, §i iulie, cand s-a intors, niciun ziar nu i-a acceptat subiectele propuse. Cu siguran^a era considerat prea tanar $i prea lipsit de experi- enfa. Cu toate acestea, in timpul razboiului dintre Etiopia Eritreea niciun jumalist suedez nu a fost la fa£a locului. Era mult prea periculos.

La plecarea din Umea, a trecut mai intai prin Stockholm pentru a obfine vizele necesare. L-am cautat pentru a-mi lua ramas-bun. A venit sa ma a^tepte la gara, nebun de fericire.

In lunile urmatoare, am primit scrisori intr-un ritm cu totul imprevizibil de la varii adrese. Exprimarea din ele era deosebit de prudenta, ca $i aceea din jumalul pe care 1-a pnut. Nimic din ceea ce mi-a povestit mai tarziu nu era trecut acolo, fhndca se temea ca ar fi putut fi arestat in orice clipa. ll ingrijora gandul ca mformatiile importante ar fi putut sa cada in mainile cui nu ar fi trebuit, avand conse- cinfe serioase, provocand urmari grave atat pentru el, cat §i pentru cei cu care se intalnea. In timpul calatoriei, a facut o forma foarte grava de malarie. Intr-o zi, pur $i simplu $i-a pierdut vederea. Totul s-a albit in jurul lui ?i nu a mai re- u$it sa se mtoarca la hotel decat pipaind zidurile cu mai­nile, Odata ajuns in camera, a le?inat. A$a a $i fost desco­pe rit $i dus de urgenta la spital. Ceva mai tarziu, mi-a sens. Scrisoarea a sosit intr-o zi de vara $i m-a tulburat profund,

Era groaznic sa citesc ca rinichii ii cedasera §i ca, in clipa in care se trezise $i vazuse pe pema de spital sangele uscat al bolnavului intemat inaintea lui, i$i pierduse iara$i cuno$- tinpi. Am mai aflat ?i ca fusese la un pas de moarte, ca i$i daduse seama cat de importanta eram pentru el, cat de mult

EH CIBBISISSBHfi M M I f -F G U I* ! C O L I I IM

mii iubea $i ca, la Intoarcere, i$i dorea sa ramana pentra Inldeauna cu mine. $tiam ca povestea noastra este una seri- i dar nu mi-o spusese nicicand atat de grav $i In tenneni al i'll de solemni. Am plans tot timpul cat am citit scrisoarea; i If frica, de ingrijorare, de fericire.

A supravietuit incercarii §i ne-am apucat sa ne construim via (a impreuna.

U JlIEN um iM . S I IE B S 1 E U

STOCKHOLM

La Universitatea din Umea, cursurile pe care le urmam Imi Imbogafeau cultura generala, dar nu intr-atat incat sa in a faca sa vreau sa susfin examenele ?i sa ma specializez in domeniile respective. In consecinta, am fost obligata sa ma hotarasc pe ce cale vreau sa o iau. lar aceasta a fost arhitectura, discipline ce reunea tot ce ma pasiona: tehnica :,;i creativitatea. Am intrat in 1977 la $coala Tehnica Regala din Stockholm, la secfia de Arhitectura. Cateva luni mai liirziu, s-a intors ?i Stieg. Incepuse deja sa fie criza de locu- iipe. Ne-am mutat intr-o camera care ii aparpnea lui Svante Itranden, un prieten psihiatru de-ai lui Stieg, care ii era §i vecin in Umea.

Svante poate fi regasit in Casteful din nori s-a sfaramat, cel de-al treilea volum al trilogiei Millennium, in carte vine :;a o suspna pe Lisbeth Salander, denun^and falsa analiza a doctorului Peter Teleborian si modul arbitrar m care acesta

M IL lE N im iM .S T K C SI EU

o intemase. O astfel de atitudine chiar i s-ar fi potrivit lui Svante. Ca absolut top prietenii no$tri, era impotnva ori- carei forme de violare a drepturilor $i libertaplor individului. Pentru Stieg, faptul de ad fi transformat intr-unul dintre eroii carpi era felul lui de a-i aduce un omagiu.

Insa era complicat, pentru ca nu aveam voie sa iocuim impreuna. Pe vremea aceea, tinerii puteau sa se mute legal $i la un pre£ neglijabil in imobile programate pentru de- molare, lipsiti insa de orice confort, tie incalzire $i de apa cal da. Or, nu am profitat de a?a ceva cine $tie cat, fiindca erau prea rudimentare condipile de trai. Stieg a facut ce-a facut si a gasit o alta locuinfa, intr-un cartier marginal din sudul Stockholmului. Abia in 1979 am obpnut un aparta- ment minuscul, de doua camere, destinat studenplor pe perioada studiilor, in cartierul Rinkeby, unde am §i ramas timp de $ase ani. Dupa care, fiindca ne placea enorm zona, am facut in a$a fel incat sa gasim tot acolo un alt apar- tament. In total, am locuit in Rinkeby doisprezece ani. Pe vremea aceea, pupni suedezi locuiau in respectiva suburbie plina de imigranp, unde astazi pot fi numarate vreo ?apte- zeci de naponalitap difeiite. Era un melting-pot, un amestec formidabil de culturi la care se face referire in Millennium prin prezen^a a numeroase nume de familie straine. Licenpi in arhitectura mi-am luat-o cu un proiect de reabilitare a cartierului Rinkeby, In care cea mai mare parte a spapilor comerciale fusese mutata in pivnife. Propuneam transfor- marea centrului prin crearea de spapi pentru magazine care sa contribuie la dezvoltarea zonei. Sigur ca era greu de gasit un apartamentin Stockholm, dar ne placea sa Iocuim acolo. Cafeneaua noastra preferata era proprietatea unor greci, vecinii no$tri de palier erau finlandezi, cei de dedesubt erau rromi, iar cei de la parter turci... $eful familiei de rromii$i petrecea deseori zilele la inchisoare, iar cand mai venea pe acasa i§i batea nevasta. imi aduc aminte ca, la un moment

E H G M R S S B H & K M I M R I H M K C M I M

dul, femeia a reupt sa fuga p a sunat la u?a noastra. Stieg i-a tin! o cafea, i-a ?ters fapi de sange p a telefonat la police. Iar i ulrnul a revenit. Atunci, vecina fmlandeza a fa cut plangere, n'rfmd expulzarea femeii din imobil. Personal, am chemat mu viciul de protecpe sociala care avea programe speciale I ii-nt ru rromi, explicand ca biata femeie era prinsa intre ba- tiiile barbatului p amenintarea ca va fi data afara din casa. I.ucrurile s-au aranjat. tntr-o seara, intorcandu-ne acasa, am lost frapap de mirosul de parfum care invaluise casa scarilor. i land am ajuns la noi, la etajul patru, am observat ca u?a fin- limdezei era deschisa, iar aceasta p pganul, pup la fol festiv, ciau gata de plecare la o petrecere. Fiindca p a?a puteau sta lucrurile in Rinkeby! In orice caz, nu mi-a fost niciodata frica n;i rna intorc seara acasa, nici macar atunci cand Stieg si-a mceput cercetarile legate de extrema dreapta, primind tot fidul de ameninpiri.

Nu mai era nevoie sa calatorim in strainatate, lumea ml reaga ne era oferita la domiciliu. De altfel, in 1991, cand ne-am mutat in ora?, am trait un adevarat ?oc cultural, rega- nindu-ne intr-un univers relativ omogen din punct de vedere elriic.

In afara de politica, Stieg p cu mine imparta?eam pasi imea pentru genul piinpiico-fantastic. Personal, am tradus in suedeza Omul din castelul malt de Philip K. Dick, in care se povestepe ce ar fi devenit lumea daca nazistii ar fi invins in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Autorii nopri preferap mau Robert Heinlein p Samuel R. Delany. Inca de la sosirea la Stockholm, ne-am inscris in asociapa SFSF (Skandinavisk I'orening for Science Fiction), o adunare simpatica de dilii blanzi, top morp dupa SF. Ceea ce ni se potrivea perfect, l imp de doi ani, am fost redactorii-$efi ai gazetei FANAC, aparpnand SFSF, p, din cand in cand, ne ocupam de libraria specializata din Kungsholmen a asociapei. Comercial vor- l>ind, era o afacere cat se poate de proasta, dar nu conta, caci

wuissm.swcsifo

wMm

fandom is a way o f life („a fi fan este un mod de via^a"). Lumile alternative care populeaza numitul gen literar fascinau visa- torii care eram. Mai ales atunci cand, grape intemetului, lu­mile cu pricina au devenit realitate. De exemplu, Snow Crash al lui Neal Stephenson, publicat in 1992, ofera un excelent model al mipcarii cyberpunk, care poate fi gasit pi in lumea cibemetica a republicii hackerilor, in care Lisbeth Salander este unul dintre principalii ceta^eni.

In cadrul genului ?tiinplico-fantastic, cyborgli, pe juma- tate marina, pe jumatate fiin^e cmenepti, se pot conecta di­rect la computere, intrand in osrnoza cu cyberlumea. Lisbeth Salander se conecteaza la internet. Capacitatea ei psihica extraordinary nu este departe de cea a cyborgilor. Trilogia Millennium ar fi putut fi pi o minunata serie de carp SF.

Pe vremea aceea, Stieg lucra la popta pi eu la Bursa de Stat. Salariile ne permiteau sa supraviepuim pi doar, cu atat mai mult cu cat Stieg, spre deosebire de mine, era pi foarte cheltuitor. Astfel, toata viata, chiar pi in perioadele cand sta- team foarte prost cu banii, pi-a luat micul dejun la cafenea, depi costa foarte scump. Degeaba ii tot explicam, nu voia sa ipi schimbe cu niciun chip obiceiul. Eu proveneam dintr-o familie de farani care, daca aveau o ferma pi ceva pamant, de bani nu dispuneau mai deloc. Parinpi lui Stieg nu aveau niciun fel de proprietate, stateau cu chirie intr-un aparta- ment, dar, pe de alta parte, mobilierul lor era mai scump decat cel al familiei mele. Cum lucrau intr-un magazin de imbracaminte, aveau multe haine acasa, pi Vivianne, mama lui Stieg, imi daruia din ele cu regularitate.

La cateva luni dupa sosirea noastra la Stockholm, a murit tata. N-avea decat patruzeci pi pase de ani, era alcoolic pi ajungea sa amestece bautura cu medicamentele, iar efectele erau dezastruoase.

Cu doi ani inainte acumulase datorii atat de mari, incat, cu excepfia fermei, totul fusese scos la licitape. Mai putusera

£ » » M R i U M I I S I I H I E - m W E BS ID H U H I

It -illviiie cabana aceea mica gi padurea din jurul ei, de laI •tiiimmark, la o suta de kilometri de Umea, unde faceam din

iml in cand cate o curagenie generala impreuna cu Stieg, cuImlHi' gi cu sora mea. La inventar, executorul judecatoresc li< r ;r prcpirile, insa tata — sau Vivianne, mama lui Stieg? — li '.i npcrise o gmecherie. Cum Stieg gi cu mine alcatulam un ii|iln stabil, familiile noastre, care se cunogteau, au ac^ionat

Impreuna. Tata a semnat un contract deinchiriere pe vial;a pi ml i it parinpi lui Stieg gi, astfel, cabana gi padurea nu au mnl putut fi scoase la vanzare. Erland gi Vivianne au fost le.iito fericiti acolo. Au plantat fragi gi cartofi gi igi petreceau lu.ilc verile in acele locuri. Dupa licitagie. datoriile tatalui nil'll :;-au gters, ba chiar au mai ramas gi ceva bani. Dupa i e a murit, am descoperit ca reugise sa ii cheltuiasca pe togi ',il, m plus, sa faca noi datorii. In consecinga, am fost nevoiti un vindem ferma gi mobilierul. La vremea respectiva atat cu, a it gi fratele gi sora mea eram studenfi gi ne lasaseramII >.iIo lucrurile in casa parinteasca, $i totul a disparut: cartile, c.iictele de scoala, fotografule... Totul. Doua sute deanide nmintiri de familie. Pe bunica a durut-oingrozitor pierderea imicului ei fiu. Dar s-a purtat inca o data cu o imensa dem- nilate. Asumandu-gi destinul, a mai trait cincisprezece ani in nzilul pentru batrani al satului, fara a se plange vreodata.

Stieg a fost deosebit de tulburat de aceste evenimente.'I’u La trinea mult la el. Era singura persoana cu care putea sta de vorba despre jumalism. Cat despre mine, ma prabugisem complet. Steig a gesut un invelig protector in jurul meu. Atata gi ija a avut de mine, meat pot spune ca pur gi simplu m-a diis in brate toata perioada aceea.

u m E N N U i M .s m e s i eu

AGENTIATT»

In 1979, Stieg a renun^at la slujba de la po?ta $i s-a an- (.jujat la TT (Tidningamas Telegrambyra), marea agenpe de I >i csa suedeza, echivalentul AFP-ului (Agence France Presse), de exemplu, din Franca. A ramas acolo timp de douazeci de nni. La inceput, sarcina lui in redacpe era sa preia telefonic Informapile $i articolele reporterilor din toate departamen- lele. Le corecta inainte de a le lasa sa piece spre diferite ziare. Era, intr-o oarecare masura, echivalentul unui secretar do redacpe. Apoi a devenit reporter la departamentul TT Hild & Feature (Imagini ?i reportaje), unde a avut ocazia sa :;,i scrie multe articole despre subiecte care il interesau, de la I >arwin la Robin Hood, trecand prin cel de-al Doilea Razboi Mondial. Fara a uita de romanele de serie neagra, care erau una dintre specialitaple lui. Mai ales cele scrise de femei, al caror stil i se parea superior celui al majorita^ii autorilor de sex masculin. Ca mai top autodidacpi, avea o cultura in

MIUENNIUM.Si1EGSirU

egala masura fenomenala §i eclectica. Mereu am avut acasa carp prin toate ungherele §i din toate domeniile: ^tiinpfi- co-fantastice, politice, de spionaj, de contraspionaj, de stra­tegic militara, feministe, de informatica etc, Ca sa ne coste mai pupn, le cumparam in versitmea originala, de cele mai multe ori in engleza, Majoritatea colegilor il percepeau drept o persoana politicoasa $i inteligenta, dar greu de inpeles, cu atat mai mult cu cat era deosebit de timid. Pe la jumatatea anilor 1980, cand militanpi de extrema dreapta s-au apucat sa omoare oameni din motive rasiste ori politice, sa sparga band pentru a- i nnanl,a organizapile $i sa jefuiasca depo- zite de munipe ale armatei pentru a se inarma, Stieg era consultat tot mai frecvent de catre serviciul Justipe $i fapte diverse" al agenpei. De cele mai multe ori, cuno$tea antece- dentele politice ale suspecplor, complicii §i mediile pe care le frecventau! Dintr-o multitudine de informapi contradictor^, Stieg decripta repede ceea ce se intampla in realitate. De exemplu, in 1999, dupa atentatul cu bomba de la Oklahoma City, in timpul caruia au murit o suta $aizeci ?i opt de oa­meni $i ^ase sute optzeci au fost ranip, Stieg a in^eles inca de la inceput, in pofida celor suspnute de toata presa, ca era vorba despre o milipe americana inspirata de cartea de ex­trema dreapta a lui William Pierce, Turner Diaries.

Incepand din 1990, TT a ajuns in capul listei celor mai bine informate organe media in domeniu. Expertul numarul unu era angajat al TT $i, de$i suspnut de colegi, Stieg nu a • obpnut niciodata un post permanent acolo. Motivapa? „Stieg Larsson nu $tie sa scrie." Ce ar raspunde acum milioanele de cititori ai trilogiei Millennium?

Pe la mijlocul anilor 1990, mass-media au trecut printr-o criza financiara grava. Anun^urile erau tot mai rare, paginile de publicitate se subpasera, mulp jumali$ti au ramas fara slujbe ?i destule ziare au pus lacatul pe u$a. Furtuna care

m G M m U S S M £ M A R IE-F B4M 01S E C91G M M I

I'.mlnia presa scrisa nu a ocolit nici TT. Totup, mica unitate l r Itild & Feature mergea bine p continua sa vanda reportaje I lulografii. Impotriva oricarei apeptari, avea chiar p profit.

> n i uate acestea, pentru restructurarea agenpei s-a decis lm liiderea serviciului. A inceput dezvoltarea unui plan de ir'.tmcturariprivindmtreaga agenpe. Astfel s-a ivit prilejul ■ i Stieg sa se transfere ca $ef de birou la Justice p fapte di- vn:;eu. Tocmai dovedise inca o data ca era de drept locul lui.Ii i I 999, in timpul spargerii unei band, fusesera ucisi doi poli- |l',ili la Malexander, un sat aflat la o suta $aizeci de kilometri de Slockholm. Condipile neobisnuite ale asasinatului, 1-au (unit pe Stieg sa considere ca exista o legatura intre respec- 11vi le crime p extrema dreapta. Ceea ce s-a adeverit. Numai o'i i esponsabilul planului de restructured i- a refuzat tran- iilciul, venind iarap cu acelap argument: Stieg Larsson nu til le sir scrie! A$a ca am stat de vorba amandoi. Consideram ni venise vremea sa se consacre pasiunii lui pentru juma- llmnul de investigape p in alte momente decat serile, nopple til in weekenduri. Nu puseseram niciun ban deoparte p abia M'ii:,ieam sa ne platim facturile curente. Nu-mi amintesc tin ini fi luat vreo haina din alta parte decat de la solduri si nici sa fi facut cumparaturi de altundeva decat din magazi- mde care practicau discounturi. Totup, chiar daca era riscant din punct de vedere financiar, venise momentul sa se lanseze m ceea ce pia sa faca.

Pana la urma, infelegand ca nu putea evolua profesional In TT, Stieg a decis in 1999 sa accepte mdemnizapa de ple- i'iire p trecerea in pimaj.

Astfel a pus punct din proprie voinl;a celor douazeci de uni de colaborare cu TT, unde nu s-a mai intors niciodata. Mni tarziu, cand trebuia sa se intalneasca insa cu unii juma- lipi ai agenpei, o facea intotdeauna la o cafenea. Stieg nu i-a itt tat niciodata pe cei care i-au provocat suferirpa lui p altor

wiimiuM, sms situ

jumali?ti competent, in urma distrugerii irationale a celei mai man agentii de presa suedeze.

Incepand din acel moment, s-a consacrat in intregime zi arului $i fundatiei Expo, al caror initiator a fost, in 1995.

m G 1BR 1ELSS0N & U U ! E - H ) « t l t a i S E C M O M S M I

EXPO

Marcat de copilaria petrecuta alaturi de un bunic mili- tiiiil, Stieg si-a dorit sa colaboreze la revista lunara britanica mil ifascista Searchlight, a carei orientare corespundea ideilor null*. Prin urmare, in 1982 s-a hotarat sa se duca la Londra I«-ntru a se intalni cu Graeme Atkinson, directorul acesteia, liittevederea a fost stabilita intr-o cafenea, dar, cum niciunul i tin cei doi, din motive de sigurama, nu avea incredere in o'lalalt, s-au supus reciproc unui adevarat interogatoriu in I u ivinpa fascismului. Din fericire, aveau amandoi simprl umo- i uluii Din anul urmator, Stieg a inceput sa scrie la revista sub pseudonim, ca top ceilalp colaboratori. Altfel, $i-a semnat intotdeauna cu numele lui articolele, expunerile ?i carple, ca, de exemplu, capitolul despre Scandinavia din lucrarea I'xtremismul in Europa a politologului francez Jean-Yves Camus,

Dupa moartea Ini Stieg $i dupa succesul trilogiei Millennium, un editor englez a incercat sa adune articolele

MIUEIIM, SUES SI Ell

aparute in Searchlight. Ba chiar a venit la Stockholm pentru a ma vedea p a-mi solicita sa fac presiuni asupra revistei care ip impusese dreptul de veto. Tntrucat insista, i-am aratat scrisoarea primita din partea revistei britanice care, in re- zumat, declara ca nu va ceda o virgula din respectivele arti- cole in favoarea „industriei Stieg“. Pur p simplu, eram impre- sionata de respectul manifestat de redactorii de la Searchlight fa^a de colaboratorul lor de mai bine de douazeci de ani.

In urma unui val de violence de natura rasista din anii 1980, la inceputul anilor 1990 mi^carea suedeza de ex­trema dreapta a luat o amploare rapida. Astfel ca ni s-a parut absolut necesar sa avem p in Suedia o revista precum Searchlight. Insa cum cultura noastra este foarte diferita de aceea a englezilor, nu ne-am dorit o simpla copie. Am dez- batut posibilul sumar timp de doi ani impreuna cu un grup de oameni interesap. Numai ca discupile interminabile p strict teoretice nu au dus la niciun rezultat. -

In 1995, asociapa „Stop rasismului", fondata in 1985 p inspirata de SOS-Rasismul, de sloganul acesteia: Nu te lua de prietenul men.1 p de logoul cu micuta mana galbena, a decis sa ip imbogafeasca ziarul cu un supliment care sa cuprinda analize privind grupurile rasiste p de extrema dreapta. A fost momentul in care lucrurile au luat avant. Dintr-odata, aveam parte de suspnere, se ivisera subvenpi p un con­cept. Numai numele lipsea. lar acesta avea sa fie Expo. Dupa aparipa primelor trei numere, redacpa, neftind de acord ca ziarul sa fielegat de o asociape, a hotarat sa devina auto­noma. Stieg p cu mine consideram de bun augur prezenfa tinerilor alaturi de noi p incercam sa cream o atmosfera cat mai destinsa. Lucrau intr-un subsol situat pe strada unde va locui o vreme Lisbeth Salander si care poate trimite la pivnifa stramta p rece din Millennium, de pe la inceput, ori intr-un apartament de deasupra cafenelei din Homsgatan, Kaffebar, unde Mikael Blomkvist ip dadea deseori intalniri.

EV lU BRIEU tSOM S M M B H R M ie O IS f MUDMBANI

Srhimbarile dese de redacpe se explicau prin necesitatea ih■ a scapa de harpiirea nazi§tilor. Trebuie spus ca inti'area uliciala a publicapei Expo in peisajul mass-media s-a lovit ilf o adevarata op02ipe. Inca din aprilie, un mic grup de i'xlremi?ti a inceput sa amenint;e federapile politice care, i/|« sec pile lor de tineret, suspneau Expo; in plus, le vanda- Il7.au constant sediile. Unele librarii, precum marea casa de pii'sa de pe Odengatan, s-au trezit cu vitrinele sparte, iar pc perepi tipografiei acesteia au aparut graffiti cu zvastici ?i otdinul: „Nu tiparip Expo!" Federapile au rezistat, in schimb Hpografia a aruncat prosopul. In iunie 1996 s-a produs ii adevarata lovitura de teatru. Doua ziare, A/tonbladet $i Ikpressen au hotarat ca, fara sa fie vorba de concurentja, sa i ipareasca numarul respectiv din Expo §i sa il distribuie ca niipliment al publicapei din acea zi. Cei doi redactori-$efi, Torbjom Larsson p Christina Jutterstrom, au dat publicitapi o declarape cornuna in care explicau ca in^eleg ca astfel sa upere libertatea de expresie. Stieg era nebun de bucurie. Mulprmita acestei intervenpi solide, Expo a reupt sa apara pfma in 1997. Numai ca abonamentele p donapile abia daca iiropereau costurile de tipar p china pentru redacpe. Cand a inceput sa se faca simpta criza economica, a inceput p i:.xpo sa se clatine. In incercarea de a salva revista, a fost solicitat ajutorul Consiliului Naponal al Culturii, insa surna ucordata a fost atat de mica, incat redacpa, epuizata, a abandonatlupta. Trebuie spus ca, pentru editarea ei, lu- rraseram cu topi in timpul nostru liber, serile, nopple, in weekend. A$a ca Expo p-a incetat activitatea, continuand :;a apara doar sub forma de supliment in diferite publicapi precum Monitor, o revista norvegiana antirasista, in 1998,:,ri, mai tarziu, in ziarul lui Kurdo Baksi, Suartuitt. Aceste ilemersuri au reupt sa menpna Expo pe linia de plutire. A mai trebuit sa apeptam cinci ani pana cand p-a putut relua nutonom aparipa.

U ILUN N UJU. S I K 6 S I E U

Anii 1990 au fost pentru Stieg $1 pentru mine o perioada teribila, in care el a lucrat ca un apucat. intre 'IT, Searchlight, Expo, cardie la care seria $i cele la care colabora, la drept vorbind nu mai era loc pentru mine. Ma simfeam extrem de singura, mai ales ca, in urma crizei financiare din 1993, imi pierdusem postul de arhitect dintr-o mare firma de con­strued!, unde ma sim^earn fericita si ale carei proiecte erau la fel de pasionante ca imobilele proiectate de Ricardo Bofill. Nu aveam acela^i program $i, uneori, eram nevoid sa ne darr intalnire ca sa ne mai vedem un pic! Intre activitatea de la TT $i cea de la Expo, ne intalneam la cafeneaua Anna, care, de asemenea, apare §i ea in Millennium, pentru o cajffe latte.

In anii aceia 1-am parasit pe Stieg de doua ori, chiar dace a fost dear pentru cateva saptamani. Prima data m-am mutat intr-un apartament al unui amic, a doua oara, la prietena mea, Eleanor. De fiecare data, pe Stieg 1-a apucat disperarea. §i astazi regret ca 1-am obligat sa suporte o asemenea durere, tocmai pe el care, in copilarie, suferise atat de mult simdndu-se abandonat dupa moartea buni- cului. Ar fi trebuit sa gasesc o alta metoda pentru a-1 face sa infeleaga faptul ca aveam nevoie de el. Mai ales ca acele rupturi nu ne schimbau viaja decat pentru cateva luni, desi Stieg facea tot ce putea pentru a le preintampina. Repede insa se lasa din nou absorbit de munca. Anul 1999 a fost cel in care ne-am confruntat cu toate pericolele ?i cu toate schirnbarile. Stieg a parasit TT in condidile stiute, iar vio­le n c e extremei drepte au capatat o mai mare amploare. In cele trei volume din Millennium, Stieg omagiaza Inca o data un adevarat erou, prin intermediul firmei Hallvigs Reklam AB din Morgongava, curajoasa tipografie care a preluat Expc dupa ce anterioara renunfase din cauza ameninfarilor. Proprietarul, Jan K5bin, il impresionase pe Stie, intrucat nu ezitase sa mearga cu ma?ina proprie pentru a livra ziarul la timp, pana la ultimul exemplar. Am fost fericita sa vad ca

meieuissgiisuMK-mcoisEMDMSiiii

ii< eiii om a obtinut titlul de „antreprenor al anului“ In 2007. In Iii irnul volum, Mikael Blomkvist ii Incredin^eaza tiparirea i liipi lui despre afacerea Wennerstrom $i a acelui numar de tin care va scoate la lumina scandalul. tn al doilea, se de-

i lilt* iara?i sa aiba incredere in cel care ii propunea „un pret; i,l '.ervicii fara concurenta in domeniu", dandu-i lucrarea lui l mg despre refelele de proxenetism din ^arile Europei de Est. In al treilea volum, tot el va tipari $i cartea in care e dezva- Iniiii activitatea formapunii secrete a spionilor din timpul Kii/boiului Rece.

Expo a continuat sa existe, de bine, de rau, mul^umita en- tnziasmului manifestat de ni^te oameni foarte diferip pentru mi proiect comun militant, aspect care se poate observa in

trilogiei. Intr-un pasaj din Fata care s-a jurat cu/ocul,( i ika Berger pregate§te o cafea In chicineta de la z-iar. Stieg i•(*i ie ca femeia zambe?te privind canile desperecbeate, fie- riire cu logoul altui partid politic. Este o aluzie la activitatea lie la Expo, unde ce^tile de cafea erau tot atat de variate ca $i I *ii rerile jumali^tilor. Ace?tia puteau fi simpatizanpi oricarui I mi tid politic, dar nu $i membrii acestuia, Era o regula stricta, re garanta independent ziarului, care, astfel, nu putea fi lerenul rivalitaplor politice.

Dupa ani buni in care a fost dependent de alte reviste, in 2003, Expo a reaparut oficial pe piafa, gra ie subventlor obpnute pentru dezbaterile in $coli privind aspecte ale de- mocra^iei §i pentru a inainta rapoarte RAXEN1 pentru EUMC (European Union Monitory Centre) asupra crimelorde natura i asista si a discriminarii rasiale in diferite sectoare de activi- iate, precum locurile de munca on inchirierile de locuint-

Astfel, din salariul lui Stieg am putut face doua. Echipa era noua, tot atat de tanara, dar mai profesionista, cea mai mare parte dintre semnatari avand experienj;a jumalistica.

I Racism and Xenophobia European Network — Re^eaua European! de In­form al asupra Rasisrrmlui §i Xenofobiei, finand de Uniunea Europeans.

M .llfM M .S n tS S U IJ

Eu nu ma ocupam decat de rapoartele pe care le traduceam in engleza, verificandu-le sau completandu-le.

Era o activitate monotona, paralela cu aceea de redactor, dar necesara fiindca aducea bani. Imi amintesc de Revelionul din 2002, cand am lucrat toata noaptea la un raport care trebuia trimis obligatoriu pe 1 ianuarie. Seara, cei mai multi au plecat sa serbeze evenimentul, a$a ca noi, ..batranii", am ramas sa ducem lucrurile la bun sfar$it.

De-a lungul acelor ani de militantism impotriva ex- tremei drepte, Stieg a scris neobosit pentru a atrage atentia asupra unor partide politice nationaliste precum Sverigedemokratema (Democratii suedezi), straduindu-se sa demonstreze ca nu era vorba doar despre o banda de dementi care, conform unui soi de teorie a conspiratiei, incercau sa se infiltreze in societatea suedeza, ci despre o adevarata mi$care politica impotriva careia trebuia luptat cu armele politicii. Privind ceea ce se intampla in societatea sue­deza din ziua de azi, $i anume intrarea Democratilor suedezi in Parlament, e$ti obligat sa constati ca acel co$mar al lui Stieg a devenit realitate...

m GA8RIFtSS0SI SM A IBt-H U N CO ISt C01GM8ANI

I

AMENINTARIf

Devenind colaborator la Searchlight, Stieg a ajuns $i oaia nmgra a extremi$tilor. In primavara lui 1991, a publicat ixliemhogem (Extrema Dreapta) impreuna cu Anna-Lena l.odenius. Cartea inventaria grupurile $i partidele aparpnand ncestui curent politic, le analiza atat radacinile ?i partenerii nrl uali din Europa, din Scandinavia $i din Statele Unite, cat ,.i modalitaple de folosire a violenl;ei. Era prima lucrare ex- ha ustiva tn domeniu. Una dintre organizapile menponate in volum, VAM (Defensiva Alba Ariana), scotea o revista. Storm, care propaga violent rasiala imbracata intr-un anume mmantism. $apte dintre membrii ei adunasera mai bine <le douazeci de condamnari, mai ales pentru intrari prin Hracpe in depozitele militare de munipe, atacuri annate •,.i crima. In anul urmator, cand am aflat ca Storm depne ?i adresa noastra, si a Annei-Lena, am devenit nelini$tip. Putea 11 chiar periculos sa figurezi pe listele nazi$tilor. Pe cand

U !ll[K lilU U .S T I!G S IfU

incercam sa gasim o modalitate de a riposta p de a ne apara, prietenul de atunci al surorii mele ne-a spus:

— Intrucat fa cep parte din familie, am sa ma due sa vorbesc cu unchiul meu. E un italian cu relapi p va gasi el o solupe radicala.

In primul moment, propunerea ne-a incantat, mai ales ca astfel se largea nopunea de familie. Pe urma, am inceput sa analizam mai bine situapa. Era evident ca nu era vorba despre bani p ca, intr-o buna zi, tot trebuia sa ne achitam de o datorie de onoare. Cum aveam sa o facem? $i apoi, desco- perirea vinovaplor era treaba polipei. Am refuzat, prin ur- mare, propunerea, explicand ca preferam un proces m toata puterea cuvantului. Dar trebuie sa recunosc ca, pana la a o spune, am ezitat indelung. In 1993, Storm a publicat fotogra- fiile lui Stieg p ale Annei-Lena, CNP-urile, telefoanele, adre- sele de acasa p de la serviciu... in privinta lui Stieg, textul conchidea: „Nu-i uitap cuvintele, fapi p adresa... Trebuie lasat sa ip duca treaba mai departe sau e mai bine sa ne ocupam de el?“

La vremea respective, oricine putea obpne fotografia ori- carui cetacean suedez doar trecand pe la serviciul de pa§a- poarte al polipei. In Earbap care urasc femeile, Lisbeth Salander explica in amanunt cat de simpla e procedura, adaugand: „Daca persoana figura in ba2a de date, ceea ce era obligatoriu pentru toata lumea, atunci obiectivul cadea rapid in panza de paianjen". In volumul urmator, Fata care s-a jucat cu/bad, are chiar ezitari in a-p schimba apartamentul, fiindca acel lucru ar fi obligat-o sa ip schimbe p adresa p, prin urmare, „sa fie o persoana prezenta concret in tot felul de fipere". Stieg eunopea foarte bine metodele de cautare utilizate de catre jumalipi, barbap parasip de sopi din cauza violence! conjugale, detectivi, extremipi sau grupuri crirninale. Din cauza ameninpirilor, publicapa Storm a lout data in judecata pdesfiin^ata. Darasta s-aprodusin tiinp. In nnii 1990, mai

M M6RJEISS0N 5 MAfllE-fMNCBISE CDUMSMO

I line de o duzina de persoane au fost asasinate din motive jiolitice de catre indivizi care aveau legaturi cu gruparile na- ziste. Numai in 1998, Sapo2 estimase la mai mult de 2 000 nu- marul agresiunilor cu caracter rasist, iar dintre acestea, mai1 line de jumatate puteau fi puse direct pe seama gruparilor White Power, formate din militant neonazi^ti. Pe u$a aparta- inentului nostru nu era inserts decat numele meu $i, de§i asa era mregistrat $i telefonul, tot reu?isera sa ne afle numarul, din moment ce incepuseram sa primim apeluri anonime.La intrare aveam cod digital $i alarma. Am schimbat u?a cu una blindata. Cand, in al doilea volum al trilogiei, Mikael Blomkvist intra in noul apartament al lui Lisbeth Salander de pe Fiskargatan numarul 9, din Mosebacke, se uita uimit la tastatura de langa u$a, $tiind ca, daca nu apasa corect pe cele patru cifre, in treizeci de secunde se va declan§a alarma $i o gramada de haidamaci de la o firma de paza vor ajunge langa el cat ai clipi... Am trait amandoi experienta respec­tive de multe ori atunci cand, extenuati dupa o zi de munca, ajungeam in fa£a u?ii, incapabili sa il facem sa taca pe „acuma urlu!“, cum ii ziceam intre noi alarmei.

Stieg primea gloan^e prin po$ta $i a $i fost a§teptat, o data, la ie^irea de la TT. Prevenit la timp, a plecat pe u?a din spate. Robotul telefonului era permanent in funcpune, pentru a inregistra amenin^arile, care erau de fiecare data de acela?i soi: Jegule, care te futf cu jidanii... Tradatorule, luam noi pielea de pe tine... $tim unde stai..."

Nazi^tii suedezi aveau re^eaua lor informativa: Anti-AFA (Anti-Anli-Fascist-Action). in 1994, ca urmare a plangerii depuse impotriva publicapei Storm, polipa a gasit, la se- diul acesteia, o lista cu mai mult de doua sute de nume de militant antirasi?ti. Ca iva ani mai tarziu, extremi?tii s-au

2 Sapo sail Sakerhetspolisen este serviciul de siguranta suedez, echivalent al SRI pentru Romania, subordonat Consiliului National al Polgiei din Suedia.

M1UEKII1H. STIES 51 e

concentrat asupra lui Peter Karlsson $i a Katarinei Larsson, doi jumali§ti de la cotidianul de seara Aftonbladet ?i vechi colaboratori la Expo, care, printre altele, incepusera o an- cheta asupra infloritoarei industrii a muzicii White Power, care finan^a grupuri extremiste din toata lumea. De altfel, demersul lor a dus la falimentul casei de discuri Nordland. Cu toate ca identitatea ziari§tilor nu aparea In registrele de evident populate!, numele lor reale, adresele, precum $i inform api precise despre ei au fost difuzate pe internet in martie 1999. Pupn mai tarziu, bazandu-se pe ancheta celor doi, ziarul unde lucrau a dezvaluit numele nazi^tilor care inva^asera sa manipuleze arme §i explozibili In timpul stagiului militar. Dupa trei luni, pe 28 iunie, Peter Karlsson p fiul lui in varsta de opt ani au fost victimele unui atentat cu mapna-capcana. Baiefelul, care tocmai deschidea u?a, a fost aruncat departe $i nu s-a ales decat cu rani usoare. In schimb, tatal a ramas pana in ziua de azi cu un handicap sever al spatelui.

Pe 16 septembrie, sindicalistul Bjorn Soderberg a dezva­luit ca un nazist fusese ales intr-o anumita funcpe de catre conducerea sindicatului de la locul lui de munca. Incepand din acea zi pana la sfarptul lunii septembrie, fotografiile a mai bine de douazeci $i cinci de antinazi$ti, printre care p cea a lui Bjorn Soderberg, au fost solicitate de la evidenta populatiei de catre revista nazista Info 14. Pe 12 octombrie, Bjorn Soderberg a fost impure at cu mai multe focuri de arma, acasa la el, intr-un carrier din sudul Stockholmului. Putjin mai tarziu, polifia a descoperit la domiciliul unui barbat implicat in asasinat o lista cu o mie de persoane!

Aceste evenimente i?i gasesc ecoul In amenintarile pri- mite de revista Millennium. Dar $i in neajunsurile sistemului de proteefie a persoanelor amenintate, care conduc la uci- derea lui Dag Svensson §i a Miei Bergman, din Fata care s-a jucat cu/ocul. De altfel, tot ceea ce se poveste$te in Millennium

MCIB1ELSS0H SMUlt-FP.SWSCi CHO UM

i :;-a intamplat la un moment dat unui suedez, fie el juma- list, om politic, procurer, sindicalist on polipst. Nirnic nu e inventat

Cautarea asasinilor a durat pupn. Pe 14 octombrie 1999 nu lost arestap. Ulterior, intr-o dupa-amiaza, Stiegm-a sunat :.i mi-a spus ca Peter Karlsson il anunt;ase ca fotografiile noastre de pa^aport fusesera recuperate odata cu cea a lui Soderberg 51 ca nu top suspecpi fusesera arestap. A incheiat zicandu-mi:

— Sa nu cumva sa te intorci acasa!Pe 29 noiembrie, cand a fost arestat p ultimul suspect,

prietena mea Eleanor a rasuflat u$urata:— In sfarpt, 0 sa putem p noi sa ne rasfapim cu 0 masa

pe cinste la restaurant!Toata acea perioada, p eu, p Stieg ne-am temut unul

pentru celalalt. De obicei, cand intram in vreo cafenea, ma a$ezam de fiecare data mtre el p u$a, ca o bariera de pro- lecpe. Apoi nu am mai iept in locuri publice. Colegii mei de munca nu cunopeau numele barbatului alaturi de care traiam, iar eu le raspundeam evaziv ca este vorba despre un Jurnalist", Nu ii invitam niciodata la mine, ci ne intalneam doar in ora§. Cat despre Stieg, fara sa mire fi spus, crease in jurul meu.un sistem de siguranpL Astfel, daca polipa primea un apel legat de un incident petrecut pe strada noastra, avea ordin sa trimita la locul faptei toate vehiculele dispo- nibile. Am priceput acest lucru in ziua in care, in umia unui accident de circulape lipsit de important, am auzit sosind atatea mapni cu girofar, incat am iept pe balcon zicandu-mi: „Chiar n-au altceva mai bun de facut?!"

Nu era deloc un act de curaj sa traie^ti astfel. Era pur p simplu modul nostru de a exista. Amandoi il aleseseram.Fara indoiala insa, ne-a influenpit via^a. Printre altele, unui dintre efecte a fost ca nu ne-am casatorit p nu am facut copii.

MtLIENNIUM, STIEE 51 EU

Intr-adevar, era mult mai prudent ca. In documentele oficiale, Stieg sa ramana „celibatar“. Sigur, dupa cum am mai explicat, era relativ simplu sa li fie gasita adresa, numai ca, ulterior, pe u§a figurand doar numele meu, ca §i pe toate fac- turile, devenea destul de dificil de localizat.

In 1983,-ne-am propus sa ne casatorim. Am cumparat verighete dintr-un magazin de pe Regeringsgatan, pe care am gravat „Stieg Eva". Ne-am Intalnit cu preotul de la biserica din Spanga, din nord-vestul Stockholmului, pentru a afla cat timp dureaza formalita^ile. Acesta ne-a explicat ca lucrurile nu stau nici atat de simplu §i nu merg nici atat de repede pe cat credeam. Inca o data via^a profesionala a grevat asupra viepi noastre private, cad niciunul dintre noi nu iji-a facut timp pentru a pune la punct dosarul. Statele Unite tocmai intrasera In Grenada, pe care o numeau „insula noastra". A$a ca ne-am aruncat intr-o activitate sustinuta pentru a limpezi ceea ce se intampla cu adevarat. Drept pentru care, nu casatoria era prioritatea momentului. In plus, Stieg Incepuse lucrul si pentru Searchlight §i, In conse- cinta, devenind prea „interesant“ pentru extrema dreapta, nu avea niciun rost sa ne mai asumam ?i aite riscuri. Cu toate acestea, Stieg a purtat multa vreme verigheta cu care poate fi vazut In multe dintre fotografiile noastre. In anii 1990, cand s-a mgra?at, a trebuit sa o scoata de pe deget. Eu, In schimb, nu am renuntjat la a mea, iar astazi o port pe deget §i pe a lui Stieg.

Erland, tatal lui Stieg, ne-a indemnat de mai multe ori sa ne casatorim, mai ales atunci cand, la sfar$itul anilor 1980, s-a pus problema sa se anuleze pensia de urma§ daca mariajul nu a fost oficiat Inaintea unei anumite date. Dar, ca multe dintre cuplurile generapei noastre, nu am facut-o. Mai ales ca intervenise ?i acea problema a sigurantei personale.

Cred ca nici copilariile noastre nu ne-au determinat sa ne intemeiem o familie. Cand eram mica, Imi inchipuiam ca

m s m i a s s s i t s m niE-fRu w i cdlousm i

rinirna m-a parasit. Sigur, realitatea este cu mult mai com- |ik'xa, dar cred ca si lucrurile acelea au jucat rolul lor in ceea iv private teama mea de a face copii. Sigur ca ne-am gandit t,ii la asta, dar, fara nicio umbra de ironie, a? spune ca am avut de fiecare data ceva mai urgent de realizat. Ne doream tiii avem o situatie materiala mai stabila, mai sigura, sa con­st ruim ceva mai solid inainte de a ne apuca sa... $i timpul a 11 ecut.

Cu cateva luni inaintea morpi, Stieg mi-a vorbit din nou iluspre casatorie. Mai ales ca verighetele oricum le aveam!(Mata cu Millennium, care statea sa apara, $tiam ca situapa noastra financiara urma sa se amelioreze $i ca profiled lui „de i isc" se atenua, fiindca se hotarase sa nu mai lucreze decat cu jumatate de norma la Expo.

De data aceasta, moartea a fost aceea care a trecut ina­intea viepi noastre private.

K in m w . s i i i f i t i f D

MILLENNIUM

Sa nu va inchipuiti ca Stieg s-a a$ezat intr-o buna zi in fa£a computerului $i-a zis:

— M-apuc sa scriu un thriller!In realitate, s-ar putea spune ca nici nu s-a apucat vre-

odata, m sensul clasic al cuvantului, fiindca nu §i-a facut niciodata vreun plan pentru cel dintai volum, nici pentru celelalte doua $i nici pentru urmatoarele $apte, care ar ft tre- buit sa continue seria.

Scria din buca|i care, deseori, nu aveau legatura unele cu altele. Apoi le „cosea" dupa cum avea chef urmarind firut pove$tii.

In 2002, cand ne-am petrecut o saptamana de vacanfa pe o insula, am observat ca se cam plictisea. Eu lucram la cartea mea despre arhitectul suedez Per Olof Hallman, iar Stieg se tot invartea prin jurul meu.

— Tu chiar n-ai nimic de sens? 1-am intrebat.

MIILENNIIIU. STIES S) El)

— Nu, dar tocmai ma gandeam la textul acela pe care1-am sens in 1997, despre batranul domn care prime$te c i t e

io floare de fiecare Craciun. 11 mai fii minte?

— Sigur ca da!

— Ma gandeam ca tare a? vrea sa $tiu ce s-a mai intam-

plat cu el.

§i s-a pus imediat pe treaba. Restul saptamanii 1-am p e - trecut lucrand afara, fiecare la computerul lui, cu marea sub

ochi §i iarba sub talpi, fericip.A$adar, $i cartea mea, $i Millennium au capatat forma in

acela$i timp.Contrar a ceea ce s-ar putea crede citind Millennium, Stieg

nu era un geniu al informaticii $i, de altfel, multa vreme a lucrat doar la ma$ina de sens. La computer a trecut pe lainceputul anilor 1990, dupa ce lucrasem la o firma bine dotata cu echipament IT. Chiar la Expo, am fost nevoip sa chemam o echipa de speciali$ti pentru a ne proteja com- puterele de piratare. Nimeni din redaepe nu se pricepea atat de bine incat sa o faca fara ajutor. Stieg nu era mne- bunit nici dupa matematici, cu toata teorema lui Fermat, pe care Lisbeth Salander o descopera in Fata care s-a jucat cu Jocul, tema dezvoltata de Stieg pe mai multe pagini §i la care Lisbeth revine de mai multe on pentru ca, pana la urma, in al treilea volum, sa nu o mai intereseze. La drept vorbind,Stieg chiar nu se pricepea deloc in domeniu, iar m ateria in cauza chiar il facuse sa pice examenul de bacalaureat. Acest soi de cunoa?tere insa ne pasiona pe amandoi, generand o cultura eteroclita care, poate, nu folose^te la mare lucru in via^a, dar are magnetismul ei special. Era de ajuns sa citim o fraza despre un subiect necunoscut pentru ca aceasta sa de- clan$eze in noi nevoia de a-1 intelege mai indeaproape. Stieg era ca un burete: absorbea totul fara a-$i lua vreodata notife.Astfel, pentru imbracamintea personajelor, pe care o descrie minutios, nu $i-a bagat niciodata nasul prln vreun catalog de

lih GABfltUSSM & M W lH fi Alt WHSf G0L0MBAK1

moda $i nici nu s-a oprit pe la vitrinele magazinelor. Se uita pe strada $i atat. Fiindca li placea sa o faca. Stieg avea stilul sau personal de a se imbraca. Purta haine de tweed, elegante, dar ieftine. Spre deosebire de cei din mediul lui, care, in ge­neral, abordand o finuta sport, nici nu ?i-o schimbau pentru ocaziile speciale, Stieg se adapta in funcfie de eveniment §i de oamenii cu care trebuia sa se intalneasca. Era rasat, fara a piirea un dandy ori un snob.

In doi ani a scris doua mii de pagini. Fie ca era vorba despre Searchlight, TT, Expo sau Millennium, o facea mereu cu aceea^i dedicate $i cu acela?i consum de energie. In primul an lucra serile $i in weekend. Se culca tarziu, insa nu mult mai tarziu decat de obicei. Poate ca, deseori, era un stil de via a apasator pentru mine, insa ceea ce ne salva era faptul ca radeam mult. Lucra, ie$ea apoi pe balcon pentru a fuma o figara, dupa care se intorcea iara?i la lucru, foarte con- centrat. In al doilea an a scris in timpul zilei, chiar $i in tedacfia de la Expo, unde i$i neglija obligapile curente. A fost anul in care a muncit atat de mult, incat abia daca mai dormea cinci sau §ase ore pe noapte. Imi dadeam seama de asta de fiecare data cand citeam ultimele pagini din Millennium 51 observant ca fusesera scrise pe la trei sau patru dirnineapi. Imi inchipui ca, pentru el, Millennium ajunsese un fel de refugiu.

Fiind un artist, Stieg nu era tot timpul cu picioarele pe pamant. Acasa, pentru detaliile viefii cotidiene, ma avea pe mine, femeia artistului, insa la Expo era 0 intreaga hara- babura. Era un excelent redactor-gef al publicapei, dar un foarte prost director al fundapei. Pe langa faptul ca nu era ajutat yi ii lipsea spiritul organizatoric, mai existau §i pro- bleme financiare. Nu se pricepea sa urmareasca sa contro- leze realizarea sarcinilor de serviciu. Rezolvand toate proble- mele in graba ?i sub presiune, era extenuat. Dupa moartea lui, am dat de 0 scrisoare adresata sponsorilor, prin care le

MIUENNIUM. STIEG S3 EU

solicits inca o data ajutorul fmanciar. Era datata 7 noiem- brie $i nu a mai fost trimisa niciodata. Fiindca s-a sfar^it pe 9 noiembrie. Toate recompensele si elogiile primite de Expo pentru prepoasele sale contribupi nu au fost, pana la urma, decat vorbe. La fiecare inceput de luna, Stieg trebuia sa se bata pentru a gasi mijloacele de a o incheia fara a e?ua. Cel mai rau era ca i§i pierduse increderea. Plecase de la TT, bani de acolo se dusesera, iar speran^ele puse in Expo se prabu- ■ $eau. Toate lucrurile in care crezuse dispareau. $i-atunci scria, scria $i iar scria. Era ca o terapie. Povestea despre Suedia, a$a cum era $i a$a cum o vedea el, cu scandalurile, cu oprimarea femeilor, cu prietenii care ii erau dragi ?i fa^a de care voia sa i$i arate pre^uirea, cu Grenada, atat de im­portant;! pentru noi... Se folosea $i de cel mai mic detaliu, intrucat avea o memorie de elefant ?i pastra totul in minte $i... in computer.

Fara aceste lupte, fara militantismul lui Stieg, Millennium nu ar ft existat. Caci acestea ii sunt inima, creierul ?i mu$chi

m 6J1BRIELSS0N & IUMHMUX COIOMBANI

VALORILE JURNALISTICE ALE LUI8TIEG

Timp de mai multi ani, Stieg a luptat pentru ca, in (tonstitupa Suediei, intemetul sa aiba acelapi nivel de res- ponsabilitate ca si celelalte instrumente media pi pentru ca fiecare site sa depin a un responsabil nominal pentru infor- rnapile facute publice, Nu a reupit. Astfel ca site-u rile rasiste si fasdste, care incita la ura pi profereaza arnenintari, n-au putut fi controlate nici pana acum.

In iunie 2004, a ridicat aceeapi problems pi la Paris, cu ocazia conferintei OSCE (Organizatia pentru Securitate pi Cooperare in Europa) — organizafie din care fac parte einci- zeci pi pase de pari din Europa pi Asia, carora li se adauga Canada pi Statele Unite ale Americii. OSCE ofera un forum pentru negocieri politice pi decizii in domeniile alertei pentru pericole iminente, prevenirii conflictelor pi riscurilor de con­flict, gestionarea crizelor pi redresarea postconflict. In cadrul conferintei, Stieg a dermntat riscurile la care suntem expupi

UiLlEMNSISM. S T IE S S i f l l

lasand internetul in afara oricarui cadru legislativ. „Pentru gruparile rasiste, cyberspapul este un adevarat vis, sublinia el. Nu este o intamplare ca prioritatea lor este constituirea unui site." A adaugat msa ca ar fi un pericol $i ca legea sa fie considerate drept unicul remediu eficient: „Opinia mea este ca legislafia nu poate rezolva numai ea singura provocarea reprezentata de propagarea urii pe internet. Ba chiar a? soli- cita sa nu ne incredem chiar atat de mult tn puterea legisla­ted'. Spunea asta gandindu-se ca, fara activismul democratic al oamenilor politici si al cetatenilor, printre care se numara ?i jumalistii, legile nu ar fi bune decat sa „zgarie putjin su- prafafa problemei", fl nelini?tea profund posibilitatea unei evolufii negative a lucrurilor.

Millennium denun^a demisia progresiva a mass-media , intre anii 1980 $i 1990. Astfel, au fost jurnali^ti de investigate care au lasat balta problemele sociale si iumali^ti specializap in domeniul economic vorbind despre patronii unor firme ca despre ni$te staruri rock, lasandu-i sa se imbogafeasca lini$- tip graf;ie unor societap-paravan, unor sisteme de prime $i cartelurilor. Granina relative dintre jumali?ti $i firmele despre care scriau a mai avut drept consecinfa faptul ca mulp dintre ei $i-au schimbat meseria, devenind PR-i?ti pentru mari companii. Lainceputul trilogiei Millennium, in Barbafi care urdsc/emeile, Mikael Blomkvist exprima, vorbind despre jumalistul William Borg, tot ceea ce Stieg denun^ase in do- meniu: „Borg abandonase jurnalismul $i lucra acum pentru o firma, pe post de consultant, cu un salariu considerabil mai mare Stieg nu s-a vandut niciodata, nici pentru a face cariera, nici pentru bani.

tntreaga etica jurnalistica a lui Stieg este rezumata in Millennium. Ca $i respectul lui pentru cititor. Mikael ii spune lui Henrik Vanger. „Nu conteaza cat de multe an unt;uri publicitare avem, daca oamenii nu vor sa cumpere ziarul".

IW fi U IM E-m N SE m m iM I

SI ieg milita pentru cautarea adevarului, lucru pe care orice publica ie 0 datoreaza cititorilor sai, dar, in acela$i timp, considera ca nu trebuie sacriiicat chiar totul pentru ace$tia. Astfel, refuza ca victimele sa fie supuse unui dublu act de violent! — pe langa agresiunea suferita, $i expunerea viepi lor private in mass-media, ceea ce reprezenta un fel de viol. In Millennium, denun^a cu vehem ent §i ironie deriva tot mai putemica in domeniu, ca, de pilda, in cazul rnan$etelor unor ziare care le numesc batjocoritor pe Lisbeth $i pe prietenele ci „o band! de lesbiene satanice". Cand Mikael Blornkvist i ezolva enigma disparitiei lui Harriet Vanger, se confrunta ru o uria^a problem! de con^tiinta: sa fie un bun jurnalist ?i sfi redea intreaga poveste, asumandu-?i riscul de a o expune pe Harriet curiozitatii publicului? Sa taca ?i, prin urmare,;;a ascunda adevarul, in pofida beneficiilor pe care aceasta dezvaluire mediatica le-ar putea aduce ziarului Millennium?I .a capatul unei lungi $i dureroase batalii interioare, morala va ca$tiga in fata egoului jumalistic, iar povestea nu va mai li publicata. Pasajul acesta era deosebit de important pentru Stieg, fiindca, prin intermediul lui, dorea sa transmit! me- sajul spre cititor, Totu^i, cand bam descoperit, nu am fost de acord cu el. In versiunea initial!, cand Mikael o reintalne$te pe Harriet in Australia, ea ii spune mgrozita: „Acum, cand ai aflat ca traiesc, ce vei face? Ma vei viola $i tu?“. M-am gandit ca vorbele lui Harriet vor fi interpretate la un nivel primar de catre cititori $i ca o vor crede paranoica. Stieg nu imi im- parta^ea deloc opinia ?i am discutat subiectul indelung §i in contradictoriu. Ca sa puna capat disputei, nu a spus: „Ok! 0 sa schimb". Nu a zis nimic. Dar a inlaturat fraza.

La Tnceputul primului volum, Mikael Blornkvist, acuzat ca nu a veriftcat dovezile dintr-un articol despre industri­a l Hans-Hrik Wennerstrom, demisioneaza din funcpia de redactor-^ef de teama ca nu cumva cititorii sa 15i piarda

imtMiinsmtij

increderea in ziarul Millennium. Mai tarziu, inainte de a face publice dovezile adunate de Dag Svensson, verifica intr-o maniera obsesiva toate informafiile. Cuno?team bine aceasta atitudine, fiindca il vazusem pe Stieg la lucru. In acela$i timp, considera ca sursele sunt sfinte. lata de ce Mikael, dupa asasinarea lui Dag $i a Miei, $terge toate fi$ierele din com­puter inainte de sosirea politiei. Intelegem mai bine acum de ce, dupa moartea lui, nimeni din anturajul lui Stieg $i nici eu nu am fost de acord sa oferim informatii din computerul lui. Acolo, in afara celui de-al patrulea volum in lucru, se gaseau numele $i datele de contact ale informatorilor sai privind extrema dreapta. In aceasta privinta, Constitu^ia Suediei e categorica: sursele trebuie protejate!

EV» GA8RIELSS0N t M M IHMHCO ISE C010M8INI

FEMINISMUL

Millennium este ?i un inventar al tuturor formelor de vio- lenpi ?i de discriminare la care sunt supuse femeile.

In timpul adolescen^ei sale petrecute la Umea, Stieg a fost profund tulburat de o poveste teribila, care avea sa ii mar- rlveze intreaga viapi. Intr-un weekend, a asistat la violarea unei fete, intr-un camping, printre violator! fund ?i ni?te prieteni pe care, de atunci, nu a mai vrut sa ii vada. S-a mvi- novapt mereu pentru ca nu intervenise. La un moment dat, dupa acest episod cumplit, s-a mtalnit cu fata respective in ora? ?i a vrut sa ii ceara iertare. Aceasta msa a refuzat sa il asculte §i s-a indepartat, spunandu-i un lucru pe care urma sa il pna minte pentru totdeauna: „Pleaca de-aici! E?ti ?i tu ca top ceilalp!"

Oare din pricina acestui incident a devenit un suspnator al feminismului? In orice caz, intamplarea a avut cu siguranfa o contribupe. In timp ce lucra la Millennium, Stieg folosise

MIllENNIUM, SIIEG SITU

ca titlu provizoriu pentru toate cele trei volume Barbap care urascfemeHe. Pana la urma, titlul nu a fost pastrat decat pentru primul volum, $i asta dupa ce a insistat mult. Verbul „urasc“ a fost, totusi, inlocuitin versiunea franceza cu „nu iubesc".

fn 1972, cand bam intalnit pe Stieg, era deja un feminist convins, preferand compania femeilor §i munca alaturi de ele decat alaturi de barbap. De altfel, avea mare succes la femei. Povestea ca, in copilaria petrecuta la bunici, cel mai bun prieten al lui fusese o fetit,a! Considera femeile mai cre­ative §i mai pupn ariviste decat barbapi. In locurile unde a lucrat, vorbea la fel cu colegii de ambele sexe, avea acelea$i a$teptari atat de la unii, cat ?i de la alpi $i considera ca este mai placut sa lucrezi sub conducerea femeilor. Daca dadea peste niste macho carieri$ti, care incercau sa le puna be^e in roate ..femeilor lui Stieg", fie ii fopa sa i$i schimbe atitudinea, fie ii indeparta din cercul prietenilor intimi. Cand, in Casteiul din nori s-a sfaramat, Erika Berger este numita la conducerea ziarului SMP, Stieg explica perfect genul de jigniri p de lovi- turi pe care o femeie competent!! este silita sa le infrunte in- tr-o lume a barbaplor. pedirpa de redacpe fixata pentru ora 14;00 fusese devansata dintr-odata pentru 13:50, fara ca ea sa fi fost a nun pita, cea mai mare parte a deciziilor fiind luata pana la sosirea ei.1' Titlurile pe care le alegea nu erau pas­torate, iar articolele la care renunja apareau pe prima pagina.

Simpatia lui pentru femei nu m-a pus niciodata in alerta. De altfel, niciunul dintre noi nu era gelos, dar, ca sa flu sin­cere, nici nu-1 scapa din ochi pe celalalt.

In tinerete, Stieg exersase percupa impreuna cu un pri­eten care 13 inipase in jazz. Insa tot rockul ii placea mai mult §i, mai ales, rockul feminin, precum Shakespears Sister, Annie Lennox cand canta in Eurythmics ori Tina Turner. Nu e o intamplare ca Lisbeth este o apropiata a grupului feminin

m 5 M E S S M S M I B K1M0ISE W O W

I vll ringers. Gusturile mele sunt mai variate, de la opera la muzica populara, trecand prin rock pi pop. Ascultam acasa .... /.ica de toate genurile, insa destul de rar.

( :at despre activitiple gospodarepti, fiecare se ocupa dei i-rji ce ii placea: el, de cura^enie, eu, de bucatarie. Niciunul mi ne dadeam in vant dupa spalat rufe, apa ca o faceam cu m himbul.

tn Millennium femeile nu puteau ocupa, apadar, decat un Inc important. Cu varste, profesii pi personalitap diferite, limte au in comun incapafanarea, ca pi Stieg, obstinapa dei i lace lucrurile de care s-au apucat. Ca pi el, primesc lovi-l lira dupa lovitura pi se razbuna. Stieg nu gasea nicio scuza vtolenpei masculine pi pi.-a exprimat aceasta convingere prin Intermediul lui Lisbeth. Para indoiala, Martin Vanger a fost viol at de tatal lui, dar asta nu inseamna ca „nu era in masura iiii se abpna, apa cum ar fi facut oricine altcineva. (...) Ucidea i,ii viola pentru ca, pur pi simplu, ii placea s-o faca". Mai de- I mrte, Lisbeth adauga: „Mi se pare de-a dreptul patetic sa li se lot atribuie circumstance atenuante ticalopilor".

Trei crime ale caror victime au fost femei 1-au inspirat in mod special pentru Millennium. In 2003, uciderea, aproape simultana, a Melissei Nordell pi a Fadimei Sahindal, care 1-a pi facut.sa scrie la Dezbaterea asupra crimelor de onoare: femi­nism sail rasism?, o antologie ingrijita de Cecilia Englund de la Expo. Cea dintai, al carei cadavrn a fost gasit in apa, langa un ponton de la Bjorkvik, din insula Ingaro, fusese ucisa de iubitul ei gelos. A doua fusese impupcata in cap de tatal ei, fi- indca nu acceptase sa se marite cu for(a. Tn Suedia, moartea Melissei a fost vazuta ca o crima oarecare, iar a Fadimei, ca una de natura etnica, o crima comisa din motive de onoare, un fapt divers strain de ..cultura suedeza". Stieg le spunea „surori in moarte“, intrucat, din punctul lui de vedere, am- bele fusesera victime ale aceleiapi opresiuni patriarhale. Diferenfele culturale la care se tot facea referire dadeau apa

IBUimflllM, 3111681 III

la moara rasi?tilor §i conduceau ancheta pe o pista moarta.$i, in tot acest timp, femeile continuau sa piara sub loviturile barbaplor.

In cartea despre crimele de onoare, scria: „Modelul an- tropologic $i cultural imprumutat pentru a explica aceste drame ofera raspunsuri privind forma de opresiune, dar nu $i motivapile ei. In India femeile sunt arse, in Sicilia sunt udse in numele onoarei, in Suedia sunt supuse v io len t sambata seara.,, Totusi, discursul cultural nu explica de ce femei din intreaga lume sunt asasinate, mutilate, supuse exciziei clito- ridiene, formate la un comportament ritualic impus de catre barbap $i nici de ce ace?tia din urma, in societaple noastre patriarhale, oprima femeile. (...) « Violent sistematica* — fi- indca despre a?a ceva este vorba — ar fi expresia utilizata daca o asemenea forma de violent ar fi exercitata lmpotriva sindicatelor, a evreilor sau a handicapaplor". Spre marea satisfacpe a lui Stieg, punctul sau de vedere a fost imparta?it de alp opt autori — $ase fiind femei —, care au contribuit cu texte la alcatuirea antologiei.

Cea de-a treia crima a fost aceea careia i-a cazut victima Catrine Da Costa, gasita taiata in bucap. Stieg citise o carte cu acest subiect, care fi pasiona. Autoarea, Hanna Olsson, a luat de curand legatura cu mine, spunandu-mi ca s-ar fi bu- curat sa fi putut lucra cu Stieg, dupa ce i-a citit textele despre crimele de onoare. Toate actele de violence din Millennium sunt inspirate de crime reale descrise in rapoartele polipiei. Odata pronun^ate hotararile judecatore$ti, dosarele devin publice §i pot fi consulate.

Ce omagiu mai frumos le-ar fi putut aduce Stieg femeilor decat sa le transforme in eroine ale unei carp polipste femi- niste? $i sa le descrie a$a cum le vedea el: libere, curajoase p suficient de putemice pentru a putea schimba lumea, refuzand sa fi fie victime. Referindu-se la criminali, Stieg a adaugat in Millennium numeroase trimiteri la Biblie.

m B i a m n s s M i iurihm i» cdummki

IN MIEZUL BIBL1EI

Atmosfera cu totul deosebita pe care Stieg a creat-o in Millennium, in care rigoarea morala referini.ele biblice sunt omniprezente, este aceea care ne-a dominat anii primei copilarii, in comitatul Vasterbotten. Este o atmosfera foarte indepartata de aceea a thrillerelor clasice, in schimb se re- gase§te la marii no$tri autori, precum Per Olov Enquist oil Torgny Lindgren, care $i ei provin din aceea$i regiune izolata, din nordul Suediei.3

Lumea copilariei mele era compusa din t;arani disidenfi $i conservatori, aparfinand Misiunii Evanghelice Suedeze

3 Pe cand restul tarii era, Inca din secolul al XVI lea, sub autoritatea Bisericii Luterane, curente protestante disidente, extrem de austere, s-au dezvoltat in nord. in secolul al XlX-lea — printre altele, De^tepta- rea reltgioasa condusa de pastorul radical Lars Levi Laestadius. Aceste curente i$i propusesera drept misiune salvarea mundtorilor $i (aranilor de ravagiile alcoolismului; muzica 5.1 balurile fusesera prosctise, femeile nu aveau dreptul de a se machia etc. Odata cu dezvoltarea societal in- dustriale cu urbanizarea masiva, aceste mi?cari separatiste au disparut aproape in totalitate pe la jumatatea secolului al XX-lea.

K I L U M I U U ST IE S S I III

(EFS), pe cand aceea a lui Stieg era dominata, mai degraba, de muncitori social-democrati ?i comuni?ti. Insa to?! ace?ti oameni incapatanati, loiali, cinstip si de o moraiitate ie?ita din comun se asemanau.

EFS, fondata in 1856, este o mi?care pentru reinnoirea credin?ei in cadrul Bisericii Luterane. Unul dintre ini?iatorii ei, marele predicator autor Carl Olof Rosenius, era originar din Anaset, din comitatul Vasterbotten, unde crescuse ?i bunica mea din partea tatalui. EFS a firm a ca fiecare cre$tin trebuie sa traiasca fara intennediar rela?ia cu Dumnezeu ?i sa fie pe deplin responsabil pentru actele sale. $i, desigur, totul incepe in viafa de zi cu zi. Citirea individuals a Bibliei este unul dintre stalpii vie?ii religioase, ceea ce face ca edu­cates populara sa fi avut intotdeauna o pozi?ie esenfiala in cadrul mi?carii. De asemenea, una dintre marile preocupari ale EFS era difuzarea textelor religioase. In 1868, cei care i$i asumasera aceasta sarcina fusesera autorizap sa ?i predice. Influenza lor se manifesto ?i in zilele noastre in regiunea in care am crescut eu ?i Stieg, numita uneori ?i ..Centura bi- blica", cu trimitere la Bible Belt din Statele Unite, zona sud-est americana cunoscuta pentru profunda sa religiozitate. EFS colecta fonduri pentru susirinerea predicatorilor ?i a misiona- rilor din Africa $i din Asia. Astfel, Inca din copilarie am fost con?tienta de responsabilitatea pe care o avem fata de acele continente.

In toate ora?ele se gaseau mici temple unde se fineau adunari. Numai ca, din cauza distanfelor man, ?aranii nu se puteau duce cu regularitate. $i atunci, pastorii ?i predicatorii, cu care deseori erau vecini, se duceau ei la ?arani. Daca era nevoie sa ai macar o carte in casa, atunci aceasta era Biblia. Imi inchipui ca pana si bunicii lui Stieg, care erau comuni?ti, aveau una, ce le mangaiase copilaria, ca de altfel pe a tuturor suedezilor care, pana in 1996, erau automat luterani prin na?tere. De altfel, separarea dintre biserica stat nu a avut

EM G1IWE1SU& IMfMRINCItlStCCOMBMJ

I< ii' decat in anul 2000. Lupta pentru supra vieprire la para, in I'xploatarile forestiere ?i in cele cateva uzine era deosebit de iluiii in nord, iarBiblia aducea linipe $i curaj nu doar atunci i llnd boala ori moartea loveau vreo familie. Pentru Stieg pI ii'111111 mine, Now! Testament, in care Isus ne cere sa mtindem ill obrazul drept atunci cand ne este lovit stangul, nu intrain discupie. In schimb, ne hraneam din Vechiul Testament, dur mi violent, dupa chipul p asemanarea viepii pe care oameniiII dadusera dintotdeauna in pnuturile noastre natale. Fara i iot:abilitap, fara judecatori, cu pupni pastori stabili, socie- latea nu cu 1:105 tea vreo ierarhie, iar regulile pentru a supra- viepui impreuna trebuiau inventate. lata contextul in care am fost crescup p eu, 51 Stieg de catre bunicii nopri, cu valorile lor din vremuri stravechi. Am ajuns astfel sa avem ■ 1 in simp moral deosebit de putemic, fara indoiala rnai accen - luat decat la majoritatea celor din generapa noastra. Unele lucruri se faceau p altele nu. Punct.

Nu eram credinciop, dar in calatorii vizitam toate bise- ricile pi cimitirele. Mi-a placut mereu si nu voi inceta sa o fac — sa aprind lumanari in amintirea celor rnorp.

In apartamentul nostru din Stockholm, fiecare avea Biblia lui care, ca p Coranul, statea printre nenumaratele carpi din biblioteca. Stieg s-a folosit in mod direct de ea pentru a spune povestea uciderii fetelor din primul volum al tri­logies Mai precis: s-a inspirat din fapte diverse reale, dupa care a cautat in Biblie versetele de la care sa poata construi o enigma.

I f f i l l l U I I I I H S T I I & S I tU

DATORIA RAZBUNARII

Stieg era un om generos, fidel, cald $i funciarmente bun. Dar putea fi §i exact invers. Daca cineva se purta rau cu el sau cu unul dintre apropiap, atunci nu se mai putea decat .,ochi pentru ochi $i dinte pentru dinte". Nu $tia sa ierte $i, in acest sens, era foarte categoric: „A te razbuna sau a-fi razbuna prietenii nu este doar un drept, este $i o datorie ab- soluta". Chiar daca uneori a fost nevoit sa a$tepte ani buni, pana la urma Stieg tot s-a razbunat.

In primul volum din Millennium, Henrik Vanger sinte- tizeaza filosofia lui Stieg atunci cand ii spune lui Mikael Blomkvist: „Ignora-l [pe du?manul tau] cand se enerveaza, nu-1 uita $i plate$te-i cu aceea$i moneda cand vei avea ocazia. (...) Nu-1 lasa sa scape pe niciunul dintre cei care te-au dis- trus. Ai rabdare $i riposteaza cand vei avea puterea s-o fad". In volumul al treilea, Castelul din nori s-a sfaramat, Mikael ii explica lui Anders Jonasson, medicul care o ingrije?te pe

JWIENNM.SWCSIED

Lisbeth Salander, ca trebuie sa o ajute chiar daca este ilegal, fiindca, in numele moralei, legea poate fi incalcata. Lisbeth era pentru Stieg incarnarea ideala a acestei morale care ne ajuta sa acponam conform propriilor noastre convingeri. Un fel de arhanghel din Biblie, ea este instrumentul Razbunarii ze- ilor, titlul provizoriu al celui de-al patrulea volum al trilogiei Millennium.

!n adolescen^a, la Umea, Stieg se batea deseori ?i cam peste tot, Intr-o zi, un baiat i-a spart un dinte din fata, pe care a trebuit sa II inlocuiasca cu unul de aur. La multa vreme dupa acea intamplare, intr-o noapte, s-a ascuns, $i-a a$teptat agresorul $i 1-a atacat prin surprindere. a§a nu a mai avut probleme nici cu baiatul respectiv, nici cu altcineva. Da, razbunarea cere timp =i sange rece.

Dilema alegerii Intre morala ?i acpune este insa$i dina- mica intrigii din Millennium. Indivizii distrug sau fac lumea ?i pe semenii lor mai buni, ins a fiecare acponeaza in func^ie de propria sa morala. De aceea se revine mereu la responsabili- tatea individuals.

Millennium i~a permis lui Stieg sa ii denude pe top aceia care fl scarbeau cu laptatea, iresponsabilitatea, imoralitatea $i oportunismul lor: militanpi de salon, Juptatori [care au] nevoie de vant din pupa" ori „capitani de nava pentru vant u^or"; fal?ii prieteni care s-au folosit de el pentru a-$i face o cariera; patronii ori acpcnarii lipsifi de scrupule, care i?i acorda prime disproportionate... In acest sens, cardie sale au fost pentru Stieg cea mai buna terapie.

[V» 6« 81EISSM S M U t l H M W c o im e u i

ADRESELE DIN MILLENNIUM

In Fata care s-ajucat cu/ocul, Stieg descrie activitatea sopilui Erikai Berger, Lars Berger, specialist in istoria artei ?i autor de succes. „In ultimele $ase luni studiase important decorafiu- nilor artistice ale imobilelor si problema starii de bine resim- (ite de oameni in anumite cladiri ?i nu in altele. Cartea luase forma unui pamfletla adresa funcfionalismului.(...)“ La drept vorbind, este descrierea conpnutului volumului meu dedicat lui Per Olof Hallman. Arhitectul $i urbanistul mort in 1941 a conceput in Stockholm zone reziden^iale care au accentuat specificul ora? ului cu stancile, verdeat a §i casele sale tipice, cu vedere la mare, acordand o deosebita important^ habitatului cu, de exemplu, spafiile lui verzi, locurile de joaca pentru copii sau operele de arta. Pentru Hallman, scopul arhitecturii $i al urbanismului era sa aduca bucuria de a trai ?i lini^tea locuito- rilor unui spapu anume. Considera ca mediul poate intari sau, dimpotriva, poate $ubrezi fiin^ele care traiescin el.

■ unimsmissini

Incepusem redactarea volumului m 1972, dar am fost nevoita sa ma intrerup in momentul in care guvernul su- edez mi-a propus sa particip la un studiu privitor la con- struirea de locuinfe de calitate cu costuri reduse. In 2002, m-am hotarat sa devin consultant cu jumatate de norma, pentru a ma putea dedica in intregime cercetarilor mele. Astfel, am inceput sa petrec mult timp studiind docu- mente in biblioteci, arhive ori librarii specializate in carte veche. Serile, cand Stieg se intorcea' acasa, i§i lasa geanta pe condor $i striga obi?nuitul: „Cueu! E cineva pe-aici?"Dupa care se indrepta direct spre canapeaua pe care sta- team 51 lucram =i imi adresa la fel de obisnuitele intrebari: „Azi ce-ai gasit? Mai e cafea?" Se a$eza alaturi de mine, imi cerea detalii ?i ma asculta cu atenpe. intrucat nu avea timp pentru a citi flecare noua versiune, discutam regulat cu el despre manuscris. Sambata il trageam dupa mine pe marile bulevarde ale „zonelor Hallman", despre care tocmai scriam. Ca sa mai castige timp la luerul pentru carte $i ca sa mai traga din cand in cand cu ochiul la ce lucram, m-a rugat sa il las sa se foloseasca de locurile despre care ii vorbeam pentru a-$i pune personajele sa traiasca acolo, in cadre care corespundeau personality pi acestora. Astfel, Dag Svensson si Mia Bergman locuiesc la Enskede, pe Bjdrneborgsvagen, numarul 8B; Cortez, la Helgalunden, pe Alhelgonagatan; iar Lisbeth Salander, la inceputul trilogiei, pe Lundagatan.

In schimb, voia ca apartamentul lui Mikael Blomkvist sa fie situat in vechiul Stockholm, dincoio de zonele Hallman. Am intreprins numeroase cercetari pana cand am descoperit adresa potrivita. Bellmansgatan oferea mai multe posibili- tap, una dintre ele fund casa Laurinska, de la numarul 4-6. De la terminarea constructiei, in 1891, multi arti?ti au locuit in acest imobil din caramida, cu vedere spre Riddarfjarden. Numai ca ar ft fost prea luxos pentru Mikael, care nu si-ar

El J BUM USSlt S KBIHMSS OiSf ( M i M I

11 permis sa acopere cheltuielile pentru un asemenea domi- I’iliu. Ne-am oprit apoi indelung la un imobil care ni s-a parut Ideal, cu vedere spre mare. Atata doar ca ii lipseau ie?irile care, in poveste, permiteau supravegherea simultana a lui Klomkvist de catre trei grupuri diferite. Stieg era trist.

— Nu e grav, i-am spus. Punem o u?a imaginara acolo (inn aratat cu degetul in direepa la care m-am gandit) $in legem un numar fictiv. §i a$a locul se va potrivi cu intriga.

Fa a i s-a luminat:— Daaa! A$a facem!Numai ca, dintr-un motiv pe care nu il cunosc, in ver-

siunea publicata numerotarea a disparut Trebuie spus ca Stieg nu a mai avut timp sa rev-ad a decat corecturile primului volum. Iar chestiunea supravegherii apartamentului apare tibia in cel de-al treilea.

In primele pagini din Bdrbap care urasc femeile, Mikael lilomkvist poveste?te cum a renovat singur apartamentul, nscunzand defectele pereplor cu cateva acuarele ale lui I’.manuel Bemstone. Mi-a placut intotdeauna artistul acesta yi, pe vremea cand nu era decat un necunoscut, i-am cum- parat una dintre lucrari cu banii provenip din mica mo?te- nire de la bunica. Cea de-a doua am achiziponat-o cu banii din partea mamei. Ambele acuarele au stat intotdeauna pe perepi casei noastre.

Pentru cartea mea ii luasem un lung interviu fiicei lui Hallman care, la vremea aceea, avea nouazeci $ase de ani. fmi povestise ca tatal ei ie$ea des pe mare alaturi de pictorul Anders Zom ?i de scriitorul Albert Engstrom. Top trei beau a tat de multa bere, incat pontonul din dreptul casei lor de vara, de la Skarpo, era plin de sticle goale, a$a ca ambar- capunea cu greu putea trage la mal pentru a lasa pasagerii sa coboare. Povestea p-a gasit locul in primul volum din Millennium, numai ca, alaturi de cei doi arti^ti, aici se afla Frederik Vanger $i sopa lui, Ulrike.

MIUEMM.SIlfSSKII

Stieg era atat de entuziasmat de cartea mea despre Hallman, meat imi repeta convins:

— Ai sa vezi, cartea asta ip va schimba via^a.Ironie a sorpi, nu cartea mea, ci Millennium avea sa imi

dea via^a peste cap.Cand, la inceputul volumului al doilea, Lisbeth Salander

se intoarce din Grenada p cauta un apartament, de$i este bogata, ii e greu sa gaseasca unul. Dupa cum nici lui Stieg nu i-a fost u?or sa aleaga o locuin^a potrivita. De fapt, eu am gasit-o... m timp ce ma documentam pentru cartea mea. La vremea respective lucram pentru compania de construcpi $i dezvoltare Skanska si eram interesata de tot ceea ce in- semna aceasta. Adunam informapi privitoare la activitatea in domeniu, dar p la Percy Barnevik, presediritele consiliului de administrape, a carui renta viagera enorma, acumulata grape tuturor posturilor de director ocupate pe parcursul viepi profesionale, fusese facuta publica in mass-media. A$adar, interesul meu era dublu, atat ca angajat, cat ?i in ca- litate de cetacean. Cand Bamevik p-a vandut apartamentul din Fiskargatan, articolul referitor la eveniment p planul locuintei s-au alaturat documentapei mele. §i astfel, Lisbeth s-a mutat aproape de Mosebacke, pe Fiskargatan.

Tot documentarea mea a inspirat, la inceputul primului volum, chestiuni legate de stock-options, din cadrul grupului Skanska, p cea legata de pensiile de la ABB, despre care vorbesc Mikael Blomkvist $i Robert Lindberg atunci cand se intalnesc pe pontonul de la Arholma. Ca urmare a acestei ne- fericite conversapi, Blomkvist il va ancheta pe Wennerstrom $i va fi condamnat pentru calomnie.

Toate cafenelele citate in Millennium ne erau familiare, caci le foloseam ca loom de intalnire, la sfarsitul zilei mele de munca. Una dintre ele este cafeneaua Anna, din Kungsholmen, unde, la inceputul primului volum, Mikael afla de 3a radio ca a fost condamnat. Erau cafenele in care

m m m £m -f m :iibe cokmjm

ne opream sa ne tragem sufletul, precum Giffy sau Java, din i lomsgatan, unde ne-am dus dupa una dintre expedipile noastre prin galeriile de arta de pe colina Homgatsgatan. Kaffebar, unde Blomkvist alia ca barbatul care a incercat sa o omoare pe Lisbeth a fost ucis, era cartierul general al color de la Expo, intrucat birourile publicapei se gaseau in acelap imobil. Tot acolo se pot manca nipe minunate mici sandviciuri cu branza de Vasterbotten, regiunea m care am copilarit. Le savuram alaturi de cafeaua cu lapte dupa vreo vizita in libraria noastra preferata, plina de carp vechi sau specializate in feminism, politica etc. Restaurantul Kvamen (Moulin), in care Lisbeth Salander ip intalnepe prietenele din grupul de hard rock Evil Fingers, este un loc vesel si ■/gomotos, unde se servesc nipe delicioase bulete de came.0 vreme disparusera din meniu, dar protestele obpnuiplor casei 1-au obligat pe patron sa le reintroduca.

In sfarpt, printre numeroasele locuri din Millennium care ne aparpn mie p lui Stieg, cel la care pn in mod deosebit este acea cabana mica din Sandhamn, unde Mikael Blomkvist „citea, scria p se relaxa". Inchiriam in fiecare vara astfel de casulje de lemn in arhipelag p visam sa ne construim una numai a noastra, care ar fi trebuit sa semene cu aceea de- scrisa de Lisbeth Salander: treizeci de metri patrap amenajap ca interiorul unui vapor, cu o fereastra uriap dand catre apa p o masa de bucatarie suficient de mare pentru a putea scrie amandoi in acelap timp.

MILllinMl STIES SI El

PERSONAJELE

In Millennium se gasesc „oameni real!", carora Stieg le da numele lor adevarate pentru a le aduee un omagiu; atyii l-au inspirat la nivelul anumitor detalii; in sfar$it, exista personaje imaginare in care unele persoane au crezut ca se recunosc, ba chiar au fosfc convinse ca despre ele este vorba. Astfel, un chirurg estetician mi-a sens explicandu-mi ca e sigur ca a servit drept model celui din Fata care s-a ju cat cu

focul, care reface sanii lui Lisbeth Salander!

Mikael Blomkvist nu este Stieg Larsson. Sigur, bea ca $i el cafea, fumeaza §i munce$te enorm, dar, in linii man, asema- narile se opresc aici. In schimb, e limpede ca reprezinta mo- delul jumalistului generalist recunoscut, cum Stieg ?i-ar fi dorit sa fie, si prin intermediul caruia si-a exprimat nume- roase opinii $i proteste §i, la fel ca §i Stieg, este un justiciar neobosit.

MIltEnNIUM.SIlEGSIO

Sa fie Lisbeth Salander dublul feminin al lui Stieg? Fara indoiala, au acelea^i proaste obiceiuri alimentare, cum ar fi pizza congelata $i sandviciurile. Hacker genial, inform atician ?i investigator-minune, Lisbeth este dotata cu o memorie vizuala ce li permite sa retina cu o viteza halucinanta texte complexe precum, de exemplu, un tratat de astronomie sferica. Am mai vorbit despre memoria incredibila a lui Stieg, despre cultura sa iconoclasta $i despre setea nepoto- lita pentru subiecte cat mai variate. Anumite aspecte privind lumea hackerilor provin, de pilda, din volumul The Haker Cracfedoum al lui Bruce Sterling. Aveam insa in casa $i o gra- mada de comic boohs cu Superman ori Spiderman, supereroi cu puteri extraordinare, carora Lisbeth le-ar fi putut fi sora mai mica. Cat despre mania secretului $i a pruden^ei, era valabila

pentru Stieg, dar $i pentru majoritatea redactorilor de la Searchlight §i Expo, care trebuiau cumva sa isi apere via^a.

In Fata care s-a jucat cu/ocul, Lisbeth Salander il viziteaza la spital pe fostul ei tutore, Holger Palmgren. Cei doi joaca o partida de $ah destul de complicate, un fel de varianta a unei partide clasice a lui Lasker. Stieg $i fratele meu, Bjom, au jucat impreuna $ah mca de la prima lor intalnire, din anii 1970. Bjom are multe carp despre acest joc, printre care $i unele referitoare la partidele celebre ale lui Emanuel Lasker, faimosul matematician $i jucator de $ah german. In general, Stieg pierdea, dar, cum nu era genul care sa se dea batut, nu refuza niciodata revan$a. Cand a plecat in Africa, m 1977, a scris intr-un testament neautentificat, despre care voi vorbi ceva mai tarziu, ca, daca nu se va mai in- toarce, fratele riieu ar trebui sa mo§teneasca toate carple lui $tiinpfia>fantastice,

Mulp cred ca recunosc modelul din realitate al lui Lisbeth Salander. Unii dau asigurari ca este vorba despre o jurnalista care a fost la un moment dat in echipa de la Expo. Joakim,

EVft BitBinSSUK & I M H R W t M CDlOMgdNt

fintcle lui Stieg, pretinde ca este vorba despre fiica lui, cu i nf (' Stieg coresponda pe mail, precizand intr-un interviu i .1, a?a, ca din intamplare, mesajele au disparut de pe hard dbkul computerului feteilui...

Daca Lisbeth datoreaza cu adevarat ceva cuiva anume, id unci aceasta este Pippi $osefica (Pippi Langstrump Tn ori­ginal sau Pippi cu ?osete lungi), eroina nafionala inchipuita de 11 unanciera suedeza Astrid Lindgren. Fetifa aceasta formida- hila a facut enorm pentru egalitatea sexelor! Nu depinde de nimeni, ?tie sa se foloseasca de pistol a trecut peste ?apte miiri ?i $apte ari, Mai poate sa ridice singura un cal §i sa-I in- vinga pe cel mai putemic barbat din lume, Arthur Vanjosu’.I )ar, inainte de once, Pippi are propria sa viziune in legatura i'u binele ?i raul ?i traie?te conform principiilor personale, indiferent de ceea ce spun legea ?i adulfii. La finalul aven- I urilor, promite: „Cand o sa fiu mare, corsar ma fac“. !ntr-o seara, pe la sfar§itul anilor 1990, Stieg ?i alp jurnali?ti de la l"r s-au amuzat imaginandu-?i cine ar fi devenit cu adevarat, la maturitate, idolii copiilor din Suedia. Pippi $osefica? Poate ca Lisbeth Salander. Kalle Blomkvist, tanarul erou al trilogiei Asui detectiuilor, tot de Astrid Lindgren? Mikael Blomkvist, probabil. Cititorii trilogiei Millennium pot hotari singuri.De fapt, unica Lisbeth Salander care exista cu adevarat in Suedia are saizeci de ani ?i traie?te intr-un satuc uitat de lume. Mi-a scris ca sa-mi spuna ca s-a saturat sa o tot sune diver?i jurnali?ti $i sa o intrebe daca 1-a cunoscut pe Stieg Larsson. Jar la sfar?it, a adaugat: „Daca treci vreodata pe aici, intra sa bem o cafea ?i sa stam un pic la taclale!"

Personajele feminine din istorie care il interesau pe Stieg sunt cele care depa^esc stereotipul sexului slab ?i despre care vorbe?te in prima pagina a celui de-al treilea volum, Castelul din nori s-a s/drdmat: femeile soldat deghizate in barbafi din timpul Razboiului de Secesiune, amazoanele,

ULinniM stieg si iu

conducatoarele de armate care 13i manau popoarele la lupta, precum Boadicea, regina icenilor, cea care a statin fruntea insurecfiei contra romanilor, in Anglia... fn timpul uneia dintre numeroasele noastre vizite la Londra, facute mai ales in cei opt ani in care sora mea, Britt, a locuit acolo, Stieg m-a dus pe Westminster Bridge pentru a-mi arata statuia Boadiceei, unul dintre personajele lui favorite.

Erika Berger, redactorul-$ef de la Millennium, este un per- sonaj inventat. Sa pui o femeie intr-un asemenea post nu este insa nici un artificiu literar, nici o intamplare. Abia daca lucrurile nu ar & stat a$a m-a$ fi mirat. Erika este compe- tenta ?i i$i asuma deplin atat responsabilitatea lucrului cu colaboratorii, cat $i pe aceea legata de situafia financiara a ziarului, avand o viafa personals nu tocmai ortodoxa, cu sof $i amant, asurnandu-pi propriile dorinte, ceea ce ii cau- zeaza anumite probleme.

Pentru personajul Anita Vanger, Stieg a luat-o drept model pe sora mea, Britt. Cand scria la primul volum, chiar a intrebat-o daca, presupunand ca ar fi Anita, i-ar places sa lo- cuiasca la Guilford, in sudul Londrei, ca atunci cand imigrase din Suedia. Britt nu a fost de acord, a$a ca Anita a preferat cartierul St. Albans, situat ceva mai la nord, „intr-o casufa dintr-un $ir de cladiri destul de bine intre^inute". Pe tot par- cursul anilor petrecufi la Londra, Britt a locuit, ca §i Anita Vanger, in apartamente incalzite cu §emineuri cu gaz. $i eu,

Stieg cuno^team foarte bine genul acesta de instalatie, Imediat ce ajungeam la sora mea, ne repezeam sa aprindem focul, lini$tindu-ne cand vedeam ca termometrul trece de 15 grade, temperatura cu care, pana la urma, Britt se obi$nuise! Uneori, personaje precum Martina Karlgren sau Franck Ellis, din Castelul din nori s-a s/aramat, se refers la reviste tiintji- fi.ee specializate, precum Nature sau The New England Journal 0/Medicine, pe care le citea Britt, care lucra intr-un laborator de cercetari medicate. Fiindca sora mea ne vorbea deseori

e h e t m s m s i M M u m coldubmi

duspre diferite articole care o inspirau, Stieg ajunsese sa cu- noasca foarte bine revistele respective.

A da unor personaje numele unor oameni reali sau i liiar a imprumuta meseriile ori personaiitatea acestora <-ra pentru Stieg un semn de afecpinie $i de admirable. Nu il cuno^team personal pe boxerul Paolo Roberto, dar, in Suedia, era un star. Delincvent in tirierefe, in anii 1980, apoi I)oxer profesionist, a ajuns vedeta de cinema in 1987, Staffan i lildebrand oferindu-i primul rol in filrnul sau Stocfeholmsnatt. Astazi, Paolo Roberto este bucatar intr-o emisiune de tele- viziune in care matu?ile lui italience nu ezita sa-i smulga lingura din mana atunci cand nu amesteca a§a cum trebuie in sosul de ro$ii! Lui Stieg ii placea mai ales felul sau liber de a vorbi, ca $i faptul ca niciodata nu $tiai la ce te puteai a^tepta din partea lui. Putea fi. un macho perfect, pentru ca, in clipa imediat urmatoare, sa militeze, trup $i suflet, pentru cgalitatea sexelor! La alegerile din 2002 era mai-mai sa intre in Parlament, dar nu a reu$it sa obfina decat al doilea loc in circumscripta lui. In schimb, $i-a ca$tigat locul in Millennium.

Psihiatrul Svante Branden, cel care o ajuta pe Lisbeth Salander in al treilea volum impotriva psihiatrului Peter Teleborian, este un vechi prieten de-ai no$tri. Am povestit deja cum am subinchiriat de la el camera de student atunci cand, in 1977, am sosit la Stockholm, inainte ca Stieg sa fi gasit slujba de la po$ta $i sa vina $i el. Aidoma noua, Svante dezaproba oricare forma de servitute ori de discriminare.Ca psihiatru, decodeaza mai bine decat oricine adevaratele mobiluri ale unor acfiuni, fara a se lasa influen^at de incer- carile autorilor acestora de a-$i gasi tot felul de scuze. Stieg a tinut sa ii aduca un omagiu, facandu-1 sa apara la un mo­ment dat ca personaj al trilogiei. In schimb, dupa moartea lui Stieg $i dupa atitudinea manifestata de tatal de fratele

H M H U f f l t H .S f f i B S I E l )

acestuia fapi de mo?tenirea morala, intelectuala $i materials a tovara?ului meu de vial:a, lucrari despre care voi vorbi mai departe, Svante nu s-a mai simpt deloc onorat sa apara in Millennium. Drept pentru care a sens familiei Larsson:

Ca specialist in psihiatrie medico-legala, sigur ca imi doresc ca numele meu sa fie legat de justice p de morala. A/ost pentru mine o onoarefaptul ca Stieg a don't sa imi/oloseasca numele in cartea lul. Numai ca, dupa moartea sa, dumneauoastra, Joakim, profitap de pe unna operei lui imi/olosip numele fara a avea acordul meu. Interuenpile dumneauoastra cel pupn ciudate din presa, referitoare la Stieg ji la Eva, suntfdrd indoiald protejate de lege, dar tradeaza morala proprie unui profitor, unui expert contabil corupt. iatd de ce solicit sd imi retragep imediat numele din cartea lui Stieg $i sa imi pldtip o despagubire pentru ca ati projitat de numele ?i de statutu! meu pro/esional.

Tindnd cont ca Stieg a finut ca numele meu sa figureze in cartea lui, cererea mea este modesta. Solicit suma forfetara de 32 de coroane. In plus, mai solicit o coroam4 pe an atata vreme cat nu reupp sd ajungep la o integers cu Eva. in acest moment, suma se ridica la 36 de coroane. Putep trimite banii Tn contul meu de la Handelsbanken.

Familia Larsson a raspuns direct prin redaepa Uppdrag Gransfening (Contraanchetd), o emisiune serioasa de jumalism de investigape, care a publicat intervenpa pe site-ul sau. Ca urmare, Svante a permis redaepei sa-i publice scrisoarea pe site-ul Sveriges Televisions (STV, canalul naponal TV). In scrisoarea familiei Larsson, fratele lui Stieg se exprima ironic la adresa ajutorului psihiatrie pe care mi 1-ar putea acorda Svante. Propunea la fel de ironic ca despagubirea sa fie var- sata in beneficiul unor asemenea acte caritabile...

4 10 eurocenp.

E » E S JS in S S O # £ H M I E - F M T O M M W I M H

Anders Jakobsson este medicul care, la inceputul celui deal treilea volum, o prime?te pe Lisbeth SalanderIn camera ilc urgent,a a spitalului Sahlgrenska din Goteborg. O opereaza yl ii extrage glonpji din cap, salvandu-i astfel viat,a. Pe toata durata spitalizarii, care se intinde pe zeci zed de pagini, o iijuta, ii vorbeste, o asculta, ii aducein secret minicomputerul n;‘i 11 Palm Tungsten T3 etc. Cu Anders ne-am imprietenit inca du pe cand stateam la Umea, in anii 1970. In 2006, de Paste, nrjadar dupa moartea lui Stieg, cand familia Larsson, care ini ma mai prea considera vaduva legitima a lui Stieg, a in- ceput sa-si schimbe atitudinea, Anders s-a intalnit cu Erland intr-un minimarket din Umea $i i-a spus parerea lui sincera. Ca urmare a acestui incident, familia Larsson le-a cerut celor de la Editura Norstedts sa modifice numele de Anders Jakobsson, care a devenit astfel Anders Jonasson in Costeitii din nori s-a s/dramat! Povestea a fost confirmata de reprezen- tuntii Editurii Norstedts $i de familia Larsson in fafa came- relor de luat vederi, intr-un reportaj din primavara lui 2008, intitulat Miiioanele Millenniumului, in cadrul emisiunii Uppdrag

Gransferiing. Anders Jakobsson a trimis ulterior o scrisoare unuia dintre jurnali^ti, care poate fi citita pe site-ul STV.

■9Drag a Fredrife Quistbergh,Norstedts a conjirmat ca manuscrisu! lui Stieg Larsson a/ost

modijicat mainte de tiparire.Un aspect literar important al romanelor lui Stieg Larsson era

amestecu! de personage jictiue de persoane reale. Cu ajutorui edi­turii Norstedts, Erland gi Joafeim Larsson au intervenit Tn manuscrisu! original al lui Stieg Larsson, modificdnd numele unor persoane din uolumul al treilea al carpi.

Este uorba despre o grand uiolare a operei lui Stieg Larsson ?i a intentiilor acestuia. (,..) Mobilul apare limpede in interuiul acordat de Erland Larsson pentru Uppdrag Granskning: „Meschindrie sau razbunare, numt i-o cum urcfi, dar aja am hotarat".

w u m i . j i i s s s a

Timp de treizeci de ani, Stieg Larsson a trait alaturi de prietena sa, Eva Gabrielsson, mtr-o relate care avea toate caracteristicile unei casdtorii. in acest moment, Erland $i /oakim Larsson $i-au arogat a tat mofaenirea lui Stieg Larsson, cat $i drepturile morale asupra operei sale. Legea a fast pusd fn seruiciul unei profunde imoraiitdfi. Pentru tofi prietenii lui Stieg Larsson este de domeniul evidenfa acest comportament lipsit de etica. Indignarea iui Erland Larsson, provocata de obseruafiile mele in aceasta priuin{d, demon- streaza perfect ca subiectul este sensibil pentru el. Ceea ce este, jura mdoiala, cea mai bund dovadd cd Erland Larsson $tie clar cd e condamnabil sd o lipsejti pe Eua Gabrielsson de dreptul la mome­nt rea lasata departenerul ei de uiatd, Stieg. (...) L-am cunoscut pe Stieg pe uremea cand eram eleui de liceu la Umed. Am/ost/oarte apropiaf timp de treizeci de ani. Ast/el meat, pot ajirma cd Stieg nu arfi acceptat niciodata sd ft denatureze cineua opera ori sd o priueze pe prietena lui, Eua, de dreptul la mo$tenire. in realitate, daca ar mai Ji/ost in mo fa , Stieg arfifacut tot posibilul pentru a pune capat acestei stari a lucrurilor. Fard ureo limita.

Cu prietenie,Anders Jakobsson.

Alta eroina a panteonului nostru, al lui Stieg $i al meu, care apare in Millennium, este femela care 1-a salvat pe Joy Rahman. !n Fata care s-a jucat cu/ocul, Mikael $i inspectorul de police Jan Bublanski discuta aprins despre implicarea reala ori inventata a lui Lisbeth in asasinarea lui Dag Svensson $i a Miei Bergman. Blomkvist aminte^te despre povestea unei erori judiciare foarte cunoscute in Suedia, cea privitoare la Joy Rahman. Condamnat ?i inchis pentru uciderea unei batrane, barbatul ar fi ramas pe via(a in inchisoare daca o inva(atoare de la $coala unde invatau copiii lui nu ar fi intre- prins, timp de mai multi ani, o ancheta amanuntita. O cu- no^team fi eu, ?i Stieg $i li urmaream amandoi furia §i lupta indarjita. Eram ingro2iti de hibele justitiei suedeze, pe care

a* tmiBiiissM & tuaiHfiMttajti Emouum

i'll !e aratase, $i o admiram tot mai mult pe aceasta femeie ini iipa^anata, pe care nimic nu o facea sa renunte. A ob inut ilii’ptul de a fi refacute analizele criminalistice ?i, cu ajutorul umii avocatbun, al unui psihiatru, al preotului penitenci- iii ului ?i al unui jumalist, a adunat suficiente probe pentru i'it Rahman sa fie rejudecat, declarat nevinovat $i eliberat diipa opt ani de inchisoare. In 2003 le-a fost decernat Premiul I m-ntru democratic. Aceasta mvatatoare $i-a meritat locul cu I it isosinta in Millennium.

MILLENNIUM, S l I E G g l U

GRENADA

Primele o suta de pagini din Fata care s-ajucat cufocu! se desfa$oara in insula Grenada, unde Lisbeth se decide sa pe- ireaca o vacan^a prelungita. De ce in Grenada? Fiindca era insula noastra. E o poveste lunga...

La inceputul anilor 1980 am citit din intamplare, intr-o edipe engleza a revistei celei de-a IV-a Internationale, ni$te articole despre locuitorii insulei Grenada. Se povestea intr-o maniera amuzanta cum poporul il alungase de la putere pe dictatorul Eric Gairy $i cum acesta din urma i$i facuse tara de ras prin toata lumea, pnand discursuri in care facea trimi- tere la OZN-uri, in care credea orbe$te. Locul situat la capatul lumii ni s-a parut cu adevarat seducator, caracterizat de un soi de progres umanist, nelipsit de umor. Un amestec aiu- ritor de social-democrape $i democrape de sorginte tropdsta. Ne-am petrecut vara lui 1981 pe insula dominata de vul- canul ei adormit, cu jungla de ambele parp ale §oselelor. Am

i

K U t B U I U M . S I l E t S i n i

plecat din Luxemburg p, mai intai, am trecut prin Barbados, ca p Lisbeth, de unde am luat un avion de mici dimensiuni, Pilotul, un rasta plin de farmec, cu $uvpe lungi, a aterizat pe o pista minuscula, inghesuita intre mare p munte. Ne-am cazat la Seascape, deasupra cheiului unde acostau navele, ne-am plimbat de-a lungul plajei Marelui Golf cu nisip fin p am plonjat printre bancurile de pe$ti colorap. Numai ca nu se punea problema sa ne relaxam ca p cum am fi fost in vacan^a. Doream sa scriem despre tot ceea ce se petrecea, a$a ca, fara intarziere, ne-am intalnit cu oameni politici.La Ministerul Turismului ni s-a explicat ca era in studiu un proiect de ecoturism, cu mici hoteluri integrate peisajului p habitatului local p cu bucatarie bazata pe produsele tradipo- nale. lrni amintesc mai ales despre o discupe legata de nipe comercianp care voiau sa ridice prepirile intr-o maniera uluitoare. Ca p lor, p noua ni se parea normal, din moment ce Grenada, dupa exemplul celorlalte piri caraibiene, era obligata sa importe aproape toate produsele, de la piese de schimb pentru mapni pana la hartie igienica. Ne-a venit p o idee ingenioasa: instituirea a doua sisteme de prep dintre care unul mai ridicat. Ramanea la latitudinea turipilor p a locuitorilor mai instarip sa aleaga modalitatea p de a ajuta restul populapei p cat de domici erau sa o faca. Un concept prea pupn realist, dar care poate deveni subiect de reflecpe!

Ne-ar fi placut sa traim acolo ani de-a randul, insa a trebuit sa ne intoarcem acasa, unde, imediat ce am sosit, am luat legatura cu comitetul pentru sprijinirea Grenadei. Consulul acesteia in Suedia, Eleanor Raiper, ne-a devenit o buna prietena. Ne-am distrat mult impreuna, grenadienii sunt oameni veseli p petrecarep, care nu se pierd in cine 5tie ce teorii complicate, ca unii dintre prietenii nopri. Am creat o revista p, ca sa obpnem fonduri pentru insula, nu am mai mers din u$a in u^a, cum eram obi$nuip, ci am organizat

n» smsnssw s m m m m m touweui

ni'ibari cu intrare, unde se dansa p se serveau mancaruri din i luuibe. Un mod foarte voios de a face political

tn toamna lui 1983, Statele Unite au invadat Grenada.' t irn la vremea respective lucram §i eu, alaturi de Stieg, laI T, pentru a mai ca?tiga un ban, am aflat vestea imediat din-II o telegrama de presa. Mi-am adus pe loc aminte ca, atunci clliid sovieticii invadasera Cehoslovacia, in 1968, tatalui mini, care era jumalist, ii venise ideea de a suna la hotelu- ille din Praga. Astfel obprmse marturii de la fafa locului, iar v'iu rul sau din provincie fusese singurul din intreaga tara care |uiblicase reac^ii la cald. Mulprmita lui Eleanor, care avea o carte de telefon, am putut face, impreuna cu Stieg, acela$i lucru. TT a ajuns astfel unica agenpe de $tiri care a putut nferi interviuri din Grenada. Cand am aflat ca mai bine de zcce mii de soldap americani au debarcat in insula noastra, am inceput sa plang. Intrucatin Suedia nu mai fusese razboi de doua sute de ani, imi imaginam ca acei o suta zece mii de locuitori unmau sa fie masacrap,

Descxierea din Millennium a ascensiunii §i caderii guver- uului lui Maurice Bishop, conducatorul charismatic al mi§- carii New Jewel, este, desigur, rodul a tot ceea ce vazuseram la fai;a locului p aflaseram mai apoi. A vorbi despre Grenada insemna un fel de a-i omagia pe acei oameni care ne oferi- sera atatea ?i alaturi de care fuseseram fericip.

M E U E N N IU U .SIIE G S K V

A NAVIGA

Nu e o intamplare ca, in Millennium, totul incepe, pentru Mikael Blomkvist, pe un vapor. Ar fi p greu sa scapi de apa ?i fie mare cand traiepi intr-o t;ara ce are doua mii de kilometri de coasta maritima $i mii de insulae.

Arhipelagul Stockholmului este cel mai mare si, in fiecare an, Stieg $i cu mine plecam sa descoperim cate una dintre cele douazeci p patru de mii de insulae ale sale. In nord, unde ne-am nascut, se practica vaslitul, navigatul cu panze fiind considerat un sport pentru snobi. Inainte sa ne apucam de o modalitate de a naviga prin care riscam sa naufra- giem, sa ne inecam ori sa fim omorap de o mi?care brusca a vasului, am reu?it sa il trag dupa mine pe Stieg la un curs de formare rapida pentru sportul cu vele. Lui Stieg li placea enorm sa studieze harple, lucru invat;at in timpul stagiului militar. Eu preferam sa pn carma. Faceam cu schimbul, dar, daca se strica vremea, imi reluam postul. La inceput ne-am

uimmiM.smui

cumparat-o de ocazie pe Josephine, o ambarcapune cu motoi, de 8,50 metri, din mahon, fabricate in 1954, anul naperii lut Stieg. In schimb, cand am trecut la veliere, intotdeauna ni le-am inchiriat. Echipa noastra de doi funcpona perfect, in osmoza chiar. Odata, din cauza unui vant dezlanfuit, ghiul a cedat. Sub privirile uimite ale prietenei noastre, Eleanor, Stieg p cu mine am improvizat unul din nipe chingi militaro. p nu am avut nevoie sa schimbam vreun cuvant pentru a ne irpelege.

Pe Josephine o pneam in portul din Arsta, unde, in Barba\i care urascfemexle, Mikael se va intalni cu fosta lui sope p cu fiica lui, Pemilla, ca sa le dea cadourile de Craciun. Cum men geam des sa ne vedem ambarcapunea, pe care nu am rebote - zat-o flindca lucrul acesta aduce ghinion, piam bine locul.

Cand Lisbeth se decide sa faca o descindere in to pa la Per-Ake Sandstrom, jurnalistul veros, informator al lui Dag Svensson, va cumpara cele necesare de la Watski, de pe Erstagatan, din Stockholm. Din acelap magazin achiziponam p noi ceea ce ne trebuia pentru navigape. Imi amintesc mai ales de o ancora si de lanprl aferent, care trebuie sa fi can- tarit aproape treizeci de kilograme p pe care Ie-am tarat, prin padurea de la Arsta, pana la bordul lui Josephine.

Lisbeth il leaga pe Sandstrom cu un nod cabestan. Nod pe care p noi 1-am tot facut p desfacut seri de-a randul pentru a ne perfecpona. Cat despre micul ei binoclu Minolta cu putere de marire 8, este cel pe care il aveam intotdeauna in buzunar, pentru a putea observa reperele de navigape p a ft siguri ca suntem pe drumul cel bun.

Ne-am luptat din greu cu valurile mai sus de arhi- pelag, catre Arholma, acolo unde Blomkvist ip intalnepe vechiul prieten din §coala, care ii da ideea sa scrie despre Wennerstrom. Portul acela este cu adevarat aglomerat, dupa cum povestepe p Stieg. Trebuie sa te inghesui cat pop de mult pentru a le face loc celor intarziap. Nu am npeles

m W E S S O N SlMASIE-FAAHCQISE m u m n i

nl' Ini lata de unde o asemenea admirable ie$ita din comun I" nliu locul respectiv, care colcaie de tan^ari enormi, de ■ I'.mi ori mai mari decat cei obi$nuitf, care, serile $i nopfrile,

inpiiteaza in voie cu sangele celor care tree pe acolo.Inlamul Nils Erik Bjurman, avocatul care ajunge tutorele

|rj;:tl al lui Lisbeth dupa Holger Palmgren, are in proprietate H Hpedinta secundara la Stallarholmen. Este un loc unde ne i.| ucam deseori atunci cand, vara, exploram lacul Malar cu mnbarcalpunea noastra cu motor.

( land, in volumul al treilea, Gunnar Bjbrck, prietenul lui |i|m man ?i adjunctul brigazii pentru straini de la Sapo, in- i mica sa se ascunda, se va refugia la Landsort, intr-un vechi Iml ransformat intr-un fel de hotel cu camere de oaspep.Mai multe toamne la rand am navigat in sudul arhipela- i;nlui, catre Landsort. A trebuit sa renurparn insa de fiecare tinla §i sa neintoarcem din drum, din cauza vremii nefavo- mbile. Dupa ce luptam ceasuri in $ir cu o mare zbuctumata 1,1! cu vantul din prora, faceam cale-ntoarsa, caci prea mult nu apucaseram sa parcurgem. Necajip, sperand sa vedem mikar o data insula aceea, am inchiriat o camera la far, unde urn ?i ramas cateva zile.

In prima parte din Castelul din nori s-a sfaramat, Mikael are o relate cu Rosa Figuerola, superba inspectoare de po­lice care lucreaza la Sapo $i se ocupa de dosarul Lisbeth S a lander. O cauta la pontonul unde este ancorata ambarca- liunea cu aburi din Sandhamn, unde venea sa se odihneasca la mica lui cabana din lemn. In aceea^i seara au cinat doar ei, in aer liber. In timp ce ii pune intrebari despre adeva- rata lui legatura cu Lisbeth, Rosa se uita lung dupa un velier Amigo 23 care se intoarce in port cu toate luminile aprinse $i cu motorul torcand.

Fiindca intr-o toamna, cand chiriile scazusera insa din- tr-odata, vremea se inrautatise, am optat pentru un mic vas cu panze, al carui interior de lemn scump era pur §i simplu

mnmiuiismtsiHi

sublim. Era foarte stabil $i, bind greu ?i lent, suporta bine vantul din pupa, care ne-a urmarit timp de mai multe zile. Tineam carma bombanind: de ce dracu' am inchiriat tocmai cada asta de baie care parca trage tot timpul ancora dupa ea?! $i asta pana in ziua cand, brusc, vantul ?i-a schimbat complet direcpa. Spre marea noastra surpriza, Amigo 23 a suferit o transformare miraculoasa. S-a trezit la via^a, s-a indreptat umflandu-?i pieptul $i, curajos, s-a apucat sa taie apa. Era atat de agil meat, lucru remarcabil, nici macar o picatura de apa nu ne-a stropit. O adevarata fericire! Nu incetam sa-i mangai lemnul, mulpimindu-i $i incurajandu-1. Era oricum in elementul lui $i nici ca avea nevoie de noi. Uscad $i uimip, am alunecat cat ai clipi pana la extremitatea nordica a insulei. Eram fermeca^i de acel Amigo 23 care, in- tr-adevar, i?i merita numele.

De aceea a §i pnut Stieg sa aminteasca de micul vas care ne-a daruit acea clipa surprinzatoare $i magica.

fWCMBIHSSM & IIMIHWWOISE C01QMUNI

DECEPTII $1AFACERIDUBIOASE IN IMOBILIARE

Criza bancara ?i imobiliara descrisa de Mikael Blomkvist $i de Robert Lindberg la inceputul volumului Bdrbafi care urdsc femei!e a fost o realitate a anilor 1990, pe care, din pacate, Stieg $i cu mine am cunoscut-o foarte bine.

Criza aceea, care afectase toate $arile industrializate, a fost inca $i mai severa in Suedia. Dupa un atac speculativ asupra coroanei, Banca Suediei a devalorizat moneda nafio- nala, ceea ce nu a echilibrat gradul de indatorare al bancilor, aflate $i a$a in mare dificultate.

Cresterea vertiginoasa a dobanzilor, noile impozite si diminuarea subvenfiilor in construe^ au dus la prabu$irea sectorului imobiliar. Multe firme au trebuit sa dea afara o mare parte dintre angajafi. Am ramas fara.slujba mea de ar- hitect si, pentru noi, a inceput o perioada foarte dura.

!n toamna lui 1992, poveste?te Blomkvist, „facusem un imprumut cu dobanda variabila pentru apartament

MitifiMunEGsini

cand, In octombrie, dobanda de referin^a a Bancii Suediei a crescut cu cinci sute la suta. A trebuit sa due in carca o do­banda de nouasprezece la suta timp de un an Intreg!" Exact asta se intamplase $i Suediei, $i noua. Din fericire, salariul compensatoriu primit la intrarea in $omaj a acoperit in buna parte cele 100 000 de coroane suplimentare (10 500 de euro) pe care le-am avut de platit in timpul acelui an infi- orator. Fara acei bani, ne-am fi pierdut casa. Cumparat cu doi ani inainte intr-un vechi cartier muncitoresc din vestul Stockholrnului, apartamentul de cincizeci $i §ase de metri patrap, situat la ultimul nivel al unui imobil fara ascensor, in care loeuiese §i acum, era primul pe care il aleseseram.

Abia in 1996, Guvernul suedez a inceput sa se nelini$- teasca din cauza unei situa(ii mai mult decat grave: practic, din 1992, cu exceppa catorva apartamente in coproprietate, extrem de scumpe, nu se mai construisera locuin(e. In acel moment, Parlamentul a Inceput un studiu amplu privind elaborarea de proiecte rapide §i nu prea costisitoare, cau- tand solupi globale pentru a face sectorul constracpilor, in ansamblul sau, mai productiv $i mai ieftin. Am aplicat pentru un post in echipa din cadrul comisiei pentru stabi- lirea costurilor $i am fost acceptata. Astfel, Intre 1997 $i 2000 am muncit zi $i noapte pentru a gasi raspunsuri la intrebari care, pentru mine, erau deosebit de importante §i la care, oricum, lucram personal de multa vreme. Or, de acum eram platita tocmai pentru asta! tl prinsesem pe Dumnezeu de un picior. Cercetarea a avut rezultat cantitatea monstruoasa de mai bine de doua mii patru sute de pagini, despre care se vorbe§te pe larg de-a lungul ultimului volum din Millennium. Intrucat Stieg nu avea timp sa citeasca singur totul, timp de trei ani i-am povestit zi de zi despre ce era vorba. Unele de- talii erau hazlii $i eloevente.

m G M M tS E D N t M M U H l M C f l l S E W H O M JN I

„Vrei sa fad un articol despre scaunele de dosed!", ex- clama, astfel, Malou Eriksson, re da c to rul - §ef i nte rim ar de la Millennium, in Castelul din non s-a sfdramat, nevenindu-i sa creada ca Henry Cortez, spedalist in investigafii, intenfio- neaza sa scrie in gazeta lor atat de serioasa despre un subject atat de superficial. $i totu$i! Cartelurile din eonstrucfii nu nveau nidun scrupul cand era vorba sa supraestimeze cos- t urile respectivului mobilier de toaleta, pe care il produceau in fan din Asia, precum Thailanda. Descrierea ironica pe care Stieg o face costurilor modului stabilite i-a amuzat mult pe colegii mei din comisie - au recunoscut deseori m carte deta- liile cercetarilor noastre.

!n anu! 2000, am fost scandalizafi sa aflam ca, de ani buni, cartelul asfaltatorilor Incasa sume exorbitante pentru operafiuni banale de mtrefinere a $oselelor din intreaga fara. Mai rau, Administrafia Nafionala a Drumurilor era ea im­plicate in afacere, ceea ce 1-a facut pe ministrul de atunci al Industrie! sa afirme ca „situafia este ru$inoasa“! Stieg si cu mine am reaefionat scriind impreuna un text pe care nu 1-a semnat decat el, fiindca aveam intotdeauna grija ca numele noastre sa nu apara alaturate. Articolul se intitula E rufinos?£ o crimd! si a aparut in edifia de seara a ziarului Aftonbladet. Repercusiunile au fost importante. Astfel, o municipalitate a cerut ferm mapoierea banilor contribuabililor. in consecinfa, prefurile in acest sector al constmctiilor au scazut cu mai bine de 25%, rezultat care ne-a incurajat sa continuam sa lucram impreuna la respectivul dosar.

wfiwH.sncsmi

AVENTURA PUBIICARII

In ziua aceea din toamna lui 2003 imi amintesc ca, Intor- candu-ma acasa, am exclamat:

— N uecu putin^a!Tocmai recuperasem de la oftciul postal pachetul maro

care conpnea manuscrisul primului vokim din Millennium, pe care Stieg il expediase in vara Editurii Piratfdrlaget.

— Nici macar nu s-au dus sa II ridice! am adaugat.Stieg s-a mirat:— Totu$i, cand le-am telefonat, ei mi-au cerut sa li-1

trimit.— Lucrurile nu trebuie lasate a$a! Mai suna-i o data si

spune-Ie ca o sa le due personal pachetul la sediu.Peste cateva zile, am plecat pe ploaie In vechiul cartier

Gamla Stan, cu manuscrisul protejat de acela$i ambalaj maro. Ditamai caramida, In sensul propriu al cuvantului. $i ?tiu despre ce vorbesc! Uneori seara, cand, complet epuizata

U L I i m i W .S T l E f i S I H I

de activitatea de peste zi, Ti citeam dintr-o rasuflare ultima versiune, intinsa in pat $i cu stiloul in mana, mi se mai in- tampla sa a^ipesc si sa-mi cada peste nas!...

O blonda placuta a preluat pachetul, a?a ca i-am putut confirma lui Stieg ca manuscrisul se afla, de acum, pe biroul cuiva.

$i din nou nu am mai primit nicio veste. Au trecut mai multe saptamani pana cand Stieg s-a hotarat sa mai dea un telefon. I s-a explicat astfel ca Piratforlaget nu era interesata de manuscris.

— Cu atat mai rau pentru ei, i-am zis. Cartea ta este extraordinary si tot va fi publicata intr-o buna zi. Cum in$ii a$tia par a nu $ti pe unde e posta, o sa raa due imediat sa recuperez manuscrisul!

!n aceea^i seara, cu pu in inainte de miezul noptii ?i de obi$nuitul „e cineva pe-aici?" al lui Stieg, am mai aruncat o privire asupra carpi. Arata impecabil. Chiar impecabil! Nicio cuta, niciun coll; de pagina indoit, nicio urma de deget pe vreo fila... Evident, nu o deschisese nimeni. Stieg a oftat.

— Nu mai in^eleg nimic.Apoi:— Ma doare-n cot! Hai s-o lasam balta... Nu vrei ni$te

cafea? E gata!Dupa dispa rip a lui Stieg §i succesul carpi, m-a sunat o

femeie de la Piratforlaget, constemata. Ea era aceea care primise manuscrisul. Mi-a explicat ca, din lipsa de personal, numeroase manuscrise erau sistematic date la o parte fara a mai fi citite.

Manuscrisul primului volum din Millennium a ramas un- deva pe condor. Robert Aschberg, secretarul de redactrie al revistei Expo, a depus un alt exemplar la Editura Norstedts. Numai ca pentru Stieg, tot mai sensibil la nedreptate §i care incepuse alaturi de Cecilia Englund lucrul la antologia

E V M H S S D I & M M l M M n S E C O L M IB M I

despre crimele de onoare, aveau loc evenimente mult mai importante. Am dat in ultima vreme de o scrisoare adresata lui Stieg, din martie 2004, in care Editura Hjalmarsson &1 ioglund accepta publicarea primului volum din Millennium cu condipa, se spunea, de a lucra serios asupra scriiturii!Stieg nu a dat niciun raspuns. Cu atat mai mult cu cat, in primavara aceluiap an, cei de la Norstedts acceptasera sa publice cartea a?a cum fusese scrisa. Imi aduc aminte ca am anun(at evenimentul prin e-mail uneia dintre cunostin^ele noastre, spunandu-i: „Suna-l pe Stieg p felicita-1: plutepe de fericire p o merita din plin!"

Incepand din aprilie, obpnusem o slujba noua la Falun, in centrul Suediei, la doua sute cincizeci de kilometri de Stockholm. Dupa mulp ani de studiere a mijloacelor de in­troduces a unor practici mai ecologice p mai eficiente in construcpi, aveam acum $ansa de a trece la fapte. La Falun, capitala regiunii Dalecarlia, lucram direct cu nipe firme lo­cale de construcpi p, in consecintp, lipseam din Stockholm patru zile pe saptamana. Intr-un weekend, Stieg m-a anun^at ca semnase un contract pentru primele trei volume din Millennium, in valoare de 591 000 de coroane (circa 64 000 de euro), intr-o scrisoare de confirms re, cei de la Norstedts ii explicau ca, dupa cum faceau mulp autori, avea posibilitatea de a crea o societate in contul careia sa ii fie operate plap parpale. I se mai propunea, daca dorea, ca un administrator de la Norstedts sa il informeze asupra avantajelor p incon- venientelor specifice diferitelor tipuri de astfel de societap. Atras de aceasta idee, Stieg mi-a spus ca Editura Norstedts il poate ajuta sa irifiirpeze o societate la care sa fiu cofon- datoare. Imi inchipui ca acesta a p fost motivul pentru care cele 591 000 de coroane nu i-au fost achitate pe loc, a$a cum se face in mod obpnuit. Din punctul meu de vedere, piind cat putea fi de cu capul in non, mi-am spus ca nu era o in- tamplare faptul ca editura se oferea sa ajute autorii, care,

U tU E H N IU M . STIES $ 1 EU

probabil, top semanau cu Stieg. Sa fi tnteles el grepit ceea co 1 se spusese la Norstedts? Sa fi fost vorba doar despre un sfat, nu despre infiin^area pe loc a respective! societal? In once caz, din acel moment, pentru noi doi, tot ceea ce obpneam In afara salariului — din articole, referate, drepturile de autor pentru cartea mea despre Hallman etc. — urma sa fie varsal direct in contul acelei societap. Astfel nu mai era nevoie, mi-a explicat Stieg, sa facem tot felul de hartii, ca de pilda testamentele, fiindca eram proprietari cu drepturi egale, iar in statutul societa l aceleia sa se stipuleze ca, in cazul de- cesului unuia dintre noi, celalalt va deveni posesorul intregii sume.

Mai tarziu am verificat aceste informapi privind regie- mentarea succesiunii, care s-au dovedit exacte, or, cum Stieg nu se pricepea la acest domeniu, inseamna ca i le fumizase un jurist.

Din cand in cand il intrebam cum mergea cu constituirea societapi, iar el imi raspundea ca actele sunt in curs de re- dactare, nefiind nimic urgent.

Odata ce Stieg a capatat certitudinea ca urma sa fie pu- blicat, a inceput pentru noi una dintre cele mai frumoase pe- rioade, care se numara printre cele mai incantatoare amintiri din viata mea.

Cand m-am intors la Stockholm, intr-o joi seara, Stieg era acasa pi pregatise cina, ceva simplu, dar gatit, nipte cotlete pi fasole verde. Detaliul poate parea nesemnificativ, numai ca nu este apa. In sfarpit, Stieg acorda prioritate viepi noastre de cuplu. $i ipi modifica pi obiceiurile alimentare. Gata cu junk foodul, cu sandviciurile pi cu pizza. Era pentru prima data cand avea grija pi de el insupi. Cumparase chiar pi suplimente cu Omega 3! Incepeam sa il regasesc pe barbatul pe care il cunoscusem la optsprezece ani. Dupa top anii de criza, dupa incetarea serviciului la agenda TT, dupa infiin^area, dar pi dificila administrate a revistei Expo, din cauza lipsei de sus-

SVA G J M I S S D N S K I R l W R A N I W f C 0 U W 9 M I

jIiih'o financiara, in sfar^it era linistit. Carple urmau sa ii fie inililicate, iar Stieg avea sa fie recunoscut la adevarata lui vnloare. Putea ?i el sa-$i mai traga sufletul.

Nu ne despar^iseram niciodata cu adevarat in cei treizeci 7I floi de ani care se scursesera §i, dupa fiecare saptamana in rare eram departe unul de celalalt, era 0 adevarata bucurie ufi fim din nou impreuna. anun^ase prietenii: „Acum, in wrekenduri vreau sa stau cu Eva“. Faptul ca ma trecuse ina- in tea revistei Expo a fost o revolupe absoluta!

Intotdeauna ne-am distrat, chiar si in anii aceia groaznici, dar in perioada despre care vorbesc era cu adevarat vesel si profund fericit.

$i ne faceam tot felul de planuri.Se hotarase sa renunte la postul de redactor-$ef de la

Expo, iar revistei sa nu ii mai dedice decat 0 parte din timpul sau. Cat despre mine, imediat ce contractul de la Falun avea sa se incheie, trebuia sa imi iau o slujba cu jumatate de norma, in a$a fel incat sa putem lucra impreuna, Imbinand cuno=,tinfele mele cu talentul lui de scriitor pentru a pu- blica si alte card. Doream sa ne indreptam catre un subiect Inca neexplorat; sectorul construcpilor. $i nu ar fi fost vorba despre un articol despre asfaltatori!

Ne spuneam ca Millennium ar putea fi un succes in ^arile scandinave §i, poate, §i in Gennania, Din punctul nostru de vedere, 0 asemenea notorietate ar fi pututinsemna un mijloc de pro tec pe in sine pentru Stieg ?i, astfel, asta ne-ar fi permis sa aparem impreuna in public. Mai mult, cu banii ca^tigap am fi intarit sistemul de securitate al apartamentului.

Prin urmare, Stieg decisese ca, din acel moment, prio- ritate avea viat,a noastra de cuplu. De asemenea, conform planurilor lui, banii de pe primele trei volume din Millennium urmau sa ne ridice stilul de trai in primul rand, cu aju- torul lor, aveam sa ne putem ahita cele 440 000 de coroane (46 000 de euro), cat mai ramasesera din creditul pentru

K IL M M S T IS B S it il

apartament. Apoi, hotaraseram impreuna ca banii de pe al patrulea volum sa ii donam pentru Expo, in a$a fel meat sa nu mai trebuiasca sa alergam dupa finanpiri ?i sa asiguram continuitatea aparipei. Ca^tigurile din cel de-al cincilea urmau sa fie folosite pentru infiintarea unui adapost pentru femeile victime ale violentei. Cat despre banii de pe celelalto carp, mai aveam timp sa ne gandim la ei.

Stieg era obosit, ceea ce nu era de mirare: In afara de faptul ca incheiase primul volum din Millennium pentru Norstedts, continuase lucrul la Expo, dar si seria de con­fe r e e . Astfel, in iunie se dusese la Paris intr-o delegate suedeza mandatata de Ministerul Justice! sa participe la o reuniune organizata de OSCE cu tema: ura fat;a de internet. Cel mai mare vis al nostru, despre care am mai vorbit, era sa avem o cabana pe o insula. Ar fi fost „cabanu^a noastra pentru sens", cum o botezaseram, unde ne-am fi retras cu re- gularitate pentru a lucra. Grape publicarii trilogiei Millennium, visul in sfar$it putea deveni realitate. Pentru noi, aceasta ar fi fost mai mult decat un simplu loc, ar fi insemnat msu?i simbolul unei vied noi. Criteriile de alegere erau simple. Stieg i§i dorea sa aiba cafeaua $i ziarele langa el. Eu, sa fie o casa u^or de intrepnut si salubra. Cerinfa comuna se limita la doua canapele. De ce? Fiindca, acasa, batalia pentru singura canapea din living lua proporpi de tot bazul. Sigur ca ne puteam intinde pe ea fiecare cu capul la picioarele celuilalt, msa, imediat ce unul dintre noi se ridica, celalalt se intindea pe toata canapeaua ori, $i mai rau, fura locul de la perete. tn afara acestui detaliu de cea mai mare important,a, ne doream o cabana gri, nu ro?ie, cum se vopsesc de obicei in Suedia, cu un acopens inclinat, acoperit de o planta din familia Crassulaceae, iarba de soldina, care are si flori, dar, mai ales, niste frunze foarte groase, ce izoleaza si impotriva frigului si a caldurii. Irr.i mai doream sa utilizam noi tehnici de con- struepe, precum pardoseala din cauciuc compact, un extrem

I *d MBilltlSSSN 8 MAM ISHClIISf C O M E M

i|i' bn n izolator. Saptamani de-a randul ne-am mchipuit imipectivul paradis, desenandu-1 fiecare separat, pentru a ne • <mtpara proiectele in weekenduri. in acela?i timp, cautam yl li'ienul propice. Toamna, am executat pe computer schi^a ini.ila a cabanei $i, in octombrie, am trimis-o unei uzine spe- rlnlizate in case ecologice pentru a otyine un deviz estimativ. l(i‘U$isem sa gasesc locul pentru cele doua faimoase cana- |K'le, ba chiar 51 un colf,i$or pentru musafiri.

Ultima vara cu Stieg a fost cu totul altfel decat celelalte.Ini rucat aveam timp, ni s-a parut important sa ne vizitam K»(i prietenii. Dupa moartea lui Stieg, $i eu, 51 ace^tia ne-am luicurat ca nu am amanat planul cu un an. Transformata intr o adevarata agent(ie de voiaj ambulanta, m-am ocupat ile itinerar, de transport $i de cazare. A venit cu noi in Scania, la Goteborg $i in insulele Koster §i sora mea, Britt, in cursul ncelei calatorii mi-am dat seama cat de obosit era Stieg. De pilda, atunci cand Britt cu mine plecam la plimbare, el prefera sa ramana la hotel $i sa citeasca ziarele. Nu era insa nimic alarmant. La aniversarea implinirii a cincizeci de ani, de la jumatatea lui august, sora mea a dorit sa ii daruiasca lui Stieg un examen medical complet. Numai ca, nefiind genul de oameni care se due la doctor fara sa fie bolnavi, fra- tele meu, sora mea $i cu mine ne-am hotarat, pana la urma, pentru un DVD-player. Peste doua luni aveam sa regretam amamic...

in vara aceea, Stieg cu mine ne incheiaseram obisnuitui periplu intr-o cabana din arhipelagul Stockholmului.

Pe la sfar^itul lui august, intr-o seara cand stateam inghesuifi pe canapea, m-a intrebat timid, de parca s-ar fi temut de un refuz: „Ce-ar fi daca acum ne-am casatori?" M-am aratat incantata, dar §i pupn jenata din cauza sur- prizei. Am planuit ca, in toamna, cand urma sa dam o mare petrecere cu ocazia celor cincizeci de ani pe care aveam sa-i impiinim fiecare, sa le dezvaluim prietenilor no$tri ca,

M lltE N N IIIU .ST IE G $1 Ell

in realitate, era vorba despre sarbatorirea casatoriei. De la calatoria la Lisabona, in 2001, pastram pentru aceasta ocazie o sticla de porto „Quinta do noval 1976“. Doar ca nu ne-a mai ramas timp nici pentru casatorie, nici pentru petre- cere... Sticla se poate regasiin noul apartament al lui Lisbeth Salander, din cel de-al doilea volum din Millennium. Acum este la mine in bucatarie. $i nu o voi deschide niciodata.

In ultima noastra vara, marea ne-a insotit peste tot. Orizonturile ei mereu reinnoite ni se pareau simbolul tuturor schimbarilor §i al viepi noastre viitoare. Pentru ca, da, in- tr-adevar, viat,a mi s-a schimbat. Din pacate...

E W S JlB B IU S S O N S I M IE -F M K C O IS E W O M B M I

NOIEMBRIE 2004

I uni, 8 noiembrie

$i In ziua aceea, ca de fiecare data, Stieg era In Intar- ziere. Spre pranz, ie$ise sa i§i ia micul dejun intr-o cafenea, conform obiceiului, inainte de a se duce la Expo. L-am sarutat §i mi-am luat ramas-bun de la el. Era intr-o forma excelenta. Pe la 19:45, cand ma pregateam sa parasesc Stockholmul, i-am telefonat din gara pentru a-1 saluta ina­inte de plecarea trenului. Se simfea foarte bine. Peste trei ceasuri, ajungeam la Falun. Era iama, noaptea deosebit de intunecoasa,.iar eu trebuia sa tree pe ni$te stradute prost luminate. Aveam ca intotdeauna la mine spray-ul parali- zant. Imediat ce am ajuns, l-am sunat pe Stieg ca sa ii spun ca totul e in ordine. Era un ritual al nostru care il lini$tea. Nu a avut nimic special sa imi spuna. „Te sarut. Noapte buna."

uumuituisifti

M arp, 9 noiembricDupa ce am mancat, m-a sunat un jumalist de la Expo,

Mikael Ekman, care m-a anuntat ca lui Stieg i se facuse rau p ma sfatuia, pentru detalii, sa il sun la ziar pe Richard, se­cretarial de redacpe. Acesta mi-a explicat ca Stieg fusese luat cu ambulan^a, insopt de Per, prietenul nostru de aproape treizeci de ani. L-am sunat imediat pe Per, care mi-a spus ca este vorba de ceva foarte grav. „Ce pot sa fac?“, l-am intrebat. „Sa vii cat mai repede!“

Am plecat imediat de la serviciu, am fugit la gara p am luat primul tren. Cum nu era direct, l-am mai sunat o data pe Per de la Gavle. Avea o voce ciudata: „Eva, trebuie sa te grabepi". Atunci l-am sunat pe Erland, tatal lui Stieg, la Umea. Gun, prietena lui, mi-a spus ca era la biblioteca pentru nipe cercetari genealogice. I-am comunicat ca Stieg fusese intemat In spital, ca nu piam despre ce era vorba, dar ca se parea ca, oricum, era ceva grav p consideram ca Erland ar trebui sa vina la Stockholm.

Pe la ppte seara, Per ma apepta la intrarea spitalului St. Goran. Mai erau cinci sau ?ase persoane cu el, printre care p Svante, prietenul nostru psihiatru. M-au privit top in tacere. Am acceptat cafeaua oferita de o infirmiera p m-am dus sa ma vad cu medicul care dorea sa imi vorbeasca. $i am auzit aceste cuvinte: „Din pacate, trebuie sa va anun£ ca sopil dumneavoastra a decedat". Dupa care mi-a comunicat ca Stieg sosise Intr-o stare extrem de grava, ca fusese dus imediat la radiologie, dar era dificil sa fie analizate clipele atat de repede, a p ca specialistul 1-a dus in sala de operapi pentru un examen mai aprofundat. A fost momentul In care Stieg p-a pierdut cunopupa. Cateva clipe mai tarziu, inima a Incetat sa ii mai bata. Timp de patruzeci de minute, echipa medicala a incercat sa il resusciteze, tnsa fara vreun rezultat.

La ora 16:22 a fost declarat mort.

EYfl G m iE U S O N » W M 1W B M C 1 ISE ( 01D M B H I

Plecase dintre noi chiar inainte ca eu sa ma fi urcat in lion. Cand m-am intorsin sala de a^teptare, nu se mai auzea niciun sunet. I-am privit pe top: „Ultima data cand am vorbit la lelefon ?tiap ca murise?" Au dat din cap. Medicul ii sfa- l uise sa nu imi spuna nimic. Am fost intrebata daca doream ini il vad. Eram atat de pierduta, incat, in mod straniu, m-am intrebat: „Chiar trebuie s-o fac?“ Pe urma mi-am zis ca da, altfel nu m-a? fi putut convinge ca s-a intamplat intr-adevar :15a ceva. Imi doream ca Erland, tatal lui, sa fie cu mine. Am sunat-o inca 0 data pe Gun, care m-a intrebat vesela: „Ei, cum ii merge lui Stieg?" „A murit'*, i-am raspuns cu voce grava. Gun mi-a spus ca Erland plecase spre Stockholm cu avionul. M-am dus la intrarea principals ca sa-1 a$tept. M-am invartit neincetat intre hoi §i curtea spitalului, fumand aproape un pachet de pgari. Sosea tot mai multa lume de la Expo. Unii i$i faceau aparipa din intuneric, ramanand afara, cu ochiiin lacrimi $i complet dezonentap. Alpi soseau cu taxiurile din care sareau pur ?i simplu. Top se imbrap^au, se sarutau, plangeau... Top, in afara de mine, care ramasesem impietrita. Cei de langa mine erau daramap, inlemnip, pierdup... Iar eu stateam pur $i simplu acolo, fumam si nu intelegearn nimic. !nsa, vazand adunarea aceea de oameni disperap, imi spuneam ca Stieg avusese ni$te prieteni adeva- rap, minunap la Expo.

Apoi mi-am sunat sora, fratele si pe buna noastra prie- tena Eleanor.

Cand a sosit Erland, m-am dus inaintea lui $i 1-am luat in bra^e. „Cum se smite?", m-a intrebat. L-am anun^at ca Stieg ne parasise, ca, daca dorea, putea sa il vada §i ca 11 a$teptasem ca sa intram impreuna. „Cand esti gata, putem merge", am adaugat. Am mai stat pe loc un moment, inainte de a ne hotari. Infirmiera m-a intrebat daca voiam sa vina cu noi. Am confirmat. Nimeni nu $tia cum aveam sa reacp- onez $i prevazusera intemarea mea la psihiatrie daca a? fi

MiLmtniuu.sTiEESiiu

lepnat. Am intrat impreuna cu Erland. Infirmiera ramasesc discret la u$a. M-am a$ezat langa Stieg p 1-am luat de manli, Parea linptit. Chiar nu dormea? Fiindca a$a parea. Tinandu-1 mana, 1-am mangaiat pe brap Jubitule?" Inghe^asem cat apeptasem afara. El era cald, Inca. I-am spus: „Uite ce ne- bunie, tot mai pop sa ma incalzepu". Erland se a?ezase de cealalta parte, insa nu il mai vedeam. Dupa o clipa, a iept.La fel p infirmiera. II mangaiam pe Stieg pe par, pe frunte, pe obraji... exact ca atunci cand trebuia sa il trezesc, iar el dormea adanc. Pe masura ce se racea, eu ma incalzeam.Tot nu npelegeam ce se intamplase. Mi se parea ca urma sa deschida un ochi p sa inceapa sa fluiere ironic, cum ii era obiceiul. fmi amintesc ca am $optit: Jubitule, dragostea mea, ip mulpimesc pentru via£a pe care mi-ai oferit-o, ip mulpr- mesc pentru tot ce ai facut". §i continuam sa il sarut pe buze p sa ii mangai parul. De acum era inghe^at. Golita de tot p de toate, m-am ridicat p; inainte de a iep, 1-am mai privit o data. Dormea. Era ceva de neinteles.

Prietenii nopri mi-au povestit mai tarziu ce se intamplase cu adevarat in diminea^a aceea. Cand Stieg ajunsese in fafa cladirii in care se afla redacpa de la Expo, unde avea, la ora 14:00, intalnire cu Jim, un alt prieten pe care 11 cunoscuseram in Grenada, in 1984, deja se clatina pe picioare. Acesta, va- zand ca nu se simte bine, i-a propus sa il duca imediat la spital. Stieg il refuzase fiindca, mai intai, pnea sa intre pana in redacpe. Cum ascensorul era defect, urcasera pe jos cele $apte etaje. Cand ajunsesera sus, Stieg s-a lasat sa cada pe un scaun. Contabila ziarului, Monika, p Per au observat ca i scurgea sudoarea pe obraji p ca respira cu greutate, iar el le-a marturisit ca il durea burta. O ambulanja 1-a luat ime­diat p 1-a dus la spitalul din apropiere; Per il i'nsopa. Monika i-a urmat, ducand haina p geanta lui Stieg, in care era lap- topul de la Expo,

mcMmssmum-immi mmmi

Peste cateva saptamani, cand m-am dus sa vorbesc cu medicul si cu infirmiera, am aflat ca echipa care il preluase Insese foarte impresionata de moartea lui. Rareori vazusera pc cineva sa dispara atat de repede, meat nici macar Sofia sa mi rnai apuce sa ajunga la timp. Dar nici a tafia oameni ve- nind atat de repede sa vada ce se intampla cu el. Infirmiera ini-a descris ultimele clipe ale lui Stieg. Cu pufin inainte de ,i ajunge la spital, i$i venise in simfiri atat cat sa le spuna: J.uafi legatura cu Eva Gabrielsson", adaugand $i numarul meu de mobil. Dupa care $i-a pierdut iara§i cuno?tinfa. l'entru totdeauna.

In seara aceea, Eleanor ne-a dus acasa pe mine $i pe Erland. Totul era straniu. Din micul dejun al lui Stieg mai i amasese jumatate: un hotdog r?i o ciocolata la pahar, cum- parate de la chio^cul de ziare, Erland nu voia sa se culce, repetand ca a§a ceva nu este normal, ca nu copiii ar trebui sa se duca inaintea parinfilor. Mai spunea ca trebuia intocmit ferparul, intrebandu-se cine avea sa vina la inmormantare si ce ziare sa se refere la disparifia lui Stieg. $i el era in stare de $oc. Era insuportabil. Din fericire, m-a sunat Eleanor $i mi-a propus sa vina sa doarma la noi. Am acceptat recunoscatoare. Erland s-a instalat in biroul lui Stieg, Eleanor pe canapeaua din living, iar eu m-am dus in dormitor. Patul nu fusese facut.

La §apte dimineafa a aparut sora mea, Britt, cu primul tren de la Goteborg. Erland se invartea necontenit prin living, repetand confinutul ferparului. Schimba de fiecare data versiunea $i ne tot cerea parerea. Eu eram inca inmarmurita, pastram tacerea, cu privirea in gol, gata sa explodez, Britt a infeles ca Erland trebuia luat de langa mine, a$a ca s-au dus impreuna la sediul ziarului Expo, luand $i geanta lui Stieg cu laptopul, pe care o adusesem cu mine de la spital. Confinea agenda de care redactorii aveau nevoie pentru ?edinfa de redaefie.

H S J M IlM .S f f iE S IE U

Intreaga dupa-amiaza am primit telefoane ?i au venit multi oameni cu flori. Casa se umpluse de buchete telefoa- nele sunau incontinuu. Parca eram la cimitir, iar de la mi- rosul atator flori simtjeai ca te ia amefeala. Prietenii se adu- nasera in jurul mesei celei mari din living. Cafeaua, fructele $i prajiturile treceau din mana in mana. Din cand in cand, cineva reu$ea sa ma faca sa iau o inghiptura, fiindca, altfel, eram ca un automat.

Prietenii mi se adresau cu blandete, vorbindu-mi in §oapta. Erau langa mine $i le eram recunoscatoare. 0 apro- piata, sosita cu o curie cu provizii, mi s-a prabu$it in bra^e. Dar a ?i spus cuvintele cele mai rationale: „Din fericire, a murit a?a, nu asasinat, cum ip era atat de frica sa nu se in- tample. Imagineaza-ti cum ar fi fost sa mai trebuiasca $i sa ura$ti pe cineva toata viafa!" Cat era de adevarat!

Cand Erland s-a intors, impreuna cu Britt, a fost uimit sa vada cata lume se stransese. Nu cuno?tea pe nimeni ?i a ramas retras. Seara s-a intors la Umea. Joakim, fratele lui Stieg, nici nu m-a sunat.

Cu o seara inainte, cand il a^teptam pe Erland in fata spitalului, unde se adunasera redactorii de la Expo, 1-am auzit pe Richard zicand: „De-acum, s-a dus totul pe apa sambetei. Expo e terminata!" Expo, terminata? Asadar, Stieg s-a batut toti anii ace$tia pentru nimic? Nu se putea ca Expo sa dispara chiar a?a. Era peste poate. Eram naucita $i disperata. Cum Richard era succesorul lui Stieg, daca el se declara invins, atunci intr-adevar totul se incheia. I-am telefonat lui Mikael Ekman, unul dintre stalpii publicafiei si prieten cu noi;

— Richard se da batut. Nu e posibil a?a ceva. Expo nu trebuie inchis. Daca se intampla asta, inseamna ca Stieg s-a spetit degeaba. Trebuie sa faci ceva!

— Maine sunt acolo.

m uimmium-mmiti carnm

$i astfel, in dupa-amiaza zilei de 10 noiembrie, activitatea In Expo a demarat din nou, dupa o §edin£a istorica. Au fost de fata, sosip din proprie inipativa, top cei care colaborasera cu ziarul, fie numai o data. Era atata lume, meat scaunele ne dovedeau a fi insuficiente. Oamenii stateau in picioare, uprljinip de perep. Mikael a condus $edinfra stand $i el tot in picioare. A comunicat toate informapile din agenda lui Stieg: zilele de sedinfa :p datele pana la care trebuiau trimise articolele. Monika se a^ezase pe un scaun, alaturi de el, cu o eutie de batiste de hartie pe genunchi, din care ii intindea cate una, fiindca lacrimile i se scurgeau mcontinim pe obraji. Pe urma, fiecare si-a gasit cate un colp^or de birou la care sa se a$eze. Unii plangeau, dar top au trecut la treaba.

Seara, Mikael a venit la noi acasa, spunandu-ne doar; „Totul a mers cum trebuie". Am baut vin si whisky pana la trei ?i jumatate dimineata. Nu reu^eam sa vorbim despre moartea lui Stieg, insa, mulfumita alcoolului, tot am mai schimbat cateva cuvinte. Ma lini^tise totu$i faptul ca se con- tinua activitatea la Expo. In afara de asta, nu simteam nimic.

!n Suedia, ritualul inmormantarii pne mai multe sapta- mani de la data decesului. Pentru a lui Stieg a trebuit sa a$~ teptam inca ?i mai mult, fiindca erau oameni care doreau sa participe venind din toate colfurile lumii: Anglia, Germania, Statele Unite... Am ales ziua de 10 decembrie, data Tnmanarii Premiilor Nobel. Astfel, ceremonia putea fi suficient de dis­crete in cazul in care ar fi existat extremi$ti care ar fi vrut sa se faca remarcap.

miuemhim sties ;ieu

ZILELE DE DUPA

Pentru a fugi de realltate, m-am concentrat asupra situa- fiei de la Expo. Imi doream sa nu-si inceteze apariijia. Nu ma refer acum la bani, ci la starea psihica a celor din echipa. Erau ?i ei atat de $dcap, incat ma temeam sa nu se descurajeze.Am discutat §i cu o prietena care lucra la police, Mi-a dat ea dreptate $i mi-a oferit adresa terapeutului pe care il soli- citau in mod obi^nuit. Ceva mai tarziu, intrucat cei mai mulp dintre redactori au refuzat sa fie ajutap, am stat de vorba cu fiecare dintre ei pentru a ma asigura ca intr-adevar nu aveau nevoie de nimeni $i de nimic. In seara aceea a fost prima data cand am reu?it sa dorm §apte ceasuri fara intrerupere.

Eram doar un animal care se mi$ca din instinct. Starea aceea functions ca un Inveli§ protector, (inand la d istant once persoana care mi-ar fi putut face rau. Inaintam ca un zombi. In fiecare dirninea^a ma trezeam plangand. Nopple, nu visam. Totul era invaluit intr-un intuneric absolut.

IffilUNnilM.SlSESIIU

Animalul din mine ma facea sa fiu iritata gi intr-o con- tinua migcare. Umblam mult, dar numai insotita, fiindca nu indrazneam sa ies singura din casa. Nu mai recunogteam fiinfa care ajunsesem gi nu gtiam ce ar ft fost capabila sa-gi faca siegi sau celor cu care se intersecta. $i, ca un animal urmarit, nu ma hraneam decat cu lucruri mid, luate in tre- cere: curmale, nuci, fructe.

In zilele care au urmat, mi-a facut o vizita Svante Weyler, de la Editura Norstedts, pentru a-gi prezenta condolean^ele. M-a intrebat daca eu eram aceea care avea sa il mogteneasca pe Stieg gi daca trilogia putea fi publicata dupa cum fusese planificat. Am raspuns ca, evident, cardie trebuiau sa apara. In rest, traisem in concubinaj.

In a gasea zi, Britt s-a intars la Goteborg. Aga ca am parasit patul din dormitor gi m-am dus sa ma culc pe canapeaua din living pentru a putea supraveghea coridorul gi uga de la intrare, ca un animal la panda. Din acel moment, am inceput sa ma pregatesc pentru a trai singura. Doream sa imi adun gandurile, sa ma regasesc pe mine insami gi sa nu mai fiu dis- trasa de vizitele care continuau fara incetare. Am ramas pe canapea intreaga zi, fara sa dorm, sub o pilota gi mai multe paturi, fiindca imi era tot timpul frig. Nu am luat niciun medi­cament, niciun somnifer. Nici nu aveam, nici nu doream.

Pe 17 noiembrie e ziua mea de nagtere. §i este gi ziua in care am gasit locul de veci al lui Stieg. La intoarcerea in orag, am baut o cafea cu o prietena gi, pentru intaia oara, am plans. Linigtita. In sfargit, descoperisem calea potrivita. Spre uimirea mea, am zis: „Pot trai gi cu asta!" Da, aga am zis. Dupa-amiaza aveam intalnire cu asistenta sociala de la Spitalul St. Goran, cu care am discutat despre mijloacele de a-i ajuta pe cei de la Expo sa traverseze teribila perioada. Am in^eles ca, la fel ca in cazul meu, nu trebuiau asistap prea mult, ci trebuiau lasati sa descopere in ei ingigi puterea

f n 6M B S S 0H S I M t - f l U C K f f i O M t U I

necesara pentru a depa$i acea situate. Seara, doi prieteni au venit sa imi spuna „La mul i ani!", aducand ceva de man- care ?i un vin bun. Noaptea m-am simr(it ca un animal strivit care nu mai a^teapta decat un singur lucru: sa se puna odata capat suferintelor lui.

A doua zi m-am trezit pe la §apte, plangand. Am mancat pui,in terci de ovaz, obicei capatat dupa plecarea surorii mele. Seara imi faceam cate o supa, pe care nu reu$eam sa o mananc. Dupa-amiaza m-am dus in sfar$it la un doctor, care mi-a dat un concediu de boala. Pe re^eta a scris: „§oc grav.Se recomanda incetarea activitatii timp de doua luni“. Mi se parea ca exagereaza. Nu eram con?tienta in ce hal ajun- sesem. Medicamente am refuzat sa iau.

Dupa care am trecut pe la Expo §i am stat de vorba cu echipa restransa, de zece persoane, care lucra direct cu noi. Tot nu erau de acord sa se vada cu terapeutul despre care le vorbisem. Avea iiecare pe cineva de specialitate printre cunoscuti.

In ziua urmatoare, am incercat sa ma ocup de facturile curente, insa nu mai puteam sa fac socotelile in minte, cum faceam de fiecare data. A trebuit sa iau un calculator. Cifrele imi jucau in fata ochilor. Neindoielnic, animalul care deve- nisem nu avea nevoie sa $tie sa socoteasca.

Am incercat sa citesc eseul lui Carl Laurin despre Carl Larsson, desenatorul, ilustratorul, pictorul $i acuarelistul. Numai ca nu reu?eam sa urmaresc literele in ordinea lor fireasca $i eram nevoita sa ma tot intorc la fraza precedenta. Dupa a cincea pagina, am renuntat. Animalul nici sa citeasca nu voia. Oare aveam sa pot sa mai lucrez vreodata?

Pe 28 noiembrie m-a sunat Svante Weyler $i mi-a propus sa-i las pe juri^tii de la Norstedst sa se ocupe de succesiune.

MinnmiiiM.siiitsiEii

Erau cei mai in masura sa o faca. ..Important este ca solupa sa fie decenta", am spus. Miercuri, 1 decembrie, m-a sunat ?i Eva Gedin, tot de la Norstedst, pentru a-mi spune ca opera lui Stieg este cu adevarat extraordinara, ca aveau mai multe variante de coperta $i ca ma invita sa le vad. A adaugat ca se ata?asera mult de Stieg, de$i nu ?tiau mai nimic despre el. I-am raspuns ca speram ca, totu$i, ceremonia funerara, co- memorarea §i adunarea prilejuita de acestea sa mai schimbe putin lucrurile.

!»» 6M IH S S M 6 KMIE-HUNIJtlSE COtSMBMIl

DESPARTIREAI

Dirnineafa m-am trezit foaite devreme. Din ziua aceea $i din cele ce au urmat mai tin minte doar un soi de ceapi $i nu imi revin in minte decat franturi de amintire. fn jumal nu am notat nimic, de parca nici nu as fi fost acolo. Ceremonia funerara urma sa se desfa$oare intr-o capela p era rezervata celor apropiap, insa comemorarea era semioftciala.

Era o zi frumoasa de decembrie, msorita, fara zapada $i cu un vant care sufla lin. Polip^tii erau postal cu discrete mai peste tot. In Suedia este obligatoriu ca orele $i datele funeraliilor sa fie trecute in fi$ierele informatice publice. Intrucat ne temeam ca extremi$ti de dreapta ar fi putut per­turbs ceremonia, angajapi de la pompele funebre $i echipa de la Expo facusera tot posibilul pentru a asigura securitatea.

Erland, tatal lui Stieg, sosise cu avionul impreuna cu prie- tena lui, cu joaldm, fratele lui Stieg, cu sop a lui, Maj, ?i cu cei doi copii. Au fost uimip vazandu-i pe cei cincizeci de invitap

M t U E M . STIES 51 E»

prezenp, fiindca ip mchipuiau ca vor fi de fafa doar cei apro piap. Le-am explicat ca exact ace^tia erau apropiapi, din mm lipseau oricum multi, care nu putusera face deplasarea, mill ales cei din strainatate,

Pentru comemorarea care avea sa se desfa$oare in central ora$ului, la sediul ABF (Asociapa pentru Formarea Muncitorilor), alesesem optsprezece vorbitori, printre care Graeme Atkinson, de la Searchlight, p Mikael Ekman, de la Expo.

Intrucat eram obligata sa vorbesc p eu, incercasem in ajun sa compun un text, dar cuvintele nu voiau sa vina. Totup, trebuia sa o fac. A?a ca m-arn hotarat sa le arat cat era Stieg de tandru, citindu-le scrisoarea pe care mi-o trimi- sese in 1977, de pe patul de spital de la Addis, unde fusese la un pas de moarte. tmi scria cat de mult ma iubepe p ca, la intoarcere, ip dorea sa traim impreuna. Numai ca nu am reupt sa dau de acea scrisoare. Degeaba am intors pe dos tot apartamentul intreaga dupa-amiaza. Seara, tarziu, dupa ce scormonisem prin toate dulapurile, am descoperit intr-o debara o cutie mare, plina cu scrisori. Pe un pile din hartie groasa de ambalaj, am putut citi: „A nu se deschide decat dupa moartea mea. Stieg Larsson".

In plic erau doua scrisori, datate 9 februarie 1977.Stieg avea pe atunci douazeci p doi de ani p ajunsese la Stockholm, in drum spre Africa. Poate ca pare ciudat, dar nu mai vazusem plicul pana atunci. il lasase cu alte lucruri la prietenul care il gazduise la Stockholm, inainte de plecare.De atunci, ne urmase de cate on ne schimbaseram locuinl;a p, cu siguranl;a, Stieg uitase de el.

Cum p pentru mine era incredibil ca descoperisem acel plic, am ridicat ochii spre cer p i-am mulpjmit lui Stieg. Personal, nu cred in via^a de dupa moarte. Accept insa di- mensiunea spirituala a unor asemenea evenimente. Cand traiepi impreuna cu cineva atat timp, celalalt devine o parte

EVA G M B IH S S O S S H M IE -F R i X C M S E E I H O U M I

ihii tine insup. Uneori, mi-1 inchipuiam pe Stieg stand intr-un 11:1 mac, zambindu-mi ?i facandu-mi din mana un mic semn ill’ salut. Cu toate ca nu am avut niciodata hamac! fnsa as- liizi ar?a il vad, in starlit, lene? $i nepasator.

Prima scrisoare, pe care era sens cuvantul ..Testament", i Ta adresata parinplor lui. ii ruga sa trni lase lucrurile lui, st.'rierile ?i tot ceea ce tinea de politica. In schimb, carfile :,;i iinpfico-fantastice trebuiau daruite fratelui meu. Stieg sem- nase cu numele lui, dar testamentul nu era autentificat, Cea de-a doua scrisoare era pentru mine.

Din ea am $i citit cateva fragmente in timpul comemorarii.

Eva, iubita mea,Aces t a este sfdrptul. intr-un fe 1 sau altul, totul are un s/ar$it.

intr-o zi, totul se s/ar?e$te. Poate cd este unul dintre cele mai/asci- nante lucrun din tntreg universul pe care it cunoa§tem. Stelele mor, galaxiile mor, planetele mor. $i oamenii mor $i el. Nu am/ost nici- odata un credincios, dar, in ziua In care am tnceput sa jiu interesat de astronomie, cred cd am Idsat in urma §i cea mai mica spaimd de moarte. Abta atunci am mfeles in ce masurd firtfa umana, o singurd jrintd umana, eu tnsumi, e injrnit de mica in raport cu uni­versul... in sfar$it, n-am sens aceasta scrisoare ca sa intreprind un profund expozeufilosofic ori religios. Am scris-o pentru a-p spune „adio". Adineauri am stat de uorba la telefon. Inca mai pastrez in ureche sunetui uocii tale. Mi te inchipui in/afa mea... ce imagine jrumoasa, ce amintire/rumoasa pe care o voi pdstra pdna ia s/arpt. Atunci cand, citind aceasta scrisoare, uei jti cd am murit.

Existd anumite lucruri pe care a? urea sa p le marturisesc. Plecand in Africa, §tiam ce ma a$teapta. Simt cd aceasta cdlatorie ma poate duce ia moarte, dar este o caiatorie pe care trebuie sd o fac, indiferent de urmari. Nu m-am ndscut pentru a rdmane intr-un fotoliu. Nu sunt construit asa. Rectifier nu eram aja... Nu ma due

HIILENNIUU. STIEG $1 EU

in A/rica door ca jurnalist, d, mai ales, pentru a indeplini o misiune politico — iota de ce cred ca s-ar putea ca aceasta cdldtorie sd-mi aducd moartea.

Este pentru prima oar a cand fti scriu f $tiu de ce ofac: te iu­besc, te iubesc, te iubesc. Vreau s-o $tii. Vreau sd jtii ca te iubesc mai mult decdt am mbit ureociata pe cineua. Vreau sd jtii cd sunt foarte serios scriind aceste rdnduri. Vreau sd ifi amintejti de mine, dar nu ureau sd ma plangi. Daca am insemnat ceua pentru tine, fi ftiu cd aja este, probabil cd uei suferi a/idnd despre moartea mea. Dar daca, intr-adeuar, am insemnat ceua pentru tine, nu a? urea sd suferi, Nu md uita, darcontinua sd traiejti. Traiejte-fi uiafa. Su/erinfa ua trece cu timpul, chiar daca, acum, fti este greu sd iff imaginezi a$a ceua. Traiejte linijtitd, iubita mea, trdie^te, iube$te, ura$te $i continua sd lupfL.

Am auut o grdmada de defects, jtiu, dar sper cd am aunt $i ca- teua calitafi. Tu, Eva, ai prouocat in mine o dragoste atdt de mare, meat niciodatd nu am ^tiutcum sd o exprim...

Fruntea sus $i jii curajoasd! Bine? Ai grijd de tine, Eua. Du-te sd bei o ca/ea. S-a terminat. Muitumesc pentru clipele/rumoase pe can mi ie-ai daruit. M-aifacutferidt. Adio.

Te sdrut, Eua.Din partea lui Stieg, cu dragoste.

Nici nu mai §tiu cum de am gasit puterea sa citesc scri- soarea. Nu am privit catre nimeni, insa mi s-a spus ca mulfi au plans ascultandu-ma.

Dupa comemorare, pe la ora 17:00, m-am in tors acasa pentru a pregati o supa, in asa fel incat familia lui Stieg ?i a mea sa i?i regaseasca lini^tea dupa o zi atat de neagra. Familia Larsson a ramas pufin la o cafea, cu prietenii no$tri ?i colaboratorii de la Expo. Acasa, Joakim mi-a repro$at ca am refuzat sa plateasca cei de la Norstedts ceremonia. Nu aceasta era $i opinia mea. Stieg fusese tovara^ul meu de viafa, deci era de datoria mea. Seara aceea a fost a doua §i

IV4 BAS1UELSSDN B MiSiF-tHAHCBISE CQLBMB4XI

ultima data cand Joakim a venit pe la noi. inainte de plecare, a cerut lucrurile luate din casa bunicilor din partea mamei, unde Stieg i$i petrecuse copilaria. Am gasit o cutie albastra din lemn, de mici dimensiuni, cu decorapuni tradiponale, in care bunica lui Stieg T$i pnea trusa de cusut, $i o alta, din bronz, de provenient;a coreeana, care aparpnuse bunicului sau. Le-a luat pe amandoua si s-a intors la Umea impreuna cu familia lui. Erland $i Gun au ramas la Stockholm pentru a lua parte la o intrunire pe care o organizasem la ?apte seara in barul Teatrului Sodra, pentru a bea un pahar $i a ne aminti de Stieg impreuna cu prietenii, familiile, ba chiar ?i cu cei de la Editura Norstedts. Erland repeta tot Pmpul ca nu dorea nimic din mo?tenirea lui Stieg.

Peste cateva zile, Stieg a fost inhumat. Au fost prezenp prietenii nostri. In dimineata zilei de 22 decembrie am facut un gest important. intr-un vas de ceramica neagra creat de Eva-Marie Kothe, fabricat in.Gotland dupa un model viking, am a$ezat tot ceea ce pierdusem: iubirea, tandre^ea, visu- rile noastre. O fotografie in care, lungit pe o stanca, Stieg ma privea zambind. O alta, facuta in Onnersmark, in fa^a unei cabane, in care pne cu grija in brap? un iepura? gasit prin rubarba ~ adora animalele $i mai ales puii acestora. Alta, cea mai frumoasa, preferata mea, in care, frumos, bronzat, cu pgara in mana, relaxat, Stieg a^teapta parca un lucru anume. In sfar$it, un portret in care, cu capul dat pe spate, include ochii din cauza soarelui. Am pus alaturi schi^a cabanei noastre, desenata cu o vara inainte. Ultima varianta $i cea mai buna, la care ma rugase sa ma mai uit o data pentru a o putea trimite fabricii specializate in habitat ecologic. !$i trasese un scaun langa mine $i ne distraseram imaginandu-ne cum ne v o i d mobila „cabanutra pentru sens". Era schimbat, cald, bland, destins, fericit pentru noul viitor care se anurpa mai intim $i mai senin. Semana cu cel

MOIENNIUM. STIEG $1 Eli

de la inceput $i, pentru mine, era ca o a doua indragostire fulgeratoare.

Am mai pus acolo numerele de telefon ale camerelor de inchiriat pe care Ie notasem pentru a-?i putea lua o sapta- mana de vacan^a, in vederea continuarii celui de-al patrulea volum din Millennium sau pentru corectarea primelor trei. Deseori il descopeream pufnind in ras pe canapeaua din salon: „N-ai sa ghice?ti ce mai cloce^te Lisbeth!" Dupa care se apuca de sens sau de modificat vreun detaliu, utilizand informat;ia pentru care ma rugase sa ma documentez. Am pus vasul de ceramica umplut cu vie ile noastre pe o etajera. In spate am a$ezat foile de hartie pe care le cumparasem de la Kvarnbyn. Pe o hartie albastra am notat ceea ce pierdusem ?i, pe una galbena, ceea ce tmi doream in clipa aceea: „Sa ma: supravieluiesc un an".

m M B B K 5 S M S M IN E-F 1U M C Q ISE C H D H M 1

RAZBUNAREA ZEILQR

tn Millennium, Lisbeth Salander i$i umple corpul de tatuaje pentru a-51 aminti de top cei care i-au facut rau p pe care vrea sa se razbune. Eu ii pastrez intiparip in memorie.

Saptamani intregi dupa disparipa lui Stieginca nu reu­se am sa imi gasesc cu-vintele, sa le descopar macar in gand, pentru a-rni exprim a furia fapa de moartea aceea nedreapta $1 fa;a de cei care, direct sau indirect, constient sau incon- §tient, contribuisera la ea.

Stieg p cu mine visaseram sa schimbam lumea, milita- seram, sacrificaseram multe pentru lupta pe care o duse- seram, iar acum mi se pares ca ma aflam in fai;a unui e§ec monumental. Ma gandeam la top anii aceia plini de frustrari care lasasera urme adanci in sufletul barbatului vietii mele, la top anii in care unii p alpi refuzasera sa li recunoasca va- loarea, com petent $i cunopirpele. La amaraciunea de a nu ft fost acceptat ca jumalist la TT, la sperantrele neimplinite,

MIUMUK. STIES SI 511

la spaimele, a^teptarile, revoltele lui impotriva nedreptapi, la toate promisiunile care i s-au facut $i nu au fost respec­tate. I-am revazut angoasele $i descurajarea din momentul in care, plecand de la TT, In pofida energiei pe care o cheltuia pentru a gasi bani luna de luna, traia tot timpul sub teroarea ideii ca ar putea vedea Expo disparand. Mi 1-am reamintit epuizat, intorcandu-se acasa seara tarziu, dormind din ce in ce mai pupn §i avand un somn tot mai agitat. Am retrait perioada aceea teribila in care, din cauza stresului, suferea de o inflarnape cronica $i dureroasa a gingiilor, pentru care un medic ii prescrisese ni$te medicamente foarte putemice. Fire$te ca Stieg imi vorbea despre problemele sale pentru a-mi cere parerea, dar decizia tot a lui era. Presiunile veneau din toate parole. Eram sufocata de valul groaznic de amintiri, disperarea mea era imensa ?i nu reu^eam sa mi-o exprim in vreun fel.

$i atunci m-am intors catre mitologie. Presim^eam ca acolo voi putea descoperi o forma de expresie violenta, cruda $i realista, pe masura durerii mele. Aveam multe carp din acest domeniu, a?a ca am gasit ceea ce cautam in Edda, o culegere de poeme in limba nordica veche, strabuna limbilor scandinave actuale, $i mai ales Hdvamril (Spusele Preainaltului sau Cuuintele Preainaltului). Mi-am dat seama ca, pentru mine, catharsisul avea sa insemne scrierea unui rid (se pronunta rtid), a unei diatribe pe care trebuia sa o citesc in timpul unei ceremonii magice.

Lucru pe care 1-am fixat pentru data de 31 decembrie.In mitologia scandinava, textele de acest gen, redac-

tate dupa modelul poeziei scaldice, formula poate cea mai complexa care a fost creata vreodata in Occident, sunt un soi de imprecate, de blestem la adresa dusrnanilor. Acesta era sens in alfabetul runic pe un stalp din lemn de alun — numit „stalpul infamiei" —, care era iniipt in pamant ?i pe care era a$ezat un cap de cal sacrificat anume, intors in

EM M R IIIS S 0 N S I U R I E - F I S U E M lO M U N i

direcfia du§manului de moarte. Daca originea ritualului se pierde in negura vremurilor, !1 regasim, in schimb, amintit pana prin secolul ai X-lea in unele saga islandeze, Se poves- te$te ca, in anii 1980, islandezii 1-au utilizat impotriva celor de la baza militara de la Keflavik, trecuta in posesia Statelor Unite dupa aderarea Islandei la NATO, in 1949, Pe americani nu i-a prea distrat sa descopere intr-o dimineafa, cand s-au trezit, capul insangerat al unui cal infipt intr-un varf de par, cu coama in vant $i ranjind pentru vecie! De plecat, ace^tia au plecat abia in 2006, dar, daca ceremonia a avut cu ade- varat loc, atunci cu siguran(;a le-a facut bine celor care au organizat-o!

Pe 31 decembrie, Britt si cu mine am plecat sa ne plimbam pe strada Montelius, catre Slussen. fnainte de a ne intoarce acasa, pe insula Reimersholm, am cumparat ni$te vin $i o pulpa de miel. Insula aceasta din centrul Stockholmului a adapostit timp de mai bine de o suta de ani o distilerie de rachiu destinata fabricarii aquavitului, bautura preferata a suedezilor. Reimersholm este acum un fel de substantiv comun care desemneaza cele optspre- zece tipuri din respeetiva tarie. Cand Mikael Blomkvist bea rachiu de Reimersholm, este un fel al autorului de a face complice cu ochiul catre insula noastra. Cat s-a facut frip- tura de miel, m-am retras in alta camera pentru a termina planuitul nid. Eram Incordata, fiindca voiara sa fiu gata la timp, iar textul sa fie perfect. Ca sa ma ajute, Britt 1-a sunat pe unul dintre prietenii ei, un cercetator islandez, $i 1-a in- trebat daca scrierea unui nid presupune anumite reguli pre­cise. La celalalt capat al firului a urmat un scurt moment de tacere:

— Te referi la nid in sensul de „diatriba"?— Exact— OK. Ai noroc ca toata familia e acasa — ma due sa-i

intreb §i pe ei.

wuEMim.sme Eg

Cand s-a intors la telefon i-a spus ca, dupa cate $tiau ei, nu existau reguli speciale privitoare la rima sau la nu- marul de silabe. in schimb, era obligatoriu ca blestemul sa fie limitat in timp pana la momentul in care du$manul i?i schimba atitudinea $i i$i recunoa?te gre$elile. Lini^tita, m-am pus iara$i pe treaba, scriind ca ii blestem pe du$- manii lui Stieg pana cand ace$tia i$i vor da seama ce au facut.

Nid-ul a fost gata la opt seara, chiar inainte de sosirea invitaplor. Ultiraul dintre acestia a aparut pe la zece. Era in pnuta de seara §i tocmai fugise de la un revelion de lux. Pe la ora 22:30, am ie$it din apartament, mdreptandu-ne spre capatul insulei Reimersholm, care inainteaza in apele lacului Malar. Nu era prea frig, funded temperatura nu scazuse sub zero grade. Nici zapada nu era $i, in intune- ricul rioppi, se vedeau stralucind ferestrele caselor unde se sarbatorea venirea noului an. M-am sprijinit cu spatele de o balustrada de lemn, de deasupra apei. Pe malul celalalt erau casa lui Eleanor ?i pontonul unde obi^nuiam sa las barca de uz public cu vasle pe care o foloseam de fiecare data cand ma duceam pe la ea. In fafa mea se aflau copacul sub care ne mai apezam de multe ori noaptea, cu termosul de cafea alaturi, $i colina unde faceam vara cate un picnic. Prin fata ochilor imi treceau amintiri fericite. Era o clipa calma, senina, emofionanta. Din rucsacul pe care il purta in spate, unul dintre invitalg a scos nipte lumanari groase, pe care le-a a$ezat pe balustrada de lemn. Dupa care, spre marea mea surpriza, a mai scos $i o tor^a pe care a aprins-o, tinand-o in mana. Astfel, ritualul pagan era pe deplin res- pectat! Tofi prietenii mei stiau la fel de bine ca mine care era scopul ceremoniei. Asa ca am cititincet §i limpede nid-ul pe care il scrisesem. $i astfel, in sfar$it, am reu§it sa exprim ceea ce sunbeam:

raeisMiGSDHSMw-fMKtoisfcraowum

Citesc un nid pentru StiegCitesc un nid pentru uoi cei care suntefi impotriua lui Pentru uoi cei care t-a{i luat timpul, tot ce §tia si prieten ia Fara a-i da niciodata nimic inapoi Un prieten trebuie sd lefie ioial prieteniior sai toata uiata §i sa daruiasca inapoi pentru oricare dar primit Prietenii raspund batjocurii aituia prin ba.tjocu.ra $i minciunii prin indi/erenfa

Un prieten trebuie sa lefie ioial prieteniior sai toai £i prieteniior acestora Dar nimeni nu trebuie sa fie prietenul Du^mamlor prietenului iui

Acest nid este pentru uoi:Rai, fd[amici $i Ia?iVoi, care trecep inaintea altoraVoi, care conduce ' cdtre nenorocire moarte

Voi, ticalo^i care ap urut sd luati uiata lui Stieg Voi, care urzifi, urmarip incitap la discriminare $i mai ales tu, N.N.

Voi, ipocripVoi, care i-afi iasat pe Stieg sd se epuizeze muncind Pentru profitul $i cariera uoastra §i mai ales tu, N.N.

Voi, lajilorVoi, care l-a{i Iasat pe Stieg sd ducd bdtaliile uoastre In timp ce ua luap lea/a din slujbe caldufe,Voi, prea mulp ca sd ud mai in$ir

(Hamaval, 43)

M iK ENNiUM . STIES E J

Voi, de toale specie In ghete, cravata $i costum Pentru voi e acest nid

1ml dorescCa Loki sa ud injele vedereaCa sa nu mai znrifi printre m uojtri decat du§mani$i sa vet omorafi mtre voi

Imi dorescCa Thor sd ud slabeascd puterile Cand ud deduct uiolen^eifmpotriua adeudraplor prieteni spiritual! ai lui Stieg

fmi dorescCa Odin, Urd, Skuld si Verdandi Sa ud tulbure minglePentru ca pro/iturile carierele uoastre sd se datine

fmi dorescCa Freyr, Freyja ji BaldrSd ud ia toata bucuria de a trdi$i sd ud dea doar pietre, apa mocirloasd 51 nelinijteDrept pdine, here ji dorinpi

Imi dorescCa Odin sd-i trimitd pe Hugin ji pe MuninPentru a ud ciuguli capul§i sd-1 deschida ast/el spre bunul-sim£$i sd ud alunge ignoran^a

Pentru a ud ciuguli ochiiCa sd va vedetp fapteleFara a mai putea ureodata sd ti mchideti

EW EliaiHS W i UMEMBJIIHIISE COLJMBMO

Pentru a vd ciuguli inimileCa sd vd bantuie urmarile rautdfii 51 prostiei uoastre Cm aceeapi teroare 51 acelea i nelinisti Care le-au bantuit $i pe victimele voastre

Pdnd eand uefi §ti, uefi uedea 51 uefi simfi Pan a c.and ud uefi schimba Va fine si acest nid

Sacri/tc acest cal m lacul MalarPerttru ca acest nid sd urce spre apele dulci mpotriva curentului $i odata cu acesta in apele wdrii Pentru a a tinge toate fdrmurile $i tofii raii./afarmcii 51 lasii

Fie ca acest cal, aceasta ofranda Sd dea noi si noi puteri nid-alui In topirea ghefurilor din primavard, in ploaia de vara,In grindtna toamnei 51-n zdpezile iemii

sd se reverse peste uoi tot cmul Sd ua atinga oriunde u-afi ascunde

N.N.? Inifialele nu corespund niciunuia dintre numele reale ale celor vizafi de nid. A§a ca nu are niciun rest sa !n- cercafi sa aflafi ale cui sunt. Cei la care se refera tnsa se vor recunoa^te singuri. Ca fi tofl aceia care au contribuit la fatala epuizare a lui Stieg.

Cu max bine de o mie de ani inaintea ceremoniei noastre, era sacrificat un cal, prin decapitare cu sabia. Pe vremea vi- kingilor, animalul acesta era sfant. Era prietenul, tovarasul fi gajul de pret al supraviefuirii §i al fericirii lor.

In 1987, cand conduceam un santier foarte difxcil de ad- ministrat, unul dintre muneitori, olar in timpul liber, mi-a daruit una dintre operele lui ca mulfurnire pentru modul in

HumisM.smGSin!

care lucram cu echipa. Erau doi cai din ceramica. Ace^tia se lipisera unul de celalalt in cuptor. Tineam in mod deosebit la cadoul acela care, pentru mine, era incamarea frumusepi absolute, a muncii bine facute, a recunoa?terii activitapi per- sonale ?i a fratemitapi. Am separat dintr-o lovitura cele douii animale $i, intorcandu-ma spre lac, am aruncat unul dintre ele in apele sale traversate candva de vikingi. fn tacerea care a urmat, am ramas privind multa vreme locul in care dispa- ruse calul din ceramica, u$urap acum fiindea auziseram spu« cu voce tare ceea ce gandeam, fiecare, in taina. Al doilea cal este $i in ziua de azi acasa la mine, dar nu mai poate sta in picioare. Apoi ne-am imbrap$at, jurandu-ne sa avem mereu grija unii de alpi. Dupa care, pe intuneric, am urcat in apar- tament dupa pahare §i whisky pure malt. La coborare, ina- inte de a le oferi celorlalp, am varsat pupn in lac. Orzul din care este fabricate aceasta bautura este p hrana pentru cai. Astfel, simbolic, am intarit puterile calului pentru a-$i putea indeplini sarcina vindicative. $i, potrivit mitologiei, am ?i asigurat protecpa nid-ului. Se facuse cam 23:30. In Suedia, la miezul noppi de 31 decembrie spre 1 ianuarie, sunt lansate artihcii din toate parple, iar oamenii ies pe strazi. Este un moment foarte vesel. Am baut impreuna ?i, un sfert de ceas mai tarziu, inainte de sosirea rnulpmii, ne-am intors in casa pentru a continua acea noapte specials. Ma simteam elibe- rata §i Iini$tita. Ceremonia imi servise drept terapie, cum i se intamplase lui Stieg cu Millennium, De acum ma puteam gandi cum sa ii supraviepjiesc.

EH GWIEISSM 6 IW W -f B U N K COlMMtl

JURNALUL MEU DIN 2005

Faptul ca am inut un jumal m-a ajutat sa raman an- corata in realitate. Am umplut pagini dupa pagini, notand uneori pana ce mancam la micul dejun! Privind inapoi, la acea perioada, consider ca a fost o modalitate de a-mi dovedi mie insami ca eram vie. Aid voi relua doar datele impor- tante, in a?a fel incat cititorul sa poata descoperi si el ceea ce §i eu am descoperit uluita in lunile respective.

M 13 ianuarie 2005Ora 10:00, §edint;a la Norstedts. Editura $i-a intrebat

juri$tii care ar putea ft locul meu in gestionarea operei lui Stieg. Dupa ce am luat la cuno^tinta raportul, am semnalat ca nu era facuta nici cea mai mica men^iune la societatea despre care imi vorbise Stieg. $oc! Aflu ca niciodata nu a fost demarata constituirea societafii! Amefita, repet ceea ce imi explicase Stieg: nu ar ft avut niciun rost sa semnam

M M S M STIEG SI SU

contractul de concubinaj, cum ne gandiseram sa facem in martie 2004, intrucat si el, ?i eu urma sa fim coproprietarii societajii constituite de Editura Norstedts. Svante Weyler incearca doar sa imi spuna ca romanul a fost vandut in Norvegia si ca sunt in curs negocierile cu Janie de Jos... Numai ca nu despre afacerile lor doresc sa ii aud vorbind. Sunt distrusa. Cum a putut Stieg sa fteatat de naiv?

Weyler imi promite sa ia legatura cu jurista mea, Malin, care face inventarul succesiunii, dar $i cu fatal ?i fratele lui Stieg, Erland §i Joakim, pentru a gasi o solute, imi zic: numai Dumnezeu $tie ce se mai poate intampla de-acum!

La inapoiere ii trimit un e-mail lui Joakim ji ii povestesc totul. imi raspunde ca sigur trebuie sa existe o modalitate de a crea, dupa dorinra lui Stieg, societatea respective, chiar daca pare a fi prea tarziu.

Sambdtd, 15 ianuarieMesaj de la Joakim pe robot, il sun si ii povestesc in detaliu

$ocul pe care 1-am avut la jedinta de joi, cand am aflat ca nimic nu fusese facut pentru constituirea societapi ji, prin urmare, practic nu existam. Din punctul lui de vedere, e de ajuns sa ii spun lui Weyler ca avusesem acordul verbal al lui Stieg, con­form caruia totul imi aparfinea. Adauga ca Weyler fl sunase pe Erland, care nu $tiuse ce sa zica. Seara, ma suna §i Erland §i ma anun^a ca este de acord cu mine ca noul responsabil pentru activitatea de la Expo sa fie Per-Erik Nilsson, care sa se ocupe de toate problemele, in special de relafia cu Editura Norstedts.

A doua zi discut cu Per-Erik, care accepta sa ma repre- zinte. Sunt absolut u?urata stiind ca o persoana ca el, ju ­rist, fost judecator, fost §ef al serviciului juridic din cadrul Consiliului de Stat sub Olof Palme, fost purtator de cuvant al Parlamentului, va avea grija de ceea ce eu, de una singura, nu a$ putea administra.

m m u s s m a im ih m so m momui

Ne vom intalni prima data pe 21 ianuarie, la sediul Expo, Tntrucat am reinceput serviciul la Falun din 10 ianuarie, a?a ca lipsesc din Stockholm patru zile pe saptamana.

ft trimit un e-mail lui Joakim pentru a-i explica tot ce am facut $i pentru a-1 anun^a ca Per-Erik va lua legatura cu el ?i cu Erland. !mi raspunde urandu-mi curaj $i spunandu-mi ca am facut bine incredlntand problema unui jurist expe- rimentat, care ar putea-o rezolva. Imi repeta ca trebuie sa existe o solute prin care sa se puna la punct lucrurile ca $i cum a? fi fost casatorita cu Stieg. $i Incheie rugandu-ma sa am grija de mine.

La jumatatea lui februarie, inventarierea bunurilor suc- cesorale se termina. Tatal ?i fratele lui Stieg nu au venit la intalnire.

Marfi, 22 februarieAm muncit toata ziua la birou, remind sa pun la punct

un anumit numar de dosare. Ba chiar am mai $i rasfoit in- delung prin directivele europene pentru a gasi informapile suplimentare de care aveam nevoie.

Seara, acasa, totul este tacut $i calm. In aceasta lini$te deplina, concentrate asupra mea, incep sa plang. E un plans sfa.f etor. In suferinja aceasta se afla tot ce am pierdut, dar '§i un teribil sentiment de nesiguranfa. In timpul zilei nu este loc nici pentru tacere, nici pentru durere, amaraciunea bind strivita de grijile cotidiene. Seara insa se treze^te, se intinde delicat, tandru aproape, dupa care ia totul in stapanire.

Duminicd, 20 martieDe cateva saptamani, m-am hotarat sa consult un tera-

peut, insa, ca urmare a tsunamiului din Asia de Sud-Est, toate serviciile de ajutor psihologic asigurate de consiliul general sunt oferite cu prioritate supravietuitorilor tragediei. Abia la cinci luni dupa moartea lui Stieg am reusit sa descopar un te-

VlllENKM.SIltGSIEII

rapeut particular. Azi ne-am vazut pentru prima data. Dupa atat de mult timp in care nu am reu$it sa imi exprim du- rerea, dintr-odata mi se cere sa vorbesc. Nu reu$esc. Nu am putut decat sa descriu cum ma simt: ca o minge in care toata lumea da cu piciorul.

in martie am primit mai multe e-mailuri de la Joakim, in care imi vorbe$te despre cheltuielile legate de succesiune $i despre excedentul de cont, M-a anun^at ?i ca Weyler ii trimi- sese primul volum din Millennium, intrebandu-ma daca il pri- misem §i eu. Nu infelegeam nimic din ce imi spunea. Dupa 24 martie nu am mai primit niciun semn din partea lui.

Marfi, 29 martieDupa weekendul de Pa$ti mi-am luat doua zile ?i juma-

tate de concediu, funded nu aveam curaj sa ma due la Falun doar pentru atat de pupn timp. Am ramas la Stockholm ca sa fac unele modificari in apartament. Aveam de gand sa iau cardie lui Stieg din biroul lui, care folosea $i drept camera pentru prieteni, ?i sa reamenajez incaperea. in consecin^a, intreaga lui A a fa mi-a trecut prin maini. Sortand volumele, caldura ?i neobosita lui curiozitate au redevenit palpabile, parca. A trebuit sa ma opresc ca sa pot plange. Am reluat aranjarea camerei, dar iara$i m-a cuprins disperarea. 0 mare cenu^ie se scurgea asupra mea. Sunt tzista, infinit de trista.

Mar£i, 5 aprilieDupa-amiaza i-am sens lui Joakim un e-mail pentru a-i

spune ca, dupa ce am telefonat la administrafia financiara pentru a solicita o amanare a declarafiei de succesiune, obp- nusem data de 16 iunie. O amanare mai lunga ar ft necesitat o cerere scrisa. I-am mai explicat ca inca nu aveam curajul de a tria actele lui Stieg, dar ca, totu$i, trebuiau gasite toate chitan^ele.

m ewiEtssoN s im iimm iuise c m am

Am adaugat ca ma gandeam sa cer ajutorul biroului de contabilitate de la locul de munca al lui Stieg, fiindca tre- buiau alese chitanfele potrivite pentru dedueerea de impozit corespunzatoare eheltuielilor decontate. Intrucat contabilul il mai ajutase §i pentru precedentele declarapi fiscale, su- biectul nu avea cum sa ii fie strain.

1-am mai marturisit si ca ma vedeam la fiecare cincispre- zece zile cu terapeutul, fiindca era cu siguranta un lucru bun $i, cum zisese chiar el, astfel invep p sa te cuno?ti mai bine. Chestiune probabil primordiala, din moment ce nu mai $tiam pe ce lume ma aflam.

Am adaugat ca ma simteam foarte slabita $i ca, in unele zile, eram obligata sa raman acasa in loc sa ma due la ser- viciu, ca Stieg imi lipsea ingrozitor de mult, dep stiam ca $i-ar fi dorit sa nu las balta ceea ce incepuse. Numai ca era u§or de zis, insa greu de facut, fiindca jumatate din mine disparuse.

Am incheiat ragandu-1 sa-i transmits salutari lui Maj $i sa aiba grija de el, sa se menajeze la munca — nu era cazul sa ajunga ca Stieg doar fiindca nu reu?ea nici el sa spuna o data „nu“.

Nu mi-a raspuns. Peste o luna aveam sa m(eleg de ce.

Luni, 9 maiDimineaja am primit de la fisc un formular cu men-

punea: „Pentru informarea dumneavoastra". A^adar, ca urmare a inventarierii bunurilor succesorale $i a partajului, comunicate fiscului de catre Joakim p Erland pe 14 aprilie, eram informata ca lor le revenea mtreaga rnopenire, inclusiv jumatate din apartamentul nostru. Copiii lui Joakim primeau cate 100 000 de coroane (10 000 de euro) din plaple efectuate de Editura Norstedts p imi lasau mobilier estimat la 1 200 de coroane (120 de euro)! Mi-am amintit ca, pe 13 aprilie, ii telefonasem tatalui lui Stieg, Erland, pentru a afla ce se mai

M IlL E K M tll l STIEIS S I EU

intampla, iar acesta Imi raspunsese ca nu $tia nimic $i ca sa-1 sun mai bine pe Joakim, care se ocupa de toata povestea. Fusese rece $i distant A doua zi, trimisesera la fisc declarajia de rno$tenire.

Ce insulta adusa lui Stieg! Vie ii lui, viefii noastre de-a lungul a treizeci de ani! Simt un amestec de furie, indignare, disperare $i panica. Daca Erland §i Joakim vor solicita echiva- lentul jumatatii de apartament care aparpnuse lui Stieg, nu a? putea sa il platesc. Unde o sa plec?

Inainte de a lua trenul spre Falun, 1-am sunat pe Per-Erik Nilsson ca sa-i povestesc despre faimoasa „Pentru infor- marea dumneavoastra". Nu facuse nimic! Mi-a promis ca va intervene

Sdmbdta, 14 maiIl sun pe Svante Weyler pentru a-1 anuria ca, aranjand

unele hartii, am dat in starlit peste originalul contractului semnat de Stieg, document pe care mi-1 solicitase insistent in decembrie. Curios lucru: acum nu il mai intereseaza deloc.Ba chiar imi spune ceva incredibil: cea mai buna solute ar fi ca Editura Morstedts sa administreze opera lui Stieg.

Zilele urmatoare ma suna ?i Britt. Vrea sa o las sa discute cu Erland despre scrisoarea de la fisc. Fiindca o refuz, pana la urma tot li scapa: „Eva, $tiu ceva ce tu nu $tii $i pe care nu am vrut sa £i-l spun fiindca nu erai in stare sa ma ascul i". in seara ceremoniei funerare pentru Stieg, pe 10 decembrie, cineva venise ?i ti spusese lui Britt: „Ai grija, deja au vorbit sa ia tot“. Raman paralizata, cu mobilul in mana. A$adar, totul era aranjat.

Britt a incercat sa discute cu Erland. Acesta i-a spus ca sunt o bolnava mintal. Dovada? Do ream sa dau bani pentru Expo! „§i unei fundajii pentru memoria lui Stieg — de asta ce parere ai?“, 1-a mtrebat sora mea. A rarnas tacut mult

OAGilBatftSSflK & H4SIHMNMI5E (ill 9IMI

timp. Adevarul este ca nu voia sa dea nimanui niciun ban. Concluzia? $i Stieg trebuie ca fusese tot un bolnav mintal, din moment ce dorise sa ofere bani pentru Expo.

Cand lucmrile an inceput sa se afle, am primit mesaje extraordinare de la prieteni. Unii s-au oferit sa-mi fie gi- ' ranfi pentru a putea imprumuta suma necesara in vederea raseumpararii parpi din apartament care revenea familiei lui Stieg. Astfel mi-am dat seama cat de bogata sunt,.. in prieteni!

Se implinesc ^apte iuni de cand Stieg a plecat de langa noi. Abia daca am mceput sa imi revin. Astazi, cu Gruvstad, terapeuta, am vorbit despre credinta adanca pe care o nu- tr'esc Inca din copilarie: o mare fericire este intotdeauna urmata de o nefericire la fel de intensa. Ma asigura ca este un fals si ca nu trebuie sa ma tem de pedeapsa de cate ori ma simt bine. M-am intors acasa cu o (foarte) vaga senzade de u?urare. Am scos o lampa noua din sticla galbena, am asezat-o pe marginea alba a ferestrei $i am aprins-o pentru prima data. Apoi am montat o etajera in biroul lui Stieg $i am a$ezat pe ea fotografia alb-negai a lui, din copilarie, alaturi de bunici, in fata casutei de lemn, fotografie pe care o lu- •asem din bucataria de acolo cand o vizitasem. Si o poza de-a rdea. L-am privit pe Stieg $i 1-am rugat sa aiba grija de mine. Dupa care am inceput iara$i sa plang, multa vreme, cu capul plecat.

Marti, 7 iunieAm primit, prin sucursala Foreningsbanken din Umea,

unde locuie§te familia Larsson, o in^tiintare privind un cont de economii pentru achizitionarea unei locuinte a lui Stieg: dupa ce se folosisera de el, mai ramasesera 1 290,63 coroane (136,56 euro). Ce umilitor! Cat dispred Cu aceasta exceptie, Erland sau Joakim nu au mai dat niciun semn de viata.

K in w st® situ

Vineri, 10 iunieArn mers la Handelsbanken pentru a scoate din contul

comun, al meu si al lui Stieg, 8 640 de coroane (914 euro) pentru a plati jurigtii care lucrasera la inventar. Din cele 30 000 de coroane (3 174 euro) ramase am scos 15 000 (1 587 euro), fara ad mai a nun (a pe ceilalfi interesafi de suc- cesiune. Nu-mi pasa. Nu vreau sa mai am nicio legatura cu familia Larsson.

Ag vrea sa obpn un amendament la legea concubina- jului. Nu vreau ca 51 aipi sa sufere aceeagi nedreptate ca gi mine, I-am telefonat lui Ronny Olander, deputat al Partidului Social-Democrat, gi lui Gustav Fridolin de la Verzi. Absolut siderat, acesta din urma m-a rugat sa ii trimit un e-mail amanunp't.

Sdmbata, 11 iuniePentru a repara dugumeaua biroului lui Stieg, am scos

in living munfi de hartii, printre care am dat gi de acte de la banca Ikano. Uitasem complet ca transferasem acolo asigurarea de viafa a lui Stieg. Agadar, pot scoate acei bani pentru a-mi plati deplasarea Falun-Stockholm gi pentru a fi prezenta la gedinfa de redacpe de la Expo, de joia viitoare. Cumparat in ziua plecarii, biletul este mai scump - in loc de 26, plategti 69 de euro. Or, nu am acegti bani in cont gi nici nu vreau sa ma ating de urmatorul salariu inainte de doua saptamani.

Reparatul podelei a fost 0 catastrofa! Trebuie sa sun un fumizor de mastic pentru a umple gaurile. E ingrozitor de neplacut sa transform incaperea, dar trebuie s-o fac. Nu pot lasa pe altcineva sa se ocupe de treaba asta. Fiindca nici du- rerea nu pop s-o lagi sa fie traita de altcineva. Mutand din loc ce mi-a mai ramas de la Stieg, obiecte, carp, el este acum in tot apartamentul. Ceea ce imi amintegte de toate lucrurile de

E H C M G IH M * S J M ! E - f M C O IS E C M M I

care era interesat, tot ce facea, tot ce J1 pasiona... $i asta ma impresioneaza ?i imi face rau.

Sambdta, 2 iulieIara$i reparapi ale podelei. Cei capva metri patrap de

lemn m-au putut vedea plangand fara incetare. Lacrimile imi curgeau printre scandurile du^umelei pe care ma speteam, in genunchi, sa le netezesc. Ce iad... De ce nu oi ft. facut treaba asta cat mai traia Stieg? Ar ft fost de-a dreptul fericit. Numai ca abia acum trebuie sa transform interiorul, fiindca am ne- voie de incapere pentru a-mi termina cartea despre Hallman •ji pentru organizarea Fundapei Stieg Larsson, pe care sper sa o pot constitui. Bine, trebuie sa ?i pot pastra apartamentul!E de nesuportat angoasa in care traiesc. Per-Erik Nilsson le-a facut o propunere familiei Larsson $i lui Svante Weyler, de la Norstedts: eu sa fiu gerantul operei lui Stieg. La care a ada- ugat $i problema apartamentului. Tacere. Din martie, nimic, nici de la familia Larsson, nici de la Norstedts.

In iulie aflu ca o varianta audio a trilogiei sta sa apara. Weyler menponase acest lucru cand statuseram de vorba, in decembrie 2004. Totup, nu existase un contract in acest sens intre Stieg ?i editura.

Miercuri, 20 iuliePrima saptamana de vacant;a. Aflu ca oferta societapi

de producpe Strix de a cumpara drepturile de ecranizare pentru Millennium a fost respinsa de Norstedts, care i$i do- re§te o firma mai serioasa. Am recitit contractul mcheiat de Norstedts pentru carple lui Stieg, ca sa veriftc daca intr-adevar ei depn respectivele drepturi. Ei bine, nu. Nici pe cele pentru varianta audio. Dupa ce discutase cu unii prieteni $i cu colegii din redacpe, Stieg decisese sa nu aleaga Editura Norstedts ca agent pentru drepturile de ecranizare.

W LlEN N tlM S IlEES IEU

Daca s ar fi pus problema unei adaptari pentru film a tri- logiei Millennium, dorea ca asta sa nu se intample decat la doi sau trei ani dupa publicarea primului volum, adica prin 2007-2008. Stieg i$i dorea sa caute un agent $i un producator din Statele Unite, pentru a asigura filmului calitatea cea mai buna. In singurul contract semnat de Stieg, in aprilie 2004, nu apare nicio rubrica in care sa se consemneze problema drepturilor de ecranizare. De altfel, lucru curios, in afara acordului.dat pentru Pan Agency, una dintre firmele grupului Norstedts, privitor la dreptul de a vinde car# in strainatate, contractul nu se refera decat la car# format de buzunar.

Gandindu-ma la aceasta ciuda^enie, i-am descoperit $i ex­plicates: in momentul semnarii, lui Stieg i-au fost puse in fa a doua contracte separate, fara a-$i da cineva seama ca al doilea era, la randul lui, compus din doua exemplare de contract prinse din gre$eala cu aceeasi agrafa. Pentru cel dintai, legate de dreptul de publicare pentru car#le format de buzunar, a semnat pe ultima pagina. A$adar, acesta este valabil. In schimb, cand a semnat ultima pagina a celui de-al doilea con­tract, pe care il credea contractul principal de editare, in rea- litate a semnat dear contractul cu Pan Agency. Prin unnare, Stieg nu a semnat niciodata acel contract principal de editare. Nimeni nu $i-a dat seama, nici cei de la Norstedts, nici noi.

Mi-am imaginat ?i urmarea: dupa moartea lui Stieg, cand editura a descoperit in ce situate se afla, a semnat un nou contract cu Erland ?i cu Joakim, pentru a avea totala libertate de aepune $i pentru a publics volumele cat mai rapid. Dupa care, cu siguran^a, au mai semnat ni$te contracte pentru a permite editorului sa vanda drepturile de ecranizare. In orice caz, nimeni nu ar putea crede ca Stieg $i-ar fi lasat familia on editura sa ii administreze textele ?i imaginea. E complet ab­surd. Era prea independent pentru a fi permis a$a ceva! lata de ce este atat de important pentru mine sa ob#n drepturile de proprietate intelectuala asupra intregii sale opere. Ma

m c a b h sso n k m u i w m s e c m m m i

gandesc mai ales la articolele publicate in Expo, in Searchlight, la cardie despre extrema dreapta etc.

Mi-am facut valiza pentru cea de-a doua saptamana de vacanta. Maine plec in arhipelag. Am luat 250 de grame de ceai Lipton, mu$tar, paste cu sos de tomate, cu$cu§, un amestec de sare §i piper, ulei $i ol;et, dar $i detergent pentru vase, $i le-am pus pe toate in ni$te craticioare luate din du- lapul de la bucatarie.

Notebook-ul Koala Mac §i blocnotesul le-am pus in mapa lor A4 din imitate de piele. Evident, in buzunarele hanora- cului Klattermusen nu am uitat sa strecor busola $i cuptul pentru aparare, langa spray-ul paralizant.

Joi, 4 augustIn mine locuie$te o imensa melancolie. A aparut pe

19 iulie, in timpul primei mele saptamani de vacanta fara Stieg, ?i de atunci nu ma mai parase$te. E peste tot. Palpabila in lumina soarelui de vara, rand pe rand oranj, aurie, ocru ?i aramie. Via^a pe care o $tiam s-a starlit. Ceea ce mi-am inchipuit nu va mai exista niciodata. Mai bine s-ar termina totul cat mai repede, decat sa nu mai a$tept nimic.

Miercuri, 10 augustPer-Erik Nilsson m-a sunat ca sa ma intrebe daca am citit

propunerea de acord intre parp, formulata de el. Spune ca ?i-a dat toata silinpa ca sa-mi apere interesele. „E$ti sigura ca, in primul rand, e?ti interesata de administrarea chestiunilor privitoare la proprietatea intelectuala, nu de bani?“ li mai confirm o data.

Virteri, 12 augustSpre seara, Svante Weyler raspunde, pana la urma, in-

trebarii mele legate de drepturile de ecranizare:

UILLEKKIUM. SHEGSiat

intr-adevar, Erland ?i Joakim au semnat un acord cu Norstedts. le?indu-mi complet din fire, i-am lasat un mesaj lui Per-Erik Nilsson pentru a-1 anunta ca, invers decat i se spusese la editura, acordul fusese totu?i semnat.

Peste cateva zile am citit in Sydsuensfect Dagbladet un ar- ticol care anunta ca Millennium va fi in curand adaptat pentru film de catre societatea de productie Yellow Bird.

Marfi, 26 augustPana la urma, 1-am sunat pe Joakim pentru a-i cere in-

formafii despre apartament. Mi-a propus ceva inimaginabil, explicandu-mi ca nu ar mai fi nicio problems daca ne-'am muta impreuna. Dar ca a?a ceva cu siguram;a nu m-ar interesa!

Abia apoi m-a anunfat ca pana la urma imi va face cadou apartamentul. Numai ca s-a saturat atat de tare sa adminis- treze actele lui Stieg, incat ar trebui sa ma ocup eu de toata harl;ogaria. Sa-1 cred?

Saptamana urmatoare m-am dus cu Britt sa ne vedem ni?te fo$ti vecini din Onnesmark, locul unde am crescut, nu departe de Umea. Am vrut sa trecem ?i pe la tatal ?i pe la fratele lui Stieg, dar, de fiecare data cand Britt i-a sunat, i-au raspuns ca sunt foarte ocupafi. Pana la urma tot ne-am intalnit cu ei, intr-un restaurant din ora?. Intrucat nu vorbeau decat despre vreme ?i despre alte tot soiul de nimicuri, i-am intrerupt scurt, spunandu-le ca intalnirea noastra avea un scop precis: sa administram cat mai bine opera lui Stieg. Dupa ce a stat o clipa pe ganduri, Joakim a inceput sa-mi explice: se temeau ca, obfinand dreptul de proprietate intelectuala, a? putea intra in conflict cu producatorul de film care cumparase dreptul de a pune personajele sa evolueze dupa cum credea de cuviin^a. Orice

M SlWItlSSM & WSIHUN5SISE KMMIMII

spuneam eu sau sora mea, ne raspundea ca discutase totul mai inainte cu Svante Weyler. Apoi a reafirmat ca erau de acord sa imi cedeze jumatatea de apartament, dar sa ma ocup eu de formalita^i. Cand m-am interesat care erau conditiile tranzacpei, au amu|it Inainte de a ne desparp, aproape de stadia de autobuz, Erland s-a apucat sa imi explice ca problems venea din posibilitatea ca eu sa ma marit la un moment dat, ceea ce, pentru ei, reprezenta un rise. „Cu Stieg am vrut eu sa ma marit“, am replicat. Drept pentru care, Joakim mi-a propus sa ma marit cu Erland, fiindca, in acel fel, povestea mo^tenirii nu ar mai fi ridicat nicio problems. Am ramas impietrita, iar Britt 1-a fulgerat din priviri. A adaugat ca, desigur, nu ar fi vorba decat despre o casatorie de convenient!

'Mar i, 23 augustPrimesc un e-mail de la Svante Weyler. Ole Sonberg,

producatorul delegat al Yellow Bird Productions, socie- tatea care a cumparat drepturile de ecranizare a carrier lui Stieg, s-ar bucura sa ma poata intalni. Trebuie sa inceapa lucrul la scenariu, a^a ca vor sa deipna toate informapile care i-ar putea ajuta. Weyler adauga ca toate cronicile carfii sunt extraordinare ?i ca nici nu se putea imagina un debut mai bun.

De acum §tiu urmatoarele:— Joakim face joc dublu.— Erland se lasa condus de el, fiindca este Sul pe care 1-a

preferatintotdeauna, dandu-1 deoparte pe Stieg.Consecinf-— De rupt pentru totdeauna relapile cu Erland $i cu

Joakim.— De facut ceea ce spunea Stieg: „Razbuna-tri prietenii!"— De apelat la alte persoane care m-ar putea ajuta.

WENnnicesiEif

Vineri, 9 septembriaO angajez pe Erica Striby, de la cabinetul de avocatura

Bergquist, pentru redactarea actului de donate a apartamen- tului. ft trimite astazi familiei Larsson.

Marfi, 13 septembrieSvante Weyler paraseste postul de director editorial de la

Norstedts. Este inlocuit de Eva Gedin. Nicio veste din partea familiei Larsson.

Se implinesc zece luni de cand a murit Stieg. Nici tatal, nici fratele lui nu m-au intrebat vreodata unde este inmormantat.

Nici in zilele urmatoare nu se prime^te vreun raspuns la scrisoarea intocmita de avocat in vederea donarii aparta- mentului. Daca Stieg ar fi stiut ca editura dore$te, in pofida voin^ei lui, sa se faca un film dupa carfi, s-ar fi infuriat ?i ar fi re a c porta t violent impotriva unei asemenea tradari. Dar daca ar fi vazut la ce ma supun tatal $i fratele lui, s-ar fi simpt atat de ranit, meat nu ar fi ezitat sa se razbune. A fi eu ata- cata, insemna sa fie el atacat.

Vineri, 7 octombrieIntalnire cu reprezentanpi Yellow Bird la sediul Pan

Agency.Scenaristul Lars Bjorkman incepe cu o intrebare directa:— Ai citit al patrulea volum?Raspuns:— Nu!$i uite-a§a am ramas fara un subiect!Cateva minute mai tarziu, o noua intrebare:— Stieg trebuie sa fi facut multe cercetari. Unde este

documentatia?

E H S1 8 R I1 E S 5 8 !I S M I B I f - f « # » [O ISE C M M M

Am scos pachetul cu textele lui Stieg pe care le adu- sesem cu mine. Carple despre extrema dreapta, ultimul articol din Searchlight, rapoartele pentru CR1DA (Centrul pentru Studii §i Informapi despre Democrape $i Autonomie), pentru Universitatea din Tel-Aviv, pentru CRISP (Centrul de Cercetari si Informapi Sociopolitice) etc.

— Dorip sa le vedeti?$i, in timp ce parcurgeau documentele, am adaugat:— Puteti gasi aici nume, persoane, evenimente, analize...

Asta e via(a lui Stieg ?i intreaga sa documentare. Romanele polipste nu sunt decat o urmare a operei sale.

Gata $i cu subiectul asta!Au mai fost abordate $i alte puncte de in teres, precum

locurile si adresele din Millennium, Le-am explicat ca. pnand cont de profesia mea, eu sunt aceea care le-a descoperit. Apoi, personajele:

— In afara unora pe care le $tie toata lumea, precum Paolo Roberto, mai exista $i alte personaje reale? a intrebat cineva.

Raspuns:— Da.Hai, mai departe!— Care este provenienta acestui mod de a vorbi?Aici am tinut sa explic ca, daca ambian(a carplor nu se

aseamana cu aceea a romanelor polipste clasice, asta se data- reaza faptului ca Stieg provine din Vasterbotten si ca, in con- secinfa, import aril, a influen(ei Bibliei nu trebuie neglijata. Una dintre persoanele prezente $i-a exprimat acordul privind expli- capa pe care o oferisem ?i, spre marea mea surpriza, a adaugat:

— Sunt fata lui Per OIov Enquist.5Ne-arn desparpt cordial pi m-au invitat sa vin la Ystad. Cat

despre o eventuala colaborare, nu s-a stabilit nimic precis.

5 Scriitor suedez contemporary

MILLENNIUM, STIEG $1 EU

Mierctm, 19 octomlirlt1Per-Erik Nilsson mi-a telefonat pe la opt seara §i mi-a cil it

cu voce tare raspunsul lui Joakim $i al lui Erland, primit prill fax de la avocatul acestora din Umea, Svansrom. In rezumal, suna astfel:

— Raspunsul la solicitarea mea de a-mi asuma gesti- onarea proprietapi intelectuale a operei lui Stieg era NU. Familia Larsson va continua sa se ocupe de aceasta problem;1 impreuna cu Editura Norstedts.

— Raspunsul privitor la donarea apartamentului era NU. Cu exceppa faptului de a remite manuscrisul celui de-al patrulea volum din Millennium Editurii Norstedts, Caz in care ar putea fi reconsiderata $i discupa asupra proprietary intelectuale.

— Raspunsul privitor la partea de credit imobiliar al lui Stieg care mai greva asupra locuin^ei noastre era ca se va de­duce din asigurarea de via^a a acestuia.

In sfarpt, subliniau ca fusesera „genero§i" din moment ce imi lasasera conturile lui Stieg, mobilierul $i asigurarea de viata (care, de fapt, mie Tmi era destinata $i nici nu trebuia sa intre la masa succesorala).

— Ei, fir-ar a dracului de treaba! am exclamat.— Se poate spune $i a$a, 1-am auzit conchizand pe

P.er-Erik.Noile condipi neprevazute sunt, fara indoiala, legate de

lipsa mea de cooperare din cursul ^edinfei cu producatorul de film, din 7 octombrie.

A?a ca totul a luat-o de la capat. Pentru a nu $tiu cata oara, insomniile au revenit. Nu mai reu$eam nicidecum sa adorm. Ma sculam, fumam, ma bagam la loc in pat, ma sculam iara$i 51 tot a^a, inainte de a appi pupn, spre dimi- neatja, cu capul parca umplut cu sarma ghimpata. Dupa care am renurpat p sa mananc. Din nou. Nici nu mai $tiu pentru a cata oara.

I t t G M S 1 S 5 8 * S I M I H B J U t S O B f C D I D M M

Joi, 20 octombneLe-am trimis un e-mail Evei Gedin, de la Norstedts, ?i

altul Magdalenei Hedlund, la Pan Agency, pentru a le oferi amanunte despre raspunsul semnat de Erland ?i Joakim. Le-am explicat ca, mtrucat dreptul de proprietate intelec- tuala imi fusese refuzat, trebuiau sa ii anunte pe cei de la Yellow Bird ca, de acum, familia Larsson avea sa le ofere in- foirnatiile cerute, nu eu. Nu am primit niciun raspuns.

Vineri, 21 octombneIntalnire descurajanta, care ma duce la disperare, cu P.-E.

Nilsson. Nu doar ca situat;ia este blocata, dar imi propune „sa ma mai gandesc la cel de-al patrulea manuscris". Explodez:

— Nu il vor avea niciodata! Computerul in care probabil se gase^te apartine revistei Expo, iar continutul acestuia este pro- tejat de Constitute. Toate legaturile, top informatorii, toate sursele pe care Stieg le folosea in munca lui de jumalist sunt acolo, fara indoiala! Acele documente fundamentale nu pot cadea in mainile unor oameni pe care nu Ii private subiectul!

Per-Erik a trebuit sa piece ca sa aiba grija de nepop. Eram epuizata. M-am simpt mai singura decat oricand.

Miercuri, 26 octombneNu mai pot gandi, reflects, munci. M-am dus sa ma vad

cu ?eful serviciului personal, care a in^eles situapa.— Intoarce-te acasa. O sa te simpi mai bine acolo.Din trenul care ma ducea inapoi la Stockholm, m-am

uitat la campurile pe care incepusera muncile agricole de toamna, defilandu-mi prin fa|a ochilor. Pareau a fi satule, ingreunate, Pamantul era in acela^i timp implinit $i obosit, cu ale sale nuance de maro, verde, ro?u §i negru. Toamna aceasta imi semana. Eram in egala masura epuizata §i plina de dorin^a de a lupta. Pentru Stieg. A?a cum ar fi facut-o $i el. Cum mi-ar fi cerut s-o fac.

M I U H M U T M S t B I

La sosire am inchis toate telefoanele $i am decis sa rm imi mai citesc cateva zile e-mailurile.'Pentru intaia oara dupa un an, urma sa ma odihnesc, sa citesc poezie, sa re- flectez, sa ma plimb, sa ma uit la lacul Malar, In apele caruia plute$te nid-ul meu pentru Stieg. Lucru care ma bucura. $i atunci, in lini^tea casei, Stieg s-a intors, fiindca exista un loc pentru el. Am plans ascultand You Are Always on My Mind, Am inceput sa-i vorbesc. Ma simteam jalnica, fiindca nu reusisern sa li apar munca de o via|a. Mi se parea ca il tradasem.

Lurri, 31 octombrieM-am trezit la 10:00 $i am cobora t la Fumsundsleden ca

sa privesc cum curge apa. Am cautat o piatra pentru mor- mantul lui Stieg. Cum trebuia sa arate? Aveam sa §tiu cu si- guranra in clipa in care aveam sa o vad. In apa nu am gasit-o. Am mers mai departe $i pa§ii m-au indreptat catre un bo- lovan mare, ro$u, in acela'i timp neted §i catifelat, cu stila^ii negre. M-a dus cu gandul la Stieg. Cel bland $i dur in egala masura. Puternic ?i de neclintit in convingeri. Insa avand un suflet sensibil, pe care il vedeau cei care il cuno?teau bine.Nu aveam cum sa iau doar o pietricica din roca aceea. Mi-am zis ca e normal: era, ca $i Stieg, prea intreaga pentru a putea fi fragmentata. Acum nu-mi mai pasa de piatra aceea. E acolo. Ca ?i el.

Am ie$it iara?i, ceva mai tarziu. In padure, racoarea mi s-a lasat pe umeri. Am cules afine ro$ii ?i negre, acri$oare proaspete. Cele negre insa erau fara gust $i inghefate, intr-un cuvant, nu puteau fi mancate. Soarele de octombrie pa- trundea printre frunzele galbene care mai ramasesera prinse de crengile copacilor. 0 toamna frumoasa pentru o femeie trista. Urcasem aproape in patru labe o colina, pa$ind pe mu^chiul moale. Era $i o carare care nu ducea nicaieri.

„Cel pu(;in, voi ie§i la lumina“, mi-am zis.

m M B IM S SN i IMME-FJttmSE C H M N I

In varf nu era nimic de vazut, dar m-am oprit o clipa in soare. „Sunt $i eu o mica fiinfa omeneasca, de care nu-i pasa nimanui pe lume", m-am gandit.

E$uasem in unicul lucru care mai avea importanpa dupa moartea lui Stieg: sa il apar. Pentru mine, e^ecul acesta era o tradare. Nu mai aveam curajul de a continua. Lacrimile imi curgeau pe obraji, pe barbie §i incepusera sa imbibe stofa paltonului. Am repetat: „Iarta-ma, iarta-ma...“

Si atunci, dintr-odata, am auzit un zgomot bizar, pe care nu il puteam identifies. Am ridicat ochii ?i am zarit apro- piindu-se un corb mare. Suveran $i nepasator, a Inceput sa zboare deasupra mea, desenand in aer forma unei semiluni. Ai fi zis ca ie$ise la o plimbare $i, cand sa se intoarca, fusese de acord sa faca pentru mine un mic ocol, spunandu-$i: „Fie, daca este cu adevarat important..." Mi-a vorbitindelung, cu voce inceata ?i melodioasa. Dintr-odata, m-am trezit in propriul meu nid, in care le ceream celor doi corbi ai lui Odin, Hugin $i Munin, sa strapunga cu ciocurile lor capetele, ochii $i inimile tuturor la$ilor, fa^amicilor $i hainilor care il facu- sera pe Stieg sa sufere.

Eram uluita ca ma putusem gandi la imposibil, fara tearna ori ezitare: „A?adar, p-ai trimis corbul, Odin?"

Nu ?tiu ce spunea pasarea, dar vocea ei magnifies mi-a patruns in suflet, mi-a potolit disperarea $i mi-a adus li- ni^tea. Ca §i cum mi-ar fi raspuns: „Totul e bine, nu tre- buie sa fii nelini$tita. Ce-ar fi sa te duci inapoi acasa?" Pe drumul de intoarcere, pa?ii imi erau $ovaitori din cauza lipsei de somn §i de mancare. Insa nu mai eram singura.Ma sprijinea Stieg. You Are Always on My Mind. $tiu, prie- tenul meu drag, chiar §i atunci cand nu aveai prea mult timp sa-mi daruie$ti, $tiu ca ma pastrai mereu in gand. Cum ?i eu te pastram pe tine in gandurile mele. In seara aceea am in^eles ca lucrul cu adevarat important era sa nu ma prabu$esc.

MIUEMM. SIIEC 81 Ell

intorcandu-ma acasa, am trimis cateva SMS-uri pentru a anun^a ca ma simt bine, ca pur $i simplu aveam nevoie de calm, de timp pentru a reflecta ?i de finite pentru a ma putea odihni.

)oi, 3 noiembricMi-am schimbat numerele de la telefonul fix $i de la cel

mobil. De acum, cu excep^a prietenilor $i a familiei, ori- cine vrea sa dea de mine trebuie mai intai sa ia legatura cu Per-Erik on cu un alt jurist. Am ie?it de la compania de tele- fonie incredibil de lini$tita.

Pe urma m-am dus la doctorul de familie care, cand a vazut in ce hal eram, parca $i-a ie$it din min i. Nu am ac- ceptat nici medicamente, nici concediu de boala de doua Iuni, insa am fost de acord cu o luna de part-time. Am nevoie de munca pentru a-mi tine mintea ocupata. Am, totodata, nevoie ?i de odihna, $i de o viaja normala.

Miercuri, 9 noiembriefn aceasta seara este comemorarea „Noppi de cristal" $i

se implinepte un an de la moartea lui Stieg. Am lucrat juma- tate din zi la discursul pe care il voi sus^ine, impreuna cu o expunere de fotografii. Mi-am pus pantaloni negri, cama?a Linnea Braun de culoarea lavandei, pe are am cumparat-o de la Myroma, $i o haina din piele de caprioara pe care am gasit-o la solduri, la Falun. Mi-am lasat parul liber $i m-am machiat discret.

intalnirea a avut loc la restaurantul Cirkeln. S-au servit cafea $i prajituri.

Daniel Poohl, de la Expo, $i-a inceput intervenpa spunand ca nu pastreaza o anume amintire cu Stieg, ci, mai degraba, una nesfar^ita, in care acesta... asculta.

— Stieg asculta pe toata lumea, inclusiv persoane care noua ne pareau lipsite de orice interes. De exemplu, ii ziceam

Ftt U M S S M S MMIf-t WllWlSf EDI 8MBWI

mereu sa nu mai stea sa asculte tot felul de chipbu?ari cre- tini ca Jan Milld ori Blagula Fragor: „Ip piezi vremea cu unul ca asta“. $tip cu topi urmarea: Jan Milld a ajuns secretarul general al Partidului Democrat. Toata lumea a fost uluita, cu exceppa lui... Stieg, care ll ascultase! Nu e de mirare cat de multi membri sus-pu$i ai acestui partid regreta sincer moartea lui Stieg, fiindca elii asculta. Uite-asa era Stieg: asculta.

Eram uimita. Inca o data, Daniel, cu elegan^a, puterea de convingere $i inteligen^a lui ma surprinsese.

Am luat, la randul meu, cuvantul. Eram deosebit de calma.

Am inceput prin a aminti ca Stieg ?i cu mine colabora- seram timp de treizeci $i doi de ani $i traiseram impreuna treizeci. Ca oamenii fac ceea ce fac nu din intamplare, ci fiindca totul, in viata lor, ii indreapta catre respectivele fapte. Am adaugat ca, pentru a intelege opera lui Stieg, trebuia sa $tii cine a fost cu adevarat. Am aratat fotografiile lui din copi- larie, alb negru, alaturi de bunici. Apoi pe acelea in culori, facute mai tarziu, in bucataria cu un singur araga2 ?i in ateli- erul mecanic unde bunicul sau repara, printre altele, bici- clete. Am explicat ca, pentru Stieg, astfel de oameni saraci ?i marginalizap din punct de vedere cultural constituiau o mi- noritate discriminate. $i ca, pana la urma, intr-un moment sau altul, oricine poate sa faca parte dintr-o asemenea mino- ritate, daca nu eumva, din cauza valurilor istoriei, se poate trezi chiar in pericol de moarte. Am continuat vorbind despre lagarele de concentrare suedeze {mai ales despre acela de la Storsien) daneze, despre deportarea prizonierilor de acolo, despre fortareal;a Theresienstadt, unde erau executap sau trimi$i mai departe, spre Auschwitz ori alte lagare de exter- minare. Am menponat datele, numarul prizonierilor ?i al celor care $i-au pierdut via{a. Informapile le verificasem de dimineapi. Dupa care m-am intors la o fotografie a lui Stieg

N l t l i M I U U . STIEG m

din prima copilarie, impreuna cu bunicul sau, precizand ca tot Stieg imi povestise cum acel om, care fusese Interrmifat la Storsien, reu^ise, in chip miraculos, sa i$i continue viafa $i sa se ocupe de copilul la care a pout ca un tata. Militantismul lui Stieg provenea din frageda copilarie, cand bunicul ii po- vestea intamplarile din „Noaptea de cristal".

M-am mai referit la fundalpa pe care doream sa o infiin^ez in memoria lui Stieg. Scopul era ca, anual, sa fie decemat un premiu unui jumalist sau unui fotograf militant. Am aratat unul dintre portretele lui preferate, pe care i 1-am facut de sus in jos, in care se lasa pe spate, in plin scare, cu zambetul pe buze ochii i'ntredeschi^i, privindu-ma. Sub imagine inseraseram o fraza extrasa dintr-un editorial din Expo, din numarul pe decembrie 1997, care insa nu a mai fost publicat: „$tim ca este necesar ceea ce facem..

In sfar§it, am incheiat explicand ca, ia vremea aceea, Expo era ca $i terminal, fiindca nu mai existau fonduri private care sa ii susrina aparitia, iar redaclpa era epuizata. Speram ca, acum, toata lumea va inpelege de ce Stieg utilizase cuvantul ..necesar".

Eram mulfumita ca reusisem sa fac $i eu ceva intr-o ase- menea zi incarcata de durere. $i ca fusesem in stare sa iau cuvantul Inconjurata de caldura prietenilor, calma $i fara a fi inundata de tristefe.

Acel 9 noiembrie nu a fost o zi de doliu, ci de inalta spiritualitate.

Miercuri, 23 noiembrieO noua scrisoare de la avocatul familiei Larsson. Mi se

cere sa semnez alaturatul acord privitor la partaj $i la masa succesorala, in care este stipulat in mod oficial ca aparta- mentul imi este oferit in schimbul computerului lui Stieg.

In scrisoarea care insofe^te documentul, avocatul pre- cizeaza ca familia Larsson se plange ca nu a fost invitata

mClBBIEtSSQN&HUIE-fUKeOlEE CJIBME1H

la seara de comemorare a mor^i lui Stieg ?i ca editura Norstedts i$i exprima, de asemenea, acela$i regret, Mai men- ^oneaza ca discursul meu, din punctul lor de vedere, nu se referea decat la Stieg, scriitorul. Ce lipsa totala de cunoa§- tere a militantismului sau politic! Seara respective a facut mtotdeauna parte din viai;a lui, Ar fi fost de-a dreptul trivial

de neimaginat, cu acea ocazie, ca Stieg sau alta persoana sa fi vorbit despre altceva decat despre evenimentele din monstruoasa „Noapte de cristal" din 1939. Cei care il vad pe Stieg doar ca autor de romane polfiiste nu 1-au cunoscut niciodata.

Vineri, 25 noiembriePe la 7:30 sose^te livrarea de la Ikea. Paturi, saltele, cear-

safuri cuverturi... totul e aici!Plec imediat sa cumpar rotile pentru paturi, dintr-un

magazin din Fridhemsplan. Nu sunt tocmai cele la care vi- sasem, intrucat gaurile se gasesc prea aproape de margine, ci unele duble, gri, in locul celor mai inalte ?i mai fine, din lemn negru, pe care mi le imaginasem.

Sdmbata, 26 noiembrieM-am dus sa iau inapoi marina de gaurit de la o prie-

tena. Ca sa dau gaurile, trebuie sa fixez picioarele patului in menghina $i sa utilizez ?uruburi de 4 milimetri $i spiral! de 3,5. Mi-am dat repede seama ca trebuie sa fac ni§te semne cu un $urub mai lung, pe care 1-am gasit intr-un dulap. M-am apucat sa montez picioarele patului pe care il instalez in noua incapere. Saltele, cuverturi $i cear^afuri de matase in carouri albe, negre, gri $i ocru. Am Impins canapeaua exten- sibila, pe rotile acurn, pana langa fereastra, m-am a$ezat pu- nandu-mi ni$te peme la spate §i m-am uitat la apele lacului Malar scurgandu-se lent catre canalul Hammarby. $i am trait astfel, in tacere, o indelunga clipa de finite.

H H L U U M I ,S I I [ E $ I E I I

M-am ridicat am terminat de montat $i cea de-a doua canapea extensibOa, pe care am a$ezat-o intr-un coif, paralel cu lungimea camerei, fa^a in fa a cu piima. Era perfect. De acum aveam o incapere care corespundea noii mele vietri, in acela$i timp birou de lucru, living pentru invitapi care se vor putea destinde dupa cina camera pentru prietenii in tre- cere. Carfile lui Sbeg le-am aranjat pe ni§te etajere din lemn de tec, in apropierea ferestrei.

Dupa care m-am culcat chiar acolo. $i am dormit exce- lent. Carfile din jur mi-au dat senzafia ca ma odihnesc incon- jurata de o lume binevoitoare.

DecembrieLuna aceasta, Joakim a sunat-o pe Britt pentru a-i spune,

printre altele, ca, daca publicam volumul al patrulea, Norstedts nu va lasa sa apara volumele doi $i trei.

Britt i-a explicat ca laptopul era proprietatea revistei Expo, nu a lui Stieg. Evident, acest computer a ajuns obsesia familiei Larsson! Cateva zile mai tarziu, avocatul lor a trimis o scrisoare redacpei Expo pentru a afla unde este computerul. (Problema va fi discutata $i in cursul $edinfei echipei de con- ducere de la Expo, din ianuarie 2006, iar raspunsul trimis la solicitare a fost: „Nu §tim“.)

A?teptandu-ma sa liu data afara din casa de pe o zi pe alta, am inceput sa imi string lucrurile in cutii. Insa reu$esc sa fac fat,a situafiei, a$a ca, pentru mine, nimic nu mai este prea dureros de privit ori de inchipuit. Mi-am regasit echili- brul, busola interioara. De altfel, $i terapeuta spune ca fac progrese deosebit de rapide.

A venit vremea sa intocmesc epilogul acestui an care s-a scurs. Insa, mai intai, trebuie sa-1 intocmesc pe acela al viefii mele cu Stieg. Plang scriind „Am fost iubita", fiindca, pana la urma, este singurul lucru care conteaza.

m w b m u s s m s t u n t - n H c o i s E a a o w a u n

Dupa un anA$tept un telefon care nu va mai veni niciodataA$tept sa-i vad numarul pe ecranul mobilului meuA§tept un suras pe care nu-1 voi mai primi niciodataFotografia lui de pe peretele meuA$tept o mangaiere pe care nu o voi mai primi niciodataHaina lui din dulapul meutnsa ii aud vocea raspunzandu-miCand disperarea ma cople$e$te.

Cand Stieg a murit, nu am mai avut decat un singur tel, „sa supraviepiiesc", dupa cum scrisesem pe o bucata de hartie. In 2006, am scris urmatoarele cuvinte: „Sa invar din nou sa traiesc".

I G L M 1I H E T I E G S I E U

VIAJAMEAINTRE 2005 $12010

Pana m 2007 am continuat sa lucrez In mod regulat cu echipa de conducere de la Expo. Ma ocupam mai ales de selecponarea autorilor pentru site-ul consacrat lui Stieg p traduceam in engleza articolele. La inceput, mergeam des la redacpe pentru a le arata ca nu am de gand sa las balta lucrurile, dar p fiindca aveam nevoie sa nu ma mai gandesc la disparipa lui Stieg. Cum moartea lui trezise conpiin(ele, situapa financiara a revistei se ameliorase considerabil. In noiembrie 2004 au inceput sa soseasca unele donapi p, la inceputul lui 2005, Forening Artister Mot Nazister (Asociapa Artipilor lmpotriva Nazismului) decisese sa doneze anual cate 500 000 de coroane (52 950 de euro), pe o perioada de $ase ani. Pe de alta parte, Statens Kulturad (Consiliul Naponal al Culturii) sprijina acum financiar presa, a$a ca Expo a inceput o colaborare de Iunga durata cu Editura Natur & Kultur...

M H U N N I l B U M t S I S I !

Ultima mea contribute la activitatea revistei $i a funda- te i a fost renovarea sediului, tn 2007. Intrucat bugetul alocat nu depa§ea 30 000 de coroane (3 177 euro), timp de trei luni am spalat $i am revopsit perepi ?i tavanul, aflate intr-o stare foarte proasta. Imi doream pentru podea un ton cald, a$a ca am ales un ro$u-inchis. In rest, am folosit alb ?i negru, vopse- luri obl^nuite. Am facut $i o masa de edin e din materiale recuperate. Imaginea de ansamblu era simpla $i sobra, cu except a arhivei, unde dosare $i vechi publicapi se ingrama- deau pana-n tavan.

Acum, conducerea Expo face parte din juriul Premiului Stieg Larsson, instituit de familia Larsson $i Editura Norstedts.

Expo a supravietuit ?i $i-a urmat calea lui. Iar eu pe a mea.

Din toamna lui 2007, apartamentul din Stockholm a intrat cu totul in proprietatea mea. Abia la trei ani dupa moartea lui Stieg; familia Larsson mi-a trimis documented onciale. Pana atunci am trait intr-o continua incertitudine. Eram pregatita sa parasesc oricand casa ?i, timp de doi ani, am locuit printre cutii. U?urata, am desfacut toate amba- lajele $i am organizat o petrecere de inaugurate a casei, invitandu-i pe top cei care ramasesera alaturi de mine. !n momentul de fat;a, cari(ile ocupa tot mai mult loc in spa- tu l de cincizeci pi §ase de metri patraip. Ar avea nevoie de o casa mai mare. Eu, nu. Am revopsit top peretrii, inclusiv pe cei ai bucatariei, refacuta in alb ?i oliv. Apartamentul nu mai seamana cu cel de pe vremea lui Stieg. Nu mai sunt in stare sa redeschid u§ile vechii mele vierp, $i cel mai mic detaliu imi aminte§te de ab sen t lui Stieg. Am cumparat §i un covor de ocazie pentru living. Ieftin, murdar $i ros, dar e un Kashgai lucrat de una dintre artistele acelui trib nomad din Iran. Reprezinta o gradina plina de copaci $i de flora $i

Ett SMRIE15SCI & MlF.U-f fUWOffii MtOMMNl

cu ni$te rate, am impresia, care se plimba prin iarba. Dupa ce 1-am spalat $i l-am reparat, 1-am Intins pe jos, am pus muzica $i am dansat salsa, in picioarele goale, pe acea noua lume. Sim team fizic cum casa devenise a mea, incetand sa mai lie ecoul dureros al unor vremuri fericite, Insa pierdute pe veci.

M-am inters la meseria mea, in construcpi, tot in dome- niul dezvoltarii durabile. E lumea care imi aparpne. 0 lume exigenta si dura, insa dreapta. Munca mea are rost, fiindca intervine asupra realului. Imi pot folosi liber compe ten tele §i pot lua deciziile pe care le consider eficiente. Nu este vorba despre realitatea virtuala a industriei Millennium, in care nu mai pot hotari absolut nimic.

Aceasta industrie Millennium s-a nascut la $apte luni dupa moartea lui Stieg, in iulie 2005, odata cu publicarea, in Suedia, a volumului Barbafi care urasc/emeile. De atunci nu a incetat sa se dezvolte cu succes: mai bine de patruzeci de milioane de exemplare vandute in intreaga lume, ca sa nu mai vorbim despre filmele de televiziune ori pentru marele ecran $i despre audio-boofe-uri. Paralel, s-a constituit si un mit: al lui Stieg cel legat de Millennium. Multe $i marunte s-au tot sens de atunci despre el. Cel mai adesea, de catre oameni care abia daca 1-au cunoscut, care traiau departe de via^a noastra si care nici vorba sa fi luptat alaturi de noi. De ce stau a$a lucrurile? Fiindca nu am intrat nicicand in „lumea buna" $i nu am ealcat pe covoarele ro§ii in serile de premiera. Fiindca The New York Times, Le Monde, The Guardian sau El Pais nu ne-au solicitat interviuri, a$a cum fac In ziua de azi, pentru a vorbi despre Stieg $i despre Millennium. Adevarata via^a a lui Stieg $i, deci, ?i a mea era deseori piic- ticoasa, intotdeauna muncita si, cateodata, periculoasa. lata de ce oamenii care vorbesc acum despre el nu ne-au frec- ventat niciodata.

u n i E N N n n u . ; i i e g s i e u

Millennium nu este doar o poveste de buna calitate, scrisa de un bun autor de romane polipste. Carole acestea vorbesc despre necesitatea de a te lupta pentru apararea propriilor idealuri, despre refuzul de a te preda, de a cadea in genuncbi in fa^a cuiva mai putemic decat tine. Despre valori, justice, jurnalism, in sensul nobil al cuvantului, loialitate eficien^a, calita^i de care unii dau dovada fa- candu-?i meseria, inclusiv poli^tii. Mai vorbesc ?i despre morala. Acum, realitatea virtuala care s-a impus a facut din Steig eroul trilogiei Millennium. Or, Stieg nu a a$teptat Millennium pentru a fi el insu§i. $i, in aceasta viziune re­ductionists a lui Stieg, unii au incercat sa ma $tearga de pe lista, pe mine $i cei treizeci $i doi de ani ai vie|ii noastre traite impreuna. Trebuie recunoscut ca, in toata povestea aceasta, e $i mult misoginism, ?i nu doar la adresa mea. Oriunde vine vorba despre Stieg Larsson, femeile nu sunt puse in valoare, chiar daca, toata via^a, a colaborat mai ales cu femei. In 2007, sora mea m-a anun^at ca a ob- servat modificarea articolului de pe Wikipedia despre Stieg. fricepand din 18 noiembrie 2006, se afirma ca nu locuise niciodata la bunicii lui, ci numai cu parintii. Acolo unde, inainte, statea sens ca Eva Gabrielsson era tovara^a lui de viata in clipa morl;ii, acum se putea citi: „cu care a locuit din cand in cand“. Linkul catre primul meu interviu despre problemele succesorale, aparut in A ten tie!, o revista econo­mica, fusese inlaturat.

Prin 2006, presa din strainatate incepuse sa se intere- seze de omul din spatele trilogiei Millennium. Mai intai cea scandinava, apoi cea europeana, acum $i cea din Statele Unite ?i Australia, care trimit oameni la Stockholm pentru a vorbi cu mine despre Stieg, presupunand, pe buna drep- tate, ca sunt persoana care le-ar putea povesti lucrurile cele mai interesante, dupa trei decenii petrecute in intimi- tatea lui.

BMBBSISSOH SMARIE-FAUNCOISE C0U1MBANI

!n mod invariabil, jumali$tii pun acelea^i intrebari $i in aceea§i ordine. Prima, in mod sistematic, se indreapta catre Suedia. Exista intr-adevar, in £ara noastra, tot ceea ce este descris in Millennium: coruptie, abuz de putere, discriminare §i violent impotriva femeilor etc. ?

Cand raspund ca, in cea mai mare parte a lor, faptele, evenimentele ?i personajele sunt reale, surpriza este totala. E straniu cum Suedia apare astazi ca un model pentru alte na- tiurti, din moment ce, in linii mari, problemele sunt acelea^i peste tot. Interviurile la care ma refer mi-au permis sa con­stat in ce masura Millennium a reu$it sa $tirbeasca imaginea acelei Suedii progresiste $i egalitare in materie de drepturile omului.

A doua chestiune care s-a dovedit o sursa de stupoare pentru jumali?ti a fost aceea ca nu sunt considerata vaduva lui Stieg, dupa toti anii petrecuti impreuna. Cum e posibil sa se intample a$a ceva in l;ara asta?

In momentul actual, Millennium este una dintre cele mai importante marfuri de export suedeze, avand, repet, peste patruzeci de milioane de exemplare vandute in intreaga lume. Nu mai este o carte. Este un fenomen care a generat doua efecte majore. In primul rand, a permis raspandirea unei noi imagini a Suediei. Apoi, a facut din Stieg $i din Millennium un soi de rnarfa care poate fi comercializata la infinit.

Este ?i motivul pentru care am cerut sa administrez mo$- tenirea literara a lui Stieg. incepand din 2006, toate propu- nerile facute prin intermediul avocafilor mei, in acest sens, au mers, $i, de fiecare data- a fost lasata familiei Larsson libertatea de a stabili valoarea cotei din drepturile de autor care ar fi urmat sa imi revina, permil;andu-le sa se bucure de cea mai mare parte a beneficiilor. Dupa fiecare dintre pro- punerile noastre urma o lunga tacere, incheiata cu un „nu“.

M IIU M .S TItC S IEIj

Avocata mea, Sara Pers-Krause, a explicat, de altfel, in presa suedeza, in 2009, cum stau lucrurfle: „Tinem sa subliniem ca importanta pentru noi este gestionarea propiietapi literare a lui Stieg Larsson ca am prezentat cu acest titlu, mca din primavara lui 2006, diferite solicitari, fara a obpne vreodata raspuns la vreuna dintre ele".

tncepand din februarie ?i continuand pe tot parcursul verii lui 2009, ziarele au jucat rolul de negociatori intre casele de produce hollywoodiene Yellow Bird ?i Sony in vederea unei adaptari americane a trilogiei Millennium. Cunoscand va- lorile morale din Statele Unite $i $tiind faptul ca, invers decat in Suedia, douasprezece state ale Uniunii garanteaza dreptul de mo$tenire concubinilor, eram curioasa sa observ deru- larea evenimentelor. $i nu am fost dezarnagita.

Pe 25 octombrie 2009, am fost sunata de la ziarul de seara suedez Ajtonbladet pentru a mi se vorbi despre un articol care urma sa fie publicat a doua zi in cotidianul Dagens Nyheter. Aveam cumva de incut vreun comentariu despre cele doua milioane de coroane (circa 200 0000 de euro) pe care familia Larsson urma sa le vireze in contul meu? Am raspuns ca nu eram la curent cu nimic §i nici avocatul meu. $i nici nu a mai fost publicat ceva.

O saptamana mai tarziu, pe 2 noiembrie, cotidianul con- curent Suensfea Dagbladet explica in paginile sale ca familia Larsson imi oferea acum 20 de milioane de coroane (circa 2,1 milioane de euro). Singurul lucru pe care il puteam spune era acela$i: nu eram absolut deloc la curent cu a$a ceva.

In aceea$i zi, avocatul meu 1-a sunat pe noul reprezentant al familiei Larsson pentru a-i preciza ca un articol de ziar nu putea ii considerat o oferta serioasa, a$a ca a$teptam ceva mai oficial. Inform a tia a circulat pe larg in mass-media din strainatate.

f# A G A B R IE lS£ D N 6 H W M N M E C M I S M I I

Peste o luna, American Variety scria ca „negocierile dintre Sony ?i Yellow Bird treneaza de $ase luni, din cauza diferen- dului privind drepturile de autor dintre familia Larsson ?i Eva Gabrielsson, tovara^a de via^a a lui Stieg Larsson".

Din acel moment, au fost reluate tratativele privind admi- nistrarea mo$tenirii literare a lui Stieg intre familia Larsson, avocapi mei §i mine.

!n cadrul discupilor, familia Larsson mi-a oferit un loc in consiliul de administrate al societapi pe care o mfiinpase §i care avea drept obiect veniturile obpnute din vanzarea trilogiei Millennium. Postul imi permitea accesul la rapoartele financiare $i la contracte, fara insa a avea dreptul de a spune vreun cuvant despre utilizarea textelor politice ale lui Stieg sau a trilogiei Millennium, care puteau ft vandute, folosite, re- scrise sau modificate. Prin urmare, rolul meu ar ft fost acela al unui simplu consultant, ascultat ori ignorat, in funcpe de cheful celor doi proprietari ai societapi.

In aprilie 2010, avocatul meu a propus drept solupe de compromis sa mi se dea dreptul de administrate asupra tuturor „celorlalte texte“, cu exceppa trilogiei Millennium. $i iara?i ne-am apucat sa a^teptam raspunsul.

!n mai 2010 a aparut cartea mea, scrisa impreuna cu Gunnar von Sydow, Sambo — enrsammare an du tror (Concubinule, ejti mai singur decat Ip pop imagina). In ianuarie 2008, incepusem sa ma intreb daca acest caz al meu este chiar unul unic. Intrucat concubinaj ul este ceva obi$nuit in Suedia, destui oameni se aflau probabil in exact situapa mea. Fire$te, cercetarile m-au facut sa descopar multe per- soane aflate in aceea^i situape penibila ca $i mine. Numai ca $i eu, $i coautoarea carpi am fost uimite sa constatam ca argumentul nostru cel mai solid, numarul important de persoane tributare aceleiap stari de fapt, a e$uat de la prima

NIUEIMM. STIEG a (II

incercare. Pentru stat, nu eram decat o minoritate lipsita de important, mtrucat Institutul Suedez de Statistic!! nu ia in considerare decat cuplurile care au copii. Membrii celorlalte cupluri sunt considerati celibatari.6

La o luna ?i jumatate dupa inaintarea propunerii noastre, Joakim 51 Erland Larsson au raspuns simultan, prin interme- diul presei $i al e-mailului, avocatei mele ca abandoneaza negocierile cu mine.

Fiat iustitia, pereat m audits. „Sa se faca dreptate, chiar de-ar fi sa piara lumea“.

6 Suedia este una dintre primele rari care au incercat sa reglementeze si- tuapa concubinilor, puriand la punct o lege de minimala protecfie a par- tenerului considerat „cel mai slab": in 1973, partajul locuintei, in 1987, al bunurilor comune. in 2003, aceste drepturi au fost extinse la cuplurile de homosexual! care traiesc in concubinaj. !n ziua de azi, legea este, Inainte de orice, adaptata pentru cuplurile care se despart. in caz de deces, fara existen^a unui testament prealabil, concubinul supravietuitor se treze$te in fa(a unui vid juridic. (Invers decat in cazul cuplurilor casatorite, pen­tru care mo^tenirea decurge automat daca un testament nu sticuleaza contrariul.) Prin urmare, succesiunea este operata amiabil. Sau nu. Astfel, in Fran?a, incepand din 1999, PACS (Pactul Civil de Solidaritate) acorda drept de succesiune supra vietuitorului, daca in acest sens exista un testament sau o declarable autentificata in momentul semnarii PACS-ului de catre membrii cuplului, prin care se stipuleaza ca bunurile dobandite Incepand cu data semnarii PACS-ului sunt bunuri comune. (Sursa: Sambo — enrsammare an d u tro r , Eva Gabrielsson ?i Gunnar von Sydow, Blue Publishing, 2010)

r a c t m s s m a m m i h m n c b i s e c o i o m b m i

La inceputul lui 2009, avocata mea a primit o cerere nea$- teptata din partea unui fost jurnalist, Jan M. Moberg, astazi director general al societapi norvegiene Edda Media, §i din partea avocatului acestuia.

''Jan. M. Mobergtocmai vazuse in reluare o emisiune sue- deza de investigate, Mtlioanele Miilenniumului, in care se po vestea cum ajunsesera tatal §i fratele lui Stieg sa puna mana pe mosjtenirea acestuia. In emisiunea respective, cei doi spuneau ca una dintre ideile de a „rezolva problema" fusese sa ma casatoresc cu tatal lui Stieg.

Jan M. Moberg p doi dintre prietenii sai, la fel de indignap ca p el, doreau sa lanseze un site pe internet (www.suppor- teva.com) care sa imi aduca o suspnere morals p financiara.

Fondatorii site-ului, care ip spuneau „cei trei muschetaii din Drammen", doreau sa puna astfel in aplicare filosofia de actiune p de justipe din care se braneau carple trilogiei

U1L0JSIUH,ST1ESSJ(U

Millennium. Scopul? Sa adune bani p sa Imi. ofere un cont pe internet controlat de nipe avocap norvegieni. Am fost placut surprinsa de profesionalismul dovedit, iar avocata mea a fost de acord sa accept oferta.

Simpil umorului pe care il au ace?ti norvegieni te umple de euforie. Invitau interna upi sa doneze o suma de bani in funcpe de numarul de volume citite p de gradul lor de indig- nare. Site-ul a fost lansat in mai pupn de trei saptamani p a fost tradus in mai multe limbi. Pe pagina Reacpi ale inter- nauplor, mi-au sosit incurajari din toata lumea. Am primit foarte multe telefoane.p e-mailuri de la cunoscup, dar p de la persoane absolut necunoscute, care imi comunieau ca ii linipepe faptul ca se pot exprima.

Chiar inainte ca site-ul sa fi fost lansat, Erland p Joakim Larsson au facut o donape de patru milioane de coroane (circa 419 000 de euro) revistei Expo, care urma uneia de un milion de coroane (aproximativ 105 000 de euro). Vestea le-a dat norvegienilor ideea de a contacta redacpile Expo p Searchlight, cele doua mari publicapi antifasciste pentru care scrisese Stieg, cerandu-le sa se refere la site-ul lor p sa ii faca publicitate. Britanicii au oferit imediat spapu pe site-ul lor de pe internet, tn schimb, Expo a raspuns ca diferendul meu cu familia Larsson este un lucru nefericit, dar ca nu pot inter- veni intr-o chestiune privata. Aceeap motivape a fost invo- cata p de Editura Norstedts, care p ea a refuzat propunerea.

Pe 25 mai 2009, Editura Norstedts p familia Larsson au oferit impreuna cel dintai Premiu „Stieg Larsson", in valoare de 200 000 de coroane (circa 21 000 de euro), in amintirea luptei lui Stieg impotriva nedreptapi. Premiul a fost acordat revistei Expo.

EH OJBBItlSSOK S WSE-FMJCCtSt 031WMI(1

AL PATRULEA VDLUM

Am mai povestit cum, a doua zi dupa moartea tovara- ?ului meu de viapi, cand sora mea, Britt, impreuna cu Erland s-au dus la sediul redacpei Expo, am rugat-o sa imi aduca rucsacul lui Stieg. Acesta conpnea agenda cu sumarul de- taliat al urmatorului numar, dar p laptopul proprietate a revistei. Desigur, respectivul computer aparpnea redacpei Expo, dar conpnea ?i articolelelui Stieg, corespondent cu Searchlight, anchetele sale, numele surselor de informare etc. Din acest punct de vedere, informapa de pe laptop este protejata de lege, care afirma ca sursele jumalipilor sunt intangibile. Computerul la care ma refer p care nu avea o pa- rola anume ramasese acolo mai bine de $ase luni. La vrernea respective, cineva sugerase sa fie introdus in seiful revistei, numai ca acesta era incuiat, iar codul de acces T1 $tia doar Stieg!

Poate ca p cel de-al patrulea volum se gasepe tot acolo...

W N W I M , 5T I[6 $ IE D

Probabil ca este vorba despre ceva mai mult de doua sute de pagini, intracat, cand ne-am intors din ultima noastra vacanfa, din vara, Stieg scrisese deja peste o suta $aizeci de pagini. Intre corectura primului volum, flnalizarea celui de-al treilea si munca de la Expo, cu siguranfa nu avusese timp, in saptamanile dinaintea morpi, sa fi sens mai mult de cincizeci de pagini.

Nu intenponez sa redau aici trama celui de-al patrulea volum. in schimb, a? vrea sa spun ca, in aceasta carte,Lisbeth se elibereaza treptat de fantomele p de dupnanii ei. De fiecare data cand reu§epe sa se razbune pe o persoana care i-a facut rau, fizic sau psihic, perge tatuajul care, pentru ea, semnifica respectiva persoana. Daca piercing-urile sunt o adaptare la moda generapei sale, tatuajele inseamna pentru Lisbeth un fel de pictura de razboi. Sub mai multe aspecte, tanara femeie se comporta ca membrul unui trib ajuns in jungla urbana. Aici aeponeaza ca un animal, bazandu-se pe instinct p anticipand diverse situapi p pericole. La fel ca ea, in fa^a noilor situapi p a noilor cunopinfe, p eu am incre- dere in instinctul meu. Iar Stieg pia foarte bine acest lucru.

Stieg a sens doua mii de pagini in doi ani, aproape fara note, cercetari ori anchete, cu exceppa catorva mici detalii. Cum de a fost posibil a$a ceva? Explicapa este simpla: baza datelor din trilogie o reprezinta vieple noastre, cei treizeci p doi de ani traip unul langa altul. Carple sunt rodul experi­ence! lui Stieg, dar p al existenfei mele. A1 copilariei lui, dar p al copilariei mele. Al luptei, militantismului, calatoriilor, pasiunilor, temerilor noastre... Carple acestea sunt puzzle-ul viepi noastre. lata de ce nu pot preciza ce vine in Millennium de la Stieg p ce de la mine. In schimb, piu ca, in cazul in care cineva ar incerca sa se lanseze intr-o aventura similara, fie­care asemenea volum i-ar solicita ani de munca.

Hazardul a facut ca Stieg sa fit fost acela care a folosit toate aceste elemente pentru a le transforma in literatura,

fatlBBiaSSMSMmtlE-FMTOSEmBWMNI

nu-eu. Ironia sorpi face ca unii sa spuna ca nu am avut nicio contribupe la Millennium, alpi ca eu l-a$ fi sens de la un capat la altul. Personal, nu pot spune decat ca, a?a cum aveam un limbaj al nostru, tot a?a, de multe ori, scriam impreuna.

In lima august 2005, Per-Erik Nilsson a fa cut o propunere familiei Larsson §i Editurii Norstedts, prin care ceream sa administrez drepturile morale ale operei lui Stieg. Astfel, a§ fi putut in mod legal sa verific textele ramase ?i sa inchei cel de-al patrulea volum, lucru pentru care dispun de capaci- tatea necesara. Propunerea ar fi trebuit sa ii incite sa desco- pere o solute convenabila.

Numai ca familia Larsson a spus „nu". Trebuie precizat ca nimic din legislapa suedeza privitoare la mogtenire nu o face obligatorie. Nu este interzis sa donezi mo^tenirea ori o parte a ei. Legea permite transferarea drepturilor morale ale unei opere catre o tert;a persoana.

Exemplul cuplului nostru, dar $1 al multor altora, la care ma refer in cartea despre concubinaj, in care unul dintre membri pierde totul cand celalalt dispare, demonstreaza ca aceste legi arhaice trebuie schimbate. Ele trateaza creapa ■intelectuala ca pe ni$te terenuri care apartin familiei. Cand unul dintre concubini moare, celalalt este imediat lipsit de tot ceea ce a construit impreuna cu partenerul sau, fiind impiedicat sa dezvolte ceea ce au creat impreuna. Or, in momentul in care mo$tenirea este acordata celor care nu au facut nimic pentru existen^a ei, e atacata insap morala, intrucat ca$tiga cei ce au stat pasivi p pierd cei activi. Iar societatea stagneaza. Situapa nedreapta, mediatizata grape cazului meu, a impins multe cupluri suedeze sa ip oficiali- zeze statutul prin casatorie.

Fara suspnerea adevaraplor nopri prieteni — cei care nu se instaleaza pe platourile televiziunilor, nu povestesc in presa ori in carp amintiri apocrife p anecdote fara nicio

wmim.siitGSHD

legatura cu Stieg—, nu a? fi supravie^uit top acesti ani. Jin sa le mulpimesc p aici.

$i in aiua de azi continui sa lupt pentru a obpne drep- turile morale asupra trilogiei Millennium p asupra tuturor textelor politice ale lui Stieg. Ma lupt pentru el, pentru mine, pentru noi.

Nu vreau ca numele lui sa fie doar o Industrie, o marca. In ritmul in care merg acum lucrurile, de ce nu i-a? vedea intr-o zi numele pe o sticla de bere, pe un pachet de cafea sau pe o mapna? Nu vreau ca lupta p idealurile lui sa fie murdarite p exploatate. $tiu cum ar fi reacponat in fiecare dintre situa- pile de fapt. S-ar fi revoltat impotriva lor.

Iar eu trebuie sa fac a$a cum ar fi fa cut el.In seara inmormantarii lui Stieg scrisesem ca imi doream

„sa supravietuiesc un an". Cateva luni mai tarziu, la cea dintai comemorare a disparipei lui, speram „sa Invaf iarap sa traiesc". Acum, verbul pe care il scriu linipita este: ,A trai“. Familia, profesia, prietenii mei p lucrurile pentru care militez imi permit sa o fac zi de zi.

Pentru Stieg. Fiindca mi-ar cere-o p acum, a$a cum a facut-o p la douazeci p trei de ani, in scrisoarea de adio pe care mi-a scris-o cand a plecat in Africa.

A$adar, voi merge mai departe pentru mine, pentru noi p fiindca a$a am fost lasap pe acest pamant sa facem.

EH H E I M SIUHE-FWOISE CM UM I

MULTUMJRI

Marie-Frangoise Colombani mult;umegte:- Evei Gabrielsson pentru incredere;- lui Regis Boyer, specialist in literatura ?i civilizape scan-

dinava, lui Gunnar Lund, ambasadorul Suediei in Franca, pentru pre^ioasele informadi oferite;

- lui H. Poussin, pentru sprijin $i pentru cultura sa omitologica;

- lui Michelle Fitoussi, una dintre primele cititoare ale trilogiei Millennium, pentru cuno$tin|ele In domeniul constructiilor;

- ?i lui Bruno Lafforgue, pentru rabdare.

WLinnm simia)

CUPRINSM 8 S M I

Prefata 7

1. Cafea 102. Copilaria 143. Mamele noastre 224, Intalnirea 285. Calatoria in Africa 366. Stockholm 407. Agenda TT 468. Expo 529. Amenini;ari 6010. Millennium 6811. Valorile jumalistice ale lui Stieg 74

MlENNHmrSTffG$[ElJ

80869094

100

no114120

124134142148156166192202

206

211

12. Feminismul13. In miezul Bibliei14. Datoria razbunarii15. Adresele din Millennium16. Personajele17. Grenada18. A naviga19. Deceppi §i afaceri dubioase in imobiliare20. Aventura publicarii21. Noiembrie 200422. Zilele de dupa23. Desparprea24. Razbunarea zeilor25. Jumalul meu din 200526. Via^a mea intre 2005 $i 201027. Supporteva.com28. Al patrulea volum

Multumiri

m C M B IS IS S O K 8 UIIIU E-FIU H CO ISE CD 10M M N I