DONNA KAUFFMAN

Ultima speran]`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CECILIA BI}OIANU

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Furtuna f`cea ravagii \n toat` Georgia. |ntre meandrelerâurilor, planta]ia de la Oakgrove frem`ta sub vântul [i ploaiacare biciuiau ferestrele elegantei locuin]e. Nemi[cat` \n hol,Elizabeth White, cunoscut` mai curând sub numele de Bess,p`rea indiferent` la uragan. Calvarul ultimelor dou` zile \isl`biser` sensibilitatea pân` \ntr-atât \ncât o \mpiedica s`reac]ioneze.

|n ciuda celor dou`zeci [i doi de ani ai ei, Bess l`saimpresia unei femei \n vârst`. Boala \ndelungat` a mamei saleo epuizase. S`pt`mâni \n [ir dorise ca scumpa ei bolnav` s`-[ig`seasc` \n sfâr[it pacea [i odihna. Dar niciodat` nu se gândisecât de disperat` o va l`sa plecarea ei, singur` \n fa]a viitorului.

Crystal Smythe, sora vitreg` a lui Bess, plecase chiar \ndiminea]a aceea la Paris, \ntr-un vârtej de m`tase [i parfumscump. Ele nu se \n]eleseser` niciodat` cu adev`rat. |mpotrivaoric`ror a[tept`ri, Bess sperase totu[i c` se vor putea \mp`ca

giannijollys

dup` funeralii. Ar fi trebuit s` [tie c` a[a ceva era imposibil.Crystal nu-i propusese nici m`car o dat` s-o ajute la \ngrijireamamei aflat` pe patul de moarte.

Timpul de doi ani interminabili, Bess \[i veghease mamaatins` de cancer. |n ciuda tenacit`]ii ei, via]a o p`r`sise \ncetulcu \ncetul. Bess f`cuse tot ce-i st`tuse \n putin]`, pân` \nmomentul când trebuise s` accepte c` trebuie s-o interneze laspital. Timp de doi ani, n-o p`r`sise pe aceea pe care o iubeaatât de mult. Nimeni n-a sus]inut-o. Crystal tr`ia \n Fran]a [i,\ndr`gostit` nebune[te de un tân`r aristocrat, n-avea un minutliber. De altfel, n-aveau destui bani pentru a angaja oinfirmier`? o \ntrebase ea \ntr-o zi la telefon.

Bess fusese gata s` plâng`. Desigur, fuseser` bani laOakgrove, chiar mul]i – pân` la moartea tat`lui s`u. Mama eise rec`s`torise atunci cu Jonathan Smithe, care risipise avereafamilial`. Mama lui Bess nu-[i f`cuse niciodat` griji din acestmotiv. Singura [i unica ei preocupare era s`-l \mpiedice peacela pe care-l porecleau cu dispre] cow-boy-ul, durul care nuse d` b`tut, b`d`ranul sau Apa[ul nemilos, s` pun` mâna peac]iunile exploat`rii petroliere \ntemeiat` \n urm` cu un secolde primii White la San Antonio.

Bess se \nfior`. Ruddy Langston \[i merita cu prisosin]`nenum`ratele porecle. Slab, suplu [i agil ca [fichiul unui bici,cu figura impenetrabil` [i vocea inflexibil`, d`dea impresia c`este invulnerabil. Nu venise la funeralii, dar Bess [tia c` nu va\ntârzia s` apar` pentru a se interesa de acele faimoaseac]iuni.

6 DONNA KAUFFMAN

Cu un oftat adânc, se apropie de fereastra b`tut` de ploaie.

Arborii dezgoli]i de frunzele lor se \n`l]au spre cerul \ntunecat

de decembrie ca ni[te santinele neputincioase.

Cu fruntea sprijinit` de geamul rece, \nchise ochii. „Oh!

mam`, se gândi ea cu lacrimi \n ochi. Nu [tiam ce \nseamn`

singur`tatea“.

|[i trecu o mân` obosit` peste ceafa dureroas`.

Am`r`ciunea, lipsa de somn [i durerea \i \mpu]inau for]ele.

– {i ac]iunile petroliere? \ntrebase Crystal, descoperind c`

boala Carlei sfâr[ise prin a ruina familia. Iat` ce ar trebui s`-]i

permit` s` revii pe linia de plutire. Oricum, vei fi obligat` s`

vinzi casa, biata mea Bess! Este ipotecat` pân` la ultima piatr`.

Bess ridicase din umeri cu un gest fatalist.

– Imediat ce va auzi de moartea mamei, Ruddy Langston se

va arunca asupra mea ca un lup \nfometat.

Crystal cl`tinase gânditoare din cap.

– Ce p`cat! Un b`rbat atât de frumos! Cum poate s` fie atât

de detestabil? Dac` ar vrea, toate femeile s-ar arunca la

picioarele lui. Este \ntr-adev`r p`cat c` nu se intereseaz` decât

de petrol, de vaci, [i de copila lui urât`.

– Katy nu este un copil urât. Ea va \mplini zece ani [i

devine foarte frumoas`.

– Adev`rat? De fapt, te duci la ferm` o dat` pe an pentru

reuniunile acelea ridicole.

Bess ro[ise, \nainte de a se \ntoarce.

ULTIMA SPERAN}~ 7

– |n vara asta n-am fost. Am r`mas lâng` mama.

– |n]eleg. Trebuie s` fi fost penibil pentru tine. Dac` te-a[

fi putut ajuta, dar…

L`sând fraza \n suspensie, schimbase subiectul.

– Ce vei face cu aceste ac]iuni, Bess?

– A[ fi preferat ca mama s` nu mi le lase mo[tenire. Ideea

s` m` bat cu Ruddy nu m` \ncânt` deloc.

Crystal izbucnise \n râsul ei cristalin.

– |l ura! Totdeauna m-am \ntrebat de ce.

– Mama era o doamn`. Cât despre el, este soiul cel mai

r`u care poate exista. Mama lui Katy era [i ea tân`r` de

familie bun`. Ea a rupt logodna când el era \n Vietnam.

S-a c`s`torit apoi cu altul de[i era \ns`rcinat` cu el. Ruddy

n-a iertat-o niciodat`. Ura lui se r`sfrângea asupra tuturor

femeilor. Mama, eu… Regret \ntr-adev`r c` toat` aceast`

poveste a exploat`rii petroliere n-a fost \ngropat` o dat`

cu ea.

– Sunt sigur` c` vei g`si o solu]ie, o asigurase Crystal

\mbr`]i[ând-o cu afec]iune.

– Cu Ruddy? M-ar mira. |mi amintesc de o zi când am mers

la ferm` cu tata. Trebuie s` fi avut [aisprezece ani. Unul dintre

oamenii s`i i-a c`utat ceart` lui Ruddy. Toat` lumea a f`cut

cerc \n jurul lor. La un moment dat, cow-boy-ul a scos

pistolul. Ruddy nici m`car n-a clipit. A mers drept spre el, l-a

dezarmat, [i l-a doborât cu o singur` lovitur` de pumn.

8 DONNA KAUFFMAN

Crystal o privise vis`toare. Bess avea o distinc]ie

indiscutabil`. Totul la ea exprima o elegan]` \nn`scut`. Cu

tenul ei de piersic`, ochii negri [i p`rul blond, p`rea ie[it`

dintr-o carte ilustrat`.

– Cum \]i str`lucesc ochii când vorbe[ti despre el!

remarcase ea. |]i place?

– M` impresioneaz` mult, recunoscuse Bess râzând nervoas`.

Suspin`. Se l`sa noaptea [i singur`tatea o ap`sa tot mai

mult. N-avea nici familie, nici prieteni. Va fi singur` s`-l

\nfrunte pe Ruddy, când va veni. El nu va mai \ntârzia. Ar fi

putut s` jure.

Cu un gest obosit, l`s` perdeaua s` cad` [i se \ntoarse de

la fereastr`, tocmai \n momentul când \n crepusculul br`zdat

de fulgere ap`reau dou` faruri pe aleea m`rginit` de copaci

centenari. Vântul care sufla \n rafale \n`bu[i zgomotul

motorului care se apropia.

Cu pa[i \nce]i, Bess merse s` se a[eze pe prima treapt` a

sc`rii [i \[i trecu degetele prin p`rul nepiept`nat. Dac` cel

pu]in ar fi la fel de frumoas` cum era Crystal!

Bess nu fusese niciodat` con[tient` de propria sa

frumuse]e. Zvelte]ea i se p`rea un defect ireparabil. Spera

totu[i c` \ntr-o zi va sfâr[i prin a \ntâlni un b`rbat care s-o

iubeasc` destul ca s` vrea s-o ia drept so]ie.

F`r` s`-[i dea seama, gândurile ei revenir` la Ruddy. Cu

pumnii strân[i, \l blestem` cu voce sc`zut`. Ruddy jurase s` nu

ULTIMA SPERAN}~ 9

se c`s`toreasc` niciodat`. Niciodat`, spunea el, nu se va hot`r\

s` lase o femeie s`-i ia cea mai scump` comoar`: libertatea.

Bess arunc` o privire \n jurul ei. Crystal avea dreptate. Va

fi obligat` s` vând` casa str`mo[easc`. Imperiul White

amenin]a s` se pr`bu[easc` pentru totdeauna. Ac]iunile

exploat`rii petroliere i-ar permite poate s` supravie]uiasc`,

dar nu va putea continua s` \ntre]in` Oakgrove. Planta]ia nu

mai era decât un dezastru financiar.

Sunetul clopotului de la intrare o f`cu s` sar` \n picioare.

|n trecere, se privi \n oglind`. Cu p`rul nepiept`nat, fa]a

palid` [i ochii \ncerc`na]i, p`rea teribil de fragil` [i de

vulnerabil`… Cine putea oare s` vin` la o asemenea or`, pe

aceast` furtun` puternic`? Spera s` nu fie un creditor. Nu

\ncetau s-o h`r]uiasc` dup` decesul mamei sale.

Un lung fior o str`b`tu când deschise u[a. B`rbatul care se

afla \n prag ar fi f`cut s` le[ine orice femeie. |nalt, lat \n umeri,

\mbr`cat \ntr-un costum gri cu dungi [i pe cap cu o p`l`rie

Stetson cu boruri largi, avea farmecul devastator al acelor

actori de cinema care fac s` bat` toate inimile.

Fa]a lui bronzat` era la fel de indescifrabil` ca o masc` de

piatr`. Gura lui p`stra o cut` ne\nduplecat`. Ochii lui

str`luceau ca smaraldele sub sprâncenele stufoase [i la fel de

\ntunecate ca p`rul negru ca pana corbului.

– M` a[teptai, \mi \nchipui, spuse el cu o voce r`gu[it` [i

ironic`.

10 DONNA KAUFFMAN

– Bine\n]eles, r`spunse ea. {tii foarte bine c` m` a[tept

\ntotdeauna la ce este mai r`u. Inunda]ii, erup]ii vulcanice,

cutremure de p`mânt sau vizitele lui Ruddy Langston, pentru

mine este acela[i lucru. Mai e nevoie s` te \ntreb de ce e[ti

aici? Ai aflat de testamentul mamei, evident.

El f`cu un pas [i \nchise u[a \n spatele lui \nainte de a

\ntreba:

– Unde putem sta de vorb`?

Cu toat` demnitatea pozi]iei ei sociale, Bess \l conduse \n

salon [i-l invit` s` ia loc.

– Gata oricând s` faci pe marea doamn`, Bess? Pot s`-]i cer

o cafea, sau servitorii t`i [i-au luat ziua liber`?

Ea p`li, dar reu[i s`-i sus]in` privirea f`r` s` clipeasc`.

– Mama a murit abia de dou` zile. }i-a[ fi recunosc`toare

dac` m-ai scuti de sarcasmele tale. Da, pot s`-]i ofer o cafea.

Cât despre servitori, nu mai exist` nici unul \n aceast` cas` de

ani de zile. {tii f`r` \ndoial` c`, pentru a supravie]ui, nu-mi

r`mân decât aceste câteva ac]iuni pe care e[ti atât de

ner`bd`tor s` pui mâna.

F`r` a-i l`sa timp s` r`spund`, p`r`si \nc`perea pentru a

ajunge \n imensa buc`t`rie abandonat` t`cerii de ani de

zile.

|n oficiu, \[i impuse s` se calmeze. Singura ei [ans` era s`-[i

p`streze sângele rece. Dac` ar da vreodat` frâu liber

sentimentelor sale, Ruddy ar scoate imediat un avantaj din asta.

ULTIMA SPERAN}~ 11

Când reveni \n salon, \nc`rcat` cu frumosul serviciu deargint al str`mo[ilor ei, \l g`si privind cu un aer dispre]uitorportretul Carlei, care \mpodobea c`minul monumental.

Se r`suci pe c`lcâie, privind-o cum pune platoul pe o mas`acoperit` cu marchet`rie, f`r` s` se gândeasc` m`car s-o ajute.

– Mul]umesc, zise ea printre din]i. E[ti prea amabil.– Acest platou este oare atât de greu?Pu]in lipsi s` nu izbucneasc` \n râs, atât de absurd` i se

p`rea situa]ia. F`r` un cuvânt, turn` cafeaua [i-i \ntinsema[inal o cea[c` de por]elan fin plin` cu cafea neagr`.

– Ar trebui s` m` simt flatat c`-]i aminte[ti c` nu vreau nicilapte, nici zah`r? \ntreb` el privind-o insistent.

Ea \[i netezi distrat` rochia de jerseu gri [i ridic` din umeri.– Nu-i nevoie s` for]ezi nota. Te cunosc. Faci pe durul, dar

nu e[ti mai r`u decât ceilal]i texani. Spune-mi mai curând ceface Katy.

– Cre[te. Prea repede. Te-a invitat \n vara aceasta. De cen-ai venit?

– |mi pare r`u c-am lipsit de la ultima reuniune. Nuputeam s-o las pe mama singur`.

T`cut, el \[i b`u cafeaua pân` la ultima pic`tur` [i puse joscea[ca.

– Nu m` pricep s` fac conversa]ie, spuse el pe un tonrepezit. Mai bine s` merg drept la ]int`: vei veni cu mine la SanAntonio.

Lui Bess i se t`ie r`suflarea.

12 DONNA KAUFFMAN

– Poftim?– Ai auzit foarte bine. N-am decât un mijloc de a intra \n

posesia acestor ac]iuni, s` te iau de so]ie. Ne vom c`s`tori f`r`\ntârziere.

Ea tres`ri ca [i cum ar fi p`lmuit-o. Ar fi trebuit totu[i s`[tie: nimic nu-l putea opri. Niciodat`.

– Nu, spuse ea cu o voce t`ioas`.– Ba da. Sunt ani de zile de când te a[tept. Am \n sfâr[it

ocazia s` am ac]iunile, [i pe tine pe deasupra. Nu v`d de ce a[renun]a.

Cu obrajii arzând, ea se ridic` prompt.– Ce te face s` crezi c` voi accepta? Ce a[ avea de câ[tigat?

E[ti dur, egoist [i nu te sinchise[ti de nimeni pe lume cuexcep]ia fiicei tale!

– Absolut adev`rat, aprob` el f`r` s` clipeasc`. Dar m` vei\nso]i [i te vei c`s`tori cu mine, chiar dac` va trebui s` te târ`sccu for]a la altar.

– Pentru nimic \n lume. Nu m` po]i obliga.– Crezi?Se ridic` la rândul lui, dominând-o cu \n`l]imea lui. Pe fa]a

lui ne\nduplecat`, ochii lui aveau o str`lucire s`lbatic`.Pe nea[teptate, p`r`si \nc`perea. Bess arunc` o privire

\nnebunit` \n jurul ei. Ce-ar putea face oare? S` fug` \n ploaie?S` strige dup` ajutor \n casa goal`?

El reveni cinci minute mai târziu [i-i \ntinse mantoul [ipo[eta.

ULTIMA SPERAN}~ 13

– Am \ntrerupt apa [i curentul. Vei putea telefona unuiagent imobiliar din San Antonio pentru a pune casa \nvânzare. Nu va avea nici o obiec]ie s`-]i parvin` micile amintiripe care dore[ti s` le p`strezi. Acum, \mbrac`-]i mantoul.

Ei nu-i venea s`-[i cread` urechilor. Era oare un vis? Maicurând un co[mar.

Ner`bd`tor, o f`cu s` \mbrace mantoul cu for]a, \i trasegluga de lân` neagr` peste p`rul blond [i-i strecur` po[eta \nmâini.

– Nu merg! strig` ea. Nu vreau!– Asta r`mâne de v`zut!F`r` s` mai a[tepte, o ridic` \n bra]e ca [i cum nu cânt`rea

mai mult ca o pan` [i ie[i cu pa[i mari din vechea locuin]`pentru a \nfrunta ploaia care b`tea cu putere.

Dou` secunde mai târziu, o depunea pe Bess pe scaunuldin fa]` al ma[inii sale, un Mercedes negru care demar` \ntromb`, cu motorul urlând.

14 DONNA KAUFFMAN

Capitolul 2

„Nu este adev`rat! Visez!“ \[i repeta Bess. Totu[i, bâzâitulCessnei era real. La comenzile avionului, Ruddy scruta cerul.Fa]a lui \ntunecat` [i expresia sever` erau [i ele la fel de reale.

Nici m`car \n leg`tur` cu deplas`rile sale, Ruddy Langstonnu avea \ncredere \n nimeni. |n orice caz, el trebuia s` r`mân`st`pân pe situa]ie. Nu era deloc uimitor c` nici o femeie nureu[ise \nc` s`-l determine s`-i pun` un inel pe deget! A iubinu \nseamn` par]ial s` acorzi \ncredere?

Resemnat` \n scaunul ei, Bess reanaliz` din nou situa]ia.Ce salvare s` g`seasc`? Trebuia totu[i s` existe o solu]ie. Cums` fac` oare ca Ruddy s` intre \n posesia ac]iunilor, f`r` a sec`s`tori cu el?

Din p`cate, Carla avusese grij` ca el s` n-o poat` face altfel.Singura modalitate pentru el de a ob]ine aceste ac]iuni era\ntr-adev`r c`s`toria. Carla avea motive \ntemeiate s` cread`

c` el nu va merge niciodat` pân` la aceast` m`sur` extrem`.Ruddy [i Bess nu se suportau, toat` lumea [tia. Se \nfruntauprecum câinele [i pisica \ndat` ce se \ntâlneau. La ferm`, cândse \ntâlneau la reuniunea anual`, se fereau s` se certe. Cânderau fa]` \n fa]`, ie[eau scântei.

Ultima dat`, \n urm` cu doi ani, Bess \[i jurase s` nu-l maivad` niciodat`. |n ziua aceea, se certaser` \n leg`tur` cueduca]ia pe care i-o d`dea lui Katy.

|ntre picnic [i \ntrecerea tradi]ional` de rodeo, micu]a sel`udase \ntr-adev`r c` era exact ca tat`l ei.

– Exista un b`iat de dou` ori mai mare decât mine care m`nec`jea, Bess. {tii ce i-am f`cut? I-am trântit un pumn \n fa]`,spusese ea umflându-se \n pene. A fost super, nu-i a[a?

Cuvântul „super“ revenea adesea \n vocabularul ei… |lfolosea tot timpul, atât pentru a-[i caracteriza câinele, Pal,precum [i profesoara de la [coal` sau la t`ura[ul pe careRuddy i-l oferise la intrarea \n [coala elementar`.

Bess nu g`sea deloc „super“ ca o feti]` de opt ani s` se bat`ca un derbedeu. Ea considera aceast` comportare foarteregretabil` [i nu i-o ascunsese lui Ruddy când s-au oprit larestaurantul panoramic din Paseo del Rio, unde \n modobi[nuit clanul Langston \[i \ncheia ziua cu o cin` somptuoas`.

– Nu \n]eleg ce-i repro[ezi lui Katy, spusese el cu un tonsec. B`iatul acela afurisit a \nceput. Ea a avut perfect` dreptates`-i r`spund` cu aceea[i moned`.

– Katy este o feti]`. Pentru Dumnezeu, prive[te lucrurile \nfa]`! Tu o \mbraci ca pe un b`iat. Vorbe[te ca un cow-boy. Ce-]itrebuie mai mult? Te-ai gândit la viitorul pe care i-l preg`te[ti?

16 DONNA KAUFFMAN

– Vreau s` \nve]e s` se descurce \n via]`.– Vei face din ea o persoan` \n afara societ`]ii, iat`

adev`rul!Parc`-l vedea [i acum. Alb la fa]` ca varul, o privise cu ochi

str`lucind de furie.– Katy este fiica mea. Eu sunt cel care decide educa]ia ei.

N-am nevoie de p`rerea unei mo[tenitoare ruinat` pentru a [tice este bun pentru ea. Cu ce drept \]i \nchipui c` po]i s`-midai sfaturi? E[ti atât de de[teapt`!. Sunt sigur c` plângi cândeste furtun`! {i ai vrea s`-mi dai lec]ii?

Ridicase atât de mult vocea \ncât se f`cuse o t`cereap`s`toare \n sala imens` a restaurantului. Curând nu se maiauzise decât râul care vuia jos, \ntre pere]ii abrup]i ai unuicanion ame]itor.

– Taci, murmurase Bess. Toat` lumea ne prive[te.– Ei bine, n-au decât s` ne priveasc`! Dac` e[ti a[a de

sigur` de tine \n ceea ce prive[te educa]ia fiicei mele, po]ifoarte bine s-o strigi \n gura mare. Haide, domni[oar` White!Ai cel pu]in curajul opiniilor tale. Spune-mi \n fa]a tuturor,cum ar trebui s-o cresc!

Cu tr`s`turile crispate, ea \i ]inuse piept.– Ai \n]eles foarte bine. N-am nevoie s` m` repet.Acest sânge-rece nu f`cuse decât s` sporeasc` furia lui

Ruddy.– Nu e[ti decât o tân`r` \nfumurat`! Decât s` te ocupi de

copiii altora, ai face mai bine s` te m`ri]i [i s` faci copii! Da,

ULTIMA SPERAN}~ 17

bine\n]eles, preferi s` r`mâi fat` b`trân`. |n ochii t`i, probabilc` nu exist` nici un b`rbat care s`-]i ajung` nici la degetul mic!

Cu aceste cuvinte, \i \ntorsese spatele [i plecase. Moart` deru[ine, o or` mai târziu, Bess \[i f`cea bagajul [i p`r`sea SanAntonio jurând s` nu-l mai vad` niciodat`. Ceea ce [i f`cuse.Pân` seara asta.

– Cât calm, domni[oar` White! spuse el, ironic. |ntr-adev`r, m` impresionezi! Nici m`car n-ai ]ipat, nici m`car nute-ai zb`tut! Evident, o mare doamn` nu se \njose[te niciodat`s` reac]ioneze ca toat` lumea!

Ea \l privi cu un mic surâs.– Tu \mi faci repro[uri? Nici nu m` mir`. M` a[tept la orice

din partea ta. Acum doi ani, mi-ai ar`tat de ce erai capabil.– Ai luat-o la fug`, spuse el cu o voce \n`bu[it`. Nu

credeam c` erai la[`. |mi ]inuse[ti \ntotdeauna piept, \ntrecut.

– N-am luat-o la fug`, \l asigur` ea. Numai c` nu \n]elegeams`-mi mai pierd vremea.

El p`str` o scurt` t`cere, \nainte de a-i arunca:– Nu mi-am schimbat p`rerea \n leg`tur` cu educa]ia lui

Katy. N-am inten]ia s` fac din ea o femeie de lume, [i dac` teamesteci vreodat` \n garderoba ei, vei avea de-a face cu mine.

Bess se mul]umi s` ridice din umeri.– Nu te nelini[ti. Nu voi r`mâne atât de mult la ferm` \ncât

s`-]i produc cea mai mic` nepl`cere.– Vom vedea. Acum taci. Nu-mi place s` vorbesc atunci

când pilotez ma[in`ria asta.

18 DONNA KAUFFMAN

– Nici m`car avionul t`u n-ar \ndr`zni s`-]i joace o fest`,murmur` ea ca pentru sine. El este ca to]i cei care te\nconjoar`, prea intimidat ca s` ri[te s`-]i displac`.

|mpotriva oric`rei a[tept`ri, Ruddy izbucni \n râs. Unfulger de mul]umire \i ilumin` privirea. Apoi fa]a lui \[i relu`o expresie moroc`noas` [i \[i continuar` c`l`toria de noapte\ntr-o t`cere grea.

Ajunser` la San Antonio mult dup` miezul nop]ii.Extenuat`, Bess travers` holul aerog`rii f`r` s` vad` nimic. Erape punctul s` ias` când \i atraser` privirea ni[te tablouriexpuse pe un perete.

– Oh, ce frumos… murmur` ea, apropiindu-se \n fa]a uneipânze reprezentând o ferm` situat` la marginea de[ertului.

Aceast` oper` trezea \n ea o nostalgie stranie. Poate pentruc` reprezenta ceea ce putea fi singur`tatea aventurierilor [ipionierilor de odinioar`. Bess, care nu cuno[tea decâtfo[netul p`durilor dintre meandrele râurilor, r`mâneafascinat` de intensitatea cerului gol deasupra unui p`mântpres`rat cu cactu[i.

– Vino, pentru numele lui Dumnezeu! bomb`ni Ruddyprinzând-o energic de bra]. Avem \nc` drum de f`cut.

Ea se desprinse cu o smucitur` pentru a-i face fa]`, cucapul ridicat.

– N-ai putea fi [i bine dispus, din când \n când? De cetrebuie s` faci \ntotdeauna mutra asta? N-am putut niciodat`petrece un moment agreabil cu tine!

El o m`sur` din toat` \n`l]imea lui, cu un zâmbet ironic.

ULTIMA SPERAN}~ 19

– {i tu, dac` te-ai opri s` m` critici? Poate \]i imaginezi c`e[ti \ntruchiparea femeii perfecte?

Ea p`str` o scurt` t`cere, cât s`-[i calmeze rana l`sat` deaceast` nou` insult`.

– Nu m` voi c`s`tori niciodat` cu tine! spuse ea \n sfâr[it,cu o hot`râre s`lbatic`. Sau ar trebui s` m` omori \nainte.

El izbucni \n râs.– Dac` te omor, nu v`d ce interes mai am s` ne c`s`torim.

Haide, vino, ad`ug` el luând-o de mân`. {i este inutil s`discut`m. Te vei c`s`tori oricum cu mine, a[a c` s` nu maivorbim despre asta.

Aerul rece al nop]ii o f`cu s` tremure. |[i strânse \nfrigurat`mantoul pe ea, apoi \l urm` pe Ruddy \n t`cere. Chiar [ipalmierii p`reau c` sufer` de frig.

Cu inima grea, se urc` \ntr-un alt Mercedes negru.Niciodat` nu se sim]ise atât de singur`, atât de departe detoate.

Amintirea casei sale p`r`site [i cufundat` \n \ntuneric o\ntrist` [i mai mult.

– Oh, Dumnezeule, ce imbecil! exclam` ea dintr-o dat`. Aioprit curentul \nainte de a pleca, nu-i a[a?

– Evident! {i ce-i cu asta? Asta \]i d` dreptul s` m` insul]i?– Frigiderul era plin, zise ea pe un ton dezolat.– Frumoas` treab`!– Dar asta va \mpu]i toat` casa!– Voi vorbi despre asta cu agentul imobiliar, imediat ce vei

alege unul c`ruia s`-i \ncredin]ezi vânzarea planta]iei.

20 DONNA KAUFFMAN

Bess se \nfurie. {tia bine c` va fi obligat` s` se despart` deacest col] de p`mânt pe care \l iubea a[a de mult. Dar aceast`decizie atât de dureroas` \i apar]inea. Numai ei. Nu va acceptaca altcineva, oricine ar fi, s`-i dicteze ce trebuia s` fac`.

– Nu m` po]i obliga s` vând Oakgrove, r`spunse ea.Familia mea a tr`it aici timp de cinci genera]ii.

– Vei face exact ce-]i voi spune, Bess. De altfel, nu \n]elegce g`se[ti la aceast` planta]ie. Nu este decât o cas` ca oricarealta, \n mijlocul unui loc oarecare.

|ntr-o str`fulgerare, ea rev`zu plimb`rile c`lare pe care lef`cea cu tat`l ei, apusurile de soare ale unui cer str`lucitor devar`… Niciodat` nu va putea vinde aceast` proprietate, acestep`mânturi unde cunoscuse zilele ei cele mai fericite.Niciodat` nu va putea s` renun]e la ele.

– Tu nu po]i \n]elege, spuse ea simplu. Ar trebui, totu[i. Tude ce acorzi atâta importan]` fermei tale?

– Asta este altceva. Grand Mesquite \mi apar]ine.– Este acela[i lucru. Oakgrove este a mea.– Hot`rât lucru, e[ti \nc`p`]ânat`! Ce vrei s` faci cu aceast`

cas`?– Când te vei hot`r\ s` ascul]i de ra]iune, m` voi \ntoarce

[i voi tr`i aici pân` la sfâr[itul zilelor mele.El p`str` o lung` t`cere.– Nici tu nu \n]elegi, zise el \n sfâr[it printre din]ii strân[i.

Am nevoie de aceste ac]iuni blestemate! Din cauza mamei tale,a fost cât pe ce s` pierd tot ce am realizat muncind pe brânci.|mpiedicându-m` s`-i r`scump`r ac]iunile, m-a pus \n situa]iac` a[ putea s` pierd totul.

ULTIMA SPERAN}~ 21

– Ce vrei s` spui?– Am un du[man \n consiliul de administra]ie, spuse el din

vârful buzelor, ca [i cum \i displ`cea s`-i dea explica]ii. Esteviclean ca o vulpe b`trân` [i, dac` el continu`, va ob]ine câ[tigde cauz`! |mi trebuie aceste ac]iuni! Prin urmare, trebuie s`m` c`s`toresc cu tine. Altfel m` voi trezi dat afar` din propriamea ferm`.

– Nu exist` alt` cale?El oft`.– Avoca]ii mei sunt \n curs s` examineze am`nun]it

testamentul mamei tale. Din p`cate, nu exist` nici o speran]`.Nu pot s` ]i le r`scump`r [i nici tu nu po]i s` mi le dai. Singurasolu]ie este c`s`toria. Dac` te las s` te \ntorci acas` la tine, ar\nsemna s`-mi semnez condamnarea la moarte.

– Asta este problema ta, nu? G`se[te o solu]ie. Prefer s`m` las s` mor de foame mai curând decât s` m` c`s`toresccu tine.

El avu un râs cinic.– |ncânt`tor! Lini[te[te-te, pentru mine este acela[i lucru.

Din p`cate, biata mea Bess, n-am de ales.Tonul lui arogant o f`cu s` se \nfurie.– Oh, te ur`sc! |n]elegi, cowboy? Te ur`sc! D`-mi un singur

motiv valabil ca s` accept sordidele tale propuneri.– Katy.Ea se sprijini de sp`tarul scaunului [i \nchise ochii,

dep`[it` de situa]ie.

22 DONNA KAUFFMAN

– Ruddy, vrei s` fii serios? Tu nu vrei s` m` apropii de fiicata. Ai spus destul de des c` aveam o influen]` proast`!

El \[i acord` r`gazul s` aprind` o ]igar`, \nainte de ar`spunde:

– Katy are nevoie de o mam`. Am reflectat la ceea ce aispus, acum doi ani. Nu spun c` aveai dreptate, departe deasta, dar vreau s` recunosc c` nu gre[eai \ntru totul. Katycre[te. Devine dur`. Prea dur`. Un pic de blânde]e nu-i va facer`u. {i apoi, [tii c` te ador`.

– {i eu o ador.Ea scoase un lung suspin, hot`rât` \n ciuda oboselii, s`

\ncerce s` l`mureasc` toate motivele propunerii lui.– Dac` \n]eleg bine, ai nevoie de aceste ac]iuni [i de o

mam` pentru Katy. Foarte bine. Ce dai \n schimb?El \i arunc` o privire surprins`.– Sub aerele tale de femeie de lume, [tii totu[i s` te aperi.

Te ascult. Ce vrei?– S` nu fiu obligat` s` devin so]ia ta.El izbucni \n râs.– Nu pot s`-]i \ndeplinesc aceast` dorin]`, dar vreau s`-]i

spun ceva, Bess: dac` vom fi constrân[i la ce-i mai r`u [i vomfi obliga]i s` ne c`s`torim, \]i voi v`rsa o rent` suficient`pentru a-]i permite s` \ntre]ii planta]ia [i-]i vei putea petrecevacan]ele acolo cu Katy.

Ea se r`suci pe scaunul ei ca s` scruteze fa]a impasibil` alui Ruddy.

ULTIMA SPERAN}~ 23

– Adev`rat?– Da.{tia c` putea s` se \ncread` \n cuvântul lui.Ruddy era un om de onoare. Neputând s` renun]e la orice

speran]`, continu` totu[i s` examineze alte solu]ii.– {i dac` am divor]a imediat dup` c`s`torie?– Cum \i vei explica asta lui Katy? Este atât de mul]umit`

[tiind c` vei veni. Este literalmente nebun` de bucurie. I-amspus, preciz` el cu o voce rece, c` eram \ndr`gostit de tine deani de zile [i c` speram \n sfâr[it s` reu[esc s` te conving.

– Vicleanule. Nu e[ti decât un…El o \ntrerupse cu un gest.– Haide, haide! Nu uita cine e[ti. O tân`r` de familie bun`

care trebuie s`-[i supravegheze vocabularul, Bess.– E[ti mai r`u decât diavolul. N-am nici o [ans` cu tine.– Atunci, accept`-]i politicos \nfrângerea.Cu capul pe sp`tarul scaunului, Bess \nchise ochii [i l`s`

frâu liber lacrimilor. La cap`tul puterilor, nemâncat` dediminea]` nu mai avea decât o dorin]`: s` doarm` [i s` uite.Cum ar fi putut Ruddy s` \n]eleag` ce sim]ea? Propria luimam` murise la pu]in timp dup` na[terea lui. Cât despre tat`llui, era [i el unul din acei texani inflexibili. Chiar mai\nc`p`]ânat decât fiul lui.

Sfâr[i prin a-[i [terge ochii \nro[i]i.– Cum este oare posibil? murmur` ea. Câteodat` \mi faci

impresia unei adev`rate brute.Pentru o clip`, crezu c` n-o auzise. Dar se \n[ela.

24 DONNA KAUFFMAN

– |]i aminte[ti vara când aveai cincisprezece ani, Bess?Plecase[i s` te plimbi prin prerie cu acel terchea-berchea JessBowman, [i eu mi-am petrecut noaptea c`utându-te peste tot.Când \n cele din urm` te-am g`sit, erai ghemuit` lâng` o dun`cu glezna scrântit`, iar acel n`t`fle] disp`ruse \n c`utarea uneiipotetice ma[ini.

– |mi amintesc, spuse ea, reprimându-[i un fior. I-ai spartnasul.

El ridic` din umeri.– |ntotdeauna sunt violent când m` \nfurii. {i o meritase. Ai

idee ce \nseamn` s` abandonezi o tân`r` \n plin` noapte, cândse [tie c` de[ertul mi[un` de pume [i de [erpi cu clopo]ei?

– El nu putea totu[i s` m` poarte pân` la ferm`.– A fost totu[i bine ce i-am f`cut. {i nu eram atât de voinic ca azi.Ea b`tu nervoas` din pleoape. Desigur, nu uitase acea

lung` plimbare sub stele. |n toat` via]a ei, nu se sim]iseniciodat` mai \n siguran]` ca \n bra]ele acestui teribil s`lbatic!

– Era exact la un an de la moartea lui Elsie, relu` el. Pu]in\nainte de momentul când Katy l-a p`r`sit pe tat`l ei vitregpentru a veni s` tr`iasc` al`turi de mine. Era de asemeneaultima var` pe care ai petrecut-o la ferm`. Dup` aceea, n-ai\ncetat s` m` evi]i.

Un val de amintiri, ]inute pân` ast`zi la distan]` revenir` cupruden]` \n memoria lui Bess. |n \ntuneric, sim]i c` ro[e[te caun far. Era acea faimoas` noapte, f`r` \ndoial`, când se\ndr`gostise de el. Dar la vremea aceea, descoperirea iubirii osperiase atât de tare \ncât nu [i-o m`rturisise nici ei \ns`[i.

ULTIMA SPERAN}~ 25

– De ce n-ai mai revenit niciodat` \n vacan]e, Bess?– Nu [tiu, min]i ea.– Te temeai s` nu-]i fac curte?V`zându-i tulburarea, el izbucni \n râs. Iritat` imediat, Bess

p`ru gata s` se repead` la el.– Dumnezeule, Bess! e[ti o adev`rat` diavoli]` atunci când

te \nfurii! Spuse el râzând [i mai tare. E[ti foarte frumoas`, s`[tii, când ochii t`i arunc` fulgere [i când \]i sco]i ghearele. S`fiu sincer, te prefer a[a decât cu aerele tale de mironosi]`.

Ea \i arunc` o privire furioas` \nainte de a-i r`spunde cucalm:

– Mama m-a crescut pentru a face din mine o maredoamn`, a[a cum spui.

– {tiu. Dar cred c` ar fi f`cut mai bine s` te preg`teasc` s`fii o femeie.

Incapabil` s` g`seasc` o replic` destul de ustur`toare pentrua-l pune la locul lui pe Ruddy, Bess \[i \ndrept` aten]ia asuprapeisajului nocturn. Carla avea dreptate: Ruddy nu era decât unnecioplit, un b`rbat f`r` mil` [i f`r` inim`, lipsit de educa]ie.|ntr-un cuvânt, un b`rbat nesuferit. Atunci, de ce oare, dup`atâ]ia ani, trebuia s` fie atât de irezistibil atras` de el?

26 DONNA KAUFFMAN

Capitolul 3

Fernanda Lopez, menajera fermei, \i \ntâmpin` c`scând.– Camera lui Bess este preg`tit`? \ntreb` t`ios Ruddy.– Da, domnule Langston, r`spunse matroana cu p`rul

c`runt. Sunte]i cam sl`bu]`, senorita ad`ug` ea la adresa luiBess. Vom \ndrepta situa]ia asta. Când ve]i gusta din chilipreg`tit de mine, v` ve]i rotunji, crede]i-m`! Am s` v` ar`tcamera. Micu]a abia s-a culcat. Nu-[i g`sea locul!

– Dar a trecut de mult de miezul nop]ii! remarc` Bess.– Haide, du-te! morm`i Ruddy. Repro[eaz`-mi acum [i ora

la care se culc`!Ea \i ripost`, arogant`.– Copiii au nevoie s` doarm` cel pu]in tot atât de mult ca

adul]ii. Dac` te-ai vedea, ai \n]elege ce vreau s` spun.– |]i displace ceva la mine? \ntreb` el ironic.

– Dac` fac lista cu toate defectele tale, ne apuc` diminea]a.De[i sunt sigur` c` m-ai \ntrerupe \n mod grosolan \nainte.

Cu mâna pe balustrad`, Fernanda \i urm`rea cu un aerne\ncrez`tor.

– Ce te-a g`sit s` ne prive[ti a[a? \i arunc` fermierul.– Este adev`rat c` v` ve]i c`s`tori? \ntreb` ea.– Este o c`s`torie de convenien]`, explic` Bess cu un surâs

ironic. Domnul Langston este \ndr`gostit de ac]iunile mele, [ieu o ador pe fiica lui.

Cu o \njur`tur` \n`bu[it`, Ruddy se r`suci pe c`lcâie [i se\nchise \n biroul s`u trântind violent u[a \n spatele lui.

– |ntr-o zi o s` d`râme casa! prevesti Fernanda. Nu v`\ntreb de ce v` c`s`tori]i cu el, ad`ug` ea râzând. Lucrez aicide [ase luni. Pân` acum, n-am \ntâlnit \nc` pe nimeni care s`-i]in` piept. {i dumneavoastr`? |l cunoa[te]i de mult timp?

– Dintotdeauna.– Atunci, n-am nimic s` v` spun, murmur` menajera

urcând pe scar`. Veni]i. Katy a insistat s` v` redecorez camera.Bess p`trunse \n camera care-i fusese rezervat` de fiecare

dat` când venea aici \n vizit`. Tapetul, covorul, cuvertura [iperdelele, toate se armonizau \n tonuri de albastru evocândstr`lucirea unei m`ri de vis. Un buchet de trandafiri albi de pecomoda de stejar parfumau aerul.

– Este minunat! spuse ea cu \ncântare.– Super! Speram atât de mult s` fii mul]umit`! exclam`

atunci o voce copil`reasc`.Bess se \ntoarse spre u[a de comunicare. Ochii ei str`lucir`

de bucurie.

28 DONNA KAUFFMAN

– Katy? exclam` ea deschizând bra]ele.Feti]a se arunc` râzând \n bra]ele ei. Sem`na mult cu tat`l

s`u. Avea aceia[i ochi verzi, acela[i p`r negru [i aceea[iexpresie voluntar`. Era foarte \nalt` pentru vârsta ei. Bess eradoar cu un cap mai \nalt` decât ea.

– Ce frumos miro[i! zise ea strângând-o \n bra]e. Miro[i lafel de bine ca trandafirii. Sunt stra[nic de mul]umit` c` e[tiaici. Este \ntr-adev`r extra!

– {i eu sunt mul]umit` s` te v`d, Katy. Cum merge cu [coala?Sub claia de p`r ciufulit, feti]a f`cu o grimas`.– Ur`sc matematica [i gramatica. Dar ador muzica. Cânt la

flaut, s` [tii! {i am [i voce. Hm… dar ceea ce prefer estegimnastica!

– Sunt \ncântat`. Ce mult m` bucur s` te rev`d! Asta m`face aproape s` uit oboseala c`l`toriei!

– Ia spune, te-ai certat iar cu tata! V-am auzit adineauri.Bess ro[i u[or.– Hm, da… nu eram \ntru totul de acord.Katy izbucni \n râs.– Pariez c` nu era]i de acord despre cum va fi vremea

mâine. Am s`-]i spun ceva, Fernanda. Tata ador` s` dea ordine[i Bess are oroare s` primeasc` a[a ceva.

– Te rog, Katy! interveni Bess.– {tiu, r`spunse feti]a. {tiu: „Katy vezi-]i de treburile tale“.

Dar pentru c` vei deveni mama mea, Bess, nu crezi c` estepu]in [i treaba mea? {tii, n-am cunoscut-o pe mama meaadev`rat`. Dup` tata, era o adev`rat` sc…

ULTIMA SPERAN}~ 29

Fernanda [i Bess o oprir` cu acela[i strig`t \ngrozit:– Katy, nu vorbi a[a!Feti]a ridic` din umeri \mbufnat`.– Bess, doar n-o s` \ncepi [i tu! De când este aici, Fernanda

nu \nceteaz` s`-mi repete tot timpul s` m` port ca o adev`rat`senorita!

– Are dreptate Katy. La zece ani, e[ti deja aproape odomni[oar`. {i acum, ce-ar fi s` te duci la culcare? Sunt atât deobosit`, \ncât dorm \n picioare!

– Unde sunt bagajele dumneavoastr`? \ntreb` Fernanda.Am s` v` ajut s` le desface]i.

– N-am decât ce-i pe mine, r`spunse Bess sco]ându-[i mantoul.Ruddy s-a gândit c` pot pleca foarte bine f`r` s` iau ceva.

Fernanda scoase un oftat lung.– Am s` v` \mprumut o c`ma[` de noapte, senorita. To]i

b`rba]ii sunt la fel, nu se gândesc niciodat` la genul acesta deam`nunte.

|ndat` ce r`maser` singure, Katy reveni cu insisten]ele ei.Ochii ei str`luceau de curiozitate.

– De ce n-ai valiz`?– Tat`l t`u nu mi-a l`sat timp s` mi-o fac, explic` ea cu

blânde]e. Pentru a nu-]i ascunde nimic, nici m`car nu mi-al`sat timp s` reflectez. M-a luat pe sus [i m-a depus \n ma[inasa \nainte de a putea spune ceva.

Feti]a izbucni \ntr-un râs fericit.– Noapte bun`, drag` Bess! \i arunc` ea zburând spre patul

ei. Pe mâine. Te voi duce s` vizitezi toat` ferma.

30 DONNA KAUFFMAN

Bess o privi cum dispare, \nduio[at` de vizibila eibucurie. |n mod evident, \n ochii copilei, purtarea tat`lui s`utrebuia s` se explice prin ea \ns`[i. Nu-i spusese el c` nutreapentru Bess o pasiune tainic`? Un b`rbat atât de \ndr`gostitnu trebuia s`-[i r`peasc` frumoasa f`r` s`-i lase timp s`-[i iao valiz`?

***

A doua zi, Bess redescoperi cu bucurie splendorile fermeiGrand Mesquite. Casa, pe care o adora, era o construc]ieveche flancat` de o mare verand` de lemn cu acoperi[ul lucratcu mult` migal`.

– |mi amintesc de verile copil`riei mele, se confes` ea luiKaty, cu care f`cea turul propriet`]ii. De câte ori m-am a[ezat\n acest balansoar, \ntre mimoze? Bunica ta ne prepara paharemari cu ceai rece [i sandvi[uri enorme pe care le mâncamleg`nându-m`.

– {i te jucai cu tata?Bess izbucni \n râs.– Nu, draga mea. Tat`l t`u era deja aproape adult, iar eu

aveam abia zece ani. |l vedeam foarte rar. Era \n ora[, lacolegiu [i apoi a plecat \n Vietnam.

– Oh! {tiu totul despre r`zboi. Tata are amintiri groaznice,el…

– Katy! o chem` Fernanda din prag. Diana este la telefon.Vrea s`-]i vorbeasc`.

ULTIMA SPERAN}~ 31

– Sosesc! r`spunse feti]a, \nainte de a explica: este cea maibun` prieten` a mea. M` \ntorc repede, ca s` nu te las preamult singur`.

– Nu te gr`bi din cauza mea. M` duc s` fac un tur spre]arcul de vite.

– Atunci, nu te apropia prea mult. Tata a \nchis-o acolo peRaplapla.

– Ce nume nostim! Este un t`ura[?– Nu, o iap`. I-a pus acest nume pentru c` \ndat` ce e

\nc`lecat`, \[i arunc` din [a c`l`re]ul [i se \ntinde peste el ca[i cum ar fi o plapum`.

– Nu te nelini[ti, voi fi atent`.|n timp ce feti]a alerga cât o ]ineau picioarele spre cas`,

Bess \[i continu` lini[tit` plimbarea. Pentru a se ap`ra deaerul rece, \[i pusese o veche vest` de piele peste rochia dejerseu gri.

– Este o vechitur` a domnului Langston, \i spuseseFernanda. El n-o \mbrac` niciodat`, dar nu vrea s-o arunc.

F`r` voia ei, Bess se sim]ea emo]ionat` s-o poarte. Trebuies` fiu atent` se gândi ea. Sunt mult prea sensibil` \n acestmoment. Dac` vreodat` Ruddy ar b`nui ce simt, ar fi unadev`rat dezastru!

De departe, \l v`zu \ndreptându-se spre ]arc. Ea lu` aceea[idirec]ie [i se c`]`r` pe \ngr`ditur`.

El \nainta spre iap` cu pa[i len]i, vorbindu-i cu o voceblând` [i tandr` pe care Bess nu i-o cuno[tea. Centimetru cucentimetru, se apropie pân` când reu[i s`-i treac` un c`p`stru

32 DONNA KAUFFMAN

dup` gât. F`r` a \nceta s`-i vorbeasc`, \ncepu s`-i mângâiegâtul. Speriat` iapa neagr` tremura din toate \ncheieturile.

Ruddy p`rea atent numai la ea. Totu[i, când unul dincowboy avans` pe picioarele lui strâmbe ca s` i se al`ture \n]arc, el arunc` o privire spre Bess ca pentru a-i transmiteordinul s` tac`. Precau]ie cum nu se putea mai inutil`: Bessera atât de impresionat` \ncât aproape nu mai respira. {tia c`Ruddy n-o va ierta niciodat` dac`, fie [i din gre[eal`, ar speriaanimalul.

Când tân`rul cowboy lu` \n mân` c`p`strul, Ruddy veni s`se al`ture lui Bess pe \ngr`ditur` [i \[i aprinse o ]igar`.

– Randy, spuse el cu aceea[i voce blând` cowboyului, n-o\mboldi prea tare. Ia-o cu bini[orul. Este mai rea ca o femeie.|n privin]a picioarelor [i a nervilor.

Când Raplapla f`cuse dou` tururi f`r` s` se poticneasc`, else \ntoarse spre Bess, ca [i cum abia \i remarcase prezen]a.

– Unde ai g`sit aceast` vest`? \ntreb` el cu o voce rece.– Fernanda mi-a dat-o.– Nu te aranjeaz` deloc.– Poate, dar \mi ]ine de cald. Desigur, dac` vrei, pot s` ]i-o

restitui imediat.– Oh! Nu mai face pe martira, vrei? Po]i s` p`strezi aceast`

vechitur` cât dore[ti. Am avut-o \n Vietnam.Bess \[i \ndrept` aten]ia asupra iepei negre, care descria

cercuri din ce \n ce mai largi. Brusc, se sim]ea teribil de trist`.Aceast` vest` veche pe care o purtase \n Vietnam trebuie c`-iamintea lui Ruddy \ntâmpl`ri groaznice! Nu era de mirare c`

ULTIMA SPERAN}~ 33

o privea cu ace[ti ochi sumbri… Uneori, avea impresia c` totce-l \nconjura nu-i amintea decât lucruri nepl`cute. Ca [i cumtrecutul \l \mpiedica s` savureze bucuriile simple [i efemereale vie]ii.

– E[ti foarte lini[tit` diminea]a asta, remarc` el deodat`. |]ipreg`te[ti cu grij` noile tale arme sau e[ti \n sfâr[it de acords` te c`s`tore[ti cu mine?

Gânditoare, b`tu \ncet gardul cu vârful unghiilor sale lustruite.– Katy este atât de fericit`… se mul]umi ea s` r`spund`.– Te-am prevenit, nu? De fapt, unde este \n acest moment?– La telefon, cu prietena ei Diana.Ruddy se \ntunec` imediat.– Diana este o mic` sclifosit`. Prea sofisticat` pentru vârsta

ei. Nu-mi place c` fiica mea o frecventeaz`.– De ce? Poart` fuste? S` fim serio[i, Ruddy. La ce viitor te

gânde[ti pentru Katy? Speri s` conduc` ferma când va fi mare?Ai vrea s` mânuiasc` lasoul [i desigur s` fie \n frunteacowboylor pentru a aduna turmele?

El o privi lung, pân` când \[i plec` ochii. Niciodat` nu-iputuse sus]ine prea mult privirea, când era furios.

– Uneori, regret c` nu este b`iat, spuse el dup` o lung`t`cere. Dar, fire[te nu este vina ei.

– Are zece ani, Ruddy. Curând va fi la vârsta când va merges` danseze [i b`ie]ii se vor interesa de ea. Ar fi p`cat s` treac` pelâng` adolescen]` numai pentru c` tu regre]i c` nu este b`iat!

Privirea lui Ruddy deveni atât de amenin]`toare \ncât secutremur`.

34 DONNA KAUFFMAN

– De ce nu-]i vezi de treburile tale? Du-te [i culege buchetede flori sau mai [tiu eu ce. Asta este aproape tot ce e[ticapabil` s` faci!

Dintr-o dat`, s`ri jos, surprinzând iapa, care f`cu un salt. Se\ntoarse atunci pentru a-i arunca lui Bess, cu un aerdu[m`nos:

– |ntoarce-te \n cas`! Vezi bine c` ne deranjezi. De altfel, omare doamn` ca tine nu are ce c`uta aici!

Cu lacrimi \n ochi, b`tu \n retragere. Nu-i r`mânea decât osperan]`: ca avoca]ii lui Ruddy s` g`seasc` o solu]ie pentru cael s` intre \n posesia acelor blestemate ac]iuni… [i s-o lase s`se \ntoarc` la planta]ia ei drag`.

***

Din nenorocire pentru Bess, testamentul Carlei nuprezenta nici o fisur`. |n diminea]a urm`toare, Ruddy intr` \ncas` ca o furtun` [i se opri \n fa]a lui Bess cu aerul cuivapreg`tit s` comit` o crim`.

– Du-te [i a[teapt`-m` \n salon, porunci el. M` sp`l pemâini [i vin [i eu.

El sosi dou` minute mai târziu, pentru a-i anun]a vestea.– Nu exist` nici o posibilitate, decât c`s`toria. Fir-ar s` fie!

Dumnezeu [tie c` a[ prefera s` m` spânzur! ad`ug` el izbindcu pumnul \n mas`.

– Eu n-am nici o vin`, r`spunse ea silindu-se s` r`mân`calm`. Oricum, nu eu am venit s` te caut ca s`-]i for]ez mâna.

ULTIMA SPERAN}~ 35

– {tiu, dar \mi trebuie aceste ac]iuni. Cât mai repedeposibil. Am organizat deja ceremonia. Se poate face la SanJose, dac` vrei.

– La m`n`stire?Ochii lui Bess se luminar`, un surâs flutura pe buzele ei, iar

vocea i se \mblânzi.– Mi-ar pl`cea mult, Ruddy.– Asta \nseamn` c` e[ti de acord?Ea inspir` adânc.– N-am de ales. De când sunt aici, am v`zut cât` nevoie are

Katy de mine. {i eu am nevoie de ea. Nu mai am pe nimeni,acum c` mama…

Se \ntrerupse, cu vocea tremurând`, \nainte de a-idest`inui:

– Era fiin]a pe care o iubeam cel mai mult pe lume.Ruddy se \ntoarse, incapabil s` suporte atâta emo]ie.– Contez pe tine s` trimi]i invita]iile, relu` el t`ios.

Secretara mea a preg`tit o list`. Ai inten]ia s-o invi]i pe sora tavitreg`?

– Nu, r`spunse ea f`r` s` ezite.– B`nuiam. Ar fi cel mai mic lucru. Este unica ta rud`. N-o

iube[ti prea mult. De ce?– Nici tu n-ai iubi-o prea mult dac` ai cunoa[te-o mai bine.

Nu [tie decât s`-[i cultive fantasticul ei egoism. Dar, evident,b`rba]ii nu acord` nici o aten]ie acestui gen de detalii.

– F`r` \ndoial`, sunt prea orbi]i de frumuse]ea ei ca s`-ipoarte ranchiun`.

Cum Bess se \ncord`, el izbucni \n râs.

36 DONNA KAUFFMAN

– A[adar, asta e! E[ti geloas`! Biata mea Bess, \n loc s`-ipor]i pic` mai bine ia-o drept model! Iat` o femeie pe care niciun b`rbat nu va regreta c` a fost obligat s-o ia \n c`s`torie. Etoat` numai gra]ie [i voluptate! Tu e[ti atât de afectat` \ncâtsunt sigur c` chiar \n bra]ele unui b`rbat, trebuie c` r`mâi]eap`n` ca o coad` de m`tur`!

– Destul, Ruddy Langston! Continu` a[a [i voi sfâr[i prina-mi pierde pu]ina stim` pe care o mai am pentru tine.

– Haide, haide, te tachinez. Nu te nelini[ti, n-am inten]ias`-mi verific presupunerile asupra temperamentului t`u.Facem o c`s`torie de convenien]`, nu uita. Nici nu se puneproblema s` coabit`m altfel decât \n camere separate. Dealtfel, nu-i vina ta, ad`ug` el gânditor. Probabil c` unele femeia[a se nasc, la fel de reci ca sloiurile de ghea]`.

Abia auzi sfâr[itul frazei. Cu lacrimi \n ochi, cu obrajii \nfl`c`ri, trânti u[a [i se duse s` se refugieze \n camera ei, s`-[iplâng` acolo ru[inea.

***

A doua zi, Bess [i Katy plecar` la San Antonio pentru a-[ire\nnoi garderoba. Magazinul unde Ruddy le deschisese uncont era cel mai luxos din ora[. Pe dou` etaje, nu erau decâtm`t`suri [i dantele, ]inute de ora[ [i rochii de sear`. La simplaidee de a trebui s` \mbrace o rochie, Katy se \ncrunt`. |n fa]amagazinului, amenin]` chiar c` r`mâne \n parcare cu Randy,cowboyul care le servea drept escort`.

ULTIMA SPERAN}~ 37

– Am nevoie de tine, protest` Bess. |mi trebuie p`rerea tapentru a-mi alege rochia de mireas`! {i \n calitate de prima [iunica domni[oar` de onoare, ai un cuvânt de spus, draga mea.

Aceast` responsabilitate o \nveseli o clip` pe feti]`. Darpu]in mai târziu, dup` ce trecuse \n revist` toate rochiile de laprimul etaj, \ncepuse s` dea semne de ner`bdare.

Ele reu[ir` s` g`seasc` o rochie care le pl`cea la amândou`.Era o rochie lung`, alb`, ornat` cu dantele, a c`rei jup` seevaza \ntr-o corol` larg`.

Când Bess o \ncerc`, Katy b`tu din palme.– Super! exclam` ea, plin` de admira]ie. Cu p`rul t`u pe

umeri, s-ar spune c` e[ti „Frumoasa cu p`rul de aur!“– Mul]umesc de compliment, draga mea. {i acum e rândul

t`u.Degeaba protest` Katy din toate puterile. Bess se ]inu tare.

Dup` o or`, cu tainica speran]` de a termina aceast`insuportabil` corvoad`, feti]a se decise pentru o rochie carenu era decât o sumedenie de volane albastre. Bess insist` apois` cumpere panglici asortate pentru p`r, pantofi albi, [osetede dantel`, m`nu[i albe [i o mic` po[et` adorabil` \n form` deinim`.

– Toat` lumea va râde de mine, se plânse Katy.– M-ar mira, draga mea. Nu la biseric`, \n orice caz. De

altfel, prietenii t`i nu te vor vedea. Ceremonia va avea loc lam`n`stire.

– Adev`rat? Cu atât mai bine! La urma urmei, poate nu vafi atât de nepl`cut.

38 DONNA KAUFFMAN

„Sper!“ se ab]inu s` remarce Bess. De când venise sefr`mânta zi [i noapte pentru a \ncerca s` g`seasc` un teren de\n]elegere cu Ruddy. Ei nu vor putea realmente s` \n]eleag`,dar pentru binele lui Katy, n-ar fi fost preferabil s` nu se maicerte la orice pas? Curios totu[i, certurile lor nu p`reau s-oalarmeze peste m`sur` pe feti]`. Dimpotriv`, le g`sea foarteamuzante.

***

– Hei? Ce-a]i cump`rat? \ntreb` Ruddy când reveni acas`, lal`satul serii.

– Rochii minunate! r`spunse Katy b`tând din palme.Pentru mine, una albastr`, cu o mul]ime de volane, ad`ug` eacu un aer dispre]uitor. Tat`, n-ai prefera s`-mi pun ni[te blugi,ca \n fiecare zi?

– Nici nu se pune problema, domni[oar` tigroaic`. Dar veiavea permisiunea s` te schimbi imediat dup` aceea.

– Sper. Bun, a[ face bine s` m` duc s`-mi termin temele.Ur`sc [coala, tat`! Când nu voi mai fi obligat` s` mai mergacolo?

– Oh, curând. Când vei avea optsprezece ani, sau \nainte,dac` te gr`be[ti s`-]i ob]ii diplomele.

Uluit` de un asemenea r`spuns, Katy scoase limba la el\nainte de a se repezi s` urce scara.

– Arat`-mi rochia ta, Bess, \i ceru el \n mod nea[teptat.Du-te s-o \mbraci [i de data asta f` ce-]i spun f`r` s` discu]i.

ULTIMA SPERAN}~ 39

Ea ezit` o frac]iune de secund`. Dac` ar fi dat ascultareprimului imbold, l-ar fi p`lmuit… \nainte de a trânti u[a \nurma ei pentru totdeauna. Ar fi fost inutil, desigur. Ar fi g`sit-o,oriunde s-ar fi dus.

|n orice caz, nici nu se punea problema s` \mbrace rochiade mireas` \nainte de vreme! |n Georgia, ca [i \n alt` parte,tradi]ia pretinde c` asta aduce ghinion. F`r` un cuvânt, urc`\n camera ei, strânse cu aten]ie rochia pe bra] [i cobor\ laRuddy, \n salon.

El nu arunc` decât o privire la masa de material imaculat,\nainte de a \ntreba ironic:

– Alb`?Ea se redres`, iritat`.– |n epoca noastr`, totul este permis. Oricum, am dreptul

s` m` c`s`toresc \n alb [i nu v`d de ce s` n-o fac.El o privi lung, ne\ncrez`tor.– E[ti virgin`?– Oh, te rog, doar n-o s` le[ini. Nu sunt singura virgin` din

]ar`, \mi imaginez.– Ar fi trebuit s` m` a[tept! Sincer, numai asta mai lipsea!– Ce importan]` are? Tu e[ti singurul care o [tii. {i-i

mul]umesc lui Dumnezeu c` m-ai prevenit c` vom aveacamere separate.

Se r`sucea deja pe c`lcâie ca s` p`r`seasc` \nc`perea cândel o ajunse rapid, prinzându-i um`rul cu mâna sa puternic`.

Ochi \n ochi, se \nfruntar` \n t`cere timp de un minutinterminabil.

40 DONNA KAUFFMAN

– Fii atent` s` nu dep`[e[ti limitele, spuse el cu o voce t`ioas`.– Atunci, d`-mi drumul. M` doare.– Nici tu nu te por]i delicat, Bess.– Tu e[ti cel care a \nceput!Cu un oftat, el \[i sl`bi u[or strânsoarea.– |mi recunosc gre[elile. Dar este [i vina ta. M` sco]i din

s`rite. Ca \ntotdeauna, ad`ug` el cu un zâmbet enigmatic.|ncet, \[i l`s` mâna s` alunece de pe um`rul lui Bess pân`

la antebra]ul ei gol. C`ldura acestei palme virile o f`cu s` se\nfioare pl`cut.

– Dumnezeule, ce slab` e[ti… murmur` el ca [i când ovedea pentru prima dat`.

Imediat, ea se zbârli.– A[a este moda.– Tot la mod` este s` culci feti]ele la ora opt? Katy a venit

s` se plâng`. Ei nu-i place deloc.– {tiu. Mi-a spus [i mie.– Totu[i, insi[ti.– Bine\n]eles. Cu atât mai mult cu cât respect` admirabil

noul program.– De ce?– Nu este foarte greu de \n]eles. Tu \nsu]i mi-ai spus-o: m`

ador`.El o privi pe gânduri, \nainte de a se \ntoarce.– Vrei s` bei ceva? \i propuse el.– Eu nu… \ncepu ea.El o \ntrerupse cu un râs sinistru.

ULTIMA SPERAN}~ 41

– Evident! Tu nu bei! Hot`rât lucru, ai toate calit`]ile! Oadev`rat` sfânt`! \ncheie el trântind u[a biroului \n spatele lui.

Atunci, \ntr-un gest impulsiv, Bess puse mâna pe un vas deflori care se afla pe marginea interioar` a ferestrei [i-l azârli cutoate for]ele ei \n u[a batant`.

Ruddy reap`ru imediat. Cu o fa]` \ntunecat`, privicioburile [i p`mântul r`spândit pe covor.

– Ce se \ntâmpl`, te ocupi de gr`din`?Cu o ridicare din umeri, \[i puse rochia alb` pe balustrada

sc`rii [i, f`r` un cuvânt, se aplec` s` strâng` resturile.Ruddy se aplec` [i el \n fa]a ei, [i-i ridic` \ncet capul. |ndat`

ce-i \ntâlni privirea, furia ei disp`ru. Timpul p`ru c` se opre[te\n loc.

Sim]ea pe buzele ei respira]ia u[oar` a lui Ruddy. Ea b`tudin pleoape, ca ame]it` de un vals vertiginos. |ncet, seridicar`. Ruddy \[i puse mâinile pe umerii ei [i, f`r` s` vrea seapropie de el.

Nu-[i lua ochii de la gura lui. Buzele lui pline [i senzuale ofascinau. Un fior necunoscut o str`b`tu. |n acest moment, se\ntreb` ce s` fac` dac` va \ncerca s-o s`rute. Pe de-o parte,ardea de dorin]`; pe de alt` parte, murea de team` doar laaceast` idee.

Pe nea[teptate, el \[i strecur` o mân` \n p`rul ei des [i-ir`sturn` capul pe spate. Cu ochii str`lucitori, se aplec` asupraei. Bess avu impresia c` ia foc. Fusese de-ajuns s-o ating`corpul lui pentru a sim]i trezindu-se \n ea o dorin]` arz`toare,care-i t`ie r`suflarea.

Katy fu cea care \ntrerupse acest moment straniu.

42 DONNA KAUFFMAN

– M-am speriat! exclam` feti]a. Ce se \ntâmpl`? Ce-a fostzgomotul `sta?

Tres`rind, Ruddy se \ndep`rt` atât de brusc \ncât Bess fucât pe ce s`-[i piard` echilibrul. Tremurând, se gr`bi s`-[i iarochia de pe balustrad` [i \ncepu s` urce scara.

– Viitoarea ta mam` vitreg` f`cea pu]in` cur`]enie, spuseRuddy \n spatele ei. Nu mai este nimic de v`zut. Po]i s` te ducila culcare.

– Da, du-te la culcare, \nt`ri Bess. Vin [i eu s`-]i dau uns`rut.

***

A doua zi, Bess \l evit` cu grij` pe fermier. Dar nu putu s`nu remarce c` el o privea f`r` \ncetare, [i c` privirea luidevenea tot mai acuzatoare.

Spre sfâr[itul dup`-amiezii, el profit` de un moment cândKaty se ocupa de t`ura[ul ei pentru a intra valvârtej \n salon,unde Bess termina de scris invita]iile pentru ceremonie.

– Trebuie totu[i s` clarific`m lucrurile \ntre noi, o anun]`el. Am oroare s`-mi arunci vase cu flori \n cap.

Ea \[i ridic` ochii [i inima i se strânse de emo]ie. |n ]inut`de lucru, cu blugi [i c`ma[` alb`, Ruddy era la fel de seduc`torca \n cel mai luxos smoching. Pentru o clip`, uit` de ce of`cuse s` vin` la ferm`, \n timp ce de o or` scria invita]iile [iaproape sfâr[ise prin a se prinde \n joc.

ULTIMA SPERAN}~ 43

– |n]elegi ce-]i spun? \ntreb` el cu ner`bdare. M`c`s`toresc cu tine deoarece am nevoie de ac]iunile tale, punct.

– {tiu, Ruddy. {i eu m` c`s`toresc cu tine pentru binele luiKaty.

El cl`tin` din cap.– Perfect. Atunci, s` r`mânem la asta. Nu-i nevoie s` cau]i

complica]ii aruncându-mi ghivece de flori \n cap.– Eu…Se \ntrerupse. La ce bun s` \ncerce s` explice ceea ce ea

\ns`[i de-abia \n]elegea. Adolescen]a sa petrecut` \n umbraunei mame bolnave nu-i l`sase câtu[i de pu]in ocazia de a ie[i[i de a flirta. |n privin]a sentimentelor, experien]a ei eralamentabil`. |n visele ei, nu existaser` niciodat` decât doib`rba]i: tat`l ei disp`rut prea curând [i aceast` brut` decowboy \ndr`gostit de cai [i de \ntinderile s`lbatice… Cumputea s`-[i dea seama c`, \n fond, visase \ntotdeauna la aceast`c`s`torie, [i c` simplul fapt c` acest vis nem`rturisit se realizao arunca \n cea mai adânc` disperare?

– Ei bine! spuse el. A[tept! Tu… ce?– Regret ce s-a \ntâmplat. M` sco]i din s`rite, Ruddy.– De când ne cunoa[tem, n-am \ncetat niciodat` s` ne

cert`m. Este timpul s` ne oprim.– Atunci, \ncepe prin a nu m` mai provoca! Sunt o fiin]`

uman`. Nu m` mai trata ca [i cum a[ fi un cactus!– Asta e impresia pe care o ai? Am f`cut totu[i eforturi s`

fiu amabil cu tine…Ea suspin`.

44 DONNA KAUFFMAN

– {tiu c` n-o faci inten]ionat…– Adev`rat? Ai inten]ia s` te lansezi \n psihologie? Foarte

interesant. Dac`-i a[a, spune-mi cum sunt?Bess \[i \ndrept` din nou aten]ia spre hârtiile din fa]a ei [i

ridic` din umeri, mâhnit`.– N-am preten]ia c` te cunosc.– Un punct \n favoarea ta. Nu-mi plac prea mult femeile

care pretind c` \n]eleg totul [i [tiu totul. Mama lui Katy era unexemplu detestabil.

Ocazia era prea bun` s-o scape. Timp de zece minute, Bess\ncerc` s`-l fac` s` \n]eleag` c` pentru binele fiicei sale, nutrebuia s` p`teze memoria mamei ei. Dup` ce se f`cu c` nu\n]elege, Ruddy sfâr[i prin a-i interzice s` abordeze acestsubiect.

– Nu po]i \n]elege. |]i interzic s`-mi vorbe[ti despre asta.Dac` a[ putea, ]i-a[ interzice chiar s` te gânde[ti la el.

– |mi dai voie s` respir?Privirea pe care i-o arunc` o plesni ca o lovitur` de bici. Cu

spatele ]eap`n [i respirând greu, \l urm`ri aprinzându-[i o]igar`. Mâna lui tremura u[or [i Bess realiz` c` nu-l v`zuseniciodat` atât de furios.

El o privi lung un timp, \nainte de a \ntreba:– De ce m` prive[ti a[a? Te temi de mine, Bess?Ea \[i \mpinse hârtiile [i se ridic`.– Scuz`-m`, trebuie s` m` duc s-o ajut pe Fernanda s`

preg`teasc` cina.

ULTIMA SPERAN}~ 45

– Fals… Cau]i un pretext ca s` p`r`se[ti \nc`perea.Pref`cându-se c`-i ignor` remarca se opri \n prag.– Pe viitor, voi p`stra pentru mine [i cele mai mici gânduri.

Mul]umit?Cu o expresie \ntunecat`, el o privi lung.– Te temi de mine, repet` el ca [i cum nu-i venea s` cread`.F`r` un cuvânt, ea plec` repede [i alerg` s`-[i caute refugiu

\n buc`t`rie.

***

|ncepând din ziua aceea, Ruddy evita cu grij` s`-i adresezecuvântul. |n cea mai mare parte a timpului, se mul]umea s-oobserve de departe, ca [i cum \ncerca s` dezlege o enigm` denerezolvat. T`cerea lui neobi[nuit` nu avu drept rezultatdecât s` sporeasc` nelini[tea [i nervozitatea viitoarei lui so]ii.

De-a lungul zilelor, Bess \n]elegea mai bine de ce-l urmaseatât de u[or, f`r` s` \ncerce m`car s` se apropie. Se surprindea\n orice clip` pândindu-i pa[ii \n cas`, silueta \n curte sau spre]arcul de vite. Chiar când pornea c`lare prin preria b`tut` devântul iernii, nu se putea \mpiedica s` scruteze orizontul ca [icum spera s`-l vad` ap`rând \n galop pe urmele ei.

La mas`, devenea din ce \n ce mai greu s` p`streze t`cereasau s` nu dezv`luie printr-o privire atrac]ia crescând` pe careo exercita asupra ei.

|n diminea]a c`s`toriei lor, toate \ndoielile se citeau pe fa]aei. Avea oare motiv s` cread` c` timpul va aranja lucrurile? Nu

46 DONNA KAUFFMAN

f`cea oare o gre[eal` ireparabil`? Ruddy credea c` se temea;nu gre[ea deloc. Da, se temea, dar mai mult de ea \ns`[i decâtde el. Team` de propria dorin]`. Team` s` nu-[i bat` joc de eadac` va descoperi vreodat` sentimentele ei. Team` c` nu-l vaputea iubi la nesfâr[it \n t`cere.

|mbr`cat` \n rochia alb`, cobora f`r` zgomot scara. Ajuns`jos, fu cât pe ce s` se \ntoarc` \n camera ei. Prea târziu.Prietenii lui Ruddy [i tot clanul Langston erau deja aduna]i,gata s` ia drumul m`n`stirii…

Cu inima strâns`, \naint`. Nici chiar la moartea mamei salenu sim]ise un asemenea gol, o asemenea panic`. S` tr`iasc`al`turi de Ruddy, risca s` devin` un adev`rat infern.

Cu lacrimi \n ochi, la fel de delicat` ca un por]elan fragil,trecu pragul \n fo[netul m`t`sos al rochiei sale albe [i-i surâselui Katy care zbur` spre ea \ntr-un val de tafta albastr` ca s`-i\ntind` cu mâna \nm`nu[at` \n alb un splendid buchet decrini [i de trandafiri parfuma]i.

ULTIMA SPERAN}~ 47

Capitolul 4

Biserica m`n`stirii San Jose de Aguayo \[i merita numele de„regina Texasului“. Cu clopotni]a ei din c`r`mid` uscat` lasoare, edificiul avea o gra]ie stranie care-i merse lui Bess dreptla inim`. Emo]ionat`, trecu pragul pronaosului la bra]ul luiAdam Teague, un b`trân fermier pe care-l cuno[teadintotdeauna [i care acceptase cu bucurie s-o conduc` la altar.

Imense jerbe de trandafiri albi ornau biserica. Era un luxrar \n acest sezon, doar la dou` s`pt`mâni de s`rb`toareaCr`ciunului. Ruddy se pare c` vrusese s` fac` bine lucrurile. Oorchestr` mexican` ocupa locul rezervat corului. La intrarealui Bess, cântecul chitarelor se ridic` sub bolt`. Plafonul pictatse bucura de un renume mondial, dar Bess nu remarc` niciuna din aceste splendori. R`m`sese cu ochii a]inti]i asupra luiRuddy, nemi[cat la extremitatea traveei centrale. Purta uncostum de culoare \nchis`, cu o garoaf` alb` la butonier`. |[isim]i inima tres`rind \n piept când \[i \ntoarse spre ea ochii deculoarea smaraldului, privind-o \naintând.

Adam Teague o conduse la locul ei. Nemi[cat` [itremurând, st`tu \n picioare lâng` viitorul ei so]. Era atât deemo]ionat` \ncât abia realiz` desf`[urarea ceremoniei. |n naos,rude [i prieteni ocupau toate b`ncile. Un miros de p`mânt [ide praf plutea \n aer. Timp de secole, aceast` m`n`stirereprezentase bastionul civiliza]iei \n aceste ]inuturi s`lbatice [ivocea preotului p`rea c` treze[te ecourile jur`mintelor care seschimbaser` acolo de-a lungul genera]iilor.

Ruddy lu` mâna lui Bess pentru a-i aluneca pe degetverigheta de aur care-i unea la bine [i la r`u, apoi se aplec`pentru a-i atinge u[or buzele.

Primul lor s`rut!O mângâiere rece, solemn`, abia schi]at`.Erau c`s`tori]i.|n timp ce orchestra executa mar[ul nup]ial, Ruddy o lu`

de bra] pe Bess pentru a traversa aleea central`. Afar`, invita]ii\i a[teptau ca s` arunce asupra lor boabe de orez. |n aerul recede decembrie, Bess se \nfior`. Apoi se gr`bi spre Mercedes [ise urc` \n el \mpreun` cu Ruddy [i Katy. Nu va fi nici mas`festiv`, nici bal.

Când ma[ina porni, Bess se \ntoarse s` priveasc`m`n`stirea cu ochii plini de regret. Acum c` totul seterminase, i-ar fi pl`cut s` se reia totul [i s` se bucure defiecare din aceste momente pe care le tr`ise ca \ntr-un vis.

– Vom reveni \n prim`var`, murmur` Katy. Vei vedea, estesuper când preria este plin` de flori. Vom reveni, \]i promit [iatunci nu ne vom gr`bi… mam`.

ULTIMA SPERAN}~ 49

– Mul]umesc, scumpa mea. Mul]umesc foarte mult.La volan, Ruddy avu un gest de iritare.– Termina]i o dat` cu fandoselile astea? Katy, consider c`

este complet absurd. Bess nu este mama ta.Fa]a radioas` a feti]ei se \ntunec`. |n ochii ei ap`rur`

lacrimi.– Bine, tat`. |n orice caz, toate felicit`rile mele ma… Bess.– Mul]umesc, r`spunse ea simplu.De acum \nainte, avea toat` via]a timp s`-i spun` dragului

[i tandrului ei so] c` \n fond nu era decât un b`d`ran lipsit deinim` [i de dragoste.

***

Zilele urm`toare, Ruddy \[i f`cu o chestiune de onoare dina absenta cât mai des [i cât mai mult timp posibil. El n-o vedeape Bess decât \n fug` [i nu ar`ta c` dore[te s` \ntârzie nicim`car o secund` lâng` ea dup` terminarea cinei. Respecta\ntocmai termenii contractului lor: o c`s`torie deconvenien]`, nimic mai mult. Bess era aproape u[urat`. Oricâtde neobi[nuit` era aceast` „lun` de miere“, ea nu-i cru]a denenum`ratele [i inevitabilele certuri din trecut. Liber` pezilele ei, putea s` se consacre \n \ntregime preg`tiriis`rb`torilor de Cr`ciun.

– Mo[ Cr`ciun nu exist`, \i spuse Katy pe un ton doct. Tataeste foarte ferm \n privin]a asta. Toate aceste pove[ti suntni[te prostii.

50 DONNA KAUFFMAN

Pove[ti? Bess \[i re]inu o exclama]ie \ngrozit`. |mpietrit`, oprivi cu gravitate pe feti]`.

– Draga mea, sper c` [tii ce reprezint` s`rb`toareaCr`ciunului?

Katy se mut` stânjenit` de pe un picior pe altul.– Profesorul de istorie ne-a vorbit despre asta.– Tat`l t`u [i cu tine merge]i la biseric` \n seara de

Cr`ciun?Jena lui Katy spori [i mai mult când r`spunse:– Tata spune…– Hot`rât lucru, tat`l t`u spune prea multe lucruri! o

\ntrerupse Bess, cu ochii str`lucind de furie. Ascult`-m`, dragamea. Anul acesta vom avea un pom de Cr`ciun [i ne vom facecadouri. Tu [i cu mine vom merge la slujba de la miezulnop]ii. Tat`l t`u va face ce va crede de cuviin]`, dar \mpreun`cu Fernanda, vom preg`ti o curc` [i tot ce trebuie pentru caprimul t`u Cr`ciun s` fie o adev`rat` reu[it`.

Feti]a \ncepu s` danseze \n jurul salonului, izbucnind\n râs.

– Genial! Super! Extra!... Dar [tii, ad`ug` ea, [i surâsul \idisp`ru, nu cred c` tata te va l`sa s-o faci.

– Vom vedea. {i acum… unde vom pune pomul nostru?Privi gânditoare salonul. Camera, imens`, avea dou`

ferestre mari care d`deau spre aleea care lega ferma de [osea.– O s`-l punem aici, decise ea. |n felul acesta, toat` lumea

care trece va putea s`-l vad`. Exist` globuri [i ghirlande \n cas`?Katy scutur` jalnic din cap.

ULTIMA SPERAN}~ 51

– Tata n-a vrut niciodat` s` avem un pom de Cr`ciun.Bess se st`pâni s` spun` ce avea \n minte. Ruddy va avea ce

s`-i aud` urechile.– |n cazul acesta va trebui s` mergem s` cutreier`m

magazinele. M` duc s`-mi pun mantoul [i s` vorbesc cu tat`lt`u. Unul din cowboy va accepta s` ne conduc` \n ora[ pentrua cump`ra tot ce ne trebuie.

– Vrei \ntr-adev`r s` vorbe[ti cu tata?– Evident.|l g`si \n grajd, [i-l a[tept` cu r`bdare s` termine \ngrijirea

cailor \mpreun` cu oamenii s`i. Vântul iernii alerga noriimen[i peste preria nesfâr[it`. Aerul era \n]ep`tor.

Ruddy ie[i \n sfâr[it din grajd [i o privi pe Bess \naintes`-[i aprind` o ]igar`.

– Doamna Langston dore[te ceva? \ntreb` el,batjocoritor.

– Exact, domnule Langston. Doresc ca unul din oameniidumitale s` ne duc` \n ora[ ca s` cump`r`m un pom deCr`ciun [i tot ce trebuie pentru el.

– Nu, r`spunse el f`r` ezitare. Nu vreau pom de Cr`ciun \ncasa mea.

Bess avusese timp s`-[i preg`teasc` argumentele pentrua-[i ap`ra planul. Cu capul sus, \l m`sur` cu r`ceal`. |n blugi,c`ma[` alb`, hain` de piele de oaie, cizme [i p`l`rie Stetson,scumpul [i tandrul ei so] \ntruchipa mai mult ca oricândb`rbatul visurilor sale.

52 DONNA KAUFFMAN

– |nainte de c`s`toria noastr`, mi se pare c` te-am auzitspunând c` ar trebui s` facem un efort pentru a \nceta s` nemai cert`m. Eu nu ]i-am cerut \nc` nimic. Absolut nimic. Azi,\]i cer jum`tate din salon. Mai exact, jum`tatea dinspre drum.Apoi, continu` ea neclintit`, vreau un pom. N-are importan]`ce pom, numai s` fie verde. Vreau de asemenea decora]iuni, ocurc` [i un jambon.

– Ai inten]ia s` le atârni \n pomul t`u?Ea \l fulger` cu privirea.– Vreau de asemenea s` cumperi ceva pentru Katy. Un

cadou pe care-l vei alege tu \nsu]i [i pe care-l vei punepersonal sub pom. Refuz tot ce ar putea fi cump`rat desecretara ta.

Ruddy \[i scoase p`l`ria cu boruri largi [i-[i frec` gânditorpiciorul cu ea.

– Mai vrei [i altceva?– Nu. Asta-i tot.El izbucni \ntr-un râs scurt.– A[adar, acum e rândul meu. Cr`ciunul este pentru cei

s`raci cu duhul, care n-au nimic mai bun…– Taci… \i porunci ea \ntr-o suflare. {tii foarte bine ce

reprezint` s`rb`toarea de Cr`ciun [i ar trebui s`-]i fie ru[ines-o \mpiedici pe propria ta fiic` s` se bucure de ea! Te-aigândit cel pu]in ce trebuie s` simt` când colegii ei de [coal` \ipovestesc despre Cr`ciunul lor [i-i arat` cadourile pe carele-au primit? Dup` p`rerea ta, ea ce-ar putea s` le spun`?

El ridic` din umeri.

ULTIMA SPERAN}~ 53

– Cr`ciunul este o zi ca toate celelalte.– Nu [i pentru o feti]`! {i \nc` [i mai pu]in pentru o feti]`

care [i-a pierdut mama.Ruddy scoase un oftat adânc.– De acord, de acord! bomb`ni el. Du-te [i cump`r` un

pom. {i o curc`. {i un jambon. {i tot ce mai dore[ti. Dar nuconta pe mine s` te \nso]esc la slujb`!

– Nu te nelini[ti. N-am inten]ia s` te târ`sc acolo cu for]a.Mi-ar fi prea ru[ine s` fiu v`zut` cu tine!

Se \ntoarse spre cas` când el o prinse de bra].– Unde te duci s` cumperi pomul acela?– |nc` nu [tiu.– Perfect. V` duc eu \n ora[.Ea \l privi ne\ncrez`toare.– Eu… m` gândeam s` cer pe unul din oamenii t`i.El \i c`ut` privirea [i nu i-o mai p`r`si.– Nu vrei s` vin?Incapabil` s` r`spund`, \l fix` \n t`cere. Ca de fiecare dat`

când o ]inea prizoniera ochilor lui, era aproape gata s` uitecerturile lor, toate repro[urile ei [i s` se arunce \n bra]ele lui.

El fu cel care rupse t`cerea, cu o voce rece [i autoritar`.– Ei bine, la drum! Am pierdut deja destul timp. Du-te [i

caut-o pe Katy.Cu p`l`ria \nfundat` pe cap pân` la ochi, se \ndrept` spre

garaj.Reac]ia lui era atât de nea[teptat` \ncât Bess nu se putu

\mpiedica s` r`mân` \n gard` \n timpul drumului.

54 DONNA KAUFFMAN

– Trebuie s` trec pe la biroul meu, anun]` el cândajungeau la San Antonio. V` las aici, [i v` a[tept peste dou`ore \n fa]a lui Grand Hotel.

– |n]eles, [efule, r`spunse Bess cu un surâs vesel.El \i arunc` o privire furioas`. Indiferent`, ea cobor\ din

ma[in` [i o lu` de mân` pe Katy, care era radioas`. Apoi, dinvârful degetelor, trimise o s`rutare u[oar` spre so]ul ei. Acestgest avu drept rezultat s`-l \nfurie vizibil. El demar` imediat,ap`sând atât de tare pedala de accelera]ie \ncât motorul url`.

– Dac` mai continu` astfel, va avea necazuri cu poli]ia,murmur` Bess.

– Niciodat` n-a condus a[a, o asigur` Katy. {tii, se poart`\ntr-adev`r ciudat de când e[ti aici!

Râzând, Bess \[i scutur` p`rul lung care, desf`cut brusc, \ic`zu pe umeri.

– Este atât de frumos ast`zi! spuse ea. Vino repede, avemdoar dou` ore s` ne facem cump`r`turile.

– Tata este \ntr-adev`r de acord cu pomul?– Dar bine\n]eles, draga mea. Nu-i nici o problem`.|ncepur` prin a cump`ra o gr`mad` de ghirlande, o

mul]ime de globuri, beteal` de pom, [i tot felul de podoabestr`lucitoare. |n timp ce Katy f`cea coad` la un cofetarrenumit pentru bomboanele sale de ciocolat` umplute, Besscump`r` aproape tot ce o auzise \ntre timp c` avea nevoie:c`r]i, creioane de machiaj pentru Carnaval… Plus un cadoun`scocit pe loc: un kilt splendid cu un mare ac aurit. F`r` s`stea prea mult pe gânduri, ad`ug` la cump`r`turile ei un mic

ULTIMA SPERAN}~ 55giannijollys

calculator de buzunar pe care Ruddy [i-l dorea [i o cravat`oribil` pe care nu va putea decât s-o deteste. |n diminea]aCr`ciunului, va hot`r\ ce cadou s`-i dea.

La ora stabilit` veni s` le \ntâlneasc` \n fa]a maiestuosuluihotel din centrul ora[ului.

– Nici nu se pune problema s` \ntârzii, anun]` el. Ast`sear` este o reuniune a Comitetului cresc`torilor de vite.Avem timp doar cât s` cump`r`m am`râtul `la de pom [i s` ne\ntoarcem acas`.

Bess \i zâmbi lui Katy, care se posomorâse.– Nu-i nimic, draga mea. Vom reveni \ntr-o zi amândou` [i

vom lua ceaiul la Grand Hotel, \]i promit.Ruddy \i arunc` o privire menit` s-o \nghe]e [i deschise

radioul cu un gest brusc.– |n]eleg c` nu dai \napoi \n fa]a nici unui sacrificiu,

murmur` el.Radioul difuza un cântec melancolic [i tânguitor, al c`rui

refren repetat pân` la grea]` sublinia disperarea unui\ndr`gostit nefericit: „Sunt booolnav de dragoste! Inima meava bate mereeeu pentru tine…“

Cum Bess privea \n fa]a ei cu un zâmbet larg, Ruddy\ntreb` t`ios:

– Se poate [ti ce te amuz`?– Sunt booolnav` de dragoste, r`spunse ea reluând

refrenul cu o voce \n falset. Pentru tine, inima mea va batemereeeu…

De pe bancheta din spate, Katy izbucni \n râs.

56 DONNA KAUFFMAN

Cu un surâs discret \n col]ul gurii, Ruddy prinse \ntredegete una din [uvi]ele aurii ale lui Bess.

– E[ti \ntr-adev`r unic` \n felul t`u. De când e[ti aici, via]amea este dat` peste cap.

– De aceea faci mutra asta acr`? Eu credeam c` a[a ai venitpe lume: prost dispus!

– Fii atent` s` nu mergi prea departe.Ea ridic` din umeri. De la c`s`toria lor, era prima dat` când

petreceau \mpreun` mai mult de cinci minute [i \ncerca odelicioas` ame]eal` s`-l provoace.

– Nu m` tem de tine. Str`mo[ii mei au supravie]uit la miide pericole. Am cu cine sem`na.

– {i eu la fel. Prin bunica din partea mamei, apar]in unuiadin cele mai tari triburi apa[e.

Bess cl`tin` din cap. Aceast` ascenden]` se potrivea deminune cu fizicul lui puternic.

– Asta se vede, nu-i a[a? \ntreb` el, surprizând privireaso]iei fixat` asupra lui. Exist` fotografii \n albumul de familie.|ntr-o zi va trebui s` te ui]i la ele cu Katy.

– Super! exclam` feti]a. Vei vedea, este plin de apa[i [i decoman[i cu arcurile [i s`ge]ile lor. Se v`d chiar la \ntoarcereade la vân`toare, t`ind \n buc`]i un bizon cu un cu]it a[a demare! ad`ug` ea \ndep`rtând palmele.

– Când eram mic`, tata \mi povestea adesea istoria Vestului|ndep`rtat, \[i aminti Bess. Era pasiunea lui. Avea o mul]imede c`r]i cu portrete ale [efilor de triburi indieni. Unii dintre ei

ULTIMA SPERAN}~ 57

erau teribili. Dar \i g`seam pe to]i foarte frumo[i, \ncheie easorbind din ochi pome]ii proeminen]i [i p`rul ca panacorbului ale so]ului ei.

– Prive[te, spuse el ar`tând cu degetul o pancart` de lamarginea drumului, un negustor de brazi. Oprim?

Katy se repezi afar` [i alerg` departe \n fa]a lor.– Este o prostie! bomb`ni el coborând. De ce s` cump`r un

pom când avem o mul]ime la ferm`?– Beneficiile din vânzare sunt destinate copiilor s`raci, \i

explic` ea r`bd`tor. Imagineaz`-]i c` fiica ta n-avea norocul s`tr`iasc` la ferm`.

Timp de o clip`, el \i c`uta privirea cu o asemeneaintensitate \ncât sim]i c` tresare. Niciodat` pân` acum nuavusese mai mult impresia c` \n fa]a ei este un str`in desprecare nu [tia nimic…

– Banii nu aduc fericirea, continu` ea, \ntorcându-se. Darcând n-ai un b`nu], ri[ti s` nu cuno[ti altceva decât nefericirea.

Stingherit, el gr`bi pasul.– Vino, Katy ne face semn. A g`sit un pom, se pare. Va

trebui s`-l decorezi, acum, te previn.Bess izbucni \n râs.– |mi place la nebunie s` \mpodobesc brazi. Am cump`rat

tot ce trebuie.Un surâs lumin` scurt fa]a lui Ruddy.– {tiu. O curc` [i un jambon.Surprins` s`-l vad` brusc atât de destins, \[i scutur` râzând

p`rul lung. |n soare, str`lucea ca aurul. Cu ochii ei sclipind

58 DONNA KAUFFMAN

veseli, cu obrajii ro[ii din cauza aerului rece, p`rea o prin]es`fragil` dintr-un t`râm inaccesibil. Ruddy o privi gânditor oclip`, \nainte de a ajunge la fiica lui.

Pomul g`sit de aceasta era imens. El \ncerc` \n zadar s-oajute s` g`seasc` altul [i sfâr[i prin a ceda. |n timp ce Bess [iKaty mergeau s` se refugieze la c`ldur` \n ma[in`, el r`mases` achite aceast` cheltuial` stupid`. De departe, Bess observ`c` refuzase restul de la bancnota de o sut` dolari pe care i-o\ntinsese casierului. Acest gest generos o emo]ion` atât demult \ncât era gata s` plâng`. Desigur, nu era mare lucru, dar\n ochii ei era ca [i cum descoperea \n Ruddy o min` de aur.

***

Ruddy instal` el \nsu[i pomul \n salon apoi, cu o ultim`privire de dezaprobare, anun]` c` va cina \n ora[ \nainte s`mearg` la reuniunea sa.

Fernanda \[i ridic` ochii spre cer.– Asta nu mai \n]eleg! Niciodat` pân` acum nu mânca \n

ora[.– Este furios, explic` Bess. Din cauza bradului.Mexicana \[i [terse mâinile pe [or]ul ei alb sco]ând un oftat

adânc.– La noi acas`, f`ceam doar o iesle. Dar acest pom este

foarte frumos.– {i noi avem o iesle! exclam` Katy. Bess a ales-o \n

aceast` dup`-amiaz`. {i mai avem ghirlande, globuri [i tot

ULTIMA SPERAN}~ 59

felul de lucruri frumoase! Trebuie s-o sun imediat pe Dianas`-i povestesc! O cunosc, va fi nebun` de gelozie!

O urm`rir` cu privirea cum se repezea la telefon.– Este atât de fericit`! murmur` Fernanda. Este o adev`rat`

pl`cere s-o v`d. Oamenii mi-au spus c` domnul Langston aveaoroare de s`rb`tori.

Bess profit` c` erau singure pentru a-i \mp`rt`[i planurileei Fernandei. Anul acesta – pentru prima oar` de cât timp? –toat` lumea de la ferm` va s`rb`tori Cr`ciunul.

– Aveam o carte de re]ete speciale… murmur` ea. Am s`-itelefonez administratorului pe care Ruddy l-a angajat s` seocupe de Oakgrove. Dac` se gr`be[te, o vom primi la timp.

Cu un surâs fericit, se repezi la rândul ei la telefon. Ca omde cuvânt, Ruddy \[i respecta partea lui de contract.

Imediat dup` \ncheierea ceremoniei, cu ac]iunile ei \nbuzunar angajase un om de \ncredere ca s` vegheze asupralocuin]ei str`mo[e[ti a so]iei lui. {i acum, \i ceda [i st`pânireaunei jum`t`]i din salon!

– El nu vroia un pom \n casa lui, \i m`rturisi Bessmenajerei. Dar fiindc` suntem c`s`tori]i, \mi imaginez c` potdispune dup` placul meu de jum`tate din salon, nu?

Fernanda izbucni \n râs.– |l face]i s` joace cum \i cânta]i, senora. Nu l-am v`zut

niciodat` \ntr-o asemenea stare. |njur` toat` ziua, nu maim`nânc`, trânte[te u[ile pe \ntrecute… dar de multe ori l-amv`zut zâmbind când v` prive[te f`r` s` [ti]i. Dac-a]i vedea acestzâmbet, senora! Este realmente al unui b`rbat fericit cu soarta lui!

Bess se feri s` fac` vreun comentariu.

60 DONNA KAUFFMAN

Fernanda n-avea decât s`-[i p`streze iluziile ei. Erapreferabil pentru toat` lumea. Dar ea era cea mai \n m`sur` s`[tie c` Ruddy dorea s-o ]in` la distan]` [i c` va respecta pân`la cap`t contractul c`s`toriei lor de convenien]`.

|[i petrecur` toate trei seara \mpodobind pomul. Când, lasfâr[it, Bess stinse luminile [i aprinse ghirlanda de becurielectrice, Katy scoase o exclama]ie de bucurie. Niciodat` nuv`zuse ceva atât de frumos!

– Oh, ce mult te iubesc! strig` ea aruncându-se de gâtul lui Bess.Apoi fugi \n camera ei f`r` s`-i lase timp tinerei s`

r`spund`.Cu ochii umezi, Bess \ntârzie \n salon. Cine s-ar fi gândit c`

feti]a va acorda atâta importan]` acestei s`rb`tori? Amintiriledin propria ei copil`rie \i reveneau \n memorie.

Formau o familie atât de fericit`, atât de unit`, \nainte demoartea tat`lui ei! {i apoi, mama ei se rec`s`torise cu tat`l luiCrystal [i lumea i s-a p`rut c` se pr`bu[e[te. Din fericire,printre fr`mânt`ri [i \n pofida singur`t`]ii sale se sprijinise\ntotdeauna pe amintirile dragi ale trecutului pentru a g`sifor]a s` creasc` [i s` continue. De aceea se sim]ea f`r` \ndoial`gata s` se bat` pentru ca micu]a Katy s` cunoasc` [i eabucuriile a c`ror amintire o vor \nso]i toat` via]a.

***

|n mod straniu, Ruddy nu f`cu nici o remarc` dezagreabil`\n leg`tur` cu pomul. Se mul]umi s`-l ignore, ca [i cum nu

ULTIMA SPERAN}~ 61

exista. Totu[i, cu dou` zile \naintea Cr`ciunului, Bess \l v`zu\ntorcându-se acas` cu un pachet mare legat cu o fund` pecare se duse s`-l \nchid` \n camera lui. Atmosfera p`readestins`. Pentru prima dat` dup` sosirea la ferm`, Bess\ndr`znea chiar s` spere c` situa]ia nu putea s` evolueze altfeldecât favorabil.

Singura not` fals` din toat` aceast` perioad` a fost carteapo[tal` pe care o primise din Fran]a. Crystal regreta c` nuasistase la c`s`toria lor. Fusese \n c`l`torie [i abia revenise. |ncompensa]ie, ea se anun]` pentru s`rb`torile de la sfâr[itulanului pe care dorea s` le petreac` cu proaspe]ii c`s`tori]i [icu feti]a lor.

Imediat, mari nelini[ti se trezir` \n inima lui Bess. Crystalera ultima persoan` pe care dorea s-o vad` la ferm`. Sora savitreg` era prea frumoas`, prea seduc`toare. Se purtase\ntotdeauna ca un copil r`sf`]at [i pân` acum Bess nu ser`zvr`tise niciodat`. F`r` \ndoial` pentru c` n-avusese nimicde pierdut. Dar acum era altceva. Acum o avea pe Katy [i celpu]in speran]a c` \ntr-o zi ar putea avea cu Ruddy o rela]iedemn` de visurile ei din tinere]e.

Sosirea lui Crystal risca s` strice totul. Pe un cer aproapesenin, era ca [i cum se anun]a un uragan teribil.

62 DONNA KAUFFMAN

Capitolul 5

|n seara de Cr`ciun, Ruddy intr` \n sufragerie \n momentulcând Bess termina de aranjat masa.

– Se poate [ti ce \nseamn` toate fandoselile astea? \ntreb`el cu vocea lui t`ioas`.

Ea \ncremeni, cu mâinile pe [ervetul fin de in alb pe care\ncerca s`-l \mp`tureasc` artistic.

– Pun masa, r`spunse ea calm.El o m`sur` cu o privire ironic` [i desp`turi [ervetul cu un

gest brusc.– Este un [ervet, nu? Atunci, de ce vrei s` faci din el o

floare? Suntem \n Texas, Bess. La mii de kilometri deplanta]ia ta.

– Chiar [i \n Texas exist` restaurante unde se strâng[ervetele \n felul acesta \n zile de s`rb`toare. Dar evident, tupreferi f`r` \ndoial` s` te [tergi la gur` cu fa]a de mas` sau cumâneca hainei, ca un s`lbatic?

– Ei poftim! B`nuiam c` vei ajunge \ntr-o zi s`-mi repro[ezilipsa de educa]ie.

– N-am spus asta.Imperturbabil, se \ntoarse la lucrul ei, aranjând cu pasiune

argint`ria [i cristalurile pe fa]a de mas` alb`.– Atunci explic`-mi de ce m` tratezi cu atâta r`ceal` tot

timpul?Ea scoase un oftat obosit.– Ruddy, ne promisesem s` nu mai c`ut`m prilej de ceart`.– Crezi \ntr-adev`r c` putem s` ne purt`m ca [i când nu

s-a \ntâmplat nimic? De când e[ti aici, am impresia c` tr`iescdeasupra unui vulcan! Degeaba \ncerc, nu-mi amintesc s` ficunoscut o singur` femeie care s` aib` un efect atât dedezastruos asupra mea.

Bess se tulbur` vizibil. F`r` s` vrea, \n singur`tatea camereisale, se \ntreba adesea cum fusese via]a amoroas` a lui Ruddypân` \n prezent. Ideea c` putuse s` ]in` alte femei \n bra]elelui o umplea de o furie neputincioas`. Degeaba se \ntoarse,pentru c` el \i remarcase tulburarea.

– Nu vorbeam despre ceea ce gânde[ti, murmur` el.– Acum \mi cite[ti [i gândurile?El izbucni \ntr-un râs lipsit de veselie.– Cum vrei. Este adev`rat c` o tân`r` de familie bun` n-ar

trebui s` se preocupe de asemenea „treburi“ cum se spune \nmediul t`u, unde niciodat` nu se spune lucrurilor pe nume.

Pref`cându-se c` nu \n]elege, se \ntoarse spre el cu unzâmbet larg.

64 DONNA KAUFFMAN

– Katy nu va \ntârzia s` coboare. Fii amabil [i nu râde deea. I-am cump`rat o rochie nou` pentru s`rb`tori.

– Mi se pare c` n-am râs niciodat` de fiica mea.– Nu, dar nici n-ai felicitat-o vreodat`. Vrei s` faci un efort?– Fii atent`, draga mea, spuse el cu blânde]e. R`bdarea

mea are limite.Asta era prima dat` când i se adresa astfel. Tulburat` \n cel

mai \nalt grad, \[i c`ut` refugiul \ntr-o replic` ustur`toare.– De când cowboyul na]ional are r`bdare?– Având \n vedere circumstan]ele, consider c` am mult`

r`bdare.Intona]ia aproape mângâietoare a lui Ruddy o f`cu pe Bess

s`-[i ridice ochii. Privirea ei o \ntâlni pe aceea a so]ului [i avuimpresia c` lumea din jurul ei se cl`tina. Un lung fior ostr`b`tu. Cu respira]ia grea, \l v`zu apropiindu-se…

F`r` un cuvânt, el \[i trecu un bra] \n jurul taliei ei. Ochi \nochi, \[i ridic` mâna spre fa]a tinerei femei [i-i atinse u[orbuzele cu vârful degetelor.

Cu obrajii \n fl`c`ri, ea inspir` profund.– Destinde-te, murmur` el. De ani de zile m` \ntreb ce gust

pot avea buzele tale.Incapabil` s` formuleze cel mai mic r`spuns, Bess frem`t`

din tot corpul. Sim]ea c` era gata s` se pr`bu[easc` \n bra]elelui Ruddy. Picioarele p`reau c` n-o mai sus]in. Profundtulburat`, se ag`]a ca de un colac de salvare de privirea cu careel \i fixa buzele \ntredeschise. O privire pe care nu i-ocuno[tea, emo]ionat` [i \n acela[i timp arz`toare.

ULTIMA SPERAN}~ 65

– Sunt b`rbat, spuse el dup` o lung` t`cere. Se pare c`adeseori ui]i asta.

Inima lui Bess b`tea nebune[te. Cuprins` de panic`, vru s`se \ndep`rteze, dar Ruddy \[i spori imediat strânsoarea.

– Nu fugi de mine, Bess. N-o s` te m`nânc, s` [tii. Nuimediat, \n orice caz. A[ vrea doar s` [tiu de ce e[ti atât de rececu mine.

– Pentru c` e[ti imposibil! M` obligi s`-mi p`r`sesc casa,m` for]ezi s` m` c`s`toresc cu tine [i te \ntrebi de ce p`strezdistan]a!

– Nu c`uta scuze nepotrivite, Bess. {tii foarte bine desprece vorbesc. Este mult timp de când m` evi]i. Ai f`cut-o dejaacum doi ani.

– |ncerc… \ncerc doar s` m` ap`r.El suspin`.– Recunosc c` nu sunt \ntotdeauna tandru cu tine.Ea \l privi lung, dezarmat` de a-l auzi c` recunoa[te

adev`rul.– {tii de ce se \ntâmpl` s` fiu pu]in cam aspru? Continu` el.– Evident! Nu-]i plac.– Dumnezeule, cât e[ti de naiv`! zise el râzând. Cu cât

trece timpul, cu atât mai mult m` faci s` m` gândesc laorhideele de pe planta]ia ta drag`. |n leg`tur` cu asta,\nceteaz` s` pui flori \n biroul meu. Oamenii mei \ncep s`bârfeasc`.

– De ce? Nu \n]eleg care este r`ul. Oamenii t`i sunt, ca [itine, incapabili s` profite de bucuriile simple ale vie]ii.

66 DONNA KAUFFMAN

– Oh, f`r` moral`, te rog. |ncepi cu un pom de Cr`ciun,ghirlande [i nu mai [tiu ce… [i vei sfâr[i prin a coase dantelelenjeriei mele de corp!

Cuprins` de un râs nebun la aceast` idee, \[i r`sturn`gra]ios capul pe spate [i pufni \n râs cu palma la gur`.

Cu un gest impulsiv, Ruddy o trase spre el.Râsul lui Bess se opri brusc. Sim]i sub palma ei inima lui

Ruddy b`tând cu lovituri surde. El o strânse mai tare [i-i privimâna captiv`.

– Ai degete de pianist`, murmur` el. |mi plac foarte multmâinile tale, Bess.

Ea era atât de tulburat` \ncât de-abia \n]elegea ce-i spunea.Totul mergea mult prea repede. Nu era vorba atât de rapiditatecât de intensitate… Crezu c` le[in` când, descheindu-[inasturii c`m`[ii, o invit` s`-[i strecoare mâna pe pielea lui.

|i \ncerc` cu timiditate c`ldura, \nainte de a risca omângâiere. Privirea lui Ruddy se aprinse, ochii lui verzistr`luceau ca ni[te nestemate.

– D`-mi buzele tale… spuse el dintr-o suflare.T`cut`, ea se ridic` \n vârful picioarelor ca s`-i ofere gura

ei, [i senza]ii necunoscute o cople[ir` asemenea unor valuride fericire.

Atunci din instinct, \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului lui \ntimp ce el o strângea cu o pasiune stupefiant`. R`maser` oclip` astfel uni]i, parc` suda]i unul de altul.

Ruddy fu primul care-[i reveni. |[i sl`bi strânsoarea, apoi se\ndep`rt` cu fa]a brusc \ntunecat`.

ULTIMA SPERAN}~ 67

Derutat`, ame]it`, ea \l privi f`r` s` \n]eleag` [i c`ut`primul pretext care-i veni \n minte pentru a face \ntre ei oaparen]` de comunicare.

– Noi vom merge la slujb` cu Katy, spuse ea cu vocetremur`toare. }i-ar pl`cea s` vii cu noi?

– Nu.Dac` n-ar fi fost atât de tulburat`, lui Bess nu i-ar fi sc`pat

cât de emo]ionat era [i el. Frapat` de brusche]ea vocii lui, se\ntoarse contrariat`.

– Voi cina \n ora[, anun]` el. Vei putea s-o ai pe Katypentru tine singur`!

– Este fiica ta, Ruddy… \ncepu ea.Din trei pa[i, el ajunse la u[`.– |mi pare r`u, morm`i el. N-a[ suporta prezen]a ta nici o

secund` \n plus. Trebuie s` p`r`sesc aceast` cas`!Când auzi c` se trânte[te u[a \n spatele lui, Bess se l`s` s`

cad` \ntr-un fotoliu. Niciodat` nu fusese atât de nefericit`. |nacela[i timp, niciodat` nu fusese atât de minunat de fericit` ca\n urm` cu un minut.

Cu lacrimi \n ochi, i se al`tur` Fernandei \n buc`t`riepentru a veghea asupra ultimelor preg`tiri ale cinei. {i cândKaty cobor\, se for]` s-o \ntâmpine cu un zâmbet larg, apoiinvent` o scuz` pentru a justifica absen]a tat`lui ei: „invitat \nultima clip` de Comisia agricol`“. Decep]ia feti]ei nu dur`decât câteva minute. Nu \ns` [i a lui Bess. Pentru prima dat`\n via]a ei, Katy f`cuse un efort pentru a-[i supune p`rulciufulit. Cu rochia ei ro[ie, era \ncânt`toare [i p`rea aproape

68 DONNA KAUFFMAN

o tân`r` fat`. Din p`cate, lui Ruddy p`rea s` nu-i pese. Nicim`car nu era capabil s` r`mân` destul timp acas` ca s`-[i vad`feti]a. |n ochii lui Bess, era o gre[eal` de neiertat.

***

Dup` liturghia de noapte [i cina somptuoas` pe care au\mp`r]it-o, Katy [i Bess mai \ntârziar` pentru un afectuos tete-a-tete \ntre femei. |mbr`cate \n c`m`[i de noapte vaporoase,se urcar` \n patul mare al lui Bess. Feti]a era inepuizabil` [ivoia s` [tie totul despre Cr`ciunul copil`riei sale, acolo, peacea planta]ie de vis unde ea nu fusese \nc` niciodat`.

– Nu regre]i c` te afli aici? o \ntreb` ea. Nu regre]i c` te-aic`s`torit cu tat`l meu?

– Oh, pentru nimic \n lume! {i \n plus, acum am o feti]`adorabil`!

– Am s`-]i spun un secret, l-am auzit pe tata spunându-idomnului Teague c` semeni cu o zân` din pove[ti. Este foarteromantic, nu?

Bess se mul]umi s-o s`rute cu tandre]e.P`str` pentru ea ideea care-i trecea prin minte: exist` zâne

de toate felurile. Cu siguran]`, Ruddy n-o compara cu una dintrecele care pot lua diverse \nf`]i[`ri pentru a \n[ela oamenii.

Ea se \ntinse, c`scând.– Draga mea, cad de somn. Mâine este Cr`ciunul, trebuie

s` fii \n form`. Hai s` dormim, acum.Katy se strecur` \ncet din pat.

ULTIMA SPERAN}~ 69

– Noapte bun`, Bess. Eu sunt foarte fericit` c` tr`ie[ti aici.– {i eu la fel, draga mea. {i…Intrarea lui Ruddy o \ntrerupse brusc.Nici m`car nu-[i d`duse osteneala s` bat` la u[`. Cu p`rul

ciufulit [i ochii scânteietori, p`rea foarte mul]umit de el.– A[adar, s`rb`tori]i? \ntreb` el.– Eram doar pe punctul s` ne spunem noapte bun`,

r`spunse Bess.Ca [i cum fusese prins` \n gre[eal`, se redres` rapid,

f`când s` alunece f`r` s`-[i dea seama bretele c`m`[ii denoapte. |n ochii lui Ruddy se aprinse imediat o lumin`care-i dezv`lui brusc lui Bess ce putere exercita asupralui. |n mod con[tient de data asta, nu f`cu nici un gests`-[i pun` toaleta \n ordine când se aplec` s-o s`rute pefeti]`.

– Noapte bun`, tat`, spuse cu veselie Katy ridicându-se \nvârful picioarelor pentru a-i da o s`rutare tat`lui ei. Ar fitrebuit s` vii cu noi la biseric`. A fost super! Chiar [i domnulpreot mi-a spus c` sunt foarte frumoas`, ad`ug` ea, umflându-se\n pene \ntr-un fel comic [i totodat` emo]ionant. Noaptebun`, repet` ea. Pe mâine.

– Noapte bun`, scumpo, r`spunser` amândoi.Micu]a disp`ru, \nchizând \ncet u[a \n urma ei.– Ar fi vrut s` merg la biseric`! bomb`ni Ruddy pe un ton

iritat. Casa e plin` de ghirlande [i tu mi-ai \ntors via]a pe dos!Uneori m` \ntreb pân` unde vei merge, draga mea…

70 DONNA KAUFFMAN

Ea \[i sim]i din nou inima b`tând nebune[te. Dac` \[i luaobiceiul s`-i adreseze cuvinte tandre, prefera s` nu fie \nderâdere. Altfel, va fi [i mai dificil pentru ea s` se apere depropriile sentimente.

– Slujba a fost \ntr-adev`r foarte frumoas`. {i Katy a fostrealmente fermec`toare.

– {i tu la fel. Toate aceste dantele… murmur` el, ar`tândcu degetul decolteul c`m`[ii ei de noapte. O faci dinadins?

– Cum? Eu�