construcþie fãrã finisaj · 2020. 5. 27. · adrian jicu aceeaºi mãrie, o altã biografie...

Adrian JICU

Aceeaºi Mãrie,o altã biografie

pagina 3

Violeta SAVU

Oraºul Bacãuprivit cu ochii

frumuseþii

pagina 2

Nicoleta FLOREAN

Distopie ºi apocastazãîn romanul „Arºiþa“

pagina 17

Dan PETRUªCÃ

De la molime,la dragoste

paginile 12–13

Nr. 609

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 57 (serie nouã) • mai 2020 • 4,00 lei •

Marius MANTA

Alina Bako –Vindecarea

prin literaturã

pagina 7

Vasile SPIRIDON

Construcþiefãrã finisaj

pagina 18

•• MMii rrcceeaa BBuujjoorr –– CChhiiooººccuull ddee zz iiaarree

„Film de scurtmetraj versusartã fotograficã“ a fost undemers al Asociaþiei Culturale„Zaharia' Art“, în parteneriat cuConsiliul Judeþean Bacãu.Vernisajul a avut loc la Bibli-oteca Judeþeanã „C. Sturdza“Bacãu, într-o superbã zi deoctombrie a anului trecut.Expoziþia de pe simeze acuprins fotografie ºi graficã,lucrãri inspirate din viaþa cita-dinã, semnate de zece artiºtivizuali: Dragoº Burlacu, IoanBurlacu, Viorel Cojan, MariusCrãiþã-Mândrã, Geanina Ivu,Ion Mihalache, Luminiþa Radu,Bianca Rotaru, ConstantinÞînteanu, Maria Vlad. Au fostproiectate trei filme de scurtãduratã, realizate de Maria Vlad,în colaborare cu Vlad Cazimir.

Evenimentul a fost atractivpentru public, dar ºi importantpentru cultura localã bãcãuanã.Dacã am privi astãzi imaginile,redate atunci în filme docu-mentare, cu oraºul nostru cândtotul era normal, când oameniiieºeau pe strãzi fãrã mãºti deprotecþie, impresia ar fi cã tim-pul s-a dilatat enorm. Parcã amtrãit cândva, demult, nu doar înurmã cu câteva luni, acele vre-muri când strãbãteam fãrãteamã strãzile, cu treburi saudoar pentru plimbare, când înunele zile poate ne relaxamprin Parcul „Cancicov“ sau îltraversam pentru a ajunge laBibliotecã ºi habar nu aveamcât eram de norocoºi. Cu unochi aproape vizionar, MariaVlad ºi Vlad Cazimir (o simetrienume-prenume ce are un fericitcorespondent în complementa-ritatea artisticã) în documentarul„Despre Bacãu – 4 minute“ aupus accent pe detalii urbanis-tice, totodatã ilustrând sufletuloraºului. În doar patru minute,au surprins pe peliculã atâtestetica unor monumenteistorice, edificii religioase, casememoriale, muzee ºi alteobiective culturale, cât ºi respi-raþia specificã Bacãului: plãcu-ta forfotã din timpul zilei, repli-erea strãzilor la lãsarea serii ºimai ales subtilul aer melanco-lic, bacovian, pe care doar firilemai sensibile îl pot percepe.

Expoziþia de fotografie ºigraficã a impresionat prinenergie ºi forþã plasticã, partici-

panþii fiind membri reprezenta-tivi ai filialei Bacãu a UniuniiArtiºtilor Plastici din România.Am putut admira zece maniereartistice distincte, sensibilegale calitativ, diferind modu-rile de interpretare de la artist laartist, fiecare având individua-litatea sa.

Geanina Ivu ilustreazã inspi-rat panorama oraºului, urmã-rind formidabile suprapunerisau continuitãþi geometrice.Reportajul lui Viorel Cojanreflectã aproape cinematicsecvenþe dintr-un formidabilperformance artistic stradal,ce-ai putea bãnui cã s-a petre-cut într-un cartier parizian,dacã nu ai identifica în amã-nunte arhitecturi bãcãuane. Oesteticã deosebit de rafinatãabordeazã Ioan Burlacu, fãcân-du-ne sã apreciem cele maiascunse esenþe: profunzimeaunor idei filozofice se poatededuce din stivuirea unorbuºteni urmând verticala uneiscãri, iar poezia se concen-treazã în bulbul unei flori.Dragoº Burlacu, experimen-tând pe film, interiorizeazãenigma ºi misterul feminin,privind printr-un ochean ascunsla frumuseþea reflexivã. Re-flexive sunt ºi autoportreteleLuminiþei Radu, în care nu doarprivirea în oglindã conteazã, ci ºio istorie personalã amprentatãde parfumul discret al cãrþilorpoºtale. Marius Crãiþã-Mândrã etot atât de abstract ºi minimalistpe cât e în discursurile saleplastice recente. E provocatorprin faptul cã redã, chiar ºi înaceastã formã de expresie, tex-turi, cromaticã ºi simboluri

grafice. Sensibile ºi romanticesunt cadrele realizate de IonMihalache, punând în valoarefrumuseþea femininã într-un de-cor intimizat, oniric. ConstantinÞînteanu a ales fotografii dintr-uncabinet de curiozitãþi, docu-mentând, aºa cum face ºi însculpturã, memoria. BiancaRotaru a propus un obiectinteresant ºi straniu: într-o cutieluminatã de leduri a introdus unelement grafic, suprapunândastfel planurile real ºi ireal. Andlast but not least, cea maitânãrã dintre participanþi, încãstudentã la arte frumoase,Maria Vlad contrapuncteazãinteligent viciile citadine moder-ne (poluarea aerului) cu ele-mente suprarealiste.

La vernisaj, evenimentul afost completat de poetaCristina ªtefan, care a citit unemoþionant text din creaþia pro-prie.

Astfel, s-a împlinit cu asuprade mãsurã ceea ce ºi-a propuscoordonatoarea proiectului,Geanina Ivu: „Dorim sã readu-cem în prim-plan bucuria de aprivi ºi a împãrtãºi miracolulmirãrii noastre. De la scurt-metraj, la fotografie (reportaj,artã conceptualã sau fotografiede portret, compoziþie, naturãstaticã, peisaj); de la fru-museþea oraºului Bacãu ºi aîmprejurimilor, la viaþa de zi cuzi a bãcãuanilor; de la peisajeºi impresionante momente decãlãtorie, la literaturã – toateaceste practici de sinceritatevizualã conþin ingredientulmagic al pasiunii comune pen-tru arta fotograficã“.

Violeta SAVU

mai 20202

actualitate

Oraºul Bacãuprivit cu ochii frumuseþii

Revista de Culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./Fax: 0234-512497 • • e-mail: [email protected] • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia ELENA Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHE

Redactori: Ioan DÃNILÃ, Adrian JICU (redactor asociat),Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru •

5948465000058

20

•• MMaarr iiaa VVllaadd –– OOrraaººuull BBaaccããuu

FFrraaggmmeennttaarriiuummCULTURA CONTINUÃ. Rapid, eficient, imaginativ, instituþiile de

culturã bãcãuane ºi-au modelat activitãþile dupã noul climat.Centrul de Culturã „George Apostu“, Teatrul Municipal„Bacovia“, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ (Muzeul deArtã, Casa Memorialã „George Bacovia“ etc.), ComplexulMuzeal de ªtiinþele Naturii „Ion Borcea“, ªcoala Popularã deArte ºi Meserii, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale, Filarmonica „Mihail Jora“ aucãutat (ºi au gãsit!) formule noi de comunicare cu publicul.

ROMÂNESCUL DIN NOI. Este titlul grupajului cu care se deschidevol. 14 din „Istorii, comentarii, miscellanea“ (Ion N. Oprea),cu un motto din 1937 al lui N. Steinhardt („Trei fenomene aletimpului: invazia verticalã a barbarilor, domnia proºtilor, trã-darea oamenilor cumsecade“) ºi trei texte la despãrþirea deC. D. Zeletin.

ACASÃ. Proiectul RRC, în colaborare cu Editura „Humanitas“, nil-a adus la domiciliu pe un Dan C. Mihãilescu, de pildã, care ºi-acitit savuroasele amintiri din juneþe. Pe 15 mai, ne-a chemat înMahalaua Giurgiului din Capitalã, unde a copilãrit ºi undeexistã staþia de tramvai /gebacovia/.

CE-AÞI FÃCUT ATÂTA VREME? ªi-au rearanjat colecþiile demaximafilie (Mihai Semenov), respectiv de insigne, linguriþe ºimedalii (Aurel Stanciu). Grigore Codrescu mai avea de cititcâteva pagini din monografia lui Napoleon, Gh. Boaghe aepuizat vieþile actorilor craioveni, Constantin Zavati (n. 1923) amai scris un calup de memorii ºi a citit viaþa lui Nicolae Iorga.„Dar dv., dle prof. Valeriu Bogdãneþ?“ „ªi eu tot cu Iorga mãlupt, dar cu traducãtorul din persanã.“ Viorel Savin scrie(„Lucrez la romanul Adevãrul despre moartea lui MihaiSolomon“), Petre Isachi e pe ultima sutã de metri cu un nou„13 Plus“, iar inventatorul Gheorghe Mitrofan e bucuros cãpoate munci la proiectele începute.

SRR, CU + ªI –. Radioul public a ieºit învingãtor la puncte întreproducþiile mass-media despre pandemie, dar a rãmas cori-gent la capitolul muzical. În 60 de zile trebuia deschis totalrobinetul muzicii româneºti, pentru a ne face uºoarã viaþa înizolare. Am auzit parcã mai multe melodii în limba englezãdecât în zilele obiºnuite. Existã însã un premiant: CostinEnache, cu a sa „Vatrã luminoasã“ mereu de nota 10.

PRESÃ… LA GEAM. În cele douã luni, unele chioºcuri de presãau fost închise, ceea ce nu a împiedicat-o pe o tânãrã sãciteascã în geam „Ateneu“-l, deschis la paginile 1+4.

„PROZATORUL… … la 75 de ani“, Ioan Þicalo, e celebrat deConvorbiri literare care, spre a proba cã e talentat, îi publicãpovestirea „Între douã, te tot plouã“.

SENS UNIC. Emisiunea de la Radio-România Iaºi (redactori,Alexandra-Aniþa Baciu ºi Cristian Popovici) a pus o întrebarede sezon: „Cum sãrbãtoriþi ziua de 1 mai?“ Kolea Kureliuk arãspuns citind din „Ateneu“ (martie 2020) câteva scurtissime.

Al. IOANID

cronica literarã

mai 2020 3

Ca unul care iubeºte muzicalãutãreascã, am aºteptat cu interesbiografia romanþatã a SimoneiAntonescu, bucurându-mã cã MariaTãnase ºi-a gãsit loc, alãturi deBrâncuºi, Ionesco, Enescu, Caragiale,Steinhardt, Luchian etc., în seria pro-pusã de „Polirom“. Superstar încã dinperioada interbelicã, ea a trecut, dupãmoarte, în legendã, continuând sãexercite o fascinaþie irepresibilã, nudoar datoritã vocii sale inconfundabile,ci ºi existenþei pline de picanterii.Existau, aºadar, toate premisele caMaria Tãnase. O fântânã pe un drumsecetos (Iaºi, Ed. „Polirom“, 2019) sãofere cititorului imaginea unui personajmemorabil, cu un destin singular, laintersecþia sublimului cu derizoriul, amãreþiei cu decãderea.

Conºtientã de mizã, SimonaAntonescu încearcã sã construiascã obiografie corectã, însã documentarease dovedeºte subþire. Aºa cum recu-noaºte în final, autoarea a avut difi-cultãþi în a-ºi procura cãrþi despre MariaTãnase, mulþumindu-se cu „volumegãsite numai la anticariat“: MariaTãnase ºi cântecul românesc (de PetreGheaþã ºi Clery Sachelarie), MariaTãnase (de Maria Roºca) ºi Maria ceafãrã de moarte (de Gaby Michailescu).Ar fi putut încerca bibliotecile sau chiarinternetul, de unde ar fi aflat cã existãnu doar Viaþa romanþatã a MarieiTãnase. Maria Tãnase, pasãrea mãias-trã a cântecului românesc, îºipovesteºte viaþa lui George Sbârcea(1991), ci ºi douã interviuri la radio sausecvenþe filmate la înmormântareaartistei. Plus numeroase evocãri înantologii sau reviste. Ca sã nu mai vor-bim de informaþiile din arhive ºi de arti-colele numeroase din presã, care aucontribuit decisiv la afirmarea ºi latransformarea Mariei Tãnase într-ovedetã mediaticã. Însã asta cere timp ºirãbdare... Simona Antonescu s-amulþumit cu cele câteva lucrãri menþio-nate ºi a trecut la treabã.

*Cartea se deschide în anii ’40, când

Maria Tãnase e deja o celebritate, ºicoboarã pânã la 25 septembrie 1913,când, în Mahalaua Cãrãmidarilor,venea pe lume, într-o familie modestã,o fetiþã care avea sã confirme înzes-trarea excepþionalã pentru muzicã aetniei sale. Rãsturnarea cronologiei eun artificiu prin care cititorul se trezeºte,încã din primele pagini, in medias res.Artista este anchetatã, de nemþi, pentrulegãturile sale suspecte cu MauriceNegre, ataºat militar cu care trãia opoveste de dragoste. I se promite eli-berarea acestuia în schimbul unor ser-vicii de spionaj, ceea ce ea refuzã. Dinacest punct, ghemul narativ al cãrþii sedesface, dezvãluind episoade semni-ficative din devenirea artistei.

Încã de la naºtere, Maria Tãnaseeste hãrãzitã succesului ºi nefericirii.Vecinele care o moºesc (printre care ºiMuta satului) constatã faptul cã „aresemn, dar e ascuns“. La fel ca în basm,prunca refuzã sã scoatã vreun sunetpânã când bocitoarea nu-ºi rosteºteprofeþia: „Trebuie plânsã pentru cã vasimþi totul, fãrã nicio apãrare. Durerilecelorlalþi o vor strãbate mai întâi pe ea,mâini strãine îi vor tulbura viaþa“. Copilaar fi, chipurile, o Bãtrânã, ceea ce tri-mite la credinþe din folclorul autohton.

Fãrã a fi o frumuseþe în sensul clasic,fata creºte ºi ajunge o artistã care vasuci minþile Bucureºtilor, fiind înconju-ratã, mereu, de admiratori, care ocopleºesc prin atenþia ºi atenþiile pecare i le oferã. Se profileazã, aºadar, oexistenþã dincolo de norme ºi de con-

venþii, Maria comportându-se imprevi-zibil, aºa cum se cade unei vedete. Nicin-ar fi putut fi altfel pentru o femeie pedeplin conºtientã cã a fost hãrãzitã sãcânte, sã încânte ºi sã descânte.

Simona Antonescu ºtie ºi ea cu cineare de-a face ºi se strãduieºte sãapese pedala unicitãþii. Aºa se explicãinteresul nu doar pentru cariera samuzicalã, ci ºi pentru zonele mai puþincunoscute din biografia sa. Biografaextinde compasul cãtre fundalul epocii,atingând probleme legate de legiona-rism, de regimul antonescian, de situ-aþia evreilor etc. Fiindcã Maria Tãnaseare legãturi cu oameni din cele maidiverse medii, de la mahalalele þigã-neºti la cercurile politice ºi diplomatice.Se miºcã, graþios, pretutindeni, avândceea ce se cheamã un instinct sãnãtos,care o face agreabilã, oricând ºi ori-unde. Rãmâne însã cu picioarele pe

pãmânt, chiar când atinge gloria, strã-duindu-se sã nu se lase furatã de„caruselul“ în care intrase.

*Personajul Simonei Antonescu are

chiar o filosofie, a risipirii, considerândcã nu poþi fi pe placul celor care teascultã dacã nu eºti capabil sã te sacri-fici. Dacã muzica ta nu stoarce durerileºi dorurile adânc zãvorâte în cotloanelesufletului: „Sã scoþi râsul din om e uºor,îi spunea ea Aurorei. Muzica de revistãface asta, e simplã, uºor de reþinut ºizglobie, nu te pune pe gânduri. Greueste însã sã scoþi din om lacrimile ºidurerile, sã-l faci sã ºi le dea pe faþã,pentru cã omul le þine pe astea ascunseºi ferecate sub ºapte lacãte, otrãvindu-ºiviaþa“. Asta pentru cã ea însãºi trãiasuferinþa, cântând-o din interior.

O suferinþã provocatã de imposibili-tatea de a fi fericitã. De a-ºi trãi mareapoveste de dragoste cu Brâncuºi, pecare-l întâlneºte la Paris. Stejãrel Olarususþine, pe baza unor documente, cãîntâlnirea celor doi s-a produs, de fapt,la New York. Dincolo de plasareaîndoielnicã a poveºtii de iubire în ate-lierul din capitala Franþei, episodulocupã, în mod justificat, locul central înbiografia Simonei Antonescu, fiind însãtratat într-o manierã bombasticã, împã-natã cu replici de felul: „Brâncuºi ar fivrut sã-i spunã cã pasãrea din el avãzut, dincolo de forma amãgitoare,exterioarã, pasãrea din ea. ªtia cã forþalui a îmbãtat forþa ei ºi a chemat-o sã seadape, de vreme ce se fãcuse vrednicãsã-l vadã. Ca ºi cum o zeiþã întâlniseZEUL, amândoi camuflaþi sub înveliºuriviclene de oameni“. Relaþia e gânditãconvenþional, în termenii unui Brâncuºiîn ipostaza artistului superior, care, dela înãlþimea creaþiei sale, îi þine lecþii,îndemnând-o sã lase lãutãria ºi sã se

apuce de Conservator. Cu o MariaTãnase bãþoasã, care sfideazã guralumii ºi dispreþuieºte studiul, rãmânândea însãºi, chiar dacã asta înseamnã sãcânte prin cârciumi, cu lãutari ºi dedi-caþii, cu miros de mici ºi de fleici. Aici seºi produce ruptura, fiindcã totul parepecetluit de un destin potrivnic: „Atâtane-a fost dat, neicã drag. Nici tu nuîncapi în lumea mea micã, nici eu nusunt de-a lumii tale înalte; mã pierd înea“.

Sunt, în schimb, ºi pagini în careSimona Antonescu reuºeºte sã sur-prindã natura intimã a acestei artisteinegalabile. Este vorba despre concer-tul de la Istanbul, cu ocazia inaugurãriiTeatrului Tacsim. Învinsã pentru primadatã de rãceala unui public inert, carenu vibrase la cântecele sale, MariaTãnase înþelege cã trebuie sã-i miºte,„sã cânte din oase“. Motiv pentru caremerge la periferie, în cãutarea vechilorcântece turceºti, pe care le învaþã rapidºi pe care le include în repertoriul sãu:„Când Maria isprãvi cel dintâi cântec,spectatorii sãrirã de pe scaune ºi izbuc-nirã în urale ºi aplauze aºa cum pestrãzi izbucnesc revoluþiile. Câþivaaruncarã în aer fesurile cu canafi. Dinloc în loc se auzea chemat numele luiAtatürk. Maria îi privea liniºtitã. Rãmaseaºezatã turceºte pe perna ei fãrã sãschiþeze niciun gest. Cântecul fãcuse ºicu ea acelaºi lucru ca ºi cu cei din salã,dar nu voia ca ei sã vadã asta. În acestmoment, singurul lor punct de sprijinera ea. Aveau nevoie sã o vadã calmãºi stãpânã pe situaþie. «Aºa, neiculiþã,ºopti numai pentru ea atunci când îºirecãpãtã firea ºi îºi îngãdui umbra unuisurâs în colþul buzelor. Pe mine nimeninu mã ascultã în tãcere»“.

*În rest, biografia reþine alte câteva

aspecte precum colaborarea cu HarryBrauner (care o orienteazã cãtre filonulaproape pierdut al cântecului bãtrâ-nesc), contractele cu Casa de Discuri„Columbia“, dificultãþile începutului(renunþarea la ºcoalã ºi slujba la„Bufetul de 7 lei“), participarea la unconcurs de frumuseþe, angajarea laTeatrul „Cãrãbuº“ (unde ConstantinTãnase nu-i intuieºte talentul).

Ceea ce lipseºte, în mod inexplicabil,este perioada postbelicã. Anii comunis-mului, când artista trãieºte alte ºi altedezamãgiri. Ea colaboreazã cu Secu-ritatea în speranþa cã i se va da voie sãplece în Franþa. Cruntã iluzie. Regimulnu doar cã-i refuzã gândul iluzoriu allibertãþii, ci o transformã într-o artistã înslujba poporului. O va sili sã vadã, cuochii sãi, prãbuºirea unei lumi. O lumeîn care se îmbolnãveºte, stingându-se,sãracã, la nici 50 de ani...

Simona Antonescu ignorã acestedouã decenii din existenþa MarieiTãnase, oferindu-ne o imagine trun-chiatã, lipsitã de perspectiva întregului.Comparatã cu solid documentatareconstituire a lui Stejãrel Olaru (MariaTãnase. Artista, omul, legenda, 2019),biografia romanþatã a SimoneiAntonescu se dovedeºte o speculaþieabilã. Una în care nu apare acea MariaTãnase pe care o aºteptam, ci o (altã)Marie Tãnase.

Adrian [email protected]

Aceeaºi Mãrie,o altã biografie

•• MMaarr ii BBuuccuurr

mai 20204

ateneu

În noaptea de 4 mai 1955, la Paris, sestingea marele nostru compatriot, compo-zitor, violonist, pianist, dirijor, profesor –ilustrul George Enescu. O personalitatecum rar avem sã mai aflãm.

Orchestra bãcãuanã, a Filarmonicii„Mihail Jora“, cum se ºtie, de treizeci de aniacompaniazã pe cei mai talentaþi interpreþila douã renumite concursuri internaþionale,în Italia: pianiºtii, la Citta di Cantù, ºi vio-loniºtii, la Varallo – Valsesia. Pliantul din2008, an în care Eugen Þichindeleanu acâºtigat premiul al II-lea la Varallo, sedeschide cu cuvintele: La musica è uno deipiù nobili gesti d ’amore di cui l ’uomo puòrendersi responsabile con i suoi simili.

Da, muzica este unul dintre cele mainobile gesturi de dragoste pentru semeni.

Cu aceste cuvinte mi-aº începe ple-doaria pentru artiºti. Am remarcat, nu doaracum, în timp de pandemie, ci de multe ori:capitolul culturã nu apare nici mãcar în sta-tistici. Probabil pentru cã, la numãr, sun-tem puþini. ªi acei puþini sunt divizaþi, iarbreslele artistice, deºi existã (?), nu suntbine sau suficient reprezentate pentru a-ºiface auzit glasul. Or mai fi ºi alte conside-rente sociologice, sindicale sau de altãnaturã. Citesc despre panem et circenses,despre credibilitatea artiºtilor, aºteptaþi sãrevinã, sã calce podeaua scenei, audîncurajãri ale unor „grei“ care ne îndeamnãsã sperãm (vezi Anthony Hopkins: Believeand never give up!) ºi filtrez spusele luiLeonardo da Vinci, la peste cinci sute deani distanþã, precum cã artistul vede ceeace alþii pot abia întrezãri.

S-a nãscut în familie de muzicieni, tatãlfiindu-i primul profesor de vioarã, iarmama, prima acompaniatoare. A debutatla vârsta de 8 ani, asemenea lui Enescu, astudiat la Bucureºti cu ªtefan Gheorghiu –la rându-i, elev al lui George Enescu.Eugen Þichindeleanu cântã atât de frumos,cã nu poþi sã nu îndrãgeºti arta lui, cizelatãla ºcoala muzicalã româneascã, la ceaparizianã, experimentatã ca instrumentistîn valoroase orchestre europene ºi casolist, pe cele mai importante scene alelumii.

2008. Eugen Þichindeleanu a susþinutun reuºit recital, acompaniat la pian deNozomi Matsumoto, în cea de a XXIX-aediþie a Festivalului „Enescu – Orfeul mol-dav“, de la Tescani, interpretând magistralSonata de Gabriel Fauré, Poemul luiErnest Chausson ºi Suita

„Impresii din copilãrie“, compusã deGeorge Enescu în anul 1940. Dacã ar fi sãjudecãm dupã mãsura lui Enescu, calitateainterpretãrii fi-va aceeaºi ºi pentru urechilecele mai experimentate din capitale, ºipentru ale melomanilor din vreun cãtunuitat, toþi aflându-se sub vraja muzicii.

În 19 martie, Eugen a împlinit 39 de ani.Cel mai frumos cadou – rod al unei muncicontinue ºi mereu perfectibile – este, cred,numirea în poziþia de lider al OrchestreiSimfonice City of Birmingham. Aici a ajunsdupã o colaborare începutã în anul 2018,agreatã de orchestrã. L-a favorizat expe-rienþa dobânditã ca membru al OrchestreiCapitole din Toulouse ºi cea de concert-maestru al Orchestrei Simfonice dinOdense, Danemarca, din anul 2012 pânãde curând. Lângã talent, seriozitate ºi dis-ciplinã, este de remarcat inteligenþa muzi-calã a acestui interpret, invitat deorchestrele din Londra, Oslo, Copenhaga,Trondheim ºi Singapore. O voce distinctã,conducãtoare, pe care înveþi ºi te bucuri são recunoºti, fie cã apare în rol solistic, con-certistic, cameral sau de concert-maestrual orchestrei. Nu aº putea aprecia ritmulascensiunii violonistului – ceea ce nu are,

oricum, nicio relevanþã –, dar paºii atât desiguri ai consacrãrii sale lasã urme pe carene bucurãm sã le aflãm. O vibraþie de mân-drie, aºa cum simþi când priveºti la slujitoriiartei, mai cu seamã dacã ei sunt ai locului.Eugen mi-a scris câteva Gânduri:

Perioada asta în care totul a fost pus pe„Pause“ mie personal mi-a prins bine. Amnorocul (un articol separat despre concep-tul de noroc va urma) cã locuiesc într-osuper-civilizaþie, unde lucrurile nu se iaumot-à-mot, ci cu o oarecare rezervã, ºi nua fost carantinã ca în alte locuri. Viaþa acontinuat ca de obicei, dar fãrã repetiþii ºiconcerte. De când am plecat la Paris, în2003, nu am stat niciodatã douã luni înacelaºi loc. E foarte ciudat. Dar am încer-cat sã gãsesc partea pozitivã...

(Am putut sã mã bucur de liniºte, deînvierea naturii; am putut sã-mi regãsescapa ºi pãdurile din Suedia, unde mã reîn-carc ºi practic un vechi ºi drag hobby caremi-a fost transmis de tatãl meu la Insula deAgrement prin 1987? Domnul Iordãchiþã îºiva aminti.) Am reconectat cu instrumentulºi cu muzici uitate, am redescoperit înre-gistrãri magice cu giganþi din trecut, amîncercat reþete ale unor bucãtari pe care îiadmir... O altã pasiune.

Dar e clar cã perioada este absolut unmoment de rãscruce. Acum suntem forþaþisã ne re-inventãm, sã regândim meseria ºipiaþa muzicii clasice. Platformele destreaming, pagini Facebook, canaleYouTube. Pentru artiºti e un dezastru: nu

putem sã facem muzicã împreunã mai multde 10 persoane. ªi chiar dacã am putea,nu avem public. Artistul fãrã public ce e?

Pentru ce am irosit ani de zile demuncã? O salã goalã este ca un coºmar.Unul foarte greu de digerat...

Dar noroc cu explozia „uneltelor“ media;acum putem ajunge la public acasã ºi îiservim Beethoven în sufragerie. Problemae cã dacã se obiºnuieºte – va spune –,stau în pijama ºi mã uit la concert deacasã, iar asta e de evitat. Cât streaming eprea mult? Toþi ne întrebãm asta ºi rãspun-sul numai în timp îl vom dobândi.

Despre Anglia, abia aºtept sã mã întorc.Nu sunt nou-nãscut în „BRI-culture“. Din2010 am lucrat cu Philharmonia, LondonPhilharmonic, BBC, Covent Garden. Amfost fascinat de felul în care lucreazã. Deeficienþa repetiþiilor ºi de umorul „dark“omniprezent. De faptul cã prima citire ºiconcertul sunt asemãnãtoare din punct devedere calitativ. ªi asta o spun ca un com-pliment. Despre City of BirminghamSymphony Orchestra. Am fãcut împreunãcu ei 7-8 programe, dupã care m-au numitleader. Cãutau de 4 ani. Sincer sã spun,am simþit cã avem o chimie specialã ºi cãar fi posibil sã mã cearã, dar m-am obiºnuitsã fiu pregãtit întotdeauna pentru veºti releca sã pot lua veºtile bune ca pe o surprizã

De ce leader ºi nu concert-maestru? ÎnAnglia, rolul e foarte sofisticat. Leaderulpoate înlocui solistul sau dirijorul în ultimulmoment. De multe ori se ºi întâmplã. Acumsunt deja inclus în tot ce se întâmplã sus,la birouri: sezon alternativ, fund-raising,dirijori, soliºti, turnee, viziune artisticã.

Acum lucrãm în mod alternativ... În varãtrebuia sã mergem la Salzburg, Edinburgh,Lucerna, Proms. În toamnã, turneu înUSA, de pe o coastã pe alta cu GidonKremer. Se va face oare? Sper ca mãcarconcertul cu Simon Rattle din noiembrie sãse þinã. E atât de important în AnulCentenar al Orchestrei!

Fiecare zi poate aduce veºti mai bunesau mai rele; aºteptãm cu nerãbdare sãºtim ceva; o datã, o undã verde...

Un cãlãtor se opreºte sãpriveascã fiecare lucru. Co-munul devine semnificativ.„Mansarda Europa”, de NicolaeCoande a apãrut în toamnaanului 2019 la Editura „Paralela45”. Scriitorul român, care locu-ieºte în Craiova, sugereazã cãEuropa e sus, aproape de cer,nu la mult râvnitele etaje 1 ºi 2,aºa cum se crede de obicei, ciacolo de unde ne supraveghea-zã pãsãrile. Mansarda este ofereastrã în acoperiºul Europeiºi nu neapãrat cãtre ceilalþi; emai degrabã o fereastrã a celor-lalþi cãtre poetul plecat de acasãîn alteritate. Dacã poezia arecodurile ei care nu te lasã sã puidegetul pe realitatea lumii cre-ate decât în mãsura înþelegeriitipului de convenþie încheiateîntre poet ºi cititor, jurnalul,

oricât de elaborat ar fi el,deschide un alt tip de uºi.Experienþele devin tactile. Inter-vine ºi curiozitatea cititorului încãutarea omului, în ciuda scri-itorului care îl acoperã cu stra-turi succesive de obiºnuit, pen-tru a-l proteja. Cartea este unjurnal de rezidenþã literarã. Suntînfãþiºate peregrinãrile unuispirit oriental, cu o solidã cul-turã, prin lumea mare aOccidentului. În acelaºi timp, nupoate fi evitatã impresia cã poe-tul nu are o adevãratã vocaþiede „jurnalist”, însã are o datoriepe care o îndeplineºte cu rigu-rozitate. Nicolae Coande este ovoce puternicã în poezie, aºacum o demonstreazã cele nouãvolume, ca ºi premiile primite,ultimul fiind Premiul „MihaiEminescu” al AcademieiRomâne de anul trecut. Influ-enþa sa culturalã a fost constru-itã treptat, cu perseverenþã ºienergie. Cele patru rezidenþe li-

terare, dintre 2003 ºi 2017,prezentate în carte, îi dau scri-itorului încrederea cã face partedintr-o lume respectatã. De laCasa Böll, la Schöppingen – am-bele în Westfalia, Germania –este doar un pas de patru ani.Fiecare rezidenþã are o voceaparte, în funcþie de diverºi fac-tori. Dacã la început curiozitatease asociazã în mod firesc cu oanumitã circumspecþie, a douaevadare în Vest nu se poatedetaºa de þara de baºtinã, cufocurile ei de paie. Libertatease simte egalã cu dorinþa deverticalitate. Încercând sã gã-seascã diverse adevãruri înluptele literaro-politice ale mo-mentului, ajunge la o interogaþieretoricã: ce este adevãrul? Saufilosoficã? Cultura românã parecondamnatã la divergenþeeterne. Ar fi totuºi plictisitor sãfie toatã lumea de acord, sãmunceascã toþi pentru un singurscop sau, cel puþin, sã aibã toþi

un scop. Polemica nu poate fieludatã nici pe malul Jiului, nicipe cel al Dâmboviþei ºi, cuaceastã ocazie, ecourile eiajung mult mai departe. Îþi daiseama apoi cã Viena rãmâneViena, cã poetului nu-i placeizolarea inutilã, cã preferãlumea strãlucitoare a artei mari,chiar dacã se bucurã ºi deverdele ierbii, de o plimbare cubicicleta, de ploaie, de între-barea unui copil sau de apus. Atreia voce este aºadar strãluci-toare în lumina sãrbãtorilor ºi aregalitãþii intrinseci. NicolaeCoande se molipseºte „la cum-pãna anilor 2014-2015” de aerulde la rezidenþa quartier21, este„un prinþ reciclat”, aºa cum afir-mã autoironic la pagina 187.Palatele ºi muzeele Vienei sesuccedã cu repeziciune ºi esteatât de bine sã fii scriitor. Ultimarezidenþã – a patra, cea dinLavigny, Elveþia, pe malul lacu-lui Leman, la poalele Alpilor –

completeazã cãlãtoria scriitoru-lui printr-o experienþã de caste-lan. Presãratã cu puþinã poezie,cu puþinã îndoialã, cu sensibili-tate, dar ºi curaj, cartea depã-ºeºte spaþiul comod al cunoscu-tului, deruleazã un fir orientativîn orizontul occidental. Pe unton mãsurat, asistãm la bucuriiºi reuºite, dar ºi la diverse grijicotidiene. Nicolae Coande iesedin rutinã ºi îl atrage pe cititor înalt ambient, acolo unde scriitoriisunt ocrotiþi prin lege. Locuindla mansardã, dupã o muncãsusþinutã în þara stranie apoeziei, dar ºi a culturii naþio-nale, devine un nativ al literaturiide pretutindeni. Impresia deautentic este susþinutã prinnotaþii mãrunte sau prin nota deumor a unor întâmplãri. Înfotografia de pe copertã,Nicolae Coande priveºte de-parte, dar fiind conºtient cã îlurmãrim. Poetul trage cu ochiulla spectacolul lumii, o lume dincare ºtie cã face parte. Este un„SpectActor” (numele revisteipe care o conduce), singur pro-tagonist în Occidentul cel multaºteptat, într-o companie selec-tã, devenitã între timp canonicã.Rezidenþa literarã devine o invi-taþie la scris ºi nu poate fi igno-ratã. Cititorule, priveºte: cortinaa cãzut, zidul s-a dãrâmat,podul este în construcþie!

Ana-Daniela PARASCHIVESCU

O fereastrãîn acoperiºul Europei

Ozana KALMUSKI-ZAREA

Mai 2020, gesturide dragoste

mai 2020 5

educaþie

Liceul Pedagogic din Bacãuera, ca alte câteva din municipiuºi judeþ, o cãutatã scenã pentrupromovarea creaþiei adoles-cenþilor, din mai multe motive,între care unul este cardinal: aiciau fost profesori GeorgeBacovia ºi Grigore Tabacaru,fondatorii Revistei „Ateneu“ în1925. În virtutea unei tradiþii

binefãcãtoare, graniþa dintre orade clasã ºi viaþa de cenaclu, depildã, era adesea formalã.Aproape spontan s-au creat osocietate literarã, „Orizonturi“(cu nume din publicistica baco-vianã: Orizonturi noi – 1915), ºiun cenaclu, „Nicolae Labiº“. La15 iunie (se putea altã datã?)1986, fosta ªcoalã Normalã afost desemnatã sã gãzduiascãConsfãtuirea anualã a cena-clurilor literar-artistice aleelevilor din licee („Tinere con-deie“ – ediþia I), prilej cu care a

fost multiplicatã culegerea deversuri ºi prozã cu titlul însem-nãrilor de faþã (coordonatori,Daniel Nicolescu ºi Ioan Dãnilã;graficienii, elevi, îndrumaþi depictoriþa Evghenia ªendrea). „Cuaripa albã a vârstei“ (E.-C. Z.),cãutând „universul cu degeteleminþii“ (E. T.), ca ºi „eterna reve-rie“ (M. D.), elevi de liceu, dar ºigimnaziºti i-au închinat gân-durile imaculate lui Eminescu(pentru a „simþi gustul soareluiveºnic“), lui Labiº (ai cãrui ani„abia acum cresc“ – M. P.), dar

ºi adolescenþei, acel „fluture albcare a zburat pe fereastradeschisã de un copil“ – M.-M. G.

Primul critic al textelor a fostpoetul Marin Sorescu, care aconsfinþit prin cuvântul sãu adoua treaptã din triada blagianãa feþelor („Tânãrul cântã...“):„Iatã o carte frumoasã, plinã depromisiuni pe care le dorescîmplinite. Mã iscãlesc ºi eu aici,spre amintire.

Marin Sorescu,15 iunie 1986“

În prezenþa lui s-a iscat o dez-batere despre caracterul litereiºi, de aici, despre caracterul unuicreator, încât mi-am adusaminte de ceea ce citisem înurmã cu doi ani, în caietul-pro-gram la spectacolul cu „Nepoþiilui Plautus“/„Plautus ºi fanfa-ronii“: „Sã nu uit sã rãmân om decaracter, pentru cã altfel ºilimba, ºi ochiul strãmoºilor mãpãrãsesc sau, mai rãu, mã ducîn ispitã, compromiþându-mã,devalorizându-mã pe nesimþite“.Autorului, Ion D. Sîrbu, care vizi-tase Bacãul, i se montase piesaîn 1984, la Teatrul Dramatic„Bacovia“.

_____________

* Serie de materiale menite apleda pentru reintroducerea lim-bii române în programa de spe-cialitate a liceelor/ claselor cuprofil pedagogic, inclusiv labacalaureat

Creativitate gramaticalãUna dintre cerinþele probei de limba românã de

la evaluarea naþionalã este crearea de propoziþiisubordonate introduse printr-un anumit elementde relaþie (conjuncþii sau substitute ale acestora –pronume ºi adverbe, relative ºi nehotãrâte).Absolventul de gimnaziu are la dispoziþie cunoº-tinþe teoretice despre respectivele subordonate,dar uneori nu þine seama de relaþia logicã dintreparte ºi întreg.

Propoziþia ºi... partea eiCele patru pãrþi de propoziþie clasice – subiect,

predicat, atribut, complement – pot fi reprezentateprintr-o unitate morfologicã (substantiv, adjectiv,pronume etc.) sau printr-o întreagã propoziþie. Uniilingviºti nici nu recunosc propoziþiile subordonate,ci considerã cã în limba românã avem, de exem-plu, subiect simplu, multiplu, dezvoltat, mixt, relu-at/anticipat, intern etc. ºi, în final, subiect propozi-þional. Acesta este, cum spune ºi termenul,echivalentul unei propoziþii, în condiþiile în care unverb-predicat din propoziþia alãturatã este lipsit desubiect.

Cu un efort de atenþie (din partea elevului) ºi desintetizare/organizare a materialului din parteaprofesorului, sintaxa frazei poate fi comprimatã îndouã ore de curs. Principiile care ne stau laîndemânã sunt contragerea ºi expansiunea.Primul se referã la operaþia de restrângere a uneipropoziþii la nivelul pãrþii de propoziþie corespunzã-toare (subiectiva devine subiect, predicativadevine nume predicativ, atributiva – atribut, ºicompletiva – complement). A doua operaþie esteinversul contragerii: o parte de propoziþie devinesubordonata corespunzãtoare (subiectul devinesubiectivã, numele predicativ devine predicativã,atributul – atributivã, ºi complementul – comple-tivã).

O observaþie...Nu toate unitãþile sintactice sunt „ascultãtoare“,

unele refuzând o operaþie sau alta. În acest caz,apelãm la „limbajul de serviciu“, adicã la oechivalare ad-hoc, printr-un cuvânt derivat doarpentru situaþia datã, chiar dacã acesta nu existã înlimba românã, dar este plauzibil. Un exemplu:

„[...] cine va umbla ºi nu va izbândi nimic,acela sã ºtie [...]“ (Greuceanu) (Secvenþa faceparte dintr-o frazã datã spre analizã la concursulde admitere în ºcolile profesionale...)

Cele trei propoziþii prezintã o dificultate sporitã,datã în primul rând de subiectul reluat „acela“, carear face ca aceluiaºi verb-predicat, „sã ºtie“, sã nui se asocieze nici un alt subiect propoziþional, da-rãmite douã! Ne scoate din impas contragerea:„cine va umbla“ = [umblãtorul] ºi „[cine] nu vaizbândi nimic“ = [neizbânditorul], cu o relaþie foartestrânsã între verbul-cuvânt de bazã (a umbla, a[nu] izbândi) ºi derivatul cu sufix/prefix: [umblã-torul], respectiv [neizbânditorul]. (Întâmplãtor, DEXrecunoaºte cele douã derivate, mai puþin forma cuprefixul negativ.) Deci propoziþiile respective suntsubordonate subiective (Cine sã ºtie?).

... ºi o sugestieE de preferat probarea identitãþii sintactice prin

ambele operaþii, simultan, când cerinþa se referã laconstruirea de propoziþii subordonate.

EchivalãriPentru cã în sesiunea 2020 se cer doar patru

subordonate, le vom exemplifica aici:1. Subiectivaa) Cine ºtie câºtigã. (cine ºtie = [ºtiutorul] câºtigã; subiectivã – subiect)b) Primul este felicitat. (primul = [cine a ajuns primul] este felicitat; subiect – subiectivã)2. Predicativaa) S-a fãcut la faþã cum e lãmâia. (cum e lãmâia = S-a fãcut la faþã [ca lãmâia]; predicativã – nume predicativ)b) Cascada pare o moarã. (o moarã = Cascada pare [cã-i o moarã]; nume predicativ – predicativã)3. Atributivaa) Am recitit cartea pe care mi-a adus-o Ion. (pe care mi-a adus-o Ion = Am recitit cartea

[adusã] de Ion; atributivã – atribut)b) Îi place tabloul cu fructe. (cu fructe = Îi place tabloul [care are fructe]; atribut – atributivã)4. Completiva directãa) ªtie ce program s-a stabilit. (ce program s-a stabilit = ªtie [programul]

stabilit; completivã directã – complement direct)b) A studiat adaptarea pãsãrilor. (adaptarea = A studiat [cum se adapteazã

pãsãrile]; complement direct – completivã directã)

NNoorrdd lliitteerraarrRevista bãimãreanã a atins

200 de numere, într-un climatmai mult decât favorabil asigu-rat de Consiliul JudeþeanMaramureº, cãruia echiparedacþionalã îi mulþumeºte pen-tru „înþelegere ºi generozitate“(Gheorghe Glodeanu). Este cuadevãrat greu de imaginat viaþaculturalã a zonei fãrã aceastãpublicaþie, lunarã, primul proiectinstituþionalizat ºi susþinut cubenedictin efort de SãlucHorvat. (E de ajuns sã priveºticâteva fotografii de grup, încare cei aflaþi lângã managerulrevistei – Augustin Buzura, IoanGroºan, Gheorghe Pârja º.a. –þin sã-l îmbrãþiºeze, ca pe undorit ori actual prieten de nã-dejde.) Nicolae Scurtu radio-grafiazã impecabil personalita-tea revistei, cãreia îi recunoaºte„sobrietatea ºi distincþia“.

„Ateneul“ bãcãuan doreºteconfraþilor din nord de þarã sãatingã numãrul 500, apoi 1000ºi tot aºa. „La mulþi ani!“

AAccttuuaalliittaatteeaalliitteerraarrãã

Lunarul lugojean a ajuns lanumãrul 100, „un evenimentpe care am fi dorit sã-l sãrbã-torim cu voi, cu toþi“, scrie ma-nagerul Nicolae Silade. CornelUngureanu, adeptul geocul-

turii, întreabã ºi rãspunde: „Dece n-am acorda mai multãatenþie provinciilor? Sorin Titelde la Timiºoara, George Bãlãiþãde la Bacãu, D. R. Popescu dela Cluj erau scriitori care expri-mau Banatul, Moldova ºiArdealul“. Deviza publicaþiei:„revistã a unirii scriitorilor dinRomânia“ dorim sã se pãstrezeºi sã se împlineascã.

DDeessttiinneelliitteerraarree

Revista Asociaþiei ScriitorilorRomâni din America de Nord,sub egida U.Z.P.R., a împlinit50 de ediþii, în doar 14 ani. Estemeritul directorului AlexandruCetãþeanu, care a ºtiut sãatragã scriitori din spaþiul cana-dian (revista apare la Montreal),dar ºi din alte þãri, între care ºiRomânia. „Despre nevoia derepere“ discutã redactorul-ºef,Dana Opriþã, istorisind cum s-apierdut „interviul (dintre pu-þinele, dacã nu singurul acordatvreodatã)“ cu Al. Piru. Pe cândlucra la TVR, a realizat un dia-log cu istoricul literar, dar peli-cula a fost „distrusã înainte sãfie difuzatã“, în decembrie 1989.Aproape sigur mai existã inter-viuri, poate nu filmate; chiar noiavem unul, din 1981, cu carene-am prezentat la Centenarul„Al. Piru“ de la Universitatea dinCraiova (3 nov. 2017).

CCeenntteennaarreellee lluunnii ii7 mai. Constantin Dobrogeanu-Gherea (d. Bucureºti), critic lite-

rar, a editat primele publicaþii de orientare socialistã(Basarabia, România viitoare, Contemporanul – 1881). A de-butat în literaturã cu studiul „ªtefan Hudici“, schiþã dramaticãde V. G. Morþun, întemeind în critica literarã de la noi metodaanaliticã.

17 mai. Geo Dumitrescu (n. Bucureºti), poet ºi traducãtor, iniþia-tor al Grupãrii „Albatros“ (1941-1943), conducãtor al primeiserii noi a „României literare“ (1968-1970; fondator, VasileAlecsandri, 1855), responsabilul unei neuitate „Poºte aredacþiei“ la „Contemporanul“ ºi autorul unui titlu fulminant, datvolumului de versuri din 1946 – „Libertatea de a trage cupuºca“.

Bacãul (pre)primar* (XXIII)

Ioan DÃNILÃ

FFii lloollooggiiaa,, aazziiLiviu Papadima, provocat de Constantin-

Cristian Bleotu (RRC, Acolade), e sincer: masi-ficarea învãþãmântului superior ºi presiuneafinanciarã au slãbit calitatea absolvenþilor.Dacã în 1977, la admitere, a trebuit sã învingã8-9 rivali pentru un loc (rezultând un an de 50de studenþi), acum în facultãþile cu profil filo-logic ale Universitãþii din Bucureºti sunt 500 destudenþi…

Teleºcoala „Ateneu“

Construirea de propoziþii subordonate

Reviste în sãrbãtoare

PPaaggiinnãã rreeaall ii zzaattãã ddeeIIooaann DDÃÃNNIILLÃÃ

ateneu

mai 20206

Din 1990, pe piaþa de carte dinRomânia, cãrþile de dezvoltarepersonalã au gãsit imediat succe-sul scontat la public. Era normalacest lucru, deoarece societatease afla în schimbare, lumea tre-buia sã se adapteze la noua rea-litate, iar visul de a trãi într-o soci-etate care sã semene cu ceaoccidentalã stârnea curiozitateade a accede la anumite secretereferitoare la succesul în carierã.Au apãrut cãrþi motivaþionale,tipãrite pe hârtie volumetricã, cufonturi mari ºi spaþii mari întrerânduri, care nu dãdeau foartemulte detalii despre reuºitele pro-fesionale, iar conþinutul putea firedus la câteva fraze cu sfaturi pecare le puteai auzi chiar ºi lacolþul strãzii.

Începând cu anul 2000, auapãrut în România cãrþi de dez-voltare personalã scrise de psi-hologi renumiþi (Edward de Bono,Lothar Seiwert, Susanne Rothetc.), care intrau în profunzimeaunor aspecte legate de culturaunei organizaþii, de mentalitateaangajatorului, prezentând profilulunui candidat dorit pentru unpost-cheie în cadrul unei com-panii. Apoi, au ieºit pe piaþãcãrþile despre educaþia liderului.O organizaþie trebuie sã fie con-dusã de lideri puternici, hotãrâþisã sacrifice timpul liber sau fami-lia. Este o imagine cultivatã chiarºi de filmele pentru televiziunecare îºi propun sã avertizeze cãfericirea constã în lucruri simple.

În ultimii ºase ani, piaþa decarte din România s-a orientatcãtre un alt public-þintã: copiii.Poate pãrea ciudat, dar existã

cãrþi de dezvoltare personalãpentru copii. Unele pornesc de laliteraturã, altele au fost scrise înmod deliberat în urma unor studii,însã ambele îºi propun sã sem-naleze cã micuþul este o perso-nalitate care se formeazã treptatprin cultivarea afectivitãþii, a unordeprinderi sau prin înfrânareaunor porniri. Aceste cãrþi suntscrise de specialiºti în psihologiacopiilor sau de nutriþioniºti, demedici psihiatri, de licenþiaþi înliteraturã ºi arte plastice care-ºiilustreazã adecvat conþinutul.

Un cuplu de specialiºti esteformat din Alberto Pellai ºiBarbara Tamborini. Alberto Pellaieste medic ºi psihoterapeut înpsihologia dezvoltãrii la Univer-sitatea din Milano, iar BarbaraTamborini, un psihopedagog careorganizeazã ateliere edu-caþionale cu pãrinþii ºi copiii lor.Cãrþile lor conþin o poveste în ca-re apar evidenþiate cuvinte-cheiesau poezii prin care urmãrescanumite emoþii. În partea a douaa cãrþilor, autorii includ sfaturi,activitãþi, provocãri, reguli foartebine structurate, într-un limbaj

accesibil ºi urmãresc prezentareaunor valori în dezvoltarea perso-nalã a copilului. O bulinã aplicatãpe coperta cãrþilor avertizeazã:Sfaturi pentru a depãºi pro-vocãrile copilãriei. Iatã câtevatitluri scrise de cei doi: Artaîmbrãþiºãrii, Nu vreau reguli,Vreau totul!, Eu sunt regele!, Taþiivin de pe Marte, mamele – de peVenus.

Alte cãrþi despre dezvoltareapersonalã a copiilor sunt scrisede jurnaliºti, în colaborare cunutriþioniºti. Un exemplu estecartea Mami, e gata?, scrisã deIoan Chicet-Macoveiciuc, cuavizul Mihaelei Bilic, medicnutriþionist. Intenþia este de a-iapropia pe copii de spaþiulbucãtãriei, care poate fi creativ ºidistractiv în acelaºi timp, de a-idetermina sã accepte o alimen-taþie diversificatã ºi sã înþeleagãacest aspect legat de o viaþãsãnãtoasã. Crescuþi mai mult înfaþa tabletelor ºi a telefoanelormobile, copiii de azi se aflã, une-ori, departe de realitate. Autoareaîi atrage pe cititori spre familia-rizarea cu ingredientele pentru a

descoperi cum se preparã anu-mite reþete sãnãtoase ºi cum sepot planifica activitãþi careformeazã deprinderi. Existã o ten-taþie la orice vârstã: de a exageraîn consumul de glucide. Iatã cãalimentaþia sãnãtoasã trebuie sãfie o constantã în dezvoltareacopiilor ºi, alãturi de pãrinþi, sã-ºicreeze amintiri preparând diferitereþete uºoare. Mi-au plãcutprezentarea graficã ºi îndemnul:Poftã bunã la crescut copii sãnã-toºi ºi fericiþi!

Niºte cãrþi deosebite în dez-voltarea personalã a copiilor suntcele scrise de psihologul francezFrançoize Boucher: Cartea carete face super-mega fericit, Carteacare te face sã iubeºti cãrþile,Cartea care îþi explicã în sfârºittotul despre pãrinþi, Cartea care îþiexplicã în sfârºit totul despre feteºi bãieþi. Remarc în aceste cãrþimaniera amuzantã în care suntexpuse valorile ºi atitudinile pecare trebuie sã le înþeleagãcopilul cu privire la fericire, laimportanþa lecturii, la relaþiile cupãrinþii sau cum pot fi depãºiteprejudecãþile. Cãrþile au puþin

text, dar o ilustraþie amuzantãcare analizeazã stereotipuri decomportament sau glumele fãcu-te pe seama acestora ºi care potcrea complexe sau inhibiþii. Ebine sã poþi face bãºcãlie delucrurile întâmplate în jurul tãu,dar trebuie sã-i înþelegi ºi sã-iaccepþi pe cei din preajma ta.

Toate cãrþile de dezvoltarepersonalã pentru copii atrag prinutilitatea ºi calitatea informaþiilor,prin ilustraþii ºi prin format.Acestea ies din tiparele tradiþi-onale prin culori vii, prin desenecu o notã de naivitate, prin modulîn care apare structuratã infor-maþia. Cãrþile se adreseazã toto-datã pãrinþilor. Da, ºi pãrinþilor,pentru cã îi învaþã cum sã-i înþe-leagã pe cei mici sau cum sã leexplice un anumit aspect din viaþacotidianã. Înainte de 1989, sfa-turile pentru pãrinþi veneau de labunici, mãtuºi, vecine, fiecare maibinevoitoare decât cealaltã. Po-veºtile pe care autorii enumeraþimai sus le propun nu au o valoareesteticã pe care o gãseam în lite-ratura clasicilor fie universali, fiedin spaþiul românesc, însã modulîn care sunt realizate aceste cãrþine-ar putea ajuta sã-i redes-coperim pe scriitorii clasici prinreeditãri care sã nu presupunãexcluderea unor texte valoroasedin programa ºcolarã pe motiv cãar cultiva violenþa. Un exemplu lacare mã gândesc este Capra cutrei iezi, de Ion Creangã. Dar pen-tru a-i redescoperi pe clasici, estenevoie de o strategie editorialã. Oputem face? Cred cã da.

Gabriela GÎRMACEA

Cãrþi motivaþionalepentru copii

Romanul „Eugenia“ (Bucureºti, Ed.„Humanitas“, 2019, traducere din limbafrancezã de Simona Modreanu), care sebazeazã pe jurnalul lui Mihail Sebastian,deºi premiat în Franþa, a fost aproapelipsit de ecouri în România. A pãrut sã fieaºteptat cu entuziasm, dar, odatã cuapariþia lui în 2019, ne-am dat seama cãnu ne reprezintã, cã este prost scris, cãnu respectã datele istorice ºi nici tradu-cerea nu este ireproºabilã. Citind cartea,m-am întrebat de ce. De ce nu putemaprecia faptul cã un scriitor romântrezeºte interesul ºi nu este uitat? Deºi,într-adevãr, romanul lui Lionel Duroy nuatinge perfecþiunea ºi este o scriereinegalã, are farmec ºi construieºte oRomânie verosimilã într-o perioadãdespre care de-abia acum se scrie încãrþile de istorie, acum când sunt din ceîn ce mai puþin citite.

Matei Viºniec nu sancþioneazã dras-tic romanul, aºa cum a fãcut-o criticanoastrã. El a spus, printre altele, pentruRFI: „În acest roman, Eugenia incar-neazã cu adevãrat speranþa; ea este unpersonaj luminos care traverseazã oepocã istoricã teribilã, plinã de con-tradicþii ºi de rãbufniri de barbarie“. Am fiputut ºi noi sã subliniem punctele tari aleromanului, nu pe cele slabe. Nu se scriezilnic în Franþa despre societatea noas-trã. Probabil pe mulþi i-a deranjat ade-vãrul. Un adevãr despre care vorbimfoarte rar, iar atunci când facem asta,gãsim mereu scuze. Cartea dezbatesubiectul sensibil al Holocaustului înRomânia. Originea evreiascã a lui MihailSebastian a fost cauza nedreptãþilorsuferite de acesta în timpul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial. Când, acummulþi ani, am citit Jurnalul lui MihailSebastian, am aflat primele informaþiidespre ce s-a întâmplat cu populaþia deorigine evreiascã în aceastã perioadã înBucureºti. Trebuie precizat însã cãMihail Sebastian dovedeºte echilibru în

jurnal, nu se lamenteazã, dar, aºa cumeste normal, suferã când prieteni buninu-l mai cunosc. Aºa apar în romanul luiLionel Duroy Nae Ionescu, Mircea Eliadeºi Emil Cioran. Poate aceastã realitate aderanjat. Dar nu sunt singurii care auaderat la miºcãrile naþionaliste din þãrilelor. O mare parte o dedicã scriitorulfrancez pogromului de la Iaºi, dupã ceînregistreazã evenimentele nefericite ale

celui de la Bucureºti. Poate aceasta afost marea greºealã. Dar pogromul de laBucureºti a presupus mult mai multã vio-lenþã din partea legionarilor ºi mult maimultã indiferenþã din partea cetãþeanuluiromân decât apare în replica narativã.Ce au fãcut vecinii evreilor ridicaþi dincasele lor? Ce au fãcut românii când aufost arse sinagogile? În general, nimic.La Iaºi, episodul bucureºtean a degene-rat inimaginabil pentru noi. Miile de vic-time sunt trecute cu vederea, chiar ºiastãzi. Nu ºtiu de ce ar trebui sã ne fiemai ruºine: de ce s-a întâmplat atuncicând românul obiºnuit a dat o mânã deajutor criminalilor sau de tãcerea de azi,când comemorãm Holocaustul, de multeori, ca ºi când s-ar fi întâmplat altora.Facem acelaºi lucru cu victimele comu-nismului. Care este problema? Par-curgerea romanului „Eugenia“ m-a fãcutsã am o serie de întrebãri al cãrorrãspuns nu-l pot dezlega. Cea mai preg-nantã este una prin excelenþã copi-lãreascã: de ce? De ce atitudinea aceas-ta faþã de carte? De ce a fost pogrom?!Cum se poate întâmpla sã-l omori pe celpe care l-ai salutat în fiecare dimineaþã ºicum poþi sã te instalezi în casa lui ca ºicând ar fi absolut firesc? Dar încep sãsemãn tot mai mult cu Eugenia. Vorrãmâne interogaþii problematizante ºicred cã voi avea aceeaºi privire tâmpãgândindu-mã la posibile rãspunsuri.„Eugenia“ este o carte care meritã cititã.Este reanimat acest prenume, rãmas

astãzi în uzanþã prin sinonimia cu denu-mirea biscuiþilor cu cremã, o gustarecomunã a românilor. Eugenia, cu pres-curtarea Jana, nu este o invenþie care îiaparþine în totalitate lui Lionel Duroy.Acesta preia ideea personajului dinromanul „Accidentul“ al lui MihailSebastian. Construieºte o fiinþã vie,îndrãgostitã de scriitor ºi de dreptate,care, în final, devine o luptãtoare plinãde elan în ilegalitatea comunistã; încarte, un fel de Rezistenþã de sorginteromâneascã. Dacã Mihail Sebastian nuse dezlipeºte de Bucureºti, de cãrþile lui,Eugenia este activã, cãlãtoreºte ºiîncearcã sã gãseascã motivaþii, sã-ºiexplice ca sã poatã urma propriul drum.Orice s-ar spune în România, o astfel decarte trebuie apreciatã pentru ceea ceeste: un roman istoric despre oameni ºilocuri, cu întâmplãri care ne aparþin. Înce mãsurã trebuie ca un roman istoric sãrespecte adevãrul? Din perspectiva celorde aici, se pare cã un roman istoric tre-buie sã fie un tratat istoric. Unii su-gereazã, dacã vrem sã aflãm cu exacti-tate cine a fost Mihail Sebastian, sã citimun studiu amplu dedicat acestuia. Celpuþin un studiu. Fiind femeie, oarecumsuperficialã ºi romanþioasã, preferromanul. Când voi scrie un articol despreMihail Sebastian, promit sã citesc studi-ile amintite. Tot din punctul de vedere alunei femei neºtiutoare, un roman istoriceste în primul rând roman, adicã oscriere ficþionalã, imaginativã. Considercã pentru „Eugenia“ Lionel Duroy s-ainformat, a citit numeroase documente, avorbit cu mulþi români, a cerut pãreri ºi agândit un personaj sensibil ºi puternic,care poate privi cu seninãtate în ochiioricãrui critic român. Dacã Lionel Duroyafirmã într-un interviu cã nu a vrut sãcondamne pe nimeni, noi de ce îl con-damnãm?

Ana-Daniela PARASCHIVESCU

Un roman inspirat din jurnalullui Mihail Sebastian

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

mai 2020

comentarii

7

De puþin timp am intrat înposesia unei lucrãri care vaavea, sunt convins, un destindeloc potrivnic. Numele AlineiBako este cu siguranþã cunos-cut în critica literarã contempo-ranã; eu însumi, cu mai multtimp în urmã, aveam sã scriudespre prima ei carte, dedicatãcoordonatelor dinamicii imagi-narului poetic, un demersinteresat, aºadar, de metamor-fozele lirice ale poeziei noas-tre. Încã de atunci, am sesizatcapacitatea deosebitã de a sin-tetiza aspectele cu adevãratimportante, dar ºi priceperea îna-ºi alege criterii funcþionale,cu rol în întreaga desfãºurareºi analizã de facturã axiologi-cã. În fapt, cartea dedicatã gru-pului oniric românesc a propusun excurs metacritic în gra-niþele unor poeþi precumLeonid Dimov, Emil Brumaru,Virgil Mazilescu, Daniel Turceaºi Vintilã Ivãnceanu.

Iatã cum, ºi de aceastãdatã, Alina Bako se întoarce cuo formulã asemãnãtoare, darcu un nou volum, pe care îldedicã unei realitãþi a prozeipostbelice, mai precis„Vindecarea prin literaturã.Reprezentãri ale maladiei înromanul românesc (1960-1980)“. Cartea este apãrutã lafinele lui 2019, la EdituraMuzeului Literaturii Române(Bucureºti) ºi, deloc hazardat,voi aprecia cã este una dintreacele cãrþi rare ce meritã cuadevãrat sã atragã premii lite-rare. Practic, autoarea îºi pro-pune pentru intervalul precizat(probabil cel mai fericit pentruromanul românesc!) identifi-carea unor dezechilibre, a unorruperi de ritm. De fapt, întregconstructul pleacã tocmai de laideea enunþatã din vechime deHipocrat (orice boalã are labazã un dezechilibru – citiþi,eventual, aceastã afirmaþieracordând-o ideii de echilibrula Hegel!). Oricum, aceastã li-teradiografie (acceptaþi ter-menul!) a ideii de îmbolnãvire einteresatã de o societate-multi-strat, cu probleme asumateexistenþial, în cadrul cãreiaindividul este nevoit fie sã seadapteze compromisului, fie sãlupte subversiv. Devine evi-dentã ideea cã literaturagenereazã pe mai departecunoaºtere, iar culturaromâneascã, într-adevãr –poate mai ales prin literaturã –,devine epistemicã (în termeniiKarinei Knorr, Certina). Sã nuuitãm: romanul scris în spaþiulest-european a cunoscut for-mule hibride, iar mai mult caniciodatã, scopul final al litera-turii devine acela de a vindeca(Gilles Deleuze), literaturaîntruchipând o formã de elibe-rare faþã de angoasele exis-tenþiale. Ei bine, tocmai dincadrul mai larg al literaturii„Blocului estic“, Alina Bako einteresatã sã identifice tiparele(acolo unde ele existã) roma-nului românesc, fapt pentrucare, în subsidiar, studiul îºi

propune ºi o resituare/ re-con-textualizare a literaturii româneîn context european. În totcazul, personajele studiateexplicã mai multe teorii alemaladivului – aici e ºi marelemerit al autoarei, întrucâtcartea pe care ne-o propune îºidovedeºte întru totul viabili-tatea printre teoriile la modãazi.

Aºa cum am afirmat, înfiecare caz, universul analizateste cuprins de boalã ºi ulteri-or de supremaþia morþii, gân-ditã fie ca prezenþã permanen-tã (medicii trateazã, dar maimereu se contamineazã eiînºiºi), fie ca o boalã mai multsau mai puþin arhetipalã, ca oformã de pierdere/ modificarea conºtiinþei ori pur ºi simplu caformã de conºtientizare a uneidevieri a existenþei. De-a lun-gul unor asemenea paradig-me, literatura românã prezintãmai multe „modele subver-sive“, dintre care cele care sebucurã de o vieþuire proprie seaºazã preponderent în inter-valul propus de autoare: 1960-1980. Dar poate mai ales aici,suntem nevoiþi sã distingemîntre douã realitãþi istorice (orelativã liberalizare, pânã prin1971, marcatã de o vãditãdesprindere de Moscova, iarmai apoi o a doua perioadã, dedupã Tezele din iulie 1971),care amprenteazã formuleleromaneºti. Iatã, într-o perioadãîn care în Franþa se milita pen-tru rolul activ ºi formator al in-telectualului în societate, înproza românã personajul tindesã pãºeascã spre propria-iinterioritate, dând substanþã ºilegitimând pentru încã o datãromanul de analizã. Atitudinilescriitorilor de aici vor cunoaºtedouã maniere: o cale va fi mar-catã de hipotonie (individulajunge sã nu se mai opunã,

devenind el însuºi o mari-onetã), iar alta de hipertonie,acolo unde scriitorul rãmâneîntr-o permanentã concentrareºi atenþie. Dacã literatura hipo-tonicilor e aceea a unui spaþiudeschis, fãrã încrâncenãri ºiprezentând un ritm epic redus,hipertonicii au puterea, implicitºtiinþa, de a gira o literaturãtensionatã. Mai ales aici, lite-ratura nu îºi propune sã devinãun document istoric; lumeaeste evident subiectivã, a unoradevãruri relative.

Tot acest studiu interesat deo „lecturã clinicã“ a societãþii,dar ºi a actului de creaþie pre-supune o existenþã asumatã,un act de voinþã. Din aceastãperspectivã, e interesant deurmãrit cum „Gianna Pomataidentifica genurile epistemice,felul în care continuitãþi saudiscontinuitãþi în schemelescrierii pot producecunoaºtere. Corelarea unorconcepte medicale, ºtiinþificecu reflectarea lor în ficþiunedeterminã încadrarea literaturiiîntr-o astfel de categorie. Deciceea ce conteazã este modulîn care o literaturã cu subiectmedical poate producecunoaºtere ºi poate deveniexperienþã pentru cititor“. Eibine, pe mai departe poate sãdecurgã credinþa lui PierreZima cã deopotrivã, într-unasemenea context, elementelesemiotice ºi narative suntimportante, mãrturisind în ter-menii lui Cornea tripla funcþie aideologiei în cadrul unui sistemtotalitar: distorsionantã, inte-gratoare ºi de legitimare. Dinpunctul meu de vedere, esteexhaustivã aceastã punere-în-temã din primul capitol, teore-

ticã, parte care, într-o manierãargumentativã, poate nu toc-mai facilã, însã cu siguranþãplinã de coerenþã, articuleazãchibzuit analizele literare cevor urma.

Riguros, cartea este struc-turatã în ºapte capitole aflateîntr-un raport intertextual,fiecare acest capitol fiind larându-i subdivizat în raþiuniproblematizate. Cele ºaptecapitole sunt: „Literaturaromânã ºi modelele subver-sive“, „Maladie ºi discurs totali-tar“, „Psihoza ºi ficþiunileconºtiente“, „Corporalitate ma-ladivã“, „Maladii incurabile ºiforme ale alienãrii“, „Forme aleepidemiei ºi constructulpolitic“, „Maladia oniricã“.Primul roman analizat este allui Augustin Buzura –„Orgolii“ –, cel care ni-l aduceîn prim-plan pe Ion Cristian,medic într-un institut. Desigur,nu voi merge în linia prezentãriia ceea ce se întâmplã, aceas-ta ºi pentru faptul cã în marealor majoritate, textele la careAlina Bako se opreºte sunttexte-canon, romane care augenerat deja ample comentariiºi aprecieri critice. Totuºi, e dela sine înþeles cã meritulautoarei este în special acelade a pune accentele cuvenitecâmpului sãu de interes. Deexemplu, e de urmãrit pendu-larea continuã a personajuluiîntre exterior ºi interior, altfelspus între inter- ºi extra-organic, pendulare înþeleasãca o ieºire din propriul sine, fal-sul actant rãmânând sus-pendat într-o bulã de aer dincare nu mai poate ieºi. Sigur,un asemenea statut deschideinterpretãri filosofice ºi recu-

perarea unor categorii estetice,poate uitate în timp. Nu puteasã lipseascã analiza romanelorlui Nicolae Breban –„Bunavestire“, „Animale bol-nave“ ºi „Îngerul de ghips“: deremarcat în cazul primului titlupolimorfoza ce urmãreºte sãiluzioneze realul în care Grobeie o personalitate demolatã ºiprovocatã, cumva în linia per-sonajelor literaturii ruse.Motorul care pune în miºcareîntregul edificiu este o vitalitateintrinsecã, chiar dacã perso-najele bolnave nu posedã înacelaºi timp instinctualitate ºispiritualitate. Apoi, aceastãgalerie a autorilor de lumi cemanifestã îmbolnãvirea e com-pletatã de Guga („Nebunul ºifloarea“ – roman simbolic alunei vindecãri trupeºti ºimorale), Augustin Buzura(„Absenþii“ – importantã con-statarea cã vina nu aparþinesistemului totalitar, ci ºi aceloracare nu au capacitatea dereacþie, uneori oameniidevenind mai ascultãtori decâtobiectele), George Bãlãiþã(„Lumea în douã zile“, sur-prinzând volatilitatea fiinþeiumane, dar ºi anamorfozastructurilor profunde), AlexandruIvasiuc („Cunoaºtere denoapte“, dar mai ales „Inter-val“ – conceptualizeazã indirectlimita ca formã a sãnãtãþii ºirevine asupra înstrãinãrii indi-vidului de sine însuºi),Constantin Þoiu („Galeria cuviþã sãlbaticã“ – discursul per-sonajului se transformã într-oformã de psihanalizare aconºtiinþei tulburate a insuluiprins în capcanele unui regimsociopolitic bolnav), PetruPopescu („Prins“ – Bucureºtiul,un oraº-capitalã unde te poþisimþi mai singur decât într-unloc foarte aglomerat/ pretâl-cuire a postmodernitãþii),Dumitru Radu Popescu („F“),Dumitru Þepeneag („Zadarnicãe arta fugii“ – o formã deschizofrenie narativã în carepersonajele retrãiesc diferitaceleaºi evenimente), VirgilTãnase („Apocalipsa unui ado-lescent de familie“ – oniricul,politicul surprinse în lungulunor pasaje eseistice, gene-rate de ascultarea muzicii lapatefon, pasaje ce stabilesc cãsingurãtatea e o consecinþã aaceluiaºi sistem totalitar),Sorin Titel (în special cu al sãuexperiment literar „Lunga cãlã-torie a prizonierului“).

Într-adevãr, aºa cum ºi-apropus, studiul critic întreprinsde Alina Bako îºi dovedeºte pedeplin utilitatea, reconfigurândîn unele cazuri „de la rãdãcinã“raportul dintre victimã ºi cãlãu,în plus reuºind nu doar sã su-gereze o resituare a literaturiinoastre în context european, cichiar sã îi delimiteze specificul,revalorizând-o, îndrãznind prac-tic un parcurs invers, de lanefiresc cãtre firesc.

Marius MANTA

Alina Bako – Vindecareaprin literaturã

•• CCaarrmmeenn VVooiisseeii

mai 2020

poesis

8

Cãmmaººa prrimmorrdialãa mmelcului

Ating într-un dans cenuºa primordialã, de caremi-e fricã ºi dor, strãbãtând strãzile venelor dintrupul culcat la soare ºi deºteptat deseoride þârâitul unui gând nedormit.

Trec peste paloarea secundei ce þipã în mineºi nu-mi apropii nimic din ce nu-i al meu.Jurãmânt ºi credinþã, lege pendul întrevârf ºi viþelul de aur al visului strivit de întuneric.

Mã apropii de toate, fulger alung animalsãlbatic, ce linge cenuºa primordialã.ªi urlã, ºi urlã de kilometrul zeroce-i crapã þeasta din care o fântânãcerºeºte privirile ºi are putere sã plouã –

atunci aº vrea sã îmbrac cenuºa primordialãa melcului,

ºi dârele trecerii argintii sã mã-nveþe speranþaºi punctul.

Innimma prriettenniei – NUBIRAA((SSAAUU AA MMEERRGGEE PPRREETTUUTTIINNDDEENNII))

Prietenia albã – meci zero la zero,distanþã ºi apropiere,

atinse ºi neatinse fire desfãcutedintr-un caier adunat

fãrã grabã de vânt.Prietenia albastrã – avion oprit din picaj,legãnat pe picioarele naºterii în sunet rece,clape de pian atinse, clape negre atinse.Prietenia neagrã – existã, dar nu vreau sã existe.Prietenia roºie – fiecare vede un taur cu un ochispre toreador ºi cu celãlalt muºcându-ºi limbade durere ºi extaz, cu suliþa între coarne muginde.Prietenia galbenã – strop aruncat cu nerv în vârfulpiramidei, copie de minte din Nubira.Prietenia verde – oftezi de atâta drum

în continentulstrãbãtut printre conurile ce cad din conifere.Prietenia cu alte culori ºi alte nuanþese consumã ca vagoane ale unui tren ce crezicã se opreºte în toate staþiile sau în niciuna,când inima ta, atât de banal, e roºie, sângele,

la fel,ºi nu are habar de gãri, de halte,

de bariere.

AAmm arrsttott albasttrrul

Am ars tot albastrul gãsitdeasupra mea,am aºezat þigle pesteideile încolþiteºi m-am rugatde plopi sã creascãmai înalþi,ca sã pot sã mãprivesc din vârf.

Exerrciþiicu zzerro

Lumina plus întunericul au semnul egal cu obscuritatea.Obscuritatea înmulþitã cu întunericulmultiplicã felinarele spartepe cãrarea presãratã cu cioburide gânduri, pe care pãºescca un amãrât voievod al împãrþirii cerului la apã.

Dar, dacã voi scãdea prãbuºireadin zborul scurt, topit,totul este egal cu zero.

La cine aduni, scazi, înmulþeºtiºi împarþi cu zero?Ce complicat e drumulcu un rãnit în spinare!

Vinndesau cummpãrrã

A apãrut vânzãtorul de pepeni, dindeal strigã cu modulaþiide operetã ce vinde.

Preþul alunecã pe suneteºi te întrebi dacã omul acelavinde sau cumpãrã.

Te apropii ºi rãmâi uimit demasca miºcãtoare ce seroteºte în jurul capului sãu,de unde þâºnesc, cu jerbe de culori,chipurile de la facerea ta.

ªi le recunoºti.

Vinde sau cumpãrã?Vinde ºi cumpãrã

umbra ta proiectatãîn temelie.

SSimmfonniannebunnilorr

Am vãzut casa plutind pe apa lacului,iar din spinarea dealuluiorchestra, fãrã dirijor,rostogolea în vale suluride melodii, cu scurte pauze,când bufonii ºi balerineledansau ca Frumoasele.

Pustiul din mine, funicularde ocazie, ne-a purtatspre cuibul cu sunete:

încet am intrat în frac,cu bagheta în mânãam dat drumul simfonieinebunilor ce viseazã catarge ºi copii dansând

pe valuri de fluturi.

Cu brraþeînnttinns-rruggãttoarre

Când ai ajuns sã atingi,piciorul þi-a alunecat în groapã:trupul þipa înãuntrul sãu,zvârcolirea asemeni crocodiluluice rupe prada

atrãgeaviespile mereu doritoare de carne,

dar mai ales doritoare de partedin forþa zbaterii ºi dinlicãrul-semnal, spre a-ºimodela zborulrãtãcit de stup.

Aºa ai rãmas,cu picioareletopite-n noroi ºi braþele întins-rugãtoare.

hainele din carne-s prea fierbinþiºi inima de gloanþe plinã

e vremea la crepusculiar timpul obosit

sîntem fãrã de izbîndãîn candela ce-ncet

uleiul ºi-l consumã

incandescentprecum vulcanul

ardempe strapontine

mari tablouriimagini dintr-o viaþã

pe care nu-nþelegemde am trãit-o

sau altul ne-o viseazãcu mult mai priceput

în a strãbatecãrãrile de gheaþã

pe caresufletul

în dansul nupþialîncet

încetapune

Dupã structura consacratã(admiratã de toþi cei care facreviste culturale), ºi acestnumãr are un centru de greu-tate în punerea sub lupã aunei personalitãþi a culturiiromâneºti – Mircea Martin. Proiectul este ambiþios, dupãcum se înþelege din spusele Senidei Poenariu: „Ne-am pro-pus revizitarea operei integrale a teoreticianului octogenarMircea Martin ºi, totodatã, un testimoniu asupra activitãþiiculturale impresionante a profesorului, directorului de edi-turã, redactorului, preºedintelui Asociaþiei de LiteraturãGeneralã ºi Comparatã din România ºi membru cores-pondent al Academiei Române“. Participã la realizareaacestui „dosar“, printre alþii: Virgil Podoabã, CornelUngureanu, Al. Cistelecan, Alex Goldiº, ªtefan Borbely,Mircea Muthu. Aceste „dosare“ transformã fiecare numãr alrevistei „Vatra“ într-un numãr de referinþã.

Petru Cimpoeºu continuã seria memoriilor ficþionalizatecu „Pisici (Nobilul Bastet ºi Murã, bãiat din popor)“, tabletãla fel de savuroasã ca ºi cele de pânã acum, cu nelipsitulumor ºi autoironia jovialã. Cum o parte dintre „tabletele“publicate pânã acum au fost adunate într-o carte, „Bãrbaþifãrã degete“ (Polirom), Teona Farmatu îi face cronica,apreciind cã „autorului îi reuºeºte topirea axelor temporaleuna în cealaltã..., precum ºi melanjul tipurilor de discurssau al clasicelor specii literare“.

Ion Mureºan, cu forþa sa de poet, oferã sumbra pastilã avieþii elevilor din zilele noastre ºi a pornirii „de a demonizaºcoala“.

Sunt multe titluri la care te-ai repezi mai întâi, dar cumtrebuie s-o iei pe îndelete, amintesc intervenþia lui HoreaPoenar, „La ce bun ºtiinþele culturii (o dezbatere)“, eseul luiAlex Cistelecan „Economia politicã a oikos-ului“ ºi eseulIoanei Pavel „Literatura românã: una sau mai multe?Canonul «naþional» ºi canoanele de export“.

Desigur, o revistã de aproape 200 pagini e îmbelºugatã:prozã, poezie, eseuri, interviuri (sã pomenesc douã dintreele: dialogul lui Iulian Boldea cu ªtefan Oltean ºi cel al luiEmilian Galaicu-Pãun cu Ion Pop), încât ºi literatul, ºi ama-torul de culturã pot avea o sãptãmânã de lecturã fruc-tuoasã. (D. P.)

MihaiPÃCURARU

Cassian Maria SPIRIDON

în dansulnupþial

• revista revistelor • revista revistelor •

3-4/2020

Moarrttea e unn sttrriggoidinn altt unniverrs

când eram tânãr credeam cã scriu pentru aînvinge moarteape care o purtam þanþoº în buzunarul de la pieptprintre bomboane þigãri ºi prezervativefiþuici muguri de brad ºi cartuºe uzate

dar moartea e un strigoi din alt univers

mai târziu am încercat sã scriu pentru a îmblânzimoarteacare se cuibãrea tot mai vie în lumina ochilorcãutând disperat sã-i ating curbele felineºi sã-i opresc salturile sinucigaºe printre crengi denucdispãrând dintr-un curcubeu înfoiat în altul


acum când primãvara e mai vie ca niciodatãºi moartea danseazã flamenco în jurul meuîmprãºtiind cu frenezie cadavre sigilate în sacinegri de plasticlaolaltã cu obiecte intime ºi telefoane care sunãîntrunaeu scrijelesc singur fiecare literã aburitã de sângeîncercând sã o iubesc cu toatã ura lumii


Suceava, 7 aprilie 2020

Pasãrreacu innimma de foc

va veni moartea ºi grâul va încolþi fãrã privireameava apãrea în amurg precum o pasãre colibri gât-de-rubin în zborcu o vijelie de aripi uºoare precum nevãzutulºi se va înfrupta cu ciocul subþire din polenul respiraþiei mele

va veni moartea pasãrea de foc ºi va preface în scrum ultimul meu poemapropiaþii vor pãºi peste cuvintele negreîmprãºtiate pe josºi mã vor uita curând femeile parfumate cu whitediamondsiar copiii mã vor iubi fãrã glasul meu

va veni pasãrea colibri în zbor freneticºi mã va înlãnþui cu viraje ameþitoare în formã deoptiar penajul irizat va strãluci de nectarul din floridar nu voi mai putea mirosi niciodatãnici mãcar parfumul white diamonds al femeilorfrumoase

va veni pasãrea colibri gât-de-rubin ca un fulgerºi mã va strãlumina din temelii într-o searã de maiºi toate întâmplãrile vieþii vor trece în luminãun incunabul uitat într-o bibliotecã secretãiar sãrutul meu de dincolo nu va mai avea gust

va veni moartea precum o pasãre colibri gât-de-rubinþâºnind speriatã dintr-un tunel cu mii de lilieciºi va desena un cerc de foc în jurul meu

cu inima incandescentã ºiroind de sângele unuialt universºi nu va mai exista nu va mai exista nu va maiexistanicio mângâiere


Orraººelelui Giorrggio de Chirrico

lumea e un fagure de oraºe-fantomã cu ogive ºirozete goticeprin care bântuie alienarea visarea ºi pierdereaprintre arcade cu umbre uriaºe turnuri ºi statui demarmurãpieþe goale manechine în ferestre cu obloaneletrase

Andrea Bocelli cântã singur în Domul din Milano

oameni cu mãºti trec orbi pe lângã cireºi înfloriþidin parcuri au dispãrut mângâierile îndrãgostiþilor ºi strigãtele copiilorpe strada pustie trece un bãtrân cu o sacoºã deplasticcu ochii irizaþi de adâncimile unei spaime ataviceîncearcã sã-ºi astupe cu vatã urechile galbene nu vrea sã audã sirenele care alungã îngerii ºi albinele

oamenii au devenit insule infectate cu fricãîn oraºele tot mai însingurate ale lui Giorgio deChiricopictor optimus


Oammennifãrrã chip

oameni fãrã chip aºteaptã în van lumina Învierii

pe strãzile oraºuluilumina e un mort viu ochi de strigoi lângã ochi de strigoistãm departe de copiiºi de mormintele pãrinþilordar dragostea va învia

biserici cu toate uºile închisedar dragostea va învia

captivi între douã lumiprivire vie în privire moartãînchiºi între patru pereþinumãrãm spinii din coroana Mântuitoruluiîn lungi reverii în care muzica inimiise îngânã cu dispariþiadar dragostea va învia

va veni moartea fãrã chipmama vitregã a poveºtilor mele de viaþãºi va avea vocea mameidar dragostea va învia


mai 2020 9

poesis

ConstantinSEVERIN

Elena CIOBANU

Spre dataism,cu resemnareSunt deja mai mult de douã luni de când coronavirusul ne-a

fãcut sã cãpãtãm obiceiuri noi. Purtatul mãºtii, de exemplu:când ies din casã ºi mi se întâmplã sã o uit, mã întorc sã orecuperez. Pe stradã totuºi nu toþi poartã mascã: în urmã cunumai zece sãptãmâni, aceºti nepãsãtori (sau, poate, lipsiþide mijloacele de a se apãra) nu mi-ar fi atras atenþia cunimic. Acum, ei îmi creeazã o vagã neliniºte (dacã vorstrãnuta exact când vor trece pe lângã mine?), dar ºi ungând jinduitor la o libertate deocamdatã pierdutã, aceea de arespira liber nu numai aerul dogoritor al zilei, ci ºi pe acelaproaspãt al ploii de varã. La semafor, la supermarket, la oriceadunãturã, angoasa îºi iþeºte neapãrat colþii: distanþa regula-mentarã este de cel puþin doi metri între mine ºi ceilalþi, dareste deseori încãlcatã.

Se spune ici ºi colo cum cã sunt alte boli ºi alþi microbimult mai periculoºi decât Covid-19: de ce ne apãrãm deacesta cu mult mai compulsiv decât de ceilalþi? Rãspunsuleste aiuritor de simplu: pentru cã o informaþie picuratãmereu, cu insistenþã istericã, pe toate canalele de comuni-care, sfârºeºte prin a lua controlul asupra minþii. Iar canalelede comunicare au devenit, aproape exclusiv, subordonatespaþiului virtual, dominat de algoritmii sãi infailibili. În caselenoastre, izolaþi de ceilalþi, potenþiale surse de îmbolnãvire(ceilalþi – iatã boala! – ar putea exclama Sartre), urmãrimevoluþia pandemiei, creºterea sau descreºterea numãruluide morþi, vindecãri sau contaminãri. ªtirile, dacã vor sã fieserioase, se bazeazã pe statistici: atâtea procente au fãcutmai mult sport, atâtea procente au gãtit mai mult acasã etc.Le credem pentru cã sunt cifre, adicã date. Ne întemeiemhotãrârile, gesturile ºi planurile pe aceste date: goliciunea lorne asigurã cã suntem pe drumul care trebuie. Ne cufundãmdin ce în ce mai mult în dataism, cum ar spune Yuval NoahHarari, profesorul de istorie de la Universitatea din Ierusalimdevenit acum celebru. Termenul nu-i aparþine: l-a preluat dela alþii ºi l-a împãnat, în stil caracteristic, cu manevre mai multsau mai puþin anecdotice.

În manierã exaltat pesimistã, Harari contureazã omeniriiun viitor nu prea vesel, în care inteligenþa va dominaconºtiinþa, ceea ce nu e o veste prea bunã pentru adepþii, dince în ce mai puþini ºi mai ostracizaþi, ai ideii cã umanitateaeste ceva mai mult decât o sumã de operaþii matematice, decombinaþii infinite de 1 ºi 0. Copleºiþi deja de imensitateasferei de informaþii despre lume pe care nu o mai putemcuprinde, vom sfârºi, spune Harari, prin a accepta cã numaicomputerele au puterea de a controla acest noian de date.Le vom ceda lor, maºinãriilor inteligente, dar lipsite de viaþã,dreptul de a lua hotãrâri în locul nostru. Creierul nostru,depãºit, se va supune, buimac, mecanismului planetar inter-conectat care ne va cunoaºte mai bine decât ne cunoaºtempe noi înºine.

Lumea pe care o profeþeºte Harari îmi aduce aminte de oalta, imaginatã de vizionarul Isaac Asimov într-unul dinromanele sale. În Soarele gol (1957), pe o planetã îndepãr-tatã (Solaria), la mulþi ani-luminã de pãmântul unde oameniitrãiesc în oraºe imense subterane, detectivul Elijah Baleyeste trimis sã rezolve o crimã (eveniment de neconceput înistoria planetei locuite de numai 20 000 de oameni cu carac-teristici fizice superioare ºi cu o speranþã de viaþã de câtevasute de ani) ºi sã spioneze care sunt slãbiciunile solarienilor.El învaþã, contrariat, cã, pentru aceºti supraoameni, a vizitanu înseamnã a te întâlni fizic cu cineva, ci a vizualiza aceapersoanã (aflatã fizic la zeci sau sute de kilometri distanþã)prin intermediul unor holograme create în timp real, chiar încamera în care te afli, de o multitudine de roboþi specializaþimiºunând, nevãzuþi, pretutindeni. Când detectivul pãmân-tean vrea totuºi sã-i vadã în realitate pe suspecþi, aceºtiasunt cuprinºi de oroare. Perspectiva întâlnirii le provoacãtemeri atât de mari de contaminare cu microorganismeleaduse de Elijah de pe pãmânt, încât stau, doar pentru untimp limitat, la distanþe mari de el atunci când acesta îiviziteazã ori îºi pun mãnuºi ºi haine cât mai lungi. Unul din-tre ei este chiar în stare sã mãrturiseascã o crimã pe care nua comis-o, numai sã nu fie nevoit sã dea ochii cu o fiinþãumanã în carne ºi oase, colcãind de germeni!

La finalul romanului, Asimov rãmâne, prin vocea erouluisãu, încrezãtor în abilitatea pãmântenilor de a învinge prindeschidere, inovare ºi curaj explorator, prin refuzul de aîmpietri într-o situaþie datã, oricât de confortabilã material arfi ea. Astãzi, dupã mai bine de ºaizeci de ani, noi pare cã neîndreptãm, din ce în ce mai resemnaþi, cãtre lumea dezu-manizatã a Solariei.

interviu

mai 202010

– Recunosc cã în ultimul timp mãobsedeazã raportul dintre periferie ºicentru. S-au spus atât de multe, suntstudii care tot încearcã sã aºeze dis-tanþele corecte între cele douã punctede referinþã, în mãsura în care acesteaexistã, fireºte. Unde vã situaþi vizavi detoatã aceastã discuþie?

– Discuþia despre „periferie“ ºi „cen-tru“ n-ar trebui sã aibã ca punct de ple-care literatura. Distribuþia geograficã,interesele administrativ-teritoriale ºieconomice (de partid/e ºi de stat ) n-aunicio legãturã cu valoarea scriitorilorcare vieþuiesc ºi creeazã în zonelerespective, iar criticii literari/formatoriide opinie nu se cuvine sã aibã o hartãîn cap atunci când promoveazã (saunu) o carte ºi un autor. Câþi dintre „capi-taliºti“ sunt bucureºteni sadea? Dacãaruncãm o privire obiectivã, observãm,fãrã umbrã de îndoialã, cã mai toþi suntmigratori din acea margine atât dehulitã/ dispreþuitã apoi, când de pecartea de identitate a cam dispãrutnumele satului, al comunei, al târguluide baºtinã. Departajarea a fost stabilitãdupã criterii pãguboase, aºa cum, dealtfel, pãguboase sunt ºi ierarhiile, topu-rile ºi alte bazaconii subiective, menitesã gâdile orgoliul celor care uitã sau vorsã uite de unde au plecat. Mã situez înafara atât de discutatului raport, nu amcomplexul provinciei ºi cred cu tãrie cã„centrul“ ºi „periferia“ nu au valabilitatenici în fizica de tip cuantic, nici în legilede funcþionare a universului, nici în lite-raturã. La urma urmei, omul sfinþeºtelocul, nu invers.

– Sunteþi un om al cetãþii. Prezentãîn paginile revistelor literare, cu multevolume ce s-au bucurat de o receptaremai mult decât pozitivã, cu premii ºi dis-tincþii de-a lungul întregii þãri, v-aþiasumat implicit, odatã cu trecerea tim-pului, rolul unui animator cultural. Neaducem aminte: în anii ’90, mulþi inte-lectuali aveau atitudini civice, pãºeaudirect cãtre problemele sociale, eco-nomice dar mai ales politice ridicate deo societate care se afla în cãutareapropriei identitãþi. Mai putem vorbiastãzi despre rolul formator al intelectu-alului, eventual strict al scriitorului?

– Imediat dupã evenimentele dindecembrie 1989, e adevãrat cã elitaculturalã a patriei a încercat sã seimplice în viaþa cetãþii, numai cã, dinpãcate, nu era prea priceputã la jocuripolitice, la planuri croite în culise, lainterese care s-au dovedit meschine ºila ceea ce ulterior avea sã devinãasaltul mediocritãþii. Naivi (ca sã nuspunem cã erau de-a dreptul „virgini“politic), intelectualii – în mod deosebit,scriitorii – au crezut cã într-adevãr sepoate schimba ceva, cã ne-am înscrispe un drum nou, mai bun, mai aproapede normalitate, ºi cã depinde de fiecareca þara sã prospere ºi tuturor sã le fiebine. De fapt, lucrurile stãteau cu totulaltfel ºi cei 30 de ani de tranziþie ne-odemonstreazã cu vârf ºi îndesat. Cândnu a fost ridiculizatã (vã amintiþi de slo-ganul „Noi muncim, nu gândim!“), mar-ginalizatã, scoasã din instituþii ºi, maiales, de la cârma þãrii (parlamentul eratot mai bine umplut, electoral, cuciobani, foºti strungari, foºti tractoriºti,foºti…), elita intelectualã era momitã cutot felul de înlesniri, captatã în vârtejulcare mãtura manelistic þara, astfel cãniciun grup de dialog social, nicio orga-nizaþie care promova mai binele, niciunexemplu personal de verticalitate ºisimþ civic nu mai reprezenta mare lucrupentru hoardele debusolate, progra-mate sã urle pe strãzi: „Nu ne vindemþara!“ În afarã de nebãgate în seamãluãri de poziþie (s-a ajuns repede laignorarea a tot ceea ce nu era scanda-

los, ridicãtor de rating în mass-media,pervers, stupid ºi oneros), de cãrþileserioase, învinse de concurenþa sutelorde tâmpenii tipãrite la edituri de cartierºi de scarã la bloc, de ziare de calitate,condamnate la faliment rapid, cãci nuse încadrau în „trend“, mare lucru n-aureuºit sã facã intelectualii/ cãrturarii/scriitorii pentru cetatea asaltatã dekitsch ºi deja bolnavã de consumismdezmãþat.

Nici acum lucrurile nu stau mai bine:în condiþiile în care se citeºte tot maipuþin (nenumãratele canale TV seocupã de educaþie, nu ºcoala, nucãrþile, nu personalitãþile care, de multeori, strigã în pustiu), în condiþiile în carebugetul alocat de o familie pentru nevoiculturale se apropie de zero, e foartedificil sã mai vorbeºti despre rolul for-mator al intelectualilor – între ei, un locaparte avându-l creatorii de frumos.Aºa stând lucrurile, semnale de alarmãs-au tot tras, se trag în continuare ºi,cine ºtie, poate cã într-o zi surzii vorauzi, iar orbii vor vedea: ni s-a maiîntâmplat în istorie ºi spun aceastadeoarece am constatat ºi eu, ca mulþialþii (mai deºtepþi ºi mai bine pregãtiþi)înaintea mea, cã românul suportãfoarte bine rãul ºi foarte rãu binele, darcã, exact atunci când l-ai crezutprãbuºit fãrã speranþã în fundul prã-pastiei, el se ridicã ºi uimeºte o lumeîntreagã.

– Dacã îmi îngãduiþi, m-aº întoarceacum cãtre planul exclusiv personal ºiv-aº ruga sã vã aduceþi aminte cum aapãrut aceastã dragoste faþã de carte ºicând aþi scris primele pagini din postu-ra unui viitor scriitor profesionist? Cualte cuvinte, când aþi înþeles cã aceastaar putea fi o cale?

– Mi-a plãcut întotdeauna sã citesc,dar, în privinþa scrisului, cred cã fac par-te din categoria risipitorilor. Nu mi-amvalorificat „datul“ atunci când trebuia,adicã nu m-am apucat de scris dinfragedã pruncie, cum am tot aflat cã aufãcut alþi scriitori. Un eveniment/ ocumpãnã m-a întors foarte târziu dindrumul pe care pornisem ºi pe careînaintam din inerþie, cu resemnare ºifãrã orizont, pentru a mã aºeza pe unaltul. Nu mi-am propus aºa ceva, nicio-datã, la întrebarea formalã/ stereotipã„Ce-ai vrea sã te faci când vei fi mare?“n-am rãspuns „critic literar/ poetã/prozatoare“, cum aud cã s-a întâmplatîn alte cazuri, ci am rãspuns întotdeau-na „profesoarã de limba ºi literaturaromânã“ ºi chiar ºi acum, dupã atâteavolume publicate, tot profesoarã mãconsider. Cu alte cuvinte, eu am optatpentru ceva, iar destinul, ca sã-midemonstreze cã existã, a hotãrât altce-va pentru mine. Evident, nici unul dintrenoi nu ºi-a spus ultimul cuvânt.

– Am menþionat faptul cã aþi obþinutpremii importante; apoi, prin calitateade a conduce o revistã ce se dovedeºtea fi de-acum longevivã, vã invit sã îmidestãinuiþi ce rol mai au topurile lite-rare. Se mai impun, astãzi, „listele“?

– N-am încredere în topuri, ierarhii ºiliste. Probabil pentru cã, lipsitã fiind deorgoliu creator, dar iubind pestemãsurã literatura, vãd ºi faþa nevãzutã

a lumii noastre literare, dinamica eihaoticã, snobismul, subiectivismul,defalcarea în cnezate ºi voievodateostile „outsiderilor“ de tipul Ion TudorIovian, exclus, în general, din „clasa-mente“, chit cã este, probabil, unul din-tre cei mai valoroºi – ºi autentici – poeþicontemporani. ªi mai sunt câþivaasemenea lui, ceea ce mã determinãsã fiu scepticã în faþa mecanismelor, ametodelor ºi strategiilor de clasificare.Topurile, când nu falsificã ori ascundvalori reale, aduc binefaceri, nu tocmaimeritate, unora nu neapãrat lipsiþi detalent, dar legitimaþi fie generaþionist,prin solidaritate de castã, fie prin lanþulslãbiciunilor, apucãturã balcanicã decare se scapã, de obicei, prin moarte ºinici atunci.

– Din cadrul acestui taifas amical, nucred cã ar putea lipsi câteva aduceri-aminte. Aºadar, puteþi sã ne povestiþicâteva dintre întâlnirile providenþiale pecare le-aþi avut cu oameni din breaslã?

– Am debutat, cumva împotrivavoinþei mele, prin 1990, când LaurenþiuUlici mi-a publicat douã proze scurte –„Copacul“ ºi „Zidul“ –, în „Luceafãrul“.Am aflat târziu despre acest lucru, purºi simplu uitasem cã, la o manifestarededicatã lui V. Voiculescu, la Pârscov,îi dãdusem criticului, împinsã de laspate de Melania Vergu, câteva file dedictando cu „mâzgãleli“. Mai aveamacasã un roman, „Slalom sentimental“,scris prin anii ’80 (l-am publicat în anul2000 ºi pe urmã mi-a pãrut rãu c-amfãcut-o), precum ºi o sumedenie depovestioare, unele dintre ele rãmase,pânã azi, nepublicate. Le-am scris fãrãun scop anume, mai mult pentru aumple un gol. A urmat o perioadã foartelungã în care n-am mai scris absolutnimic: de câte ori ceva mã îmboldeas-o fac, îmi gãseam, cu înþelepciune,altceva mai util de fãcut. Prin 2004(dupã ce-am luat marele premiu laFestivalul „Lucian Blaga“), l-am cunos-cut pe Marius Tupan, care-a decis,brusc ºi definitiv, cã trebuie sã devincritic literar ºi mi-a ºi dat o rubricã per-manentã la „Luceafãrul“. Dumnezeusã-l odihneascã, a fost un om bun ºi unprozator talentat („Coroana Izabelei“este, probabil, unul dintre romanele celmai bine scrise din literatura noastrãcontemporanã), dar s-a înºelat: „scrisa“mea era sã devin poetã, chit cã, pânãpe la 45 de ani, când am compus primulsonet, n-am comis nici mãcar un vers,nici chiar în adolescenþã, când, se ºtie,sub influenþa lui Cupidon, tot românul

devine productiv din punct de vedereliric. Începuturile literare nici eu nule-am luat în serios, fie cã era vorbadespre schiþe, povestiri ori piese deteatru ori despre participãri la concur-suri/ olimpiade naþionale/ festivaluri.Cenaclurile le-am frecventat sporadic(sã amintesc totuºi de cenaclul „NicolaeLabiº“ din Comãneºti, judeþul Bacãu,condus de profesorul/ scriitorulGheorghe Movilã), iar în reviste ampublicat pentru cã mi se cereau (încãmi se mai cer) materiale. Am ajunstotuºi la concluzia cã am ceva talentprin 1973, când, de data aceasta dinproprie iniþiativã, am scos o revistã aliceului din Comãneºti. Revista senumea „Bãltoaca“ ºi-mi amintesc de eapentru cã mi-a adus primele premii lite-rare ºi o lunã de tabãrã la Costineºti:acolo aveam sã-i întâlnesc pe câþivadintre scriitorii importanþi de azi – prin-tre ei, Mircea Cãrtãrescu. Dupã cumvedeþi, nu prea am avut parte de întâl-niri providenþiale: mai degrabã, de cevanoroc.

– Deºi nu e aºezatã în spirit polemic,vã îndemn sã îmi destãinuiþi trei-patrupublicaþii culturale a cãror apariþie abiao aºteptaþi, în care aveþi încredere...

– Revista „Spaþii culturale“ este gene-roasã cu celelalte reviste literare dinþarã: alocãm peste nouã pagini prezen-tãrii lor, aºa cã orice posibilã acuzaþiede parti-pris ar fi nejustificatã. Am totuºicâteva reviste pe care le apreciez înmod deosebit: în primul rând,„Luceafãrul“, fiindcã „m-a scos în lume“,apoi „Cafeneaua literarã“, „Ateneu“(sunt legatã cu fire vizibile ºi invizibilede Bacãu ºi de viaþa lui culturalã) ºi„Argeº“ (Dumitru-Augustin Doman,redactorul-ºef, este un prozator deprimã mânã ºi un om deosebit, careºtie cum se face o revistã de calitate).Desigur, sunt ºi alte reviste care-misunt dragi („Scriptor“, „Acolada“, „ExPonto“, „Poesis“, „Pro Saeculum“ º.a.),dar mi-aþi cerut sã numesc doar trei-patru…

– Una dintre bãtãliile purtate maimult sau mai puþin în mediul virtual estelegatã de apariþia revistelor de culturãîn forma lor consacratã, în print. Cumvedeþi viitorul?

– Partea mea optimistã îmi spune cãnu vor dispãrea niciodatã cãrþile ºirevistele „pe hârtie“, pentru cã una estesã þii în mâini, sã mângâi copertele ºifilele cu miros de cernealã ºi alta estesã pui între tine ºi ele un ecran virtual.Probabil cã, din raþiuni ecologice, dar ºidin cauza rapiditãþii cu care se obþine ac-cesul la lucrãri pe care, altfel, nu þi le-aiputea procura, se va ajunge, într-untârziu, la dispariþia cãrþilor ºi a revistelorîn format print. Atunci numai cine nuvrea nu va deveni scriitor, cititorul/cumpãrãtorul de carte, cel care sta-bileºte, de fapt, valoarea unei cãrþi saua unei reviste, fiind înlocuit cu aplau-dacul cvasianonim, cu degetul pebutonul de like ori share.

– Sunteþi un om de o sensibilitateaparte – o demonstreazã poezia dum-neavoastrã în întregul ei – ºi mai alessonetele! –, maniera lipsitã de osten-

Valeria Manta-Tãicuþu:

„În culturã, trebuie sã aipuþinticã rãbdare“

O zi închisã, cu înãlþimileBucegilor albiþi de zãpezi,ascunse în imense pâclenoroase, 5 decembrie 1992era totuºi una de suflet: secomemora centenarul naºteriiscriitorului ºi ziaristului CezarPetrescu – eveniment pus lacale de doamna SmarandaChehata, sorã a autorului„Întunecãrii“, ºi al lui „Fram,ursul polar“, ºi al „CãiiVictoriei“, ºi al „Aurului negru“,ºi al altor câtorva zeci deromane ºi nuvele, fondator dereviste ºi ziare, director alunora dintre acestea. Sobrã ºiriguroasã cu fiecare detaliu,profesoara SmarandaChehata a þinut sã ia parte,printre personalitãþile autoritãþiilocale – Primãria din Buºteni –,ºi distinsa familie de scriitoriBãrbulescu (Simion, criticul ºiistoricul literar, ºi Marta, poeta,soþia ilustrului profesor), pre-cum ºi Dan Smântânescu ºiGabriel Bacovia. Vocea gravã,de o delicateþe emoþionantã amoderatoarei întâlnirii a pesteo sutã de invitaþi din oraº, dinBucureºti, Ploieºti ºi Floreºti areliefat fãptura elegantã ºinobilã a Smarandei Chehata,magnetizând în chip naturalasistenþa. Întreaga suflareuitase, de la primele cuvinterostite cu un rafinamentaparte, de frigul existent însala unei clãdiri cândva ºcoalãºi apoi pavilion hotelier, situatãchiar pe strada ce poartã ºiastãzi numele lui CezarPetrescu. Evocatã de profe-sorul ºi criticul literar SimionBãrbulescu, personalitatea luiCezar Petrescu ni s-a relevatprin vasta operã literarã,moºtenitã prin noianul de cãrþicitite de milioane de români ºi,în traducere, de francezi, ruºi,englezi, germani, spanioli ºiitalieni. Mai tânãr decâtcomemorat, apropiatul familieiscriitorului, Dan Smântânescu,uºor covârºit de vârsta înain-tatã, avea sã fie foarte pateticîn propriul expozeu, þinândaproape de bustul sãu mag-netofonul care îi înregistra dis-cursul impetuos, cu timbru deaulã universitarã ºi intonaþiipatetice.

M-am numãrat printre invi-taþii ceremoniei, în calitate defondator ºi preºedinte alCenaclului „Cezar Petrescu“,grupare a unor pasionaþi aiprozei ºi versului, întemeiatãla 27 iunie 1962. Ingineri,tehnicieni ºi muncitori cu servi-ciul în faimoasa Fabricã deAnvelope „Victoria“ de laFloreºti, profesori ºi elevi aiªcolii Gimnaziale din aceeaºilocalitate, inginerii Alina ºi DanIonescu, Elena Nedelcu,Nicolae Preda ºi TudorMihalache, profesorii ValeriaBurlacu, Marcel Tudor, AthenaPeios, Elena Poleux, ChristianCrãciun, apoi SperanþãIoanovici, Emil Palade, EmilPenelea, Elisei Soare, NicolaeComan, Cecilia Florea, Titus ºiConstantin Petrescu, învãþã-tor, Alexandru Chivu,Gheorghe Jigãrea ºi ElenaStoica, premiata „LiviuRebreanu“ – 1985 a concur-sului de prozã scurtã al Editurii„Cartea Româneascã“ (juriul:George Popescu ºi MirceaNedelciu).

Emoþiile avurã ºi efectul…termic favorabil. Pe nesimþite,atmosfera se încãlzea de la orostire la alta, de la un vorbitorla celãlalt. Dupã evocãrile luiSimion Bãrbulescu ºi DanSmântânescu, poetul GabrielBacovia a scos din noianulamintirilor sale câtevasecvenþe despre întâlnirileautorului „Plumbului“, poetulGeorge Vasiliu supranumitBacovia, cu romancierul CezarPetrescu, povestind rar ºiduios, nu fãrã scurtele pauzepentru tutunul cu voluptatesorbit din pipã. Adesea privindpeste capetele celor de faþã, însus, ca ºi cum ºi-ar fi zãrittatãl, Gabriel Bacovia a cititcâteva versuri dintr-uncarneþel de buzunar, respirândîndelung, cu oarecare grijã,timorat, gesticulând subcoroana pletelor cãzute pestefrunte ºi tâmple, pe mãsurã cecrescendoul accentua lecturaºi sensurile poemelor în rezo-nanþa lor vivifiantã. Dupã a nuºtiu câta setoasã aspiraþietabagicã, Gabriel – Fiul luiBacovia – a accentuat, într-oclipã de vãditã mândrie, faptulcã George ºi Cezar, neaoºimoldoveni amândoi, amândoiau rãmas pentru posteritate:doi dintre viguroºii „stâlpi“ ai li-teraturii naþionale ºi a lumii.

În compania impozanteisale pipe, tot timpul fume-gândã, permanent þinutã cu omânã în colþul gurii, GabrielBacovia imita celebra posturãboem-intelectualã a lui MirceaEliade, imagine rãmasã înistoriografia culturii mondiale,în toate cãrþile lui ºi alenumeroºilor cercetãtori careau scris despre marele autor alistoriei religiilor lumii. Gabrielacaparase toate privirile dinsecunda în care, sub rezo-nanþa celebrului etimonBACOVIA, lumea trãia – poateconºtientã de unicitatea mo-mentului – fulgeratã de o

imensã curiozitate: prin fãpturalui era „vãzut“ retroactiv PoetulGeorge Bacovia. Cu greu ºi-agãsit Gabriel poziþia ºi locul dincare sã poatã cuprinde sala.Glasul lui, tenoral, nuanþat detimbrul genetic preluat de latatãl lui, lãsa cuvintele sãpluteascã peste mulþime, în-vãluite în acel ºuier cu modu-lãri rare, stingând rãguºealacu sonurile perceptibile în ca-denþa trist-melancolicã inocu-latã nativ de verbul autumnalal lui Bacovia. Amalgamul încare se încropea amintireatatãlui în retorta sonorã a fiului,printr-o magicã alcãtuire aecoului ploii prelinse pe fe-reastra dincolo de care ovioarã parcã plânge la atin-gerea arcuºului plimbat detrupul ei, cãuta minimaºlefuire, limpezirea „scârþâitu-lui“ pe strunele la un capãt subarcuº, la celãlalt sub apãsareadegetelor… Gabriel Bacoviatrecuse din meandrele aminti-rilor despre Bacovia ºi CezarPetrescu în cheia ºi tonalitãþilepoetice ale „Plumbului“, apoiale „Lacustrei“, pãrând –înfãºurat în spiralele fumigaþi-ilor albãstrui ale lulelei sale –cã, printr-o minune a travestiu-lui, este chiar GeorgeBacovia… Adus de spate, cuumãrul stâng mai jos, pãrea cãscrie. Ascuns de podoabacapilarã de un castaniu ars desoare, toatã înconjurându-icapul gigantic ºi rãvãºitã peomoplaþii reliefându-se proe-minenþi de sub hainã, Fiul luiBacovia întruchipa contopireabiologicã a celor douã fiinþecare îi dãduserã viaþã: GeorgeVasiliu ºi Agatha Grigorescu.Sã fi avut între 55 ºi 60 de ani!

Uitasem cã urma sã citescun Cuvânt al Cenaclului meu,vrãjit de fizionomia ºi mai alesde acea minune ce era pro-genitura unuia dintre primiinoºtri poeþi moderni: Barbu-Barbilian, Arghezi ºi Bacovia.

Semãna la trup cu Tatãl ºi lachip cu Mamã-sa. Agatha îllegãna, George scria pe fila cupãtrãþele a unui caiet ºcolar:„De-atâtea nopþi aud plouând,/Aud materia plângând…/ Suntsingur, ºi mã duce-un gând/Spre locuinþele lacustre“.Gabriel pãrea cã îl continuã…Lângã doamna Smarandaaºezat, din fundalul semi-neguros în care se postase,înfãþiºarea lui Gabriel Bacoviaavea parcã ceva ºi din EdgarAllan Poe – „înviat“ de Poetulcu Vioara într-un „Sonet“macabru. Îl auzeam sub tâm-ple: „Prin mãhãlãli mai neagrãnoaptea pare…/ ªivoaie-ncase triste inundarã –/ S-auzituºind o tuse-n sec, amarã –/Prin ziduri vechi ce stau îndãrâmare.// Ca Edgar Poe, mãreîntorc spre casã,/ Ori caVerlaine, topit de bãuturã –/ªi-n noaptea asta de nimicnu-mi pasã.// Apoi, cu paºi de-o nostimã mãsurã,/ Prinîntunerec bâjbâiesc prin casã,/ªi cad, recad, ºi nu mai tac dingurã“.

Cu pixul cu care notam câteceva, pe niºte peticuþe de hâr-tie, atrãgând atenþia modera-toarei ºi, la un moment dat, alui Gabriel – înfãºurat continuuîn ºerpii fumurii urcând nesi-guri, din pipã –, care-ºi vedeade treaba lui citind ceva, amprins contururile chipului aces-tuia, în câteva crochiuri. Oumbrã îi îndurera chipul… Înpauzã, m-a abordat cu oare-care sfialã. L-am privit prinperdeaua de fumuri ºerpuind,zãrindu-i ochii tulburi ceascundeau o suferinþã moc-nitã, pe care n-ar fi trebuit s-oiau în seamã… Rãzbãteauprin ele versurile: „Ce tristãoperã cânta/ Fanfara militarã/Târziu, în noapte, la grãdi-nã…/ ªi tot oraºul întrista/Fanfara militarã“. S-a uitat laschiþe, la mine, iar la schiþe ºiiar la mine, muºcând coadapipei între mãsele. „Ia uite-l peBacovia!“, a exclamat radiindde o paloare verzuie care,deodatã, s-a luminat de parcãsoarele l-ar fi prins din faþã.Mi-a strâns mâinile ºi a fãcutun „dreapta-mprejur“ foartesoldãþesc, aºezându-se ghemîn scaunul rezervat.

Întorºi la Casa-Muzeu„Cezar Petrescu“, pentru masacomunã, nu l-am mai vãzut peGabriel Bacovia. DoamnaChehata mi-a spus cu umbrãde amãrãciune în glas:„Domnul Bacovia a plecat lagarã… Nu se simte binedeloc… Are un tren spreMoldova, peste douã cea-suri… ªi-a luat adio de lamine, ºoptit, presimþind cã nuo sã mai treacã pe aici nicio-datã!“

taþie de a da naºtere unor judecãþi devaloare pertinente, cât ºi personajeleconstruite. De unde vine aceastã rãb-dare într-o lume ce îºi naºte drepturi înprogresie geometricã?

– În culturã, trebuie sã ai „puþinticãrãbdare“. Sã nu te temi cã faci paºimici-mici, cã efortul tãu nu este imediatapreciat zgomotos, cã ceea ce scrii nuumple stadioane ºi nu duce la apariþiacozilor cu bãtaie din faþa librãriilor (câteor mai fi rãmas prin patrie). Poþi rãmâneîntreg, egal cu tine însuþi doar dacã tetemi când trec zile întregi fãrã sã facinimic pentru sufletul tãu – ºi vã spunacum lucruri spuse ºi rãs-spuse întoate lucrãrile de formare personalã(singurele care mai adunã cumpãrãtoripe la Gaudeamus ºi alte târguri decarte). Lumea în care trãim nu estechiar cea mai bunã dintre toate lumileposibile, dar aceasta nu înseamnã cãscriitorii, criticii literari, formatorii deopinie, în general, trebuie sã se retragãîntr-un colþ, ca sã lase pe locurile dinfaþã zgomotul ºi furia. De aceea amrãbdare.

– Constat de ceva timp cã programulEditurii „Humanitas“ pare sã fie diferitde cel cu care am crescut. În fine, unadintre ultimele apariþii este intitulatã„Pot face roboþii dragoste?“, o cartedespre transumanism. Deºi ar puteasuna naiv: mai ºtiu oamenii ce pre-supune iubirea?

– Iubirea e un lucru foarte mare – aspus-o ºi nemuritorul Gâgã, dacã nemai amintim de acest personaj hazliudin bancurile noastre. Roboþii pot facedragoste dacã sunt programaþi s-ofacã, dar cui foloseºte? Dacã suntemamatori de literaturã umoristicã ori hor-ror (mã rog, mai degrabã de comedieneagrã), putem citi ºi aprecia nãzbâtiileSF. Cã astfel de nãzbâtii pot devenirealitate într-o bunã zi nu mai încapeîndoialã. Dar atunci când roboþii vorface dragoste în locul nostru, e clar cãºi zilele noastre pe pãmânt vor finumãrate. Dragostea este o caracteris-ticã definitorie pentru umanitate: cumsã renunþãm la ea? Mi se pare cã„transumanismul“, ca nouã religie, estemai periculos decât toate bombeleatomice din mintea consumatorilor delucrãri ºi veºti despre apocalipsã.

– Glumind întrucâtva, o curiozitatedinspre un Manta, cãtre un alt Manta,deºi poate nu ar strica sã menþionez cãnu existã între noi niciun grad de rude-nie: de unde toatã aceastã energie pecare o puneþi în slujba esteticului?

– De la Banul Manta încoace, separe cã toþi cei care poartã acest numesunt activi/ lucrativi/ energici. Amcunoscut un actor, Ion Manta, un ingi-ner de sunet la Radio, Vasile Manta, unziarist, Ion Manta, un scriitor din Bacãu,Marius Manta… ºi mai pot da ºi alteexemple. Nu sunt rude între ei, darîmpart (unii, din pãcate, au împãrþit,fiindcã nu mai sunt printre noi) aceeaºibucurie a deschiderii cãtre ceilalþi, aimplicãrii necondiþionate în viaþa cetãþii,a respectului faþã de valorile estetice.Desigur, dincolo de gluma cu numelecare-þi pecetluieºte destinul, existã ºimult mai serioase explicaþii ale moduluiîn care alegem sã valorificãm dimensi-unea esteticã a lumii. Unele þin dezestrea geneticã, de educaþie, detrãsãturile de personalitate, de condiþi-ile de formare º.a.m.d.

Interviu deMarius MANTA

istorie literarã

mai 2020 11

Serghie BUCUR

Fiul lui Bacovia

eseu

mai 202012

Moarrtteaîººi dezzinnfectteazzãcoasa

În istorie, oamenii au resimþitpandemiile ca pe o pedeapsã adivinitãþii pentru pãcatele lor. Chiarºi astãzi e posibil sã le treacã princap acest gând, asociat cu ideeasfârºitului lumii. Poate cã n-aº fiscris aceste rânduri dacã, într-onoapte de început de aprilie 2020,n-aº fi auzit un câine urlând. Însãpatrupedul urla alintat fie din prici-na strãmoºului lup – ale cãruiecouri le aud în sângele lor acesteminunate mamifere –, fie din prici-na pãcii ºi nemiºcãrii din jur.Locuiesc într-un bloc de lângã oºosea europeanã, destul de circu-latã ºi noaptea, pânã nu de mult.Însã de-o vreme, chiar ºi în timpulzilei, aleile de pe lângã blocul meuerau aproape pustii. Minute bune,privind pe fereastrã, nu vedeam penimeni ºi mi se pãrea atunci cãlocuiesc într-un oraº-fantomã.Chiar pieþele marilor oraºe occi-dentale erau aproape pustii.Înainte de Paºtele catolic, în plinãzi, Piaþa Sfântului Petru din Romaera ºi ea pustie. Am simþit ºi eu înacel moment un fior de teamã.Pentru câteva clipe, în noapteaaceea, am auzit, dupã multãvreme, liniºtea... Virulenþa acestuiCovid-19, un fel de ciumã elegan-tã, e de un tragism comic greu dedigerat. Oameni normali pânã maiieri, îmbolnãviþi însã de un altvirus, cel al panicii generate demass-media, trãiesc ipohondriaunui egoism foarte îndepãrtat degenerozitatea de care speram cutoþii sã fim cuprinºi. Reþelele desocializare sunt încã pline de„reþete“ de supravieþuire, la carese adaugã o mulþime de comen-tarii despre aceastã molimã aprezentului, o variantã a virusuluinumit parcã SARS, care, cu câþivaani în urmã, ar fi ucis vreo mie deoameni în China. Iar acest nouSARS ar fi rezultatul unei mutaþiigenetice naturale, spun unii, iaralþii cã ar fi rezultatul unei ingineriigenetice, un virus „scãpat“, nu seºtie cum, dintr-un laborator, astfelcã deja prolifereazã diverse teoriiale conspiraþiei.

Dar poate cã cea mai intere-santã, dacã nu chiar genialã luareîn râs a pandemiei prezentului oconstituie o caricaturã aparþinândcuiva al cãrui nume nu-l desluºescºi care tocmai circula peFacebook: Moartea, în costumaþiaei tradiþionalã, dar cu mascã ºimãnuºi de protecþie, îºi dezin-fecteazã coasa cu un pulveriza-tor... O Moarte grijulie ºi ipohon-drã, umanizatã de spaimele noas-tre atavice, este înfricoºatã, înfond, de ea însãºi.

MolimmeTocmai vãzusem niºte fotografii

(pe internet, desigur!) care sur-prind imagini simptomatice aleunor strãzi din Mare Britanie sauSUA, din anul 1918, când aºa-numita gripã spaniolã bântuialumea: toþi purtau mãºti de pro-tecþie. Gripa aceea, zic unii, a ucisîntr-un an mai mulþi oameni decâtau pierit în tranºeele MareluiRãzboi... Între timp, mi-am adusaminte ºi de domnitorul Caragea,unul dintre domnitorii ÞãriiRomâneºti de pe la începutul se-colului al XIX-lea, asociat în istoriecu epidemia de ciumã din vremeasa. ªi, de asemenea, n-am putut

sã evit amintirea valurilor succe-sive de ciumã care au bântuit, înmai multe rânduri, lumea în EvulMediu, începând cu anul 1330.Cam toate acele valuri de ciumãau pornit din Asia Centralã, dinvestul Chinei, pe care au cotro-pit-o, apoi India, Persia, PeninsulaArabicã ºi tot Levantul, din Egiptpânã la Constantinopol ºi estulMãrii Negre... În 1345, de exem-plu, mongolii ºi tãtarii, din pricinaciumei, au ridicat asediul cetãþiiKaffa, din peninsula Crimeea,apãratã atunci de genovezi, nuînainte însã de a arunca pesteziduri, în cetate, folosindu-se decatapulte, cadavre ciumate aflateîn putrefacþie. Îngroziþi, genoveziiaveau sã se urce pe corãbiile lorºi, strãbãtând Marea Neagrã ºiMarea Mediteranã, au ajuns întoamna anului 1347 în portulMessina, de pe þãrmul Siciliei,mulþi dintre ei bolnavi sau morþi. ªi,odatã cu ei, ºobolanii ºi puricii.Pornind de aici, ciuma a cuceritvertiginos Italia, apoi Europa occi-dentalã...

E cu neputinþã sã nu-miamintesc de primele pagini din„Decameronul“ lui GiovanniBoccaccio, care descriu ravagiileciumei din Florenþa anului 1348.De frica molimei, unii florentini serugau tot timpul, punându-ºi nã-dejdea în mila lui Dumnezeu. Alþiifugeau din oraº, dar „moartea nea-grã“ îi ajungea din urmã. Mulþi din-tre cei bolnavi erau îngrijiþi de copi-ii lor, de rude sau de strãini, pebani buni, dar ºi aceºtia se îmbol-nãveau ºi mureau în cele dinurmã. Copiii îºi pãrãseau pãrinþiibolnavi (sau invers), de frica bolii,scuturându-se de ultimele resturide milã sau generozitate. Alþii,mireni sau clerici, se dedau petre-cerilor ºi plãcerilor de tot felul, ca ºicum ºi-ar fi trãit ultimele zile alevieþii lor... Dintre toþi, desigur,importanþi pentru noi sunt cei zece(ºapte tinere femei ºi trei cavaleri)care s-au întâlnit într-o zi de marþiîn biserica Santa Maria Novella dinFlorenþa. Urmând sugestiaPampineei, celei mai „coapte“ din-tre doamne, care avea 28 de ani,ei au hotãrât ca a doua zi sã

pãrãseascã oraºul. La douã leghede zidurile Florenþei îi aºtepta unadevãrat palat, luxos ºi curat,unde tinerii vor chefui cu mãsurã ºisub semnul bunei-cuviinþe, deºi,ca un bâzâit de fond, cu spaimã,se aºteptau sã observe în oriceclipã semnele contaminãrii petrupul lor. În cele cincisprezecezile cât au petrecut acolo, cei zecetineri vor spune întâmplãri, adesea„picante“, sperând ca molima sãse rãtãceascã în labirintulpoveºtilor, iar ei sã scape cu viaþã.

Iubireasupranaratoruluidin Decameronul

În primele rânduri ale„Decameronului“ auzim voceasupranaratorului/ naratoruluigeneric/ naratorului naratorilor,cum îl numesc teoreticienii litera-turii pe acela care este „stãpânul“lumii epice, numitã povestirea înramã. Altfel spus, auzim o vocecare, tardiv, construieºte mai întâio „ramã“ fascinantã (în cazuloperei în discuþie, cincisprezecezile din timpul ciumei din Florenþa);el vrea de fapt sã conserve lumeaaceea prin relatarea unor întâm-plãri, hazlii în mare parte, spusede cei zece tineri prezentaþi înramã ºi care vor deveni, pe rând,naratori secunzi. „Vocea“ este dinacea primã vârstã a epicului, carene face cu ochiul, complice, pedeasupra capetelor personajelor,adresându-ni-se direct ºi curespect prin intermediul pronu-melui de politeþe, semn al oralitãþii,unul dintre atributele acestei speciiepice. „Poveºtile“ consemnate înscris vor învinge timpul. Nu acelaºilucru se întâmplã cu viaþa celorcare le spun...

Aflãm încã de la început cãacest supranarator a supravieþuitunei mari iubiri, în numele cãreiaar fi gustat fericirea, dar mai alessuferinþa. Din biografia luiBoccaccio ºtim cã muza poeziilorsale (creaþii care precedã„Decameronul“) era Fiammetta,ipostazã a fiicei regelui Neapolelui(mãritatã, de altfel, cum erau maitoate muzele poeziei curteneºti),de care în viaþa de toate zilelemarele florentin a fost îndrãgostitlulea. ªtim, de asemenea, cãBoccaccio n-a fost niciodatãînsurat, dar cã ar fi avut trei copii.Înþelegem însã cã suferinþa lui dindragoste nu a fost din cauza „cruzi-mii femeii îndrãgite, ci din pricinavãpãii în care ardeam“, cum nemãrturiseºte el. E posibil, chiardacã pare un paradox, ca o iubireîmplinitã sã fie însoþitã de sufe-rinþã. Iar de durerile pricinuite deacele „vãpãi“ l-au ajutat sã scapevorbele bune ale unor prieteniînþelepþi. Suferinþa s-a estompatcu timpul; astfel, constatã supra-naratorul, „de unde înainte vremeiubirea îmi era un chin, azi, fiind în-lãturatã orice suferinþã, rãmas-amdoar cu bucuria“ (în româneºte deEta Boeriu). Iatã cuvântul deordine: bucuria; cam asta rãmânedupã ce flacãra iubirii se potoleºte,lãsând, se pare, o amprentã afec-

tivã de neºters... Prietenul luiBoccaccio, marele poet FrancescoPetrarca, a vãzut-o prima datã peLaura – devenitã muza poezieisale – în prima decadã a luniiaprilie 1327, la Avignon, înBiserica „Sainte Claire“. Iubirea afost împãrtãºitã pânã la urmã, separe, de amândoi. Peste 21 deani, în 1348, Laura avea sã moarãde ciumã, însã Petrarca va conti-nua sã-ºi scrie poemele dedragoste încã zece ani, pânã lamoartea sa, de unde se vede cãmolima a ucis femeia concretã, nuºi iubirea pentru ea. Luciditateanostalgiei conservã aceastãbucurie a iubirii, amintindu-mi,printre altele, cã mai toateEpistolele Apostolului Pavel conþinîndemnul de a ne bucura.Dragostea pare, dacã nu chiareste, o revelaþie... Adesea, cre-atorii de literaturã surprind maibine decât „filozofii“ natura subtilãa iubirii: probabil cã sugestia estemai generoasã decât conceptul.Câteva poeme de-ale americanu-lui Carl Sandburg, dintr-o carte asa în traducerea lui A. E.Baconsky, îmi sunt mai apropiate.Postmodernul Sandburg scrie opoezie în care liricul ºi epicul seîntrepãtrund, astfel cã, din poemul„Cenuºã albã“, de exemplu, aflãmcã o femeie, fostã matroanã debordel, acum bãtrânã, ºtie cum„arde“ dragostea unui soldat înpermisie, a unui matroz coborât depe vas, a unui muncitor emigrant,a cãrui nevastã a rãmas departe, aunui tânãr dezamãgit de iubita lui.Despre toate acestea, dacã ar fiîntrebatã, ar putea sã mãr-turiseascã oricui. Dar mai existãun fel de dragoste despre care nuvorbeºte cu nimeni, o dragoste,gândeºte ea, „Una din mie... eaarde curat/ ºi se stinge lãsând ocenuºã albã“. Cam despre o astfelde dragoste vorbeºte ºi supra-naratorul din „Decameronul“ luiBoccaccio.

Iubirreaººi sacrrul

Probabil cã au dreptate ceicare susþin cã apariþia iubirii esteîn legãturã cu sacrul. În romanul„Maitreyi“, personajul-narator Allan,un tânãr european, se aflã în Indiaca angajat al unei firme condusede Narendra Sen. Îmbolnãvindu-sede friguri, este vizitat la spital depatron ºi de fiica mai mare a aces-tuia, Maitreyi, care lui Allan i s-apãrut atunci urâtã. Invitat depatron sã locuiascã, în timpul con-valescenþei, în vila acestuia dinBhowanipore, un cartier rezi-denþial al Calcuttei, tânãrul englez,privind pe fereastrã, o va surprindeîntr-o zi pe Maitreyi în curtea inte-rioarã a vilei, aproape dezbrãcatã,cu palmele pe sâni ºi râzând: „Nuºtiu ce spectacol sacru îmi apãreamie râsul ei ºi sãlbãticia acelui trupaprins. Aveam sentimentul cãsãvârºesc un sacrilegiu privind-o“,mãrturisea el tardiv. În „Imagini ºisimboluri“, Mircea Eliade, omul deºtiinþã de data aceasta, afirmã cã„sexualitatea a fost pretutindeni ºiîntotdeauna – numai în lumea

modernã nu e – o hierofanie, ºiactul sexual un act integral“. Allanresimte ipostaza lui Maitreyi dincurtea interioarã ca pe un „specta-col sacru“. Este momentul hiero-faniei, al izbucnirii sacrului în pro-fan, este momentul caredezlãnþuie fascinaþia ºi, prin ea,libidoul. ªi chiar mai mult. Acestmoment transforma dorinþa sexu-alã în erotism, iar erotismul hrãneaprimele semne ale iubirii.

SSexualittattea,errottismmulººi iubirrea

Cartea lui Octavio Paz „Dublaflacãrã. Dragoste ºi erotism“(Bucureºti, Editura „Humanitas“,1998) e o meditaþie superioarãdespre iubire, o carte pe care mexi-canul a vrut s-o scrie în mai multerânduri, dar n-a reuºit decât lasenectute, cum ni se mãrturiseºteel în „Prolog“. Aici se întâlnesc înmodul cel mai fericit cititorulsagace, gânditorul ºi creatorulsuperior de literaturã. E nevoie, separe, de cele trei ipostaze amintitemai sus pentru a nu deveni penibilîntr-un domeniu în care mai toþi secred chemaþi sã spunã câte ceva.Viziunea sa despre iubire este, pescurt, urmãtoarea: „Sexul esterãdãcina, erotismul este tulpina,iar dragostea este floarea. Darfructul? Fructele dragostei suntintangibile. Aceasta este una din-tre enigmele ei“ (O. P., op.cit., p.35). În eseul „Despre seducþie“,Gabriel Liiceanu citeazã incompletaceeaºi secvenþã, ratând fructeleiubirii, poate din pricinã cã aces-tea, fiind enigmatice, nu încap înconcept, iar filozofului nu-i placelipsa de limpezime... Un fruct aliubirii s-ar putea identifica înpovestea de dragoste a cupluluiFilemon ºi Baucis, din cartea aVIII-a a „Metamorfozelor“ luiOvidiu, episod comentat deOctavio Paz în ultimul capitol alcãrþii sale, un exemplu încântãtorde iubire fericitã de care uitasem ºicare continuam sã cred cã se aflãdoar în Cântarea cântãrilor. Înopera amintitã a lui Ovidiu, Jupiterºi Mercur, care nu au gãsit ospita-litate la locuitorii Frigiei, sunt primiþiîn casã de cãtre piosul Filemon ºibãtrâna sa soþie, Baucis. Dupã ovreme, cei doi bãtrâni descoperãnatura divinã a oaspeþilor. Zeii vorsã-i rãsplãteascã pentru bunãtatealor, însã cuplul nu cere nimic altce-va decât sã moarã în acelaºi ceas,dacã tot au trãit iubirea împreunãde tineri, astfel cã, dupã moarte,s-au transformat, el într-un stejar,ea într-un tei, integrându-se firescîn ritmurile naturii. În fond, Filemonºi Baucis ºi-au acceptat condiþiaumanã fãrã vreun regret. ªi chiarmai mult. Zeii le puteau oferi timp,dacã ar fi cerut, însã nu dragostea,pe care cei doi o descoperiserã ºio trãiserã fãrã ca cineva sã fi fostîn stare sã le-o ofere în dar.

Cum aminteam mai sus,Octavio Paz disociazã între sex,erotism ºi dragoste. Sexul emonoton, ne spune Paz, þine deinstinct, urmãrind, prin programul

Dan PETRUªCÃ

De la molime, la dragoste

•• DDuummii tt rruu MMaaccoovveeii

mai 2020 13

eseu

genetic, doar reproducerea.Erotismul, în schimb, a „domesti-cit“ sexul, dându-i o dimensiunesocialã. Sexul este orb ºi distrugã-tor. De aceea societatea ome-neascã a inventat reguli, pentru acontrola instinctul, fiindcã „speciaumanã e mistuitã de o nestinsãsete sexualã ºi nu cunoaºteperioade de rut ºi de repaus“, aºacum se întâmplã la celelalte ani-male. De asemenea, mai pre-cizeazã Paz, „sentimentul dedragoste este o excepþie (în raportcu erotismul, subl. ns.) în mareaexcepþie care este erotismul faþãde sexualitate“ (O. P., ibidem, p.31). Voi spune altfel, poate mailimpede. Animalul se împre-uneazã mereu la fel; de aceeasexul este monoton, urmãrindreproducerea, uneori cu violenþã.Erotismul e rezultatul fanteziei, ocreaþie a imaginarului; urmãrindplãcerea, nu reproducerea, ero-tismul este o creaþie, daracþioneazã nediferenþiat, per-soana folositã fiind doar obiect alplãcerii. Dar iubirea cere mai multdecât trupul; iubirea are nevoie ºide sufletul celui iubit, de persoanaîntreagã. Ea nu acþioneazã nedi-ferenþiat, ca erotismul, ci esterezultatul unei alegeri. Diferenþanu e de grad, cum s-ar crede, ci deesenþã. Ca sã ne lãmureascã, încapitolul „Eros ºi Psyche“, eseistulcomenteazã o secvenþã din„Ulise“, celebrul roman al luiJames Joyce, scris fãrã semne depunctuaþie: e momentul în careMolly hotãrãºte, când îl vede petânãrul poet Stephen, cã acestava deveni iubitul ei, ispitindu-l cufeminitatea sa: „M-a sãrutat subzidul maur ºi m-am gândit bine lafel de bine el sau altul“. OctavioPaz, nemulþumit, precizeazã: „Nu,nu este acelaºi lucru cu el sau cualtul. Tocmai aceasta este liniacare traseazã graniþa dintredragoste ºi erotism“. Iubirea con-ferã celui iubit o aurã de sfinþenie.Femeia iubitã, într-un anume fel,se „madonizeazã“. Cred totuºi cãun bãrbat care iubeºte nu-ºidoreºte în pat o Maria, ci oVenerã, însã una care „simte“ceva pentru el. Ar purea fi vorbade o „Venerã seraficã“, sintagmãfolositã de G. Cãlinescu în comen-tariul sãu la opera eminescianã: oiubire care se întemeiazã peinocenþã, iar nu pe virginitateafemeii. Acest aspect al problemeitransformã femeia din Obiect alplãcerii, în Subiect. În dragoste,cei doi sunt liberi ºi egali, pose-siunea ºi dãruirea se aflã subsemnul reciprocitãþii. Tot astfel seîntâmplã cu femeia care iubeºte.Desigur, ea nu-ºi doreºte în pat unsfânt, ci un bãrbat care s-o strângãîn braþe ºi având pentru ea senti-mente. Numai iubirea este aceea

care genereazã egalitatea într-uncuplu, fie el ºi în afara cãsãtoriei,deoarece numai prin ea erotismul –care urmãreºte, nediferenþiat,plãcerea – este depãºit: „Foculoriginar ºi primordial, sexualitatea,înalþã flacãra roºie a erotismului,iar aceasta, la rândul ei, susþine ºiînalþã altã flacãrã, albastrã ºitremurãtoare – cea a dragostei.Erotism ºi dragoste – dubla flacãrãa vieþii“ (O. P., ibidem, p. 6). Credcã erotismul e sexualitatea socia-lizatã, dar e o invenþie, un fapt deculturã care, îngrãdit de reguli, seînvaþã. Prin dimensiunea luisocialã ºi culturalã, erotismulurmãreºte plãcerea, nu reprodu-cerea. De milenii, existã o „indus-trie“ a plãcerii. Regulile care auavut în vedere erotismul au pen-dulat, în timp, de la tabuul incestu-lui la contractul matrimonial, de lacastitate la legislaþia referitoare labordeluri, observã Paz. Dar eseis-tul nu ne lãmureºte în ce mãsurãextazul erotic are legãturã cuplãcerea sexualã sau reprezintãpropensiunea celui care iubeºtecãtre frumuseþe: „Odatã reveniþidin extaz, suntem din nou în faþaunui corp“, zice Paz, ceea ceînseamnã cã abolirea extazului arputea aduce cu sine „dezamã-girea“, aspect pe care mexicanulnu-l comenteazã.

Orriennttººi Occidenntt

Erotismul s-a manifestat diferitîn Occident ºi Orient. Astfel,observã Paz, în sfera occidentalã,iubirea a fost gânditã în afarareligiei oficiale ºi chiar împotrivaacesteia. De aceea Bisericacreºtinã s-a strãduit încã de laînceput sã extirpe orgiile saudezmãþul, promovând castitatea,atât de hulitã de libertini. Aceºtiadin urmã, de vreo trei sute de aniîncoace, ºi-au întemeiat filozofiade viaþã pe critica furibundã amoravurilor, cutumelor, legilor,religiei, pornind de la ideea –corectã, de altfel – cã totala absti-nenþã sexualã poate duce laboalã. Dar Biserica, deºi ar fi vrut,desigur, nu ºi-a imaginat o lumede sfinþi, ci una în care omul sã nuse împreuneze la întâmplare, caanimalele. Nu vreau sã iau înseamã acum excesele celor careau deservit Biserica din interior.Cum scriam ºi în eseul „Blasfemii(1)“, nu Iisus i-a spus lui Origenesã se castreze, ci aºa a interpretatacesta, greºit, versetele biblice(Marcu 9, 43). În Orient, la indieniiasiatici, de exemplu, iubirea a fostconceputã în cadrul unei tradiþiireligioase, precizeazã Paz. Pe deo parte, îndrãgostitul platonic, înaspiraþia lui, tinde spre contem-plarea trupului, a formei, fãrã caîmbrãþiºarea, la propriu, sã aibãvreun rol; pe de alta, yoghinul(adeptul Tantrei) atinge eliberareaprin copulaþie, amânând ejacu-larea. Evitând cât mai multpierderea seminþei sale, yoghinulo transformã, zice Paz, în „gândireiluminatã“, negând astfel funcþiareproducãtoare. E, de fapt, un ero-tism religios, prin care yoghinulrepetã, ritualic, procesul cosmic alcreaþiei, al distrugerii ºi al re-creãrii lumilor, pe care îl reprezin-tã, de exemplu, marele zeu Shiva,simbolizat în templele hinduseprintr-un falus de care nimeni nuse ruºineazã, cum s-au ruºinatoccidentalii când au descoperittemplele iubirii de la Khajuraho. În

Orientul indic, prin adepþii Tantrei,majoritari, avem de a face cu o„alchimie“ eroticã. Iar Kama-sutranu înseamnã poziþii sexuale, cumcred occidentalii, ci cãi de iniþiereprin trup. Erotismul tantric este denaturã spiritualã, o cale de iniþiereîn procesul cosmic, cum notamanterior, prin care se urmãreºteîntreruperea succesivelor reincar-nãri din samsara, adicã din lumeaînþeleasã ca un cerc al renaºte-rilor. În Occident însã, erotismul agenerat o anume piaþã prinapariþia hetairelor, bordelurilor ºi aunor excentrici singulari, precumMarchizul de Sade, a cãrui viaþã ºioperã nu s-ar fi putut întâmpladecât odatã cu Iluminismul. Estemomentul în care raporturile cre-dinciosului creºtin cu Dumnezeus-au liberalizat (cam prea mult,cred) ºi au început sã proliferezeindividualismul, egoismul, hedo-nismul în numele libertãþii individu-ale. Desfrâul din Imperiul Roman,din perioada apariþiei creºtinismu-lui, îºi gãseºte echivalentul înmentalitatea sexualã a libertinilordin Secolul Luminilor. Filozofia, înaceastã perioadã, decretândsupremaþia raþiunii, va legitimasenzualismul ºi plãcerea sexualã.Prin Marchizul de Sade, care e li-bertinul absolut – ºi tocmai prinaceasta, o excepþie –, promiscui-tatea a început sã-ºi construiascãpropria moralã. În aceastã zonã ameditaþiei lor, Octavio Paz, cât ºiMichel Onfray, cel din „Prigoanaplãcerilor“, se întâlnesc.

IIuubbiirreeaa eessttee ººii eeaa oo mmoolliimmãã

Cã iubirea este consideratã oboalã e aproape un truism.Celebra Diotima, cea care îl iniþi-azã pe Socrate în tainele Erosului,îl întreabã retoric pe celebrul filo-zof dacã a observat cum toatevieþuitoarele pãmântului „suferã cade o boalã a iubirii“ atunci când lise abate sã procreeze (Platon,„Banchetul“, 207b). E vorba de rut,de instinct aºadar, de sexualitateacare vizeazã doar reproducerea ºipe care omul o depãºeºte, con-form ideilor lui Octavio Paz, prinerotism ºi iubire; pentru cã el,omul, face dragoste ºi de plãcere,fãrã sã aibã ca þintã unicã perpe-tuarea speciei. Acelaºi Platon, înprimele pagini ale dialogului„Republica“, îl înfãþiºeazã peacelaºi Socrate în vizitã la pri-etenul sãu Cephalos, în portulPireu. Mai bãtrân decât filozoful,Cephalos îi reproduce o replicã amarelui Sofocle, care fusese între-

bat de cineva dacã acum, lasenectute, se mai poate bucura deo femeie. Poetul ar fi spus, „cumiez“, cum precizeazã Platon, cãîn sfârºit a scãpat de iubire „ca deun stãpân nebun ºi sãlbatic“ ºi cãabia acum, la senectute, se poatebucura pe deplin de binefacerile„convorbirilor“ cu oamenii înþelepþi.

Mai peste tot în folclorulpopoarelor s-a conservat ideea cãar fi bine ca omul sã se fereascãde dragoste fiindcã, adesea,aceasta îl sminteºte. Într-o cartedespre iubire, dacã ar fi s-o scriuvreodatã, nu poate sã lipseascãun element important de mitologieromâneascã. Marele DimitrieCantemir, cu trei sute de ani înurmã, în „Descrierea Moldovei“,consemneazã pentru prima datãmitul Zburãtorului. Însã ar trebuisã amintesc, mai întâi, un cadrumitologic autohton ºi precreºtin,despre care vorbeºte RomulusVulcãnescu în „Mitologie românã“,în capitolul „Deologia“. El prezintãacolo, mai întâi, un dualism cos-mocratic, convergent ºi divergenttotodatã, având legãturã cu cei doipoli divini ai deologiei româneºti:Fãrtatul ºi Nefãrtatul. Fãpturimitice supreme, cei doi fraþi nuseamãnã între ei, dar se com-pleteazã reciproc prin activitatealor cosmicã ºi terestrã. Amândoi,spune Vulcãnescu, sunt bãtrâni decând lumea, însã, într-o dialecticãdeloc paradoxalã, ceea cecreeazã bun Fãrtatul, imitã în rãuNefãrtatul. În perioada creºtinã, cuîncetul, aceºtia au fost înlocuiþi cuDumnezeu ºi Satan. Printre multealtele, Fãrtatul a creat Dragostele,între care Drãgaicele ºi echivalen-tul masculin al acestora,Dragobetele, o semidivinitate ero-ticã beneficã. Demonismul sexualeste reprezentat de Zburãtor, caree o creaþie a Nefãrtatului. O partedintre absolvenþii de liceu ºtiu dejacã acest mit a fost transfigurat deIon-Heliade Rãdulescu în balada„Zburãtorul“ sau de MihaiEminescu în „Luceafãrul“. IvanEvseev, în „Enciclopedia sem-nelor ºi simbolurilor culturale“,reface ºi el povestea miticã aZburãtorului, închipuit ca o semidi-vinitate maleficã, având caracteroniric: între miezul nopþii ºi primulcântat al cocoºului, Zburãtorul, untânãr frumos, un fel de zmeu, intrãpe coºul casei, insinuându-se învisul adolescentelor sau tinerelorneveste, chinuindu-le. El dez-lãnþuie un erotism aprig, pãtimaº,comenteazã Evseev, fiindcãsãrutã, strânge în braþe, bate,muºcã, frige ºi chiar ucide. Se evi-denþiazã, fiziologic, ravagiile iubirii

asupra integritãþii individului.Romulus Vulcãnescu afirmã încartea amintitã deja cã Zburãtorul„simbolizeazã toate formele desexualitate, de la aceea puberalãpânã la aceea istericã a femeilorcare trãiesc numai pentru plãceriletrupeºti“. Poporul român a denu-mit aceastã fixaþie eroticã BoalaZburãtorului sau Lipiturã, de carese poate scãpa doar prin descân-tece specifice sau consumândfierturi din anumite plante. Existãºi un echivalent feminin alZburãtorului, Zburãtoroaica, ce îichinuieºte pe bãrbaþi...

Un episod, extras aproape laîntâmplare din romanul „Dra-gostea în vremea holerei“, deGabriel Garcia Marquez, surprinderavagiile fiziologice pe caredragostea le genereazã asupratrupului celui care iubeºte. UnFlorentino Ariza reînnoieºtejurãmântul de fidelitate pe care i-lfãcuse Ferminei Daza, pe când elavea 21 de ani, iar ea 13.Trecuserã „cincizeci ºi unu de ani,nouã luni ºi patru zile“ de cândFermina Daza îi respinsese pro-punerea de a se cãsãtori cu el, darn-a fost zi în care ea sã nu fi locuitîn gândurile lui. Numai cã reîn-noirea jurãmântului se petrecea înziua înmormântãrii soþuluiFerminei, cunoscutul ºi respecta-tul doctor Juvenal Urbino, seara,dupã ce toþi cunoscuþii plecaserã.Florentino Ariza o cunoscuse peFermina înainte ca aceasta sã-l fiîntâlnit pe viitorul ei soþ, cãruia, cucâteva zile în urmã, dupã o viaþãpetrecutã împreunã, în ultimele luiclipe, ea îi mãrturisise cã numaiDumnezeu ºtie cât de mult l-aiubit. Naratorul, printr-o analepsã,recupereazã momentul dintinereþe când Ariza o vede pentruprima datã pe Fermina Daza ºieste cuprins de o dragoste „devas-tatoare“. Extrem de timid, abiadupã patru luni Florentino Arizaare curajul sã-ºi mãrturiseascãdragostea printr-o scrisoare.Atunci, demult, aºteptând rãspun-sul Ferminei, se îmbolnãvise lapropriu. Naºul sãu, care a înþelesrãdãcina suferinþei tânãrului, con-stata cã „simptomele iubirii suntidentice cu cele ale holerei“ – „opântecãraie fãrã leac ºi niºtevãrsãturi verzui ca fierea“,pierderea simþului de orientare,faptul cã „se prãbuºea ca dinsenin în nesimþire“, avea „pulsulslab, respiraþia hârâitã“, toateînsoþite de „o transpiraþie sear-bãdã, ca a muribunzilor“ –, astfelcã, în momentele acelea, „singurasenzaþie care îl încerca era nevoiaurgentã de a muri“. Se vede astfelcã dragostea, boala ºi moarteasunt asemenea vaselor comuni-cante ºi cã acela/aceea careiubeºte tumultuos ºi fãrã speranþãare probleme cu supravieþuirea.Cam asta aflãm ºi din scrisorile dedragoste ale cãlugãriþei por-tugheze Mariana Alcoforado,adresate, cu câteva secole înurmã, iubitului infidel.

Mã voi întoarce la fructeledragostei, de care vorbea OctavioPaz în cartea amintitã mai sus.Eseistul parafraza într-un loc omãrturisire de-ale lui Miguel deUnamuno, din care aflãm cã, labãtrâneþe, acesta nu mai simþeanimic atunci când atingeapicioarele soþiei sale. Dar, adãugamarele Unamuno, ori de câte oripe ea o dureau picioarele, îldureau ºi pe el... Altfel spus, omulpe care-l iubeºti ajunge sã facãparte din tine însuþi.

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

•• LLuummiinnii þþaa RRaadduu –– AAuuttooppoorr tt rreett

eseu

mai 202014

Folosirea imperativului ºi a verbuluide modalitate „a trebui“ e o manierã dea exprima aceste profeþii. În general,limbajul comunicãrilor face dificilãînþelegerea lor. Pe de o parte, cele douãlimbi, engleza ºi portugheza, seamestecã fãrã noimã. Pe de altã parte,propoziþiile sau frazele rãmân de celemai multe ori neterminate, iar, în plus,cele mai multe dintre ele încep la fel, caºi cum comunicarea ar fi dificil de stabilitºi, apoi, de menþinut.

Greºelile de sintaxã ºi de ortografiear putea avea douã explicaþii: fie cãPessoa considerã cã unele spirite n-auo practicã suficientã a limbii, fie cã arenevoie, în aceastã bizarã dramaturgie asinelui, sã apeleze la un limbaj diferit deal sãu, un limbaj în opoziþie cu cel alscriitorului. Iatã de exemplu: „a womanis to worry you on to service of fleshDeath wishes you to woman“. Unelefraze n-au nici un sens, se împotmo-lesc: „The monastic man must not man-age to manage to nasty“. Nu lipsescneologismele („Loguiera yang“). E deremarcat cã ni se prezintã doar o partea dialogului: rãspunsurile pe carespiritele i le dau lui Pessoa. Un exem-plu: „Nu, jur cã nu!“ Dar cititorul nu ºtiede ce anume se apãrã spiritul. Deseori,spiritul trebuie sã-l asigure pe scriitor,de parcã acesta s-ar îndoi de validitateaspuselor sale. Îi confirmã informaþia prinrepetiþii ori prin formule de tipul: „aºaeste“, „da“, „afirm“. Constatãm aºadarprezenþa unei retorici proprii scrisuluiautomatic. Referindu-ne doar la cuvin-tele „da“ sau „nu“, ele sunt reproduse dedouã sau de trei ori, subliniate sauîncercuite. Aceasta aminteºtedesfãºurarea ºedinþelor de spiritism, încursul cãrora hârtiile, printre carespiritele trebuie sã aleagã, sunt aºezatepe o masã.

În aceste condiþii, e foarte dificil sãdescifrezi acest discurs fragmentat. Înplus, scrisul e aproape ilizibil, iar ºter-sãturile, numeroase. ªtersãturile par a fiun semn cã spiritul îºi revine, o ia de laînceput sau cã, oricum, comunicareamerge rãu. Uneori, sunt necesare maimulte încercãri pentru a se scrie uncuvânt. Spiritul pare a dicta literã culiterã. Unul dintre ele, de exemplu, caresemneazã „Arson“, dupã atâtea tenta-tive eºuate, sfârºeºte prin a-ºi dictaliterã cu literã numele, prezentându-seastfel: a+r+s+o+n. Mai mult, pagina eutilizatã fãrã sã poþi ºti în ce sens s-ociteºti, fiindcã scrisurile ocupã lãrgimea,lungimea ºi diagonalele. De aceeadiversele fraze se suprapun sau seîntretaie unele cu altele. Acestei trans-gresiuni în folosirea scrisului liniar pepaginã i-am putea adãuga scrisurileinversate, pentru citirea cãrora ar finecesarã o oglindã... Pe de altã parte,grafiile diferã, poate din cauza folosiriimâinii stângi; nici cerneala nu eaceeaºi, indicând, cine ºtie, schimbareacondeiului. Numeroase desene ºimâzgãlituri interfereazã cu textul. Încomunicarea lui Vasco da Gama, spiri-tul semneazã de douã ori. Doar o sem-nãturã e lizibilã; cealaltã ar puteaaparþine altuia, care, învãþând sã scrie,n-are niciun simþ al proporþiei literelor,nici al delimitãrii lor în spaþiu. În numãrmic, desenele, veritabile, au în generalconotaþii sexuale ºi doar stilizarea lor lepãzeºte de obscenitate. În sfârºit, nu emereu evident pentru cititor când s-aîncheiat comunicarea sau dacã aceastacontinuã pe altã paginã; rareori, o crucemicã semnaleazã sfârºitul mesajuluitransmis.

Dar ceea ce complicã ºi mai mult lec-tura celui profan e utilizarea semnelor ºisimbolurilor astrologice. Ciudate ecuaþiipuncteazã textele (1/5=?). Pãtratul

semnificã aspectul, adicã distanþa înlongitudine între douã planete în temaastralã. Pãtratul corespunde unei dis-tanþe de 80 de grade ºi are drept efectsã creeze neînþelegere. În astrologie,determinarea pãtratelor permite actu-alizarea sursei frustrãrilor celor mai pro-funde... E vorba despre un rãu augur.Însã Pessoa nu precizeazã persoanacãreia îi aparþine tema astralã, nici natu-ra planetelor vizate. Am putea formulaipoteza cã e vorba despre propriul horo-scop. Cât priveºte prezenþa algebrei, eacorespunde, probabil, unuia dintre cal-culele necesare pentru a determinaaspectul. Pãtratul reapare aiurea peaceastã paginã, anunþând întâlnirea cufemeia ºi naºterea unui fiu. Întâlnirea eplasatã aºadar sub un semn negativ.Uneori apare ºi un triunghi, numit„trigon“ în astrologie. Marcând totaspectul, corespunde unei distanþe de120 de grade în tema astralã. Aduce unajutor sau oportunitãþi. E deci de bunaugur.

E imposibil sã interpretezi calculelefãcute de Pessoa. De exemplu, ecuaþiaurmãtoare: 13.7.1893=473. Urmeazãimediat scãderea 566-473=93. Dacã evorba despre determinarea anului, cereprezintã celelalte numere? Gradeindicând poziþia aºtrilor. 1893 e, dupãtoate probabilitãþile, data naºterii sau amorþii unei persoane apropiate ori aspiritului însuºi. Sub aceastã datã figu-reazã numerele 388 ºi 828. „8“ apare cu

diverse caligrafii. Douã alte comunicãriindicã sensul cifrelor. În prima, „3“desemneazã femeia; „8“, bãrbatul sau ozi bunã; „4“, data. În a doua, Pessoaanalizeazã numãrul 3884: „3“ este cifraaspectului, primul „8“ e cifra lunii, aldoilea „8“ desemneazã anul, iar „4“,ziua din sãptãmânã.

Comunicãrile mediumnice ale luiPessoa au, credem, trãsãturile specificeunui jurnal intim, fãrã a fi jurnal intim. Înprimul rând, avem de a face cu o scrierefragmentarã. În jur de 12 fragmentesunt datate. Uneori, ora e indicatã dupãdatã. Chiar locul poate fi precizat. Unadintre comunicãri îl indicã: „In yourroom“. O tentativã de a ancora cuvântulîntr-un context locativ. Apoi, dacã „eu“nu apare, avem de a face cu o scriiturãdeturnatã de la persoana I. În plus,scrisul se comenteazã: de exemplu,când spiritele îl sfãtuiesc sã înceteze sãinterogheze destinul. Avem, atunci,sentimentul unor nisipuri miºcãtoare pemalul mãrii – o scenã similarã celei încare diaristul se îndoieºte de validitateademersului sãu, mereu decepþionat dea nu fi ajuns la capãtul cãutãrii vieþii luilãuntrice, a sinelui.

Ca autorii de jurnale intime, scriitorulaºteaptã de la aceste comunicãri sã fieo treaptã spre scris, o încurajare aimpulsului de a scrie. Or aceste îndem-nuri sunt frecvente ºi în jurnalele intime.În acelaºi timp Pessoa trãieºte un fel deculpabilitate, ca diariºtii: în loc sã con-

semneze comunicãrile din ºedinþele despiritism, ar prefera sã-ºi scrie opera.Simþim o astfel de culpabilitate cândspiritele îi poruncesc sã abandonezecomunicarea mediumnicã ºi sã seîntoarcã la muncã.

E timpul sã ne întrebãm, în sfârºit,cum citim aceste fragmente de o strani-etate aparte. Desluºim cãutarea dispe-ratã a unei iubiri omeneºti, fãcutãimposibilã de opresiunea fantasmelorsexuale neasumate. Aflãm care ar fipentru Pessoa femeia idealã ºi, dupãvoia comunicãrilor, urmãrim fluctuaþiilesufletului sãu de-a lungul contradicþiilorºi variaþiilor în predicþii (vârsta femeiiaºteptate, datele întâlnirii, numãrul copi-ilor...). Credem, odatã cu RichardZenith, cã în acest ciudat parcurs medi-umnic simptomatice sunt cele douãfragmente unde Pessoa ia în conside-rare aceastã întâlnire sub un dubluaspect: al iubirii fizice ºi al relaþiei in-telectuale, ca sã arate mai bine eºeculproiectului. Aºa ne explicãm insultelepe care poetul ºi le adreseazã prin inter-mediul vocilor de dincolo. Cãutarea seîmpotmoleºte, dupã modelul jurnaluluiintim, scriitura capãtã o turnurã medita-tivã, pe care o indicã repetiþiile ºi încer-cãrile reînnoite de a spune.

Dincolo de documentul autobiograficpasionat, nu te poþi abþine sã nu vezi cãmarele scriitor e preocupat de aceleaºiprobleme pe care le au oameniiobiºnuiþi. ªi, chiar dacã îºi prezice une-ori un destin eroic, se frãmântã sã afle,ca toþi cei care consultã spiritele, unprezicãtor sau un vizionar, care va fipoziþia lui socialã, viaþa lui amoroasã ºidurata vieþii sale.

Sã scrii un jurnal sau aceste comu-nicãri înseamnã sã rãspunzi unei anxi-etãþi excesive; e, aici, urma unui spiritce cautã sã se liniºteascã ºi care cautãîn el însuºi reperele pe care lumearefuzã sã i le dea; pentru aceasta puneîn scenã o adevãratã structurã dialogi-cã. Gãsim în aceste comunicãri ace-leaºi mãrturisiri tulburi, aceleaºi mus-trãri ca într-un jurnal intim, acelaºi bilanþal vieþii sale. Desigur, e un bilanþ parþial,câtã vreme e exclusiv pecuniar ºi sexu-al. Dar credinþa în magia scrisului intim,susceptibil sã ofere o poziþie în lume,chiar fixatã de o cronologie diaristicã,ori poziþia aºtrilor, e aceeaºi.

Afirmam mai sus cã textele acesteanu constituie un jurnal intim în sensuldat acestei specii literare. Cronologia einsuficientã, circumstanþele scrierii lui,aproape absente. E mai degrabã unnou tip de scriere intimã, o ficþiune a si-nelui ce ar putea intra, mai târziu, într-oredefinire a tipologiilor literaturii autobi-ografice. E dificil sã spui care era cre-dinþa lui Pessoa. Pare a fi vorba, la el,despre o aºteptare de la lumea de din-colo ºi, de asemenea, despre un joc cudiferite concepþii ezoterice. Ultimelecuvinte pe care le-a scris, pe patul demoarte, se scufundã în aceeaºi per-plexitate ca întreaga lui operã: „I knownot what tomorrow will bring“. Trebuiesã fii neliniºtit ca sã te abandonezispiritismului, chiar dacã aici intrã o partea jocului. Þintele sunt aceleaºi ca întoate scrierile intime: sã mãrturiseºti ºisã te liniºteºti. Comunicãrile suntplasate sub semnul transgresiunii:Pessoa considerã, asemenea lui Kafka,cã propria castitate e o transgresiune alegilor omeneºti ºi a lumii de dincolo.Dar ºi cãutarea ocultã e o transgre-siune, fiindcã omul nu trebuie sãîncerce sã-ºi cunoascã destinul. Scrisulintim dubleazã greºeala, în loc de a-lelibera de povara ei. Însã tot scrisul îioferã uneori gloria eternã: „You willastonish the world soon“. O promisiunecât un destin.

Gheorghe IORGA

Celãlalt Pessoa (3)

•• CCoossttaa BBrroocchhaaddoo ºº ii PPeessssooaa,, llaa CCaafféé MMaarr tt iinnhhoo ddaa AArrccaaddaa

•• MMaarr ii BBuuccuurr –– RRooººuu ddee CCaaii rroo

comentarii

mai 2020 15

Cãlcând curajoasã ºi urcând înspiralã, pãºind peste propria eisingurãtate pânã la punctul deintersecþie la care, întinzândmâna cu care scrie, cerneala sim-paticã a poeziei i se varsã pemâini, ea, Petronela Apopei, enevoitã sã urce în autobuzulalbastru al poeziei cu care circulãpleiada poeticã, nestingheritã dedrumul abstract ori poate de reali-tatea figurativã a peisajului imagi-nar care-i inundã vederea, fiinþa ºifirea. Îmbrãcatã în albastru, eaîncearcã sã se apere pe sine,dãruindu-se cu voluptate unei sin-ceritãþi dezarmante. Pe toatepotecile pe care calcã fie singurã,fie însoþitã de persoana iubitã,poeta simte sub paºi un frunziºdureros. Impresiile ei circumscriuamintirea iubirii ca spiþele-n roatã,urme înscrise într-un nisip orb,drum interior pe care dragostealor ºi a noastrã n-o sã mai poatãfugi. Totdeauna aici ºi totdeaunaacum suntem într-o sãptãmânã încare toate zilele ei sunt duminici;undeva în noi, oasele lor cu sigu-ranþã albesc: „Acolo unde m-aiiubit îmbrãcatã-n albastru,/ Da...îmbrãcatã în parfumul meu«Divine» albastru/ ªi în pandan-tivul albastru/ ªi în cerceii meialbaºtri.../ ªi cu ºoapte ºi dorurifierbinþi ºi albastre,/ Desenândpoezii pe corpul meu fierbinte/ ªiprinzând în palme lumina zilei devarã,/ Doi sori zburdalnici ºiobraznici“ (Iubitã-n albastru).

Cele douã cãrþi ale PetroneleiApopei de care ne vom ocupa, cucare ea pãºeºte oarecum tardiv,dar destul de curajos ºi de lãmu-ritor în literaturã, dau la ivealã înesenþã o poezie interesantã ºicare descrie geografia unei iubiri„posibile“ ºi, ideatic vorbind, invo-catã cu o dozã oarecare deardoare ºi nestãvilit patos atâtemoþional, cât ºi existenþial.Poemele ne oferã unele diversi-uni clasice ale intimitãþii, poeziilecelor douã cãrþi de care neocupãm fiind infuzate de dorinþaapropierii, subînþelegând am-prenta uºor melancolicã, cu gustamar, desigur, purtând stigmatulunei iminente despãrþiri.Ambivalenþa liricã de care vorbim,ca ºi reflexivitatea ei ilustratã grãi-tor la nivelul lexicului folosit dau laivealã talentul ºi meºteºugul artis-tic al autoarei, ea confruntândintimitatea cu intimitãþile pe carele descrie amãnunþit. Cãlãtoriaspre sine e una lipsitã de echivoc:„Mai lasã-mã-n tine sã-þi mângâichemarea/ Cu vise albastre ce-amstrâns dintre sorþi,/ Croieºte-þiprivirea, ucide uitarea/ ªi-adunãdorinþa zãcutã-ntre morþi…// Perând, bucuria, tristeþea, necazul/Dansau ne-ntrerupt ºi neobosit/Da, lasã-n tine cu mine, cu vise/,Cu toatã fãptura, cu pasu-miuºor“ (Lasã-mã); „Cu vulturii cescruteazã înãlþimi/ Sau pescãruºice strãbat valurile mãriloruitate…/ Dorurile bat cu tine lageamul meu./ Mi-e dor sã-þi fiedor!“ (Scrisoare); „Undeva în noi,/Totdeauna suntem tu pânã laschimbarea noastrã/ Cu posibilulmiracol în care/ Sã aibã loc ometamorfozã…/ Valurile rupândmarea/ Cu o flacãrã de trandafiriºi zãpadã/ Dupã setea istovitoarede cãutãri ºi îndoialã/ Pânã larenegarea negatã, /Un nor desperanþã“ ivit în noi înºine ca unmiraj care reflectã lumina uneistele în furtunã, ca pe o posibilãcertitudine.

Poeziile Petronelei Apopei neprezintã mult mai puþine dificultãþidecât ar lãsa sã se înþeleagã laprima vedere. Tema predilectã apoeziilor sale fiind iubirea, scriitu-ra ei fiind una pasionalã, una din-tre calitãþile pânã la urmã aleacestei texturi este vizualizareaaccentuatã a imaginii creionatede textul care se îmbinã la modularmonios.

Petronela Apopei este nãscutãîn Bacãu, însã trãieºte ºi lucreazãla Gheorgheni, judeþul Harghita,acolo unde îºi practicã meseriade „dascãl“ cu mult curaj, perseve-renþã ºi profesionalism. VolumulIubitã în albastru (Baia Mare,Editura eCreator, colecþia„Debut“, 2018) dã la ivealã opoezie curajoasã, de oprospeþime notabilã, reliefândfirea unei poete sensibile, dis-crete, dar hotãrâtã, care încã dela primii paºi fãcuþi pe tãrâmul li-terar promite o voce distinctã, câtse poate de directã. Amprentapoeziilor sale se defineºte ca fiindconturatã de un imbold pasional,constructiv, emanând o forþã per-sonalã confesivã în stare sãmobileze propria singurãtate,strigãtul rostit în surdinã ori maipregnant reuºind sã mobilizezecuvintele ºi sã le ordoneze într-undemers artistic concluziv ºiconvingãtor. Practic fiecare pa-ginã a acestui volum contribuieîntr-un sens sau altul la edificareaunei construcþii de ansamblu: „Nefuriºãm nebuni nebuni cântând/Marame ne-am fãcut din norii/Ce curg cu vântul fluturând,/Când harnic ne-mpresoarã zorii…//ªi-amarnicul fior din noi/ Plin detãceri ºi prãbuºire/ Ne faceîncepând de joi/ Abonament lafericire“ (Abonament…); „Ai sâniica zãpezile femeie/ Cãzândargint luminã peste lume/ Încratere de dor nãscuºi idee/Dorinþelor de viaþã le-ai dat nume“(Femeie). Astfel, femeia Iubitã înalbastru se susþine cu mãiestriepe sine însãºi. Sensibilã, cura-joasã ºi contemplativã, poeziaPetronelei Apopei, sunt sigur,seamãnã foarte bine cu autoarea:nu se zbate sã iasã în faþã cuorice preþ, nu agreseazã cititorul,nu încearcã sã-i schimbepunctele de reper în momentullecturii. E limpede cã ochiul ºiinima intervin decisiv ºi influ-enþeazã actul de creaþie. E atentãla cuvintele pe care le foloseºteºi, fãrã sã facã risipã, îºiîmbogãþeºte vocabularul liriciipersonale cu expresii ºi cuvintemai puþin uzitate în arealul poetic.În fine, rostul poetului nu pare sãfie cel de a þine minte cumva mi-zeria existenþialã ºi de a otranspune în versuri, ci dim-potrivã, acela de a vedea ceea ceeste etern, sublim ºi totuºi fragilîn lume. Discreþia ºi modestiasunt lucruri rare în poezie, ºiPetronela Apopei le practicãpoetic cu succes. Naturaleþea cucare îºi cultivã copacul poezieisale e realmente demnã de invidi-at, ca ºi perseverenþa cu care

încearcã ºi reuºeºte pânã la urmãsã-ºi clarifice gândurile, dar ºisentimentele. ªoapta abisuluiinterior, prelinsã undeva în maiadânc, de o minte oarecumbizarã, dar ºi frunza cea carecade mahmurã din creangã încreangã, imitã zborul ºi devinecumva un exerciþiu aritmetic alsufletului, notat în grabã pe o pa-ginã albã. El se transformã într-odorinþã ori într-un lucru cât sepoate de omenesc: „Din mare-amrupt un val albastru/ Sã þi-l ofer înacea zi“. Un astfel de peisaj ºi dedrum color se continuã cu oare-care aplomb, lãsând sã bântuie lavedere închipuiri poetice,peremptorii falii pe care fragilecutremure le ascund intimitatea însiguranþã deplinã…

Exorcizarea tristeþii sale con-tinuã cu deplin succes în cel de-aldoilea volum, Confesiunileiubitei în albastru, volum apãrutla aceeaºi editurã, în 2019.Confesiunile sunt de fapt indi-recte. Misterioasã, subtilã ºi sen-sibilã, iubita în albastru, aceeaºidespre care fusese vorba ºi înprimul volum, demonstreazã, înfapt, o bunã cunoaºtere a limbiiromâne. Autoarea e stãpânã pemijloacele de expresie, folosind oimaginaþie bogatã, cu un plus demetafore ingenioase ºi surprinzã-toare, combinaþii stilistice suges-tive, pline de forþã ºi echilibru, cureverberaþii reflexive puternice ºicu valenþe combinatorii variate, înstare sã exploreze cât mai adâncºi cât mai convingãtor cãlãtoriaspre sine: „Iubite, mâinile tale auscris în ochii mei frumuseþe/ Da,mâinile tale frumoase cu gust denopþi ºi zile de dragoste,/ Mâinicare au pictat un rãsãrit,/ Ce aumuºcat din carnea mea albastrã,/Mâini ce au scris «reverendingstory»“ (Mâinile tale); „Staucuibãritã în camera sufletului tãu/Eu, taina, cuvântul, dorinþa/ Eu,pisica moale ce toarce-n braþeletale/ Firul împlinirii mirãrii din noi/Ce împleteºte cuvinte, flãcãri ºiape adânci,/ Fântâni rotunde deastre/ ªi vrerea din ochi ºi dinceruri/ Eu aceeaºi pãrere debine,/ A ta, numai a ta... fericireamea“ (Eu). Discretã, dar reverbe-ratã din plin în planul intim, indivi-dual, iubirea ºi actul iubirii asigurãºi ilustreazã convingãtor nivelulemoþional al acestor poezii.Rafinamentul de înaltã clasã eunul complex ºi care probeazã osensibilitate de profunzime. Douãsunt ºi rãmân planurile de per-spectivã ale acestui volum: planuldirect ºi planul indirect al uneiexpuneri existenþiale fãþiºe, încare tristeþea iubitei în albastru,aceastã „fãcãtoare de senti-mente“, simte acut nevoia decomunicare. Mãrturisirile salemustesc însã pline de sentimentºi nu întâmplãtor iubita este ºirãmâne îmbrãcatã în Albastru. Cucât e mai subtil exprimat, cu atâtsentimentul în sine e mai frust ºimai profund exprimat în direct. Unmãr, un stilou, pisica albã, fulgulde nea ori, pur ºi simplu, rochia

Albastrã sunt tot atâtea prilejuride confesiune a unui sentimentardent ºi pãtrunzãtor. În scrisoriînsã, vâlvãtaia sentimentuluicreºte exponenþial: „Mi-ai fãcutsufletul bucãþi de soare/ ªi le-aiagãþat la rever ca pe floareamãrului“; „Þi-am privit atât deadânc ochii,/ Încât privirea mi-amrisipit-o pe dealuri ºi vãi/ ªi amuitat culoarea ochilor tãi“ (Ochiitãi).

Poeziile Petronelei Apopei,„fata blondã cu ochii albaºtri“ dela Bacãu, exprimã expres ºi fãrãechivoc fidelitatea faþã delucrurile din jur, dar ºi faþã de per-soana iubitã; în acelaºi timp însã,fiinþa ei interioarã e alcãtuitã,existenþial vorbind, din vis ºicãutare. Prin alternanþa de ritm,impresii vizuale ºi auditive, darmai ales prin convingerile eiintime, poeta reuºeºte, ingeniosºi sublim, sã-ºi edifice un universpropriu: rostuindu-se pe sineundeva în tihna cuvântului;unghia cu care îºi scrie poemulciuntind oarecum tãcerea aeruluipe care-l respirã; undeva plin degânduri, un lãcaº cumva cubicamirosind a flori de mãr, descãr-nat scrâºnind în palme „clipãtrãitã“, dar – ºi nu în ultimul rând– petala de luminã mirându-se,descoperind o urmã de ogar stre-curându-se nevinovatã în razafiravã a unui vis. Conchidem cãdescoperim în persoana autoareio poetã autenticã, talentatã ºioriginalã.

*Vajnic ºi puternic, bine legat

înotãtor de elitã în estuarul albas-tru al poeziei se dovedeºte a fiGabriel Dinu. Un poet de înaltãþinutã artisticã, economicos înexpresia liricã, abstract, sur-prinzãtor ºi straniu, nu rareori cul-tivând paradoxul. Expunându-seunei singurãtãþi asumate, poetulîºi bea în liniºte cafeaua îndimineaþa în care îºi trãieºteasiduu neliniºtea. El pare a nu ficu nimeni ºi chiar destul dedeparte de sine însuºi. Pare sãcântãreascã cu deplinã înþelep-ciune riscurile, dar ºi avantajeleunei tãceri prelungite. Îºi cal-culeazã minuþios alonja unuirãspuns cumpãtat, percutant ºi cutotul neaºteptat, dar ºi riscul de ase simþi amânat ºi invitat la tãcereºi singurãtate. Deloc intimidat ºicu foarte mult curaj, zburând cutoate aripile sale larg deschise, eleste peremptoriu ºi permanentpregãtit sã-ºi demonstreze nusingurãtatea, ci, mai bine zis, sin-gularitatea în Poezie.

A debutat publicistic cu maibine de douãzeci de ani în urmãîn revista „Viaþa româneascã“,sub auspiciile antimetafizice alelui Aurelian-Titu Dumitrescu, iareditorial, cu volumul de poemeCâinele cu ochii albaºtri (BaiaMare, Editura eCreator, colecþia„Debut“, 2019). De-a lungulvremii îºi ºlefuieºte pânã laesenþã rebusul expresiei poetice.

Aºteptarea, plecarea, dorul deziua de mâine, golul generat deabsenþa iubitei, ca ºi de lipsa luiDumnezeu sunt tot atât deserioase teme de reflecþie, sigurpoetice, dar ºi intelectuale.Gabriel Dinu e un poet matur, ta-lentat, orgolios ºi experimentat. Elinvesteºte nonºalant în cuvântulpoetic, ºtiind în bunã mãsurãceea ce face ºi cu ce ºi cu cine segustã metafora. Pentru el, poeziae înainte de toate o revelaþie:„Sã-i visezi pe Baudelaire/ ªi peMarchizul de Sade/ ªi sã realizezicã n-a murit/ Condiþia umanã“(Revelaþia). Emanã din integra-litatea textelor sale un universoarecum kafkian, o atmosferãapãsãtoare ºi tristã. Prima poeziee ºi una dintre cheile de lecturã aîntregului volum: „Dupã ce le-aimulþumit/ celor ce te jigniserã,/ aiieºit în stradã/ unde te aºtepta uncâine/ cu ochii albaºtri ºi puri./L-ai mângâiat ºi l-ai luat în braþe/crezând cã e Dumnezeu/ nu maivãzuseºi asemenea ochi/ la nici-un om/ nici n-aveai cum/ de-atâþiaochelari, de-atâtea Batiste“(Câinele cu ochi albaºtri); „Toateîntâmplãrile începeau cu sfârºitul/Viaþa cu moartea/ Iubirea cu ura/Vinul cu apa cum/ Antagonismede tot felul/ Cãlugãrilor le plãceaduelul/ Cu diavolii imaginari/Fiinþe abstracte, adicã// [...] ªi nuvã port picã,/ Dar pentru unii visulnu e o joacã/ De aceea uneori serepetã“ (Întâmplãrile).

Poetul, a cãrui filozofie deviaþã nu poate fi decât una volun-taristã, e martor fidel al uneiconºtiinþe ultragiate de un destinfatidic. Suntem aºadar în faþaunui volum de versuri atipic, frustºi cât se poate de original. Sigur,aº putea sã-l asemãn cumva cuMalul albastru, de Gellu Naum,însã vocea, corpul ºi scriituraacestuia sunt mult mai cuminþi ºimult mai canonice decât celepracticate de „tânãrul“ poetGabriel Dinu: „Acolo e de faptaici/ Când tremura seninul/ Subceaþa groasã./ Aici e de faptacum/ Deºi poate te gândeºti laieri.// Lumea de fapt nu e lume,/ Edoar o improvizaþie improvizatã“(Acolo); „Mâinile tale deseneazãîn aer/ imaginea unei lumi/ incre-dibil de perfecte/ arãtând-o mie./Din colþul meu/ privesc cum pleci/uitând sã spui:/ – La revedere!“(Mâinile tale); „Viitorul ne-nºalã,/prezentul ne minte,/ trecutul e vis/Lucrurile simple sunt din ce în ce/mai complicate/ Din oglindã doiochi strãini/ se mirã:/ Cine eºti?Cine eºti?“; „Celelalte cuvinte dinaceeaºi tãcere,/ Cealaltã tãceredin aceleaºi cuvinte,/ Celelaltetãceri din celelalte cuvinte,/ stri-gate apoi ºoptite./ Celelaltecuvinte din cealaltã viaþã,/ azitaci, deºi ieri aveai curaj“(Celelalte cuvinte).

Ivitã cumva din tãcere, aceastãvoce poeticã pertinentã ºiconvingãtoare supune lucrurilesimple unui proces de îmbogãþirestilisticã, aparent surprinzãtorfiindcã, în fapt, numindu-le fãrã ale descrie ºi fãrã a le povesti, ledezvãluie prezenþa netã, ledesemneazã ºi le învesteºte cu oputere poeticã nebãnuitã. Eaceasta o ºtiinþã aparte a celui cescrie. El trece dincolo de flecã-reala obiºnuitã, descoperind defapt puterea limbajului nud.

Theodor-George CALCAN

Laguna Albastrã

Mihail-Radu Solcan s-a nãs-cut pe 18 noiembrie 1953, laSuceava, oraº din care a plecatîn timpul liceului, când familia s-astabilit în Bucureºti. A intratprimul ºi a absolvit tot primulFacultatea de Filosofie aUniversitãþii Bucureºti, al cãreiprofesor era când moartea l-arãpit în plinã putere creatoare,pe 11 februarie 2013. „Filosofiaeste o activitate – scria în 2009în jurnalul sãu – care te fasci-neazã la douãzeci de ani, teenerveazã la treizeci, te lasãindiferent la patruzeci, teapropie de înþelepciune dupãcincizeci de ani ºi în care, dacãai noroc, poþi produce dupãºaizeci de ani.“ A semnat ºiînainte de 60 de ani cãrþi careconteazã în biblioteca filosofieiromâneºti: „Arta rãului cel maimic“ (1998), „Introducere în filo-sofia minþii din perspectiva ºtiinþeicogniþiei“ (2000), „Freedom,Minds, and Institutions“ (2003),„Eseul filosofic“ (2004), „Filosofiaºtiinþelor umane: o introducere“(2012), lista completã a lucrã-rilor sale fiind publicatã în volu-mul colectiv „Filosofia ºtiinþelorumane. In memoriam RaduSolcan“, realizat de MirceaFlonta, Emanuel-Mihail Socaciuºi Constantin Vicã ºi apãrut în2015 la Editura Universitãþii dinBucureºti (poate fi gãsit ºionline, la adresa: http://filosofie.unibuc.ro/fsu-mrs/). Acestora lise alãturã acum valoroase pagi-ni cu Însemnãri zilnice, graþieacad. Mircea Flonta ºi universi-tarului Constantin Vicã, oamenicare au contat pentru Mihail-Radu Solcan sub semnulpreþuirii reciproce ºi care s-auocupat de publicarea lor (învolumul „Vremuri noi, vremurivechi. Jurnal 2007-2013, deMihail-Radu Solcan, Bucureºti,Editura „Art“, 2019).

Jurnalul lui Mihail-RaduSolcan ne prilejuieºte întâlnireacu un autentic intelectual –filosof, profesor ºi iubitor decarte, ca sã ne oprim doar lacâteva dintre ariile preocupãrilorsale, cele de cercetãtor al inte-ligenþei artificiale, al limbajului ºilimbilor, de poliglot ºi polimatîntregind profilul unei personali-tãþi, unei prezenþe excepþio-nale, pe cât de sclipitoare, peatât de discrete. Însã nu putemsã facem abstracþie nici demarca originii sale bucovinene,iar reflecþiile legate de viaþã înperspectiva morþii, propria atitu-dine în faþa sfârºitului iminentîncarcã aceastã întâlnire cu otensiune aparte. Mihail-RaduSolcan vede în intelectual uncititor, pentru care Biblioteca arputea fi chiar „inima naþiuniinoastre“: „Scãparea este în cul-turã. Nu în sensul de a-þi face unnume care sã rãmânã în culturã,ci în cãutarea de a trãi fiecareclipã în chipul cel mai interesantdin punct de vedere intelectual“.ªi de asemenea, vede în inte-lectual o persoanã care trecetotul: cãrþi, realitate, întâmplãri,situaþii, prin filtrul gândirii proprii.„Ar trebui – scrie el, extinzândexigenþa la o reflecþie asupranoastrã ºi a vremii noastre – sãne gãsim cumva un echilibru

între sensibilitatea francofilã,tradiþiile noastre locale ºi infuziade americanism. Pãrem însãmult prea beþi sau prea slabi casã mergem pe propriile picioareºi sã gândim cu propriul cap.“Considerã cã „este foarte impor-tant pentru un intelectual sã nufie legat de o grupare politicã“,critica intelectualã excluzândcompromisurile ºi alianþele ca-racteristice politicii. Analizându-ºiepoca, intelectualul Mihail-RaduSolcan descoperã cã „lumeapostcomunistã nu a fost una aciocnirilor de idei (ºi cu atât maipuþin a dialogului oamenilor cuidei diferite); a fost lumea unorconflicte afective“. ªi probabilrãmâne. Susþine, reclamã aten-þie pentru „importanþa crucialã adiversitãþii: lumea afacerilor arevalorile ºi normele ei; cea aca-demicã este centratã pe alte va-lori, ºi aºa mai departe“, ple-dând pentru înþelegerea plu-ralismului eticilor ca însuºi„temeiul libertãþii“. Crede cãdacã s-ar regândi „ca o culturã aintersecþiilor“, cultura noastrã „arfi într-o poziþie mult mai bunã dinperspectiva integrãrii în Europa“.

Firesc, fiind vorba de jurnalulunui filosof, sunt numeroaseînsemnãrile privind propriileopþiuni, aspectele de clarificat,de adâncit, iar pe linia onestitãþiifunciare a lui Mihail-RaduSolcan, exprimarea reconsi-derãrilor, a îndoielilor, gen „amdescoperit un mod de a privi lim-bajul care mã face sã nu maiprivesc cu atâta încrederefilosofia analiticã. Nu sunt încãfoarte sigur dacã nu-i o iluzie demoment“. Meditaþia asuprafilosofiei ºi a filosofului scriepagini captivante: „Filosofia?Douã curente au ruinat-o în se-colul al XX-lea. Filosofia ana-liticã a adoptat un demers carefavorizeazã exclusiv discursulºtiinþific. Filosofia ºtiinþei a ajunsun fel de homosexual pasiv carese extaziazã în faþa virilitãþiioamenilor de ºtiinþã“. Cel de-aldoilea curent pãgubos pentrufilosofie a fost fenomenologia. Învarianta ei heideggerianã, feno-menologia dã prioritate limbaju-lui poetic ºi exclude de-a dreptulºtiinþa: „Cele douã curentemajore din filosofia veacului tre-cut au avut un efect comple-mentar. Ele au anulat funcþiaesenþialã a filosofiei: aceea aexaminãrii de conexiuni, a sta-bilirii de punþi ºi a cercetãrii ca-tegoriilor în contexte diverse“.

Este impresionantã apoi grijaprofesorului de filosofie pentruprezenþa sa la catedrã: „O zidupã cursuri este parcã o zi derecuperare. ªi de meditaþie. Ce

a fost bun ºi ce nu a mers înprelegeri?“ Sau: „Am început sãþin cursul despre libertate. Suntdecis sã-l fac nu ca pe un cursde trecere în revistã a unei lite-raturi, ci ca pe un curs original.Este un curs pentru anul altreilea. Ce rost mai are sã lepovesteºti ce a zis cutare saucutare filosof? Cum ar puteaînvãþa sã gândeascã indepen-dent de la un om care nugândeºte el independent?“ ªidin nou onestitatea sa, atuncicând povesteºte: „Mi-a scris ºimie o fostã studentã, revenitãde la un stagiu în strãinãtate.Are o formulã interesantã înscrisoare:«Îmi ispãºesc deciziade a mã fi întors în þarã». Înrãspunsul meu încerc sã dezvolto idee cu privire la filosofie, viaþãºi carierã: Filosofia nu este, eaca atare, o trambulinã cãtrecariere formidabile. Dar este ocale de a afla cât de important efelul CUM îþi trãieºti viaþa. E maidegrabã un mod de a trãi viaþa“.

Sunt apoi de actualitate ºi laun deceniu de la formularea lorastfel de rezerve privind preda-rea disciplinelor umaniste:„Marea problemã a proiectului[noii legi a învãþãmântului] nuþine de detalii. Þine de ideea de atransforma universitãþile dupãmodelul lumii afacerilor. Sãdevenim un fel de Lamborghini,de Audi, de Mercedes? […] Amvrut sã adoptãm capitalismul,dar l-am confundat cu modelulcorporaþiei hrãpãreþe“. ªi, deasemenea, rezervele legate deaprecierea profesorilor: „Evalu-ãrile prin care va trece corpuldidactic vor fi fãcute inevitabil pebaza unor dovezi care se reducîn esenþã la liste de publicaþii“,scrie cu amãrãciune Mihail-RaduSolcan, gândindu-se cã traduce-rea din germanã a unei cãrþi defilosofie, care i-a cerut doi ani,nu are importanþã în criteriile deapreciere a muncii la catedrã.

Spectaculoase, chiar dacãaparent la un mod nespectacu-los, sunt însemnãrile dedicatecãutãrii ºi descoperirii unor cãrþide valoare prin raritate, vechi-me, autor, tipografie º.a. ªi deaici universul colorat al anticari-atelor, cu spaþii dintre cele maidiferite, al anticarilor, de multeori rafinaþi cunoscãtori ºi iubitoride carte. Nu o datã izbândaîmbogãþirii bibliotecii personale(„În casã ca atare, punând la unloc cãrþile fizice ºi pe cele elec-tronice, s-ar putea sã fie zecemii de titluri“) este însoþitã demãrturisiri de-a dreptul ºocantepentru majoritatea contempo-ranilor: „Achiziþie importantã:volumul al doilea din Leto-piseþele Moldovei, editate deKogãlniceanu. Mã îndrãgostescde cãrþi cum alþii se îndrã-gostesc de femei“; „Ca de obi-cei, umblu dupã cãrþi. Jur tot-deauna cã nu sunt un colec-þionar. Probabil cã nu sunt; cautmereu doar ceva interesant decitit. Dau ºi cãrþile dependenþã,nu numai alcoolul ºi altedroguri“; „La mine predominãplãcerea de a citi, de a rãtãciprin texte. Asta nu înseamnã cãatunci când mã apuc sã scriu ºiam ceva de zis, n-o fac cuplãcere“. „Din târgul de anti-chitãþi am adus acasã un fel debasorelief din zinc. Am ieºit,cum s-ar zice, din aria mea decompetenþã – cãrþile – ºi am luatun obiect care nici nu ºtiu câteste de vechi ºi nici mãcar în cecategorie intrã. Pentru mineeste interesantã imaginea. Ea îlreprezintã pe un bãtrân cãþãratpe scara de bibliotecã. Bibli-oteca este plinã cu cãrþi pânã latavan. Bãtrânul þine o carte înmâna dreaptã, dar citeºte dinuna pe care o þine cu mânastângã. Mai þine ºi o a treia carteîntre genunchi. Într-un colþ alimaginii este ºi un glob pãmân-tesc. Predominã însã cãrþile.Este mult umor în basorelief.Este ºi o imagine în care mãrecunosc. De aceea am ºi vruts-o cumpãr“. Alte „oglinzi“ încare se zãreºte o clipã maiscurtã sau mai lungã: „Sã mãdoarã faptul cã nu sunt un in-telectual public? N-aº rezista lainevitabilele împroºcãturi denoroi din spaþiul public. S-arputea sã fie de vinã trufia. Am ºieu – ca mulþi alþii – iluzia cã potsurprinde adevãruri importantepentru un public larg. Pe carenici nu îndrãznesc sã le fac pu-blice. Pânã la un punct, analo-gia ar fi cu Adrian Marino“; „Amcitit cartea lui Stefan Zweigdespre Erasmus ºi am fost pro-fund impresionat. Mã simt ºi eu

aproape de Erasmus, un om alcãrþilor, al comentariilor eruditeºi al ironiei fine“.

„Rezultatele analizelor fãcutemiercurea trecutã sunt precumun anunþ mortuar, scria pe 12aprilie 2012. […] Mesajul estelimpede: peste câteva luni voi fiîn pragul morþii. Sunt deprimat.Încerc sã mã refugiez în muncala carte. Am terminat o primãrevizie a tuturor capitolelor scri-se pânã acum. Mai rãmâne sãelaborez concluziile.“ Pe 17 mai2012: „Lucrez la carte. Trebuiesã trag o concluzie cu privire laun subiect important: existã saunu legi precum legile fizice încazul societãþii? Rãspunsul meueste negativ. M-am chinuit însãsã gãsesc o demonstraþie sim-plã ºi convingãtoare“. Iar pe 19iunie 2012 sunt consemnatepredarea cãrþii – „Filosofia ºti-inþelor umane: o introducere“ –ºi intrarea ei în lucru.

Achiziþioneazã („Geanta cucãrþile cumpãrate, în timpul ploii,îmi rupe umãrul. Mã tem chiarsã nu-mi deschidã operaþia“),scrie, citeºte. Parafrazându-izicerea despre „cel mai îndrep-tãþit la titlul de cel mai importantintelectual al þãrii“ (SolomonMarcus), aº putea spune ºi eucã în mintea mea Mihail-RaduSolcan a fost cel mai mare cititoral nostru. Cel mai mare ºi însensul amplorii, ºi al calitãþiicãrþilor, ºi al calitãþii lecturii.

Tentaþia citãrii a fost, dupãcum se vede, greu de reprimat,cartea îndreptãþeºte uzitata, daratât de expresiva mãrturisire aparcurgerii cu sufletul la gurã.Mai mult, într-un anume sens,cred cã este comparabilã cu„Jurnalul de la Pãltiniº“ al luiGabriel Liiceanu. Ne amintim deunda de ºoc produsã de acestaîn anii ’80, când a conºtientizat,a intensificat în sufletul cititorilorun sentiment de sete arzãtoarepentru lecturi filosofice, pentrufilosofie. Un asemenea potenþialdeþine ºi jurnalul lui Mihail-RaduSolcan. ªi „Vremuri noi, vremurivechi“ stârneºte o furtunã, onevoie vitalã de lecturãfilosoficã ºi istoricã, pentru omai bunã, mai corectã înþe-legere a vremurilor din care vinvremurile noastre, o necesitatea întoarcerii esenþiale sprecarte, spre lecturã, spre carteanu ca obiect, ci ca o fãpturã vie,ca un partener de dialog, unmaestru care ne aºteaptã ºi pecare trebuie doar sã-l descope-rim, angajându-ne într-o cãu-tare pe care nici cea mai neagrãperspectivã nu o poate împiedi-ca. Chiar ºi timpul greu al izolãriiºi autoizolãrii ca modalitate indi-vidualã de evitare a pericolululuipandemiei ucigãtoare cu careomenirea se confruntã acum, în2020, este, paradoxal, favorabilconcretizãrii, dezvoltãrii poten-þialului existent în jurnalul luiMihail-Radu Solcan apãrut înpostumitatea autorului, lasfârºitul lui 2019, aºa cum opri-mantul deceniu al Românieidinainte de prãbuºirea comunis-mului a susþinut, de asemeneaparadoxal, uriaºul impact al jur-nalului lui Gabriel Liiceanu.

Vom trãi? Vom vedea?

eseu

mai 202016

Doina CERNICA

Jurnalul lui Mihail-RaduSolcan, comparabil

cu „Jurnalul de la Pãltiniº“

comentarii

mai 2020 17

Deºi este conºtient cã publicul decarte beletristicã în limba românã nudepãºeºte câteva mii, Cosmin Perþainsistã cu obstinaþie sã scrie atât poezie,cât ºi prozã (unde transferã filonul liric însensul sãu primordial, acela al directeiexpresii a unor sentimente copleºitoare).

Apãrut în anul 2019 la Editura„Paralela 45“ din Piteºti, romanul „Arºiþa“se constituie din 51 de proze scurte,inegale ca mãrime, dar în aceeaºimãsurã de consistente care, în cele 131de pagini, oferã lectorului dimensiuneaabstrusã a unei apocastaze. Încheindtrilogia ce se deschidea cu „Teofil ºiCâinele de lemn“ (2012), continuatã cu„În urmã nu mai e nimic“ (2015) ºiemanând o tensiune aparte, discursulepic din cea mai nouã creaþie a luiCosmin Perþa intitulatã „Arºiþa“ provoacãcititorului sinestezii eliberatoare deemoþii reprimate. Auto-dictatura, mani-festatã prin aneantizarea proprieiesenþe, prin încarcerarea eului autentical individului uman, este abolitã prin lec-tura acestei cãrþi, ce redimensioneazã,în forme epice, poetica sordidului provo-cat de absenþa gândirii într-o societatedistopicã.

La nivel obviu, cartea se devoaleazãlectorului ca o satirã politicã ºi socialã,un roman-catastrofã în care afinitãþile cuscriitura lui Albert Camus sunt de neelu-dat. Dar nu numai romanul lui Camus seaflã în arborele genealogic al scriiturii luiCosmin Perþa, ci ºi tulburãtoarea creaþiea lui Wieslaw Kielar, „Cinci ani laAuschwitz“. Cele 51 de capitole suntmicrosecvenþe narative care deceleazãextraordinara acuitate a observaþiei luiTeofil (personajul comun al trilogiei) pede o parte, dar ºi a naratorului, pe dealta. Ca ºi în „Cinci ani la Auschwitz“, ºiîn „Arºiþa“ sunt accentuate, în tuºe hiper-bolizante, scene de o cruzime greu deimaginat. Va rãmâne antologicã scenainfanticidului ce aminteºte de cea dintimpul lui Irod, împãratul ce s-a temut cãprofeþia se va îndeplini. Fidelitatea ima-ginii copiilor sfârtecaþi ºi devoraþi de câinispre satisfacþia unui Comandant re-vita-lizat de vendetta aminteºte de ºocantascenã a încãrcãrii cadavrelor în cãruþepentru a fi arse în crematoriu, din roma-nul-document al scriitorului polonez.

Mirosul fumului care ieºea din coºurilecrematoriului, un miros „dulceag, dargreoi“ din cartea supravieþuitorului de laAuschwitz, se transfigureazã, în cartealui Cosmin Perþa, într-o ceaþã mov,cãreia i se contureazã un halou de cono-taþii (ca, de altfel, întregului text): „Aapãrut de nicãieri, era un noiembrieploios ºi rece. Prima datã a apãrut ceaþa.O ceaþã mov, cum nimeni nu mai vãzuseprin pãrþile-acelea. Era o ceaþã care-þiintra în suflet, care te mesmeriza“.Aceastã ceaþã miroase, dulceag, atrandafiri, dar are crunte consecinþesomatice, dezvãluindu-le oamenilor noifeluri de suferinþã, noi maniere de a muri:„Cu tot tratamentul, oamenilor li sefãceau bãºici pe pielea afectatã ºi încâteva ore bãºicile se umpleau cu limfã,ca dupã o arsurã. Când bãºicile sespãrgeau ºi limfa pãrãsea corpul,oamenii începeau sã moarã. Nu maivãzuse niciodatã aºa ceva. ªi oricât demare era pericolul, oamenii tot încercausã se scarpine ºi sã urle, atât de marierau mâncãrimile ºi durerea“. O altã con-secinþã organicã a ceþii este arºiþa (sim-bol al fierberii interioare), care se mani-festa continuu în gât ºi în stomac la toþilocuitorii, fãrã excepþie: „Cu toate cã aubãut bidonul de cinci litri de apã cu elec-troliþi fãcut de doctor înainte de plecare,setea rãmãsese la fel de puternicã. Beauapã, dar gâtlejurile le ardeau ºi apa nuputea stinge dogoarea care veneadinãuntru. Copiii ºi Izabella sufereau celmai mult. Teofil era obiºnuit sã rabde totfelul de cazne. Au încercat sã þinã îngurã cuburi de gheaþã ºi tot degeaba, deparcã un soare mic le locuia pântecele ºitopea imediat tot ce intra pe esofag.Topea ºi pulveriza lãsând în urmã doaruscãciune ºi senzaþie de scrum pegâtlej“.

Evidentã este descendenþa prozei luiCosmin Perþa din literatura rusã:Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Gogol,Bulgakov ori ªestov. De exemplu, încasa doctorului Wolkonski (simbol alautoclaustrãrii omului în propriaînchisoare ce se numeºte condiþiaumanã), personajele îºi susþin opiniile peteme existenþiale. Dar e mult mai multdecât atât. Personajul principal, preotulTeofil (liantul celor trei romane), par-curge drumul pe care Cioran l-ar numi„peregrinare prin suflete“, cu o frenezienedisimulatã de nuanþate exerciþii desupravieþuire. Scopul sãu este de asalva de la moarte doi copii, pe Viorica ºipe Marcu, ce poartã cu sine povaraviitorului. De aceea îl þine strâns demânã, nevoind sã-i lase nici vânãtoruluicare ar fi vrut fata, nici ciobanului care arfi vrut bãiatul. Ajuns în vârful muntelui,

scriitorul ratat retras în pustie seadreseazã oraºului, personalizându-lfãrã a dezvãlui cititorului evenimente dintrecut. Tonul este sentenþial, ca în totdiscursul personajului: „Mi-ai vrut binele,oraºule, m-ai înfiat ca sã mã poþi supuneºi nenoroci. Mi-ai promis mult ºi m-aihrãnit cu iluzii. Te-ai ºters cu mine lafund ºi eu mã întorc la tine. Ce faci cucerºetorii tãi, cu pedofilii ºi ucigaºii tãi,oraºule? Ce te faci cu copiii din canale,cu pãpuºile lor tãvãlite printre seringi?Cu copiii despicaþi, ciuruiþi, asasinaþi, cete faci? Te faci cã nu ºtii, cã nu-þi pasã,te faci cã se-ntâmplã?“ (p. 28). Dinaceastã perspectivã, se reveleazã faptulcã sentimentul de opresiune exista ºiînainte de a fi asediat satul ºi gliseazãpânã la coºmarul, în stare de trezie, cumeste acela al dictatorului criptocratic cedominã „Casa cu o mie de etaje“ a luiJan Weiss.

Fostul pustnic (condiþie la care arenunþat când s-a hotãrât sã salvezecopiii) îi duce pe Veronica ºi Marcu lacasa din oraº a doctorului Wolkonski,personaj ce descinde ºi el din esteticarusã. Interesantã în aceastã casã esteexistenþa „subpãmântei“, ce poate fi uºorasimilatã cu spaþiul mitic al salvãrii de ºidin sine. Orice speranþã pare inutilã, cãci„subpãmânta“ este, conform afirmaþiilorfetei diavolului, „anticamera tatãlui meu“.

Încercarea de evadare din lumeaaceea absurdã se transformã în alu-necarea într-un spaþiu mult mai terifiant,al propriilor slãbiciuni ºi neputinþe, cãciTeofil este un Prometeu în oglindã, cerefuzã sã se înscrie în ordinea artificialãa societãþii omeneºti, având revelaþiapropriului genocid, comis prin dãruireafocului ºi care ºtie cã trebuie sã treacãresemnat prin toate încercãrile la careeste supus: umilitoare, crude, sordide.Totodatã el este un amalgam mistic despirit analitic ºi pasiune înfriguratã, decazuisticã exacerbatã ºi patetism vehe-ment, un ins condamnat la un exod forþatde istorie ºi la un exil lãuntric în „sub-pãmânta“ conºtiinþei sale. În gândirea sacoexistã demonia istoriei cu fervoareacredinþei, contradicþiile indisolubile cudisperarea fãrã leac. Pentru a accentuaacest fapt, autorul insinueazã încã dinromanul anterior „Arºiþei“ pe logodnicapreotului Teofil, pe fata dracului.Personaj ce se reveleazã doar lui Teofilºi copiilor, ea pare sã fie ceea ce amputea numi mauvaise conscience, ispita,dar ºi cel mai sincer partener de discuþieal cãlugãrului. Tot ea este cea care îi vasalva pe Isabella (soþia însãrcinatã adoctorului) ºi pe copii, ducându-i într-unspaþiu subteran misterios (atestat, ni sespune, pe la 1793, în jurnalul de cãlãto-rie al unui astronom elveþiano-rus,Johann Euler), un spaþiu plin de flori (oimagine a Raiului?) de unde nu se maiîntorceau cei care pãtrundeau acolo.

ªi totuºi, contrar aparenþelor, carteaeste metafora Rezistenþei. A Rezistenþeiindividului uman contra oricãrei metodede încercare a semenilor sãi de a-l deter-mina sã facã ceea ce el nu doreºte. Inextenso, împotriva oricãrui fel de totali-tarism. Dar ºi mai grav, împotrivasclavagismului mascat în democraþie, pecare l-au insinuat puterile economice înîntreaga lume. Arºiþa este efectul pecare „iarna“ groazei instituite de un sis-tem totalitar îl provoacã asupra omuluicare devine conºtient cã nu se poatemanifesta în esenþa sa ºi cã este nevoitsã poarte diverse mãºti pentru a salvgar-da situaþia ºi a asigura viitorul umanitãþiiîn cele mai profunde sensuri ale sale.Din aceastã perspectivã, cartea este unstrigãt de avertizare ºi unul generat de oatroce durere a neputinþei ce emerge dinconºtientizarea (auto)izolãrii individului,a lipsei de încredere în aproapele sãu ºidin revelarea îngrozitã a capacitãþii salede a deveni el însuºi criminal, torþionar,dictator.

Nicoleta FLOREAN

Distopie ºi apocastazãîn romanul „Arºiþa“

„Context“, publicaþia UniuniiZiariºtilor Profesioniºti dinRomânia – Filiala „MariusMircu“, a ajuns la cel de-altreilea numãr, sãltând vizibilprin calitatea materialelor,diversitatea acestora, însã ºiprin formatul (inclusiv grafic!)pe care doreºte sã-l impunã.Nefiind nici pe departe intere-satã exclusiv de informaþianudã, seacã, încep sã am cer-titudinea cã publicaþia în dis-cuþie mizeazã mai degrabã pecomentarii pertinente ºi analizesocial-politice, care întâlnescevenimentul cultural. Pe dealtã parte, glisând dinspreprovincie cãtre centru, daraducând proba actualitãþii ºicalitãþii, gruparea de la„Context“ reaminteºte cã oaºezare a societãþii sub sem-nul perechii centru – periferieechivaleazã, în cele mai multesituaþii, cu o mentalitate demult perimatã. Mai mult saumai puþin aºezându-se pesterolul unui text programatic, arti-colul de început al lui CornelCepariu re-traseazã rolul jur-nalistului profesionist într-osocietate ce devine din ce înce mai refractarã ºi mai strãinã

de binomul bun-simþ/personali-tate. Cornel Cepariu discutãimplicit despre rolul de forma-tor al gazetarului, aflat perma-nent într-un flux neîntrerupt deinformaþii ce îi parvin de-a lun-gul mai multor canale, aceastaîn contextul unei Românii carese pregãteºte pentru realitãþilepe termen lung ale UniuniiEuropene (de consultat pre-zentarea prof. univ. dr. VasilePuºcaº, membru al Asociaþieipentru Studii ºi PrognozeEconomico-Sociale ASPES).Dar pânã spre departe... sesimte ºi nevoia unei noi inter-pretãri a realitãþilor seculare pecare povestea Bacãului le-acomprimat în propria-i deve-nire. Acest capitol al „recu-perãrilor“ posibile este împlinitde materialele lui Mihai Ceucã„Pe urmele urmelor“, AdrianJicu „Urme feminine. BacãulOrtensiei Racoviþã“, VilicãMunteanu „150 de ani de laorganizarea Grãdinii Publicedin Bacãu“. Dãnuþ Dudu ne

reintroduce între problemelerecente, social-economice,deloc prietenoase, ale unuioraº condamnat sã se reinven-teze – „Mic tratat de falimenta-re a unui oraº“. Istoricul AlinPopa surprinde „Aspecteprivind contribuþia comunitãþiievreieºti la dezvoltarea eco-nomicã a oraºului Bacãu(1850-1939)“, în timp ce DorelBãlãiþã, cu prilejul a 60 de anide la punerea în funcþiune aprimei instalaþii din cadrulCombinatului Chimic dinBorzeºti, aºazã în ramã patri-moniul industrial oneºtean.Rãmânând în sfera ºtiinþelor,de data aceasta cu privirea-nviitor, descoperim importanþa

Laserului de la Mãgurele –prof. univ. dr. Vergilius-PetruºCopaci, intervievat de PetruDone. Acelaºi Petru Done rea-lizeazã un amplu interviu cuDoru-Dinu Glãvan, din care amtãiat pentru cititor: „Vrem sãconducem spre un jurnalismcare sã fie apreciat de lume“.Pentru cã tot suntem la capi-tolul interviuri, nu trebuieratat nici dialogul dintreMihai Buznea ºi GheorgheBãlþãtescu. Gheorghe Iorga,Eugen Verman, ªtefan Mitroi,Firiþã Carp completeazã re-vista prin contribuþii eseistice ºiliterare. „Cronica limbii“ e dusãmai departe de profesorul IoanDãnilã: „Aºa nu! Aºa da!“

Înadins am lãsat la urmãcele douã materiale ale luiConstantin Gherasim, dedicateraportului dintre spiritualitate ºirealitãþile absurde ale zilei, darºi contra-imaginile lui VEM,probând încã ºi încã o datãdarul de a caricaturiza, de adeforma cu inteligenþã pre-zentul. Iar toate acestea nuînsumeazã decât în parteconþinutul publicaþiei; îi for-meazã „contextul“.

Marius MANTA

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

nr. 3 / mai 2020

comentarii

mai 202018

„E ºi grea, e ºi frumoasãviaþa de român“ – rãsunã opopularã fredonare actualã,care îmi aminteºte de o încura-jare ce mi se fãcea înainte de afi fost încorporat ºi, mai ales, întimpul satisfacerii stagiului mili-tar: „Armata este grea ºi fru-moasã“. Din care pricini sã fieoare grele ºi cât de frumoasear putea fi cu adevãrat armataºi, prin extensie, viaþa deromân? Sau iluzia trãirii unorclipe frumoase, eventual înpostumitate, ne determinã sã leîndurãm mai uºor greutãþile? Întot cazul, mesajul acestor frazemi s-a pãrut întotdeaunainsidios ºi mi-am pus din nouaceste întrebãri citind carteaCentenar. Lecturi particulare(Bacãu, Editura „Babel“, 2019),apãrutã sub semnãtura luiConstantin Cãlin.

În entuziasmul creat dupãsfârºitul Primului Rãzboi Mon-dial ºi dupã înfãptuirea MariiUniri, naivii credeau (aseme-nea acelora de peste ani, din1990) cã s-a terminat odatãpentru totdeauna cu ceea ceeste greu ºi cã va începe o„viaþã nouã, fericitã“. Dar imedi-at au început în spaþiul româ-nesc rãfuielile, rãzbunãrile ºiaranjamentele politice care, înloc sã ne uneascã pe toþi,potrivit sacrosanctei sintagme„marea unire“, mai mult ne-audezbinat. Autorul descrie astfelacei primi ani ai deceniului altreilea din secolul trecut: „Ce-ºiimputau cel mai frecventoamenii politici? Minciunile,hoþiile, malversaþiunile, perfidi-ile, poltroneriile, trãdãrile. Maides se auzea de oportunism,lichelism, fripturism ºi arivismdecât de muncã, sinceritate ºicinste. Într-o atmosferã decvasipermanentã ceartã, cuvin-tele edificatoare, care ar fi pututschiþa un «proiect de þarã»,n-aveau rezonanþa meritatã.[...] Marea Unire va constituifoarte curând doar un pretextpentru ceremonii (te deumuri,parade, discursuri, praznice ºibanchete), rareori o temã dedezbatere, de raportare la acteleei constitutive“ (pp. 161-162).

Constantin Cãlin urmãreºtecronologia diferitelor denomi-nãri uzitate de-a lungul unuisecol. Astfel, în primii ani, reto-rica patriotardã deja golise degravele semnificaþii noþiunile de„rãzboi“ ºi de „unire“, defor-mând, prin exaltare nemã-suratã, acþiunile de pe front ºiviaþa din spatele lui. Apoi, logo-reea naþionalistã a fost curma-tã. Dupã sfârtecarea teritorialãdin timpul celui de-al DoileaRãzboi Mondial, care ne redu-sese dimensiunile statale lamai puþin decât le aveamdinainte de prima conflagraþie,tãcerea referitoare la momentul1918 nu va înceta decât în1968. În acel liberalizator an,s-a celebrat doar „UnireaTransilvaniei cu România“, nuºi „Marea Unire“. În tot acesttimp, nu s-a fãcut nicio referirela Basarabia ºi la Bucovina.Prietenii (de la Rãsãrit) ºtiu de

ce. Urarea regalã de la împro-prietãrire „Sã-l stãpâniþi sãnã-toºi pe veci, din tatã-n fiu!“devenise de domeniul trecutu-lui odatã cu raptul Basarabiei ºicu procesul colectivizãrii de-jiste. Abia dupã 1990 s-a folositsintagma „Marea Unire“, ceeace nu a însemnat cã ea a fostdegrevatã de gravele tareadunate în spatele ei încã dinanii neutralitãþii.

Aºa cum se întâmplã de obi-cei la noi în stãrile de crizã,prima conflagraþie mondialãne-a luat prin suprindere, deºiau fost doi ani la dispoziþie pen-tru a se pregãti intrarea înrãzboi. Insuficienþe de tot felulau ieºit la ivealã la momentuladevãrului atât din punctul devedere al strategiilor militareadoptate, cât ºi din acela alneregulilor din sectorul inten-denþei. ªtim din romanele dedi-cate perioadei ce fãceau doam-nele din înalta societate cupostavul care ar fi trebuit sã fiedestinat pentru îmbrãcãminteaostaºilor. Purtarea pe front –timp de sãptãmâni în ºir, fãrãsã fie schimbate – a aceloraºi„efecte“ a avut drept... efecteapariþia ºi rãspândirea pãdu-chilor, care au purtat, la rândullor, tifosul exantematic. „«Unsingur corp de armatã a pierdutpe timpul refacerei, în interiorulMoldovei [acþiune începutã înfebruarie 1917], enorma cifrãde 13.000 de oameni»“ (p. 25),constata generalul Averescu,reproºând lipsa mãsurilor luatepentru combaterea flagelului.De unde se poate trage con-cluzia cã armata este grea, darnu ºi frumoasã.

Au fost date atunci, ca ºiastãzi, sfaturi utile: „«Dacã vãduceþi pe la spitale [...], când vãreîntoarceþi, lãsaþi hainele afarãla ger, ºtergeþi-vã bine pepicioare, scuturaþi-vã bine cor-pul ºi apoi, dupã ce v-aþi spãlatpe mâini ºi pe faþã, puteþi sã vãîmbrãþiºaþi pe cei scumpi ºidragi vouã!»“ (p. 23). „«Sã fimcuraþi ºi sã ne ferim de a veni încontact cu persoane de o curãþe-nie dubioasã»“ (Ibidem), cerea,într-o conferinþã de presã, doc-torul Ioan Cantacuzino, iar con-cluzia nu poate fi decât urmã-toarea: a fi curat în timpurileacelei epidemii însemna înde-plinirea unui gest patriotic de oînaltã valoare (!).

Pentru ipohondrii de astãzi,care intrã la fandacsie din oriceºi îºi tem nepreþuita viaþã,ignorând faptul cã salvarea ei

are termen permanent prin felulcumpãtat în care ar trebui sã fietrãitã, citez simptomele tifosu-lui: „«Indispoziþie, durere decap, greutate în membre, laîncheieturi, slãbiciune, tempe-ratura se ridicã brusc la 40,5[grade], gurã uscatã, limbãîncãrcatã ºi crãpatã, ochi tul-buri, injectaþi, obrazul roºu,delir cu accese de fugã. Poftade mâncare scãzutã. În ziua aºaptea-a opta apare exan-temul, adicã erupþia», niºtepete roºii, pe cap, pe antebraþeºi pe coapse»“ (p. 24). Pentru ase limita rãspândirea tifosului,deoarece era „o boalã lipi-cioasã“ (dupã cum o defineadoctorul Haralambie Botescu),trebuia procedat, fãrã mari sen-timentalisme, la izolarea bol-navilor: „«înduraþi-vã a vãdespãrþi de cel atins – sunarecomandarea sa –, oricât descump v-ar fi: suntem în vre-murile sacrificiilor individuale ºifiecare în parte nu însemnãmnimic faþã cu pericolul ce con-stituim pentru alþii, când sun-tem infectaþi»“ (pp. 25-26). La ozi dupã apariþia articolului sem-nat de doctor, ziarul anunþaîmbolnãvirea acestuia, în urmaunei inspecþii la un spital, apoi,dupã o sãptãmânã, decesul.Referitor la aceastã nenorocirevenitã din interior, ConstantinCãlin a gãsit consemnate prinarhive, în total, ca victime aletifosului, 250 de medici ºi far-maciºti, precum ºi 1000 desanitari.

Lui Constantin Cãlin i se pardemne de conspectat dincolecþiile de ziare ale vremiipasaje de la rubrica „Întrebãridespre dispãruþi“, care consti-tuia un fel de supapã defula-toare a panicii provocate derefugiul în Moldova. Aceleîntrebãri disperate sunt relevan-

te ºi prin informaþiile pe care leoferã despre refugiaþi: de undeplecaserã din „România ocu-patã“, cine erau, ce vindeau, cecumpãrau ºi ce profesii aveau,deduse din „ofertele de servi-ciu“, deºi ei fãceau parte maimult din categoria celor ce cãu-tau de lucru decât din a aceloracãutaþi. Iar aceasta, într-oMoldovã care nu i-a primit învirtutea tradiþionalei ospitalitãþiromâneºti. Anunþurile îºi aveauretorica lor, impusã de scopul,de situaþia de moment, denivelul cultural ºi, nu în ultimulrând, de temperamentul celuicare le compunea. Tânguitorulºi repetatul „Cine ºtie?...“rãzbãtea de peste tot din ziare,ca în aceastã jelanie cu umorinvoluntar (dar destul de eloc-ventã pentru starea de restriºte)a ciobãnaºului cu mai mult detrei sute de oi: „Cine ºtie de oilemele refugiate de pe moºiaMiloºeºti, judeþul Ialomiþa, înnumãr de 1400 [...]“ (p. 32).

În condiþiile în care pânã ºioile se aflau în refugiu, nu ºtiucâte reminiscenþe mioriticezãceau în mentalul colectivmoldovean la sfârºitul anului1916, în acele vremuri de beje-nie ale sudicilor, care încercausã se adãposteascã ºi sãmãnânce. Cert este faptul cãvenirea lor a fost întâmpinatãcu mari rezerve ºi cu ostilitate,ea fiind perceputã chiar ca oinvazie în faþa cãreia fiecare îºiapãra locuinþa ºi proviziile dehranã. Dar aceasta nu înseam-nã cã trebuie sã judecãm severasemenea atitudine, deoarecear însemna sã o decontextua-lizãm, sã uitãm condiþiile încare se desfãºura viaþa cotidi-anã din timpul rãzboiului.Demnã de citat pentru cât decosmopolit devenise Iaºiul esteurmãtoarea frazã: „«Dulceletârg» a cãpãtat dintr-odatã as-pect de oraº suprapopulat,plurilingv (în ziua de Paºti din1917, Evanghelia s-a citit în optlimbi: românã, latinã, rusã, fran-cezã, englezã, italianã, elinã ºisârbã), de «nouã Babilonie»,cum îl gãsea ºi peste un anºi ceva D. D. Pãtrãºcanu [...]“(p. 42).

Dintre formele de adminis-trare statalã dezbãtute, în fazainiþialã a reîntregirii teritoriale afost agreatã, în toate provinci-ile, autonomia. Acesta era unsemn al recunoaºterii diferen-þelor de mentalitate ºi al reti-cenþei în faþa locuitorilor dincelelalte regiuni. Ceea ce

dovedeºte faptul cã MareleRãzboi ºi Reîntregirea audeschis un larg orizont deaºteptare, mai ales în privinþacoeziunii regionale, dar ani-mozitãþile au persistat ani de-arândul. Constantin Cãlin îºiaminteºte de o situaþie semni-ficativã în acest sens: „Înstrã-inarea (de o mie sau de o sutãºi ceva de ani) ne fãcuse suspi-cioºi, refractari ºi, câteodatã,potrivnici. Izolarea naºte ostili-tate. Pânã spre 1960, copiii dinsatul meu bucovinean sebãteau cu pietre, lângã podulde peste apa Sucevei, cu «cor-lopeþii» din «Regat». Un regatcare nu mai exista. Hotarelepsihologice supravieþuiesc hota-relor administrative. De altmin-teri, instinctul regional ºi uneleprejudecãþi nu s-au ºters de tot,în ciuda amestecurilor de popu-laþii ºi a încercãrilor de omoge-nizare ulterioare“ (p. 149).

Anul auroral 1918 a fost con-siderat, pe un ton exaltat, nunumai în epocã, drept rãsplatapentru veacurile de suferinþãale unui „popor ales“. Dardezbinarea ºi discursurile lozin-carde au prejudiciat de-a lunguldeceniilor autentica fãurire aRomâniei Mari: „Marea Unire afost (ºi – din pãcate – a rãmas)nedesãvârºitã. Ajutaþi deîmprejurãri, am asamblat oconstrucþie, dar n-am ajunsîncã la finisaj. Mai mult decâtlentoarea, trebuie acuzatãeroziunea «patrimoniului deidealism»“ (p. 159). Construcþiafãrã finisaj trãdeazã superficia-litatea în felul nostru de a(re)simþi ºi degradarea stãriimorale, combinate cu inefi-cienþa ºi cu lipsa spiritului com-petitiv.

Mesajul pe care îl transmitrândurile cãrþii Centenarul.Lecturi particulare, în modnemijlocit sau indirect, prinintermediul analogiilor, al re-flecþiilor ºi al interogaþiilor,poate fi perceput în întregimenumai dacã rãspundem laîntrebarea legatã de felul cumarãtãm noi astãzi, în compara-þie cu aceia care am fost acumo sutã de ani. Oare nedeosebeºte ceva din punct devedere intelectual, moral ºi,mai ales, mentalitar? Desigurcã prea mult nu ne-am schim-bat ºi de aceea preþiosuldemers al lui Constantin Cãlinse constituie într-un mementoîmpotriva uitãrii, a lipsei decoeziune ºi a carenþei iden-titare. Dacã sãrbãtorim (ºi sãr-bãtorim!) cu mare pompã ma-rile date istorice, nu trebuie sãtrecem în mod iresponsabilpeste erorile, greºelile, eºe-curile ºi neîmplinirile trecutuluirecent sau îndepãrtat. Lecturilelui Constantin Cãlin sunt „par-ticulare“, dar reflecþiile neprivesc pe toþi, au caracter degeneralitate ºi ar trebui sã fie„naþionalizate“. ªi aceastadeoarece e ºi grea, e ºi fru-moasã viaþa de român. Parteaproastã este cã noi înºine ne-ofacem de foarte multe ori grea.

Vasile SPIRIDON

Construcþiefãrã finisaj

ateneu

mai 2020 19

Pe 5 mai, plasticiana ºi scri-itoarea Templului iubirii aîmplinit o vârstã rotundã, ce vamarca încã o treaptã în drumulsinuos pe care îl urcã. O vârstãla care încã se poate visa, sepot face planuri ºi împlini gân-duri mai vechi, o vârstã la caremulþi ne-am dori sã neîntoarcem, dar care va rãmânepentru totdeauna o amintirefrumoasã. Fiica Marioarei ºi alui Ioan Voisei, care i-au dat labotez numele de Olguþa, acopilãrit în oraºul lui Bacovia,începându-ºi studiile la ªcoalaNr. 18 din Bacãu (1967-1975).Din clasa a V-a studiazã, înparalel, grafica ºi desenul cuplasticiana Salomeea Velea,profesoarã la Liceul de Artã dinBacãu, a cãrei elevã devine în1975, absolvind în 1980, laclasa pictorului GheorgheVelea. În cei cinci ani de studiinu a strãlucit în mod special lanici unul dintre obiecte,obþinând note peste 9 doar lacunoºtinþe economice, sculp-turã, desen proiectiv, matema-ticã ºi instruire practicã.Bãieþoasã, a fãcut chiar câtevaboroboaþe, care i-au adus 8,66la purtare în clasa a IX-a ºi 8 înclasa a XII-a. În penultimul ande studii, de altfel, a datnaºtere primului copil, dar areuºit sã gãseascã înþelegereapentru a nu fi eliminatã, cãsã-torindu-se ºi absolvind cumedia generalã 8 examenul debacalaureat. ªi-a încercatºansele la Facultatea de Arte ºila Facultatea de Drept de laIaºi, dar pânã la urmã s-aîncadrat la sectorul creaþie alÎntreprinderii „Proletarul“ dinBacãu, unde a lucrat pânã în1986, când s-a transferat capictor decorator la CentralaNuclearã de la Cernavodã, uni-tate la care muncea ºi soþulsãu. În 1987 a revenit laBacãu, încadrându-se la Între-prinderea Poligraficã, undedupã 1990 va realiza ºi câtevacoperte pentru Editura„Plumb“, la volume semnate deOvidiu Bufnilã, René Phevenin,Vasile Matei ºi Alexandru L.Iosif. Între timp a absolvit cumedia 10, în 1991, cursul de 2ani de surori de Cruce Roºiedin Bacãu ºi, în 1992, Cursulpostliceal de maseuri sportivi,pe care l-a continuat ºi per-fecþionat, la Bucureºti ºi NewYork, în domeniul bioenergiei.Rezultatele obþinute în aceastãramurã i-au dat imboldul sãdeschidã un centru de recupe-rare pe cale naturistã laLuncani, comuna Mãrgineni, încare ambianþa ºi buna dispo-ziþie date de picturã ºi muzicãau un rol esenþial. În 1991 aînceput cursurile Facultãþii deArtã din Bacãu a Institutului deÎnvãþãmânt Superior „MihaiEminescu“ Botoºani, pe care leabsolvã în 1997, la clasa profe-sorilor Ilie Boca ºi Dan

Hatmanu, cursuri echivalate înStatele Unite, unde îºi ia ºilicenþa la UniversitateaPennsylvania. În S.U.A. s-astabilit în 1997, la New York,lucrând la restaurarea unorfresce, picturi, porþelanuri ºibijuterii încredinþate de diferitecase de licitaþie. Colaborareadintre ea ºi un restaurator deartã newyorkez s-a soldat cu oinvenþie ce a revoluþionat pic-tura decorativã ºi iconograficãamericanã, brevetatã la 14martie 2000 ºi recunoscutã caatare de Comisia de Patente ºiMãrci a S.U.A. Tot la New Yorka urmat, în 1997, un curs inten-siv de limba englezã la TheCenter for English StudiesInternational House, care i-apermis nu numai sã con-verseze lejer cu partenerii deafaceri, ci ºi sã se impunã cascriitoare. În literaturã a debu-tat încã din ianuarie 1984, cândRevista Ateneu i-a publicat ungrupaj de poezie, urmat dealtele, între care s-a numãratcel din Tribuna, revistã ce i-aacordat în 1992 premiul sãu laConcursul Naþional de Poezie„George Bacovia“. Debutul edi-torial s-a produs în 1993, cândEditura „Plumb“ din Bacãu i-apublicat volumul de poemeConfesiuni, republicat în 1996în versiune româno-englezã deaceeaºi editurã. Tot la „Plumb“a mai publicat, în 1994, volu-mul de povestiri Noapte bunã,copii ºi, în 1996, volumul simi-lar Anotimpurile copilãriei,prevãzut ºi cu un original con-curs de creaþie literarã ºi artis-ticã pentru copii. Ca ºi în primulcaz, cele douã volume deprozã au fost republicate înversiune româno-englezã, dedata aceasta reunite într-o sin-gurã carte: Anotimpurilecopilãriei/ The season ofchildhood (traducere de Doinaºi Camelia-Mihaela Cmeciu,Bacãu, Editura Corgal Press,2002). Sub egida aceleiaºi edi-turi a publicat apoi volumeleMãriuca – jocul literelor,

jocul numerelor/ Mary – TheLetter Game, The NumberGame (traducere de Liviu-Constantin Voisei, 2005),Pasãrea nopþii (2007),Templul iubirii (2010) ºiDesþelenind înþelesuri (2017).Seria de povestiri dedicatãfiicei Carmen-Maria e continu-atã cu volumul Mãriuca în þaratuturor posibilitãþilor (Bacãu,Editura „Ateneul scriitorilor“,2013), pe care aceasta o ilus-treazã, semn cã aºchia nu saredeparte de trunchi. Atât cãrþileºi poezia sa, cât ºi icoanele,mai ales, au întrunit apreciereacomunitãþii româneºti ºi ameri-cane din New York, pictoriþaexpunând în 1997 la CentrulCultural Român din Manhattan,cãruia i-a dãruit, la 8 mai 1997,lucrarea Familia, echivalatã la1500 de dolari, precum ºi laCapela „Sfinþii Apostoli Petru ºiPavel“, unde a oferit privitoriloricoane pe sticlã ºi lemn. Capoetã, a citit în cadrulCenaclului literar „Mihai

Eminescu“ al revistei de spiritu-alitate ºi culturã româneascãLuminã linã, criticul M. N.Rusu acordând un spaþiu largcomentãrii acestui adevãratrecital, dar cea mai importantãreuºitã a fost calificarea înfinala celebrului concurs orga-nizat de The National Library ofPoetry, unde poemul TenderAutumn a obþinut, în 1998,Editor’s Croice Award ºi a fostinclus în antologia A sun –filled dream. The NationalLibrary of Poetry, Chris Tyler,Editor, 1998, alãturi de datelebiografice ale autoarei. În urmaacestui succes a fost aleasã camembru distins al InternationalSociety of Poets, dupã ce la 19ianuarie devenise deja mem-brã a The National AuthorsRegistry, însã confirmareadefinitivã a fost datã de pri-mirea, în noiembrie 1999, camembru activ al New YorkAcademy of Sciences. În þarã,conform reglementãrilor Uni-unii Scriitorilor, va trebui sã maiaºtepte un timp, dar dupã câteo cunoaºtem, nu râvneºte latitluri ºi glorie. Aºa se face cãnici ca plasticianã nu ºi-adeschis în România decât târ-ziu o expoziþie personalã(Galeriile „Ad-hoc“, Bacãu,2004) ºi, la intervale mari, altecinci („Ad-hoc“, 2008; GaleriileBibliotecii Judeþene „CostacheSturdza“, Bacãu, 2010; MuzeulMemorial „MihailKogãlniceanu“, Iaºi, 2016;Teatrul Municipal „Bacovia“,Bacãu, 2017; Galeriile „IuliusMall“, Iaºi, 2017), dar lucrãrilesale au figurat de mai multe ori

în expoziþii colective. Dupã1995, participarea la acesteas-a intensificat, prezenþe remar-cabile având la SaloaneleMoldovei (1995, 1996, 2010,2011, 2012, 2013, 2014,2017), Anuala Filialei Bacãu aU.A.P. (2011, 2012, 2013),Boca ºi elevii sãi (Galeria deArtã „Ion Frunzetti“, Bacãu,2013, 2014), Bienala „LascãrVorel“ (Piatra-Neamþ, 2017,2019), Salonul Naþional dePlasticã Micã (Brãila, 2019),Gala Maeºtrilor de Azi ºi deMâine (Biblioteca Universitarã„Mihai Eminescu“, Iaºi, 2019),Careu de Dame a CaseiCorpului Didactic „Spiru Haret“din Iaºi (2015, 2016, 2017,2018, 2019), Identitãþi ieºeneºi Dragobete (idem, 2017,2018, 2019). Are, de aseme-nea, icoane ºi picturi în colecþiiparticulare din þarã, RepublicaMoldova, Italia, Olanda,Germania ºi S.U.A., multe din-tre ele dãruite cu generozitateace o caracterizeazã dintot-deauna. Revenitã pemeleagurile natale dupã aten-tatele de la 11 septembrie2001, amelioreazã ºi redã mul-tor bãcãuani sãnãtatea printratamentele sale naturiste ºibioenergetice, organizeazãconcursuri ºi tabere de creaþiepentru copii, participã laîntrunirile cenaclurilor„Avangarda XXII“ ºi „OctavianVoicu“, publicã în Ateneu,Plumb, Pro Saeculum, îºicontinuã studiile, absolvind ºiFacultatea de Psihologie,Sociologie ºi Asistenþã Socialãdin cadrul Universitãþii „PetreAndrei“ din Iaºi (2003-2006),precum ºi masterul în„Consiliere educaþionalã ºi ori-entare ºcolarã“ (2006-2008),predã în cadrul aceleiaºi insti-tuþii ieºene cursuri de psihope-dagogie ºi psihologie, ilus-treazã propriile cãrþi ºi volumesemnate de Mara Paraschiv,Cornel Galben ºi Iancu Grama,e o prezenþã activã în viaþa cul-turalã a Bacãului. De la 1 sep-tembrie 2010 e director ºi, din2015, manager al ªcoliiPopulare de Arte ºi Meseriidin Bacãu, înscriind-o pe onouã traiectorie, iar din 2016,redactor-ºef al RevisteiArmonii în timp, pe care afondat-o. Inclusã în antologiaCreatori din Moldova deMijloc (Bacãu, Editura „Casascriitorilor“, 2005) ºi distinsã cuPremiul „Octavian Voicu“ pen-tru poezie al Revistei Plumb(2008), precum ºi cu Premiul„Astoria“ (New York, 1997) ºiDiploma de Excelenþã a CaseiCorpului Didactic „Spiru Haret“din Iaºi pentru lucrãrile plastice(2017, 2018, 2019), CarmenVoisei ne va oferi, suntem si-guri, noi surprize.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Carmen Voisei

•• CCaarrmmeenn VVooiisseeii

ateneu

mai 202020

Filmele lui Adrian Sitaru(regizor, scenarist, producã-tor, monteur) – Valuri; Colivia;Excursie; Chefu’; Lord; Artã;Hero Test; Pescuit sportiv;Din dragoste, cu cele maibune intenþii; Domestic;Fixeur; Ilegitim – aduc un alttip de abordare a realului, cuplonjeuri onirice ºi modurineconvenþionale de naraþiune.Atmosfera lor te învãluie cu unfel de emoþie „domesticã“,familiarã, chiar ºi atunci cândsubiectul e provocator – com-plicitatea neasumatã la unînec ori la un accident cumaºina, abuzarea celor fãrãde apãrare (uneori „din dra-goste, cu cele mai buneintenþii“), mustrãrile de con-ºtiinþã, escapadele amoroaseilicite ce atrag nebãnuite com-plicaþii, incestul. Predilecþiapentru realism nu este nici-când înlocuitã de excese na-turaliste, iar tema responsabi-litãþii morale (sau eschivareade la orice fel de respon-sabilitate) reprezintã o con-stantã în filmografia sa.Cadoul de Crãciun, scurtme-trajul lui Bogdan Mureºanu(scenariul ºi regia), continuã,într-un fel, investigaþia luiAdrian Sitaru în lumea vieþilorºi morþilor domestice. S-arputea intitula „Frici domes-tice“, sentiment mai lesne deînþeles atunci când – într-oformã sau alta – ai experienþaunei dictaturi. Director deimagine, scenarist ºi producã-tor la o serie de filme deAdrian Sitaru (scurtmetraje ºilungmetraje), Adrian Siliºteanua trecut la regia de scurtme-traj. A regizat ºi filmat ªanþulºi Scris/ Nescris, ambele dupãscenarii de Claudia Siliºteanu,pe teme de „interculturalitate“.Ambele propun o viziune(implicitã) de tip „incluziv“ înraport cu problemele comu-nitãþii rome.

Scurtmetrajul alb-negru deinstitut al lui Cristian NemescuMihai ºi Cristina aminteºte,prin caracterul sãu experi-mental, de viziunile insoliteale lui Mircea Sãucan: oprivire candidã ºi o sfidareiconoclastã a naraþiunii tradiþi-onale, combinaþii audiovizualesurprinzãtoare ce dau naºtereunui univers cinematograficpur-sânge. Ceea ce îl des-parte pe Nemescu de Sãucaneste universul în care semiºcã personajele sale (la

care se adaugã larga des-chidere cãtre public). Dacãgeometriile poetice din filmelelui Sãucan, interzise sau dras-tic cenzurate, sunt trasateîntr-o lume peste care timpulare încã destulã rãbdare, po-lifoniile poetice ale luiNemescu se nasc dintr-olume nebunã, nebunã, ne-bunã. Contemplarea face locunei goane permanente din-spre ºi cãtre nicãieri, trecândprin febra eliberãrii de oricecomplexe. Candoarea e o

vinã de neiertat. Visarea estebrutal înlocuitã de o dorinþãeroticã tot mai imperioasã.Motivul este reluat în Povestede la scara C ºi Marilena de laP7. Sub forma unui tip de cine-ma popular, inteligent gândit,California Dreamin’ (nesfârºit)reia o serie de motive dinscurtmetrajele sale ante-rioare, inclusiv cel mai nemes-cian dintre ele: realitatea vieþiiunei prostituate faþã cuinocenþa sentimentelor unuiadolescent. Semne recognos-cibile din ºcoala cehã, dinfilmele lui Emir Kusturica, dinscurtmetrajele lui HannoHöfer (Ajutoare umanitare,Dincolo) – toate în rãspãr faþãde normele realismului de tipminimalist – compun ununivers magic ºi luminos care,în cele din urmã, este al luiCristian Nemescu însuºi.

Furia, cel dintâi lungmetrajregizat de Radu Muntean,este un rãspuns la „mitocãniaºi violenþa în care trãim“, lapersonajele care, de la mar-ginea societãþii, „au ajunsacum în planul întâi ºi audevenit modele comporta-mentale“1. În Hârtia va fialbastrã, iureºul evenimen-telor din decembrie 1989reprezintã doar un pretextpentru a vorbi despre ce simtpersonajele (majoritatea sol-

daþi sau ofiþeri, mama ºi iubitaunui soldat), fãrã vreuninteres aparte pentru scenelede acþiune. Public-þintã pentrufilmele lui Radu Muntean esteacela pregãtit sã primeascãtipul special de emoþie(strãinã de orice formã desentimentalism) pe care ele îltransmit, nostalgiile ºi unanume fel de empatie cu per-sonajele surprinse înmomente decisive. Cu trimiterila Husbands/ Soþi (filmul luiJohn Cassavettes, din 1970),Boogie deschide seria dra-melor psihologice intimiste pecare le va regiza RaduMunteanu. Cu deja obiºnuitadetaºare de orice ton didacti-cist, Munteanu va observa, înMarþi, dupã Crãciun, câtevaetape – esenþiale – în destrã-marea unui cuplu. Rezultatul:„nu o lecþie despre moralitate,ci una despre fragilitate“2. Unetaj mai jos aduce în discuþiepreþul neimplicãrii, al indife-renþei, atunci când tãinuieºti ocrimã petrecutã „cu un etajmai jos“ în imobilul în carelocuieºti ºi din comunitateacãruia e de presupus cã faciparte. Alice T. este o incursi-une în lumea unei adoles-cente cam recalcitrante, cres-cutã de pãrinþi adoptivi.

__________

1. „Un pumn în stomaculspectatorului“, „Noul Val“ înc i n e m a t o g r a f i aromâneascã (interviuri deMihai Fulger), Bucureºti,Grup Editorial „Art“, 2006

2. https://agenda.liternet.ro/ar t ico l /12187/Cr is t i -Luca/Gesturile-care-nu-m i n t - M a r t i - d u p a -Craciun.html

Primele ore din primele zile, dedimineaþã, petrecute în primul trimestrual primului meu an de ºcoalã, nu le-amputut uita niciodatã. Cel mai greu erasã-þi þii locului mâinile. Care aveau trea-bã peste tot. În pupitru, pânã în fundullui. Pe pupitru, printre cele douã (sin-gure) cãrþi, un abecedar ºi o artimeticã.Prin ghiozdan, scotocind dupãpacheþelul mamei. Numai la spate nu,exact acolo unde trebuia sã stea ele,cele douã mâini, ºi atâtea ore... Chiar ºiatunci când mâna dreaptã se ridica,douã degete în sus, iar tovarãºa învãþã-toare putea sã vadã, astfel, cine dintrenoi ºtie ºi are curaj sã rãspundã laîntrebare.

Mâinile mele greu s-au împãcat,împreunându-ºi sumar degetele, cuspatele aspru al vestonului uniformei.Mai ales cã aveau atâtea sã explorezeprin bancã! Pe partea mea, dar ºi pecea a colegului de bancã. Chiar asta s-aîntâmplat, într-una din dimineþile detoamnã ploioasã, pe când descope-ream, toþi dintr-odatã, pe tijele subþiriale abacului, cu ajutorul unor pãsãreleroºii ºi albastre, cã unu ºi cu unu facdoi, ca în minunata poezie francezã demai târziu.

Atunci chiar, una din mâinile mele adescoperit o micã gaurã, rotundã, înpartea mea de pupitru, stânga sus. Eralocul pentru cãlimarã. Luam tocul dinpenar (de lemn, ca ºi banca toatã), îiprindeam peniþa în vârf ºi, cu o ridicareliniºtitã a braþului, înmuiam uºor în cãli-marã vârful peniþei, atât cât nici sã nuse-ndoaie, nici sã nu arunce stropiºori(tovarãºa le zicea porcuºori) decernealã pe pagina albã, curatã, cu liniiverzi drepte ºi oblice, ale caietului decaligrafie, mereu în ceartã cu literelenoastre.

Repetam, fãrã sã fi avut nici cel maimic habar, un gest, pe care milioane demiliarde de oameni, de la copii pânã ladegetele tremurânde ale celor cu ve-

derea slãbitã de povara anilor, îlrepetaserã, la rândul lor, la nesfârºit,milenii dupã milenii. Înainte de toc ºi decãlimarã, cu cuiul pe tãbliþele de argilãsumerianã sau, cu condeiul de trestie,ori de lemn, ascuþit la un vârf, mai lat lacelãlalt, pe tãbliþele cerate romane.

Poate cã azi, în era ultimei tehnologiiinformatice, tocul ºi cãlimara ies deundeva departe, dintr-o secvenþã defilm science fiction retroactiv, în careviitorul devine, pentru câteva secundeîntunecate, un trecut ireal. Dar nunumai tocul ºi cãlimara. Li se alãturãcreionul ºi guma, sugativa, lama derãzuit, stiloul ºi pixul, substituentul sãucu bilã fluentã, dar ºi carioca ºi chiaraºa-numitul marker multicolor, silenþios

pe tablele albe, ºterse cu bureþele desilicon, fãrã apã, fãrã praf... Toateacestea, deja istorie. Mai veche, mainouã.

Un singur lucru n-a reuºit sã aruncela lada aceleia ultima nouã tehnologie ainformaþiei, scrisã sau cititã electronic.Însãºi bucuria de a citi, tocmai bucuriade a scrie. Cartea tipãritã ºi celelaltesuporturi mai vechi, de la þesãtura depânzã, lemn, piatrã, metal, hârtie, pânãla plastic ºi reciclabile, au putut fi, perând, repudiate, alungate, eliminate,excluse. Dar oare ºi bucuria ºi plãcereade a citi, oare ºi bucuria ºi plãcerea dea scrie?

În vremuri de cumpãnã, dezordine ºiteamã, cãutãm compensatorii bucurii ºiplãceri îngãduite. Le gãsim, astãzi maimult ca oricând, în faþa unui ecran per-sonal, cu zeci, sute sau cine ºtie câþipixeli performanþi. Ultra-, superperfor-manþi. Datoritã cãrora ne dispensãm,cei mai mulþi dintre noi, sã mai coborâmpe malul unei ape sau sã întâmpinãmun rãsãrit de soare dintr-un crâng. Leavem pe desktop, le avem pe hard.

Dar pofta de a citi, dar pofta de ascrie pe ce desktop, pe ce hard leavem?

Marian-Sorin RÃDULESCU

Liviu FRANGA

Revoluþiiºi involuþii (4)

Pofta de a citi,pofta de a scrie

•• FFuurr iiaa ,, ddee RRaadduu MMuunntteeaann

mai 2020 21

istorie literarã

IIaºi, 1 decembrie 1978

Dragã Phile,

Vãd cã propunerea mea de colaborare n-afuncþionat din motive tehnice. Solicitarea pri-etenului nostru comun Ioan Mitrea

1a venit în

preajma plecãrii în Grecia.Mi-a comunicat D-na S. Teodor

2cã s-a

rezolvat pe cale paºnicã. „Necesari sînt toþi,dar indispensabil nu-i nimeni.“ Parcã aºaspunea un personaj din Calea Victoriei

3. Vor

mai fi ocazii. Pentru a inaugura totuºi colabo-rarea, vãzînd cã publicaþi ºi epigrame, vã tri-mit acest grupaj de cinci – cu speranþa cã spi-ritul lui Cincinat le va ocroti

4. În cazul cã le veþi

publica, rog lãsaþi semnãtura I. Silvan.Am niºte povestiri despre care (asupra

cãrora) va trebui sã stãm de vorbã odatã, cîndvei avea timp.

De altfel, la douã decenii de la absolvire arfi cam multe de trecut în revistã. Am fost pe laBacãu, dar pentru 10-12 ore ºi uneori înîmprejurãri mai puþin fericite.

Între cunoºtinþele comune, doar cu Nicu5 ºicu Remus6 mã vãd ceva mai des.

Cu cele mai bune urãri pentru tine ºi ai tãi,Silviu.

___________

1. Ioan Mitrea (1937-2017), arheolog, directorde muzeu ºi de revistã istoricã, profesor.

2. Silvia Teodor, arheolog ºi muzeograf,autoarea unei teze despre Civilizaþia geto-dacicã la est de Carpaþi pînã în secolul I î.e.n.

3. Roman de Cezar Petrescu, apãrut în 1930.4. Publicarea de epigrame n-a constituit o re-

gulã a redacþiei. Cele trimise au rãmas,probabil, în mapele secþiei de „Poezie“.

5. N. V. Turcu (1935-1987), doctor în filozofie,prozator, dramaturg, poet. Despre relaþiilenoastre, vezi Scrisori cãtre un redactor, vol. I,Bacãu, Ed. „Babel“, 2014, pp. 431-441.

6. Remus Zãstroiu (n. 1936), istoric literar,colaborator la mari lucrãri colective(Dicþionarul literaturii române de la originipînã la 1900, Dicþionarul general al litera-turii române), autor de studii ºi monografii.

IIIaºi, 19 octombrie 1989

Dragã Filogrammatos1,

Cum te bãnui implicat în epistola de laAteneu, îþi trimit þie rãspunsul: „Revenit de lasãpãturile arheologice desfãºurate cu bunerezultate la Barboºi-Galaþi, am gãsitscrisoarea Dv. Acceptînd invitaþia de colabo-rare, consider cã articolul solicitat ar puteaajunge la Bacãu pînã la mijlocul lui noiem-brie“. Te-aº ruga de asemeni sã-mi rãspunzidacã nu aveþi în vedere ºi ilustrarea textului cudesene ºi fotografii

2.

Despe ale mele ce sã-þi scriu? Arina, ceamare, a terminat Chimia Industrialã, e cãsãto-ritã ºi acum e inginerã stagiarã la C.S. Galaþi.Cea micã e încã în [anul] IV la Farmacie. Amevident (se pare cã altfel nu se poate!) pro-bleme nu uºoare cu amîndouã.

Între cele bune, m-a bucurat apariþia recen-tã a douã ºi întinse studii ale mele într-o pres-tigioasã colecþie vest-germanã. Ca recompen-sã, Institutul

3va primi seria ANRW

4, care costã

aproximativ 17.000 [de] mãrci.Cum ºtii, mai mîzgîlesc prozã ºi ceva mai

rar poezie. E mai mult decît o defulare. Cîndvei ajunge pe la Iaºi poate vei selecta cîtevapoezii pentru Ateneu.

Doresc ºi sper ca tu ºi ale tale sînteþi bine.În aºteptarea unui rãspuns, închei cu cele

mai bune urãri de sãnãtate ºi spor, Silviu.___________

1. În original, cu caractere greceºti.2. Întrucît tematicile s-au schimbat odatã cu

„evenimentele din decembrie“, colaborarean-a mai avut loc.

3. Institutul „A. D. Xenopol“ Iaºi.4. ANRW (Aufstieg und Niedergang der römi-

schen Welt) e o colecþie care se ocupã deistoria ºi cultura Romei antice.

IIIIaºi, 21 august 1990

Dragã Phile,

Revenit la vatrã dupã o scurtã docu-mentare la Freiburg im Breisgau, un oraº însudul R.F. Germania care ar putea servi camodel pentru un paradis terestru, am gãsitplãcuta surprizã ºi-þi mulþumesc din suflet!

Se pare cã rãmînem copii mari ºi pseudo-maturizarea lasã încã destul spaþiu mirãriimarelui spectacol la care adeseori (poate)uitãm cã nu sîntem doar spectatori. Cînd veiajunge pe la Iaºi îþi voi povesti cîte cevadespre Freiburg. N-aº vrea sã nedreptãþescnici colegii germani, nici mulþimea cicliºtilorîntre cei 30 [de] mii [de] studenþi, nici copiii cemerg la grãdiniþã pe biciclete care au ataºateºi scãunele pentru pãpuºi, nici peisajul dinpreajma izvoarelor Dunãrii ºi multe, multealtele, între care ºi Biblioteca Universitãþiicomputerizatã.

Sîntem la vreo 50 de ani [în urmã] în situ-aþia cã [ei] ar sta pe loc!

Încerc sã aduc „la zi“ cãrþile care auîmbãtrînit pe la edituri. Acum lipsa unortipografii moderne pare a întîrzia apariþia unorcãrþi.

Fãrã a reuºi sã descîlcesc încurcatele iþeale evenimentelor care s-au succedat dupã(pleonasm!) 22 decembrie ’89, cred cã civis-mul ºi bunul-simþ m-au situat unde era normalºi demn sã fiu. Am de lucru pentru zece vieþide lungmetraj ºi nici mãcar cea în curs dedesfãºurare nu mã lasã totdeauna sã-mi vãdde treabã. Sînt predate la edituri: Din istoriareligiei geto-dacice, Cultele orientale (2) ºiSãulescu (în colaborare)

1. Am însã în lucru

inscripþii din cetãþile ºi aºezãrile dacice estcarpatice – modeste, dar cu importanþa lor.

În maximum trei ani imaginea despre cul-tura geto-dacicã, interesantã dar „fãrãscriere“, are sã disparã. Evident, nu doar[datoritã] celor publicate de mine, dar voi aveaºi eu o contribuþie.

Cred cã aº putea sã scriu ceva pentrurevista ta

2fie despre aspectul civismului, de

care unii uitã sau îl confundã cu derutabila [?]vocabulã apolitism, fie – sper cu mai multã pri-cepere – despre temele [pe] care încerc sã leîmbogãþesc de n ani (civilizaþia geto-dacicãest carpaticã; cultura spiritualã geto-dacicã;civilizaþia romanã la est de Carpaþi; culte cumisterii; scriere la est de Carpaþi – ultima cevamai spre decembrie).

Familia e în general bine: fiecare cu drumulºi preocupãrile proprii.

Multã sãnãtate þie ºi celor dragi. Succes ºispor la ce ai în lucru. Toate bune, Silviu.

___________

1. Din istoria culturii ºi religiei geto-dacice,Iaºi, Editura Universitãþii „Al. I. Cuza“,

1995; Gh.Sãulescu, Descrierea istorico-gheograficã a cetãþei Caput Bovis (CapulBoului seau Ghertina) (în colaborare cuVasile Cristian), Bucureºti, EdituraAcademiei Române, 1991.

2. Sinteze, suplimentul cultural al Deºteptãrii.

IV[Data primirii: 26 aprilie 2000]

Dragã Prietene,

Filele de Dosar sînt mai numeroase decîtcele din poveste, aºa cã apelativele filos ºifiletsiros devin mai adecvate

1.

Îþi mulþumesc ºi te felicit pentru DosarulBacovia (1). Este ºi o carte de înþelepciune.Analizele ºi comentariile, detaºarea aparentã,„obiectivarea“ n-ar fi poposit oricînd sau ar firefuzat sã fie plimbate pe atîtea pagini.Montaigne nu putea fi junior.

Notele se citesc cu acelaºi interes, plãcereºi curiozitate ca ºi textul.

Mã bucur pentru performanþa ta.Într-un interviu luat de A. Pãunescu lui

Mircea Eliade2, ultimul declarase cã n-ar fi

prevãzut ascensiunea poeziei lui Bacovia pescara valoricã a marii poezii. Dacã cele spuseau fost sincere, M. Eliade a ales bine drumulîn viaþã ocolind tentaþiile, fie ºi pasagere, decritic ºi istoric literar.

Sînt sigur cã nu regreþi cã ai fost cuBacovia ºi pe urmele lui trei decenii, cã i-aiconsacrat un segment din viaþa ta.Umanizîndu-l, nu i-ai delimitat hotarele fan-teziei. În orice antologie a poeziei româneºti înveac, bine gînditã, Bacovia va fi prezent cudouã-trei poezii, ceea ce nu e puþin.

Despre mine ce sã-þi scriu? Dacã mîzgîleºti[hîrtia] o viaþã, n-ai cum sã-þi schimbi îndelet-nicirea cînd ajungi la secvenþa asta atît deaglomeratã ºi imprevizibilã ca duratã.

Voi face sã ajungã la tine o carte la care þin.Deocamdatã îþi trimit cîteva mesagere

3.

Am obosit, prietene. Sînt bunic recidivist ºiam rãmas în continuare cu stima ºi simpatiapentru ºlefuitorii de diamante, cum le ziceamarele risipitor Topîrceanu.

Pentru tine ºi cei care-þi sînt dragi, cele maibune urãri ºi spor, Silviu.

P.S. Am lipsit o vreme (Roma & Bucureºti)ºi din cauza asta n-am confirmat primireadarului tãu.

___________

1. Joc de cuvinte cu aluzii la dimensiunileDosarului Bacovia, poemul „Cãlin (file dinpoveste)“ ºi apelativul Phile, preluat ºi dealþii, cu care mã botezase din facultate.

2. Vezi „Scriu în limba românã, limba în carevisez“, în Sub semnul întrebãrii, ediþia a II-a,adãugitã, Bucureºti, Ed. „CarteaRomâneascã“, 1979, pp. 259-261.

3. Extrase ale unor studii ºi comunicãri.

V[ianuarie 2006]

Dragã File,

Exista pericolul sã treacã un an fãrã sã ºtiude vorbele deosebite [pe] care le-ai scrisdespre aventura noastrã în viaþã ºi despregîndurile adunate de mine în plachetã

1.

Îþi mulþumesc ºi va trebui ca unul din ceilalþitrei care încã mai pot þine condeiul sã scriedespre tine

2.

Copiii navigînd pe Internet au descoperitcele scrise de tine. Unele „evenimente“ ausãrit de 45 de ani!

Ce sã-þi scriu? Am acum mari probleme cusãnãtatea soþiei. Eu mã lupt cu gerul ºi casã-mi vie mai uºor mã servesc de o cîrjã.

La istorici ºi arheologi mai mult decît la alteprofesii se adunã tare multe la urmã. Încerc sãmai trimit în lume mãcar unele dintre ele.Forma ºi informaþia nu-s totdeauna ideale.S-a restrîns raza pînã la care pot facedeplasãri ºi nici nu ºtiu pe ce timp mai contez.Unele idei coagulate în deceniile de comuni-une cu domeniul vor ºi ele sã fie mãcar con-semnate.

Mulþumesc lui Dumnezeu cã am vãzutcopiii la casa lor ºi nepoþii, doi dintre ei, elevi.

[„]La închiderea ediþiei[„], am aflat ºi despreperformanþele tale, victoriile în lupta cu „hîrtiaalbã“. Ca ºi Bacovia, ai sfinþit locul.

Acum la intrarea într-un quinquennium3, îþi

doresc sãnãtate, spor împreunã cu cei dragidin toate generaþiile, recunoaºteri superioarea[le] importantelor tale contribuþii.

La mulþi ani! Silviu___________

1. Soarele se face lunã. Versuri, Iaºi, Ed.„Timpul“, 2004.

2. Cei trei: Ioan Mitrea, Tudor Ghideanu ºi el,prezenþi într-o fotografie fãcutã împreunã,în octombrie 1958, dupã primirea primeiburse. Al cincilea de acolo, N. V. Turcu, numai trãia.

3. Lat. Intervalul de cinci ani; lustru.

VIIaºi, 2 decembrie 2006

Dragã File,

I-am spus lui Ion cã-þi voi scrie în cel maiscurt timp ºi încerc sã fiu mãcar pe aproape.Ai scos într-o lume mai largã colegi ºi prieteni.Felicitãri ºi mulþumiri, pentru talent ºi genero-zitate.

Ce sã-þi scriu, File? Încerc, ca la pornire, sãconciliez ce simt eu cã-s dator; ce considerãalþii cã ar fi de datoria mea ºi noianul desunete nepuse pe note.

Alegerea nu-i uºoarã ºi mai tot timpul nu-sconvins cã opþiunea a fost cea mai fericitã.Boala e în primul rînd cronofagã.

Am unele rezultate în „finalizarea“ unorlucrãri de dimensiuni diferite, din teme carem-au subjugat (Religie, Scriere ºi imagini,Arheologie dacicã ºi romanã).

Sînt pensionar de la 1 iulie ([pe] 2 iulie am„fãcut“ 70!), dar n-am tras pe dreapta.Continui sã vîslesc cãtre ceva ºi mulþumesclui Dumnezeu pentru portul la care am ajuns.

În „pauze“ mã uit la cele mîzgîlite în timp. Îþitrimit „Între brad ºi salcie“, relativ recentapãrutã (neieºind din casã o vreme, n-am ºtiutcã a fost editatã) ºi „Un om, o funcþie, o pîine“.Prima ai cunoscut-o într-o formã apropiatã.Cea de-a doua abia intenþionez s-o prezintvreunei redacþii.

De la copii veºtile sînt în limite normale. Laproblemele generale din zonã

1se adaugã

grija pentru cele zilnice ºi mai ales pentrucopii. Trei ºcolari ºi unul, Prîslea (Amos), lagrãdiniþã.

Ce mai faci tu ºi ce mai fac ai tãi – toategeneraþiile?

Dacã ajungi pe la Iaºi, coboarã de la TreiIerarhi la vale spre Bahlui ºi opreºte-te peBacalu la nr. 24.

Sãrbãtori fericite ºi un An Nou cu sãnãtateºi spor îþi doreºte – Silviu.

___________

1. Orientul Mijlociu.

„Continui sã vîslesccãtre ceva...“

Constantin CÃLIN

Ori de cîte ori mã gîndesc la Silviu Sanie (n. 2 iulie 1936, comuna Pungeºti, Vaslui), fos-tul meu coleg de camerã din cãminul studenþesc, în primul an de facultate, îmi vin în minteserii de caracterizãri frumoase. Înainte de toate, e un om blînd, mãsurat în gesturi, care teascultã atent ºi-þi rãspunde cumpãtat, cu zîmbete. Receptiv, cu o largã comprehensiune, cîn-tãreºte repede sensurile ºi importanþa a ceea ce-i spui. E agreabil nu numai cînd acceptã, ciºi cînd refuzã ceva. Arheolog ºi istoric deplin, cu ºtiinþã de savant, e, în acelaºi timp, un bol-nav de literaturã. De altminteri, preocupãrile literare au cimentat amiciþia noastrã. Lirismul ºireflexivitatea sînt apanajul sãu de om profund. Are în suflet însã ºi destule poveºti pe care le-arvrea narate. În timp ce eu am renunþat la prozã, el, în rãgazurile îngãduite de profesiune, con-tinuã s-o facã, lucru mãrturisit ºi în scrisorile alãturate. În ele evocã subtil melancoliile vîrstei,atenuîndu-le ici-colo cu pase de umor fin, specific felului sãu de a fi. În general, e mulþumitde ceea ce a realizat; totuºi doreºte sã foloseascã mai departe, în mod înþelept, rezerva detimp care i-a mai rãmas, cãci, în domeniul cãruia i s-a consacrat, e printre ultimii specialiºti.Oare „cei ce vin“ vor ºi pot sã continue? El are propriile standarde ideale ºi – autentic mohi-can – este apãsat, mai mult decît o mie alþii, de sentimentul împlinirii integrale a datoriei. Încazul sãu, aceasta e de a-ºi încheia cercetãrile cu rezultate convingãtoare, în toateaspectele. Datoria are – mai deduc – ºi o conotaþie religioasã, legatã de întrebuinþarea „talan-tului“, care justificã (sau nu) o viaþã. Discret formulate, frînturile sale de declaraþii pe aceastãtemã constituie o lecþie memorabilã despre muncã ºi consecvenþã.

Motto: Fiecare cuvânteste o prejudecatã.Friedrich Nietzsche

Cu Blaga nu poþi respira decâtîn regim metafizic. El este cuceri-tor ºi din perspectiva abordãriiproblematicii prejudecãþilor. În„Pietre pentru templul meu“, elscrie: „Adevãrata energie moralãa cuiva o putem cunoaºte ºi dintãria cu care þine la niºte preju-decãþi“91. Este concentrat aici ununivers ideatic tulburãtor.

Analiza raportului dintrefilosofie ºi simþul comun (desprecare Einstein spune cã nu estealtceva decât un depozit deprejudecãþi, depus în minte îna-inte sã împlineºti optsprezeceani…) este seducãtoare. PentruBlaga, simþul comun se constituieca „un corp de prejudecãþi pe careînsã individul conformist, perfectintegrat în colectivitate“92, nu le varesimþi niciodatã ca atare. Inte-resantã este ºi o altã observaþie asa: prejudecãþile au, de regulã, unsubstrat metafizic ºi din acestmotiv ele nu pot fi sfãrâmate ºiînlocuite decât de alte prejudecãþi.André Gide avansase ºi gândulcã prejudecãþile sunt cârjele ra-þiunii noastre, gândirea sprijinin-du-se comod pe prejudecãþi…Poetul-filosof avanseazã gândulpotrivit cãruia un filosof este unom care-ºi proclamã indepen-denþa faþã de factorul anonim,fiind oricând gata de a sfâºiaspectacolul unitãþii difuze a colec-tivitãþii ºi „de a demasca real-mente drept prejudecãþi una saumai multe din ideile ºi reacþiunilefundamentale ale simþului co-mun“93. Asta nu înseamnã cã,uneori, filosoful nu cade în cap-cana ademenitoare a simþuluicomun. ªi nu doar filosoful, ci ºiomul de ºtiinþã: „Adevãrat este cãºi omul de ºtiinþã cade foarte ade-sea la dezbinare cu simþul comun,dar totdeauna numai din pricinaunor «prejudecãþi» cu totul spe-ciale, presupuse ca fiind apanajulacestuia din urmã“94. Blaga invitãla apropierea de disponibilitateapentru moduri de a gândi care nusunt proprii simþului comun, daratitudinea aceasta presupune ºiivirea unor mari sfâºieri ale spiritu-lui: „…filosofarea rãmâne pentrusimþul comun o durere, o sufe-rinþã“95. Filosofia ºi simþul comunse aflã mereu în disputã, dar întot-deauna vor fi pãstrate între aces-tea canale de comunicare fireºti ºichiar benefice: „Orice filosofie vio-lenteazã sau ia á rebours simþulcomun, dar nu sub raportulprejudecãþilor sale concrete, cisub raportul prejudecãþilor saleconstituþionale. Într-o asemeneaperspectivã s-ar putea risca afir-maþia cã simþul comun, cuînclinãrile sale cele mai înrãdãci-nate, reprezintã într-un fel însãºimateria pe care o macinã filosofiaspre a-ºi face loc în lume“96.Pentru Blaga, filosofia „este multmai radicalã decât ºtiinþa în pri-vinþa atitudinii adoptate faþã desimþul comun“; aceasta ºi pentrucã trebuie sã admitem existenþaunor „delimitãri“ clare între ºtiinþãºi filosofie, mult mai vizibile atuncicând se studiazã separat raportulacestora cu experienþa. El credecã dacã pentru omul de ºtiinþãexperienþa este atât o primã cât ºio ultimã „instanþã“, pentru filosofaceasta apare „în ansamblul ei,exclusiv ca un pretext de inter-pretare, ºi atât; fiindcã el urmã-

reºte o anume þintã: filosoful va fiautor al unei lumi“97. Este intere-sant ºi faptul cã Blaga le reco-manda tinerilor îndrãgostiþi defilosofie sã exploreze mereu zãrileîn care fiinþeazã noutatea, sãminimizeze influenþa prejude-cãþilor: „Tinerilor gânditori româninu le rãmâne decât sã creeze...Ceea ce s-a creat pânã aici are unrost exemplar. S-a dat exemplulcã ºi românul poate sã gân-deascã lumea încã o datã de laînceput, ºi cu aceasta s-a verificatun potenþial. Dar fiecare nou gân-ditor îºi va lua sarcina sã gân-deascã el însuºi încã odatã lumeade la început. A filosofa înseamnãa-þi reduce prejudecãþile la unminim posibil, a accepta oricefilosofie constituitã cel mult caizvor, a-þi pãstra libertatea miº-cãrilor, a vedea în orice doctrinã,de oricâtã faimã s-ar bucura, doaro carierã din care sã scoþi piatrãpentru o nouã clãdire“98.

Petru Bejan, în „Hermeneuticaprejudecãþilor“ – lucrarea cea maiimportantã de acest gen din lite-ratura filosoficã româneascã actu-alã –, îºi armonizeazã cugetareacu Lucian Blaga atunci când argu-menteazã cã „prejudecãþile frec-venteazã cu prisosinþã antica-merele logicii ºi adevãrului, situ-ându-se de partea simþului co-mun“99. Filosoful hermeneut nu-ºicentreazã efortul interpretativdoar asupra reperelor fundamen-tale din istoria filosofiei. Volumuloferã ºi cuceritoare ipostazeinedite ale perceperii prejude-cãþilor, invitându-ne sã le sesizãmchiar ºi acolo unde credem cãfiinþeazã doar adevãruri.„«Prejudeþuri» imagologice“ sau„Mituri compromise“, de exemplu,sunt asemenea popasuri alecugetãrii. Samuil Micu este gândi-

torul creditat ca pionier al folosiriitermenului de prejudecatã, fiindderivat din latinescul prejudicium.Este remarcatã ºi utilizarea decãtre Lazãr Asachi a termenuluide „prejudeþuri“. „În înþelesulobºtesc, «prejudeþele» erau înfapt calcule argumentative, locuricomune, superstiþii ridicate la rangde presupoziþii, judecãþi provizorii,bazate pe generalizarea aproxi-mativã a unor date de obser-vaþie“100. Este amintit ºi discursullui Dimitrie Gusti: „Prejudeþ esteideea acea care, dreaptã saunedreaptã fiind, se primeºte fãrãde vreo examinare. Fiecare seculºi fiecare þarã îºi are prejudeþelesale, care câteodatã sunt foartetari. Oratorul sau scriitorul trebuieca sã întrebuinþeze numai idei pecare le-au examinat foarte bine, ºila cazuri se poate servi ºi deprejudeþe“101. Împreunã cu MirceaVulcãnescu102, demitizeazã preju-decãþile imagologice ale românilordespre strãini. La francez,românul admirã „precizia ºi ele-ganþa minþii“, dar „l-a gãsitobraznic, meschin ºi calic“.Apreciazã „elanurile sentimentaleale rusului“, dar nu ºi inconsis-tenþa ºi nesiguranþa. Neamþul este„cam nebulos“, dar „cumsecade ºila treabã practic“. Polonezul areportretul unui înfumurat, unguruleste „mândru ºi hain“, bulgaruleste „cinstit, dar tare de cap“, lagrec este încântat de strãlucireasa, dar dezamãgit de faptul cãeste „înºelãtor“. Iatã ºi prejudeca-ta care-i vizeazã pe italieni: „...focde paie, buni de gurã, dar la trea-bã tot de gurã buni“. Englezul:„...plicticos ºi neînþelegãtor, darsocotit ca nimeni altul“. Ameri-canul, „simplu, dar masiv“. Suntaduse în prim-plan ºi prejudecãþicontemporane ale simþului comun

românesc cu privire la percepþiastrãinilor. Petru Bejan demi-tizeazã ºi „prejudecãþi istoricealtãdatã convenabile“, precum cãromânul „e nãscut poet“ sau „fratecu codrul“, dar ºi zisa atribuitã luiHerodot potrivit cãreia geto-daciiar fi fost „cei mai viteji ºi mai drepþidintre traci“, „calitãþi transferateapoi poporului român“103. Demiti-zarea este realizatã prin trimitereala textul lui Herodot (Cartea a V-aa istoriilor sale)104: „Dupã indieni,neamul tracilor este cel mai maredin istorie [...]. Ei ar putea fi ceimai puternici dintre toate nea-murile pãmântului [...]. Dar unirealor e cu neputinþã ºi nu-i chip sãse înfãptuiascã, de aceea sunt eislabi [...]. La ei trândãvia este unlucru foarte ales, în vreme cemunca câmpului, îndeletnicireacea mai umilitoare [...]. La... traciexistã urmãtoarea rânduialã [...]:îºi vând copiii pentru a fi duºipeste hotare“. „Hermeneuticaprejudecãþilor“ este un veritabilospãþ al cugetãrii care nu trebuieratat. Tot discursul volumului îmipare a fi acompaniat fericit deacest gând: „Existã o forþã noc-turnã a conceptelor, ideilor ºiteoriilor. Ignorarea acesteia ar fisursa certã a înseºi... prejude-cãþilor. Departe de a se pretaexclusiv unei lecturi negative,prejudecãþile dau armãtura ideo-psiho-patologicã a interpretãrii“105.

Cele câteva repere din istoriafilosofiei pe care le-am invocat dindorinþa de a surprinde chipulprejudecãþilor îmi trimit mereugândul cãtre detestatorul cel maimare al lui Hegel, SørenKierkegaard, care era convins defaptul cã, hãrþuitã ºi de erori ºiprejudecãþi, fiinþarea insului cogni-tiv se aflã într-o veºnicã devenire.Lui Kierkegaard i s-ar potrivi deminune cuvintele lui Lessing, cel

care spunea cã dacã Dumnezeuar þine în mâna dreaptã adevãrulabsolut ºi în mâna stângã nãzu-inþa cãtre adevãr, el i-ar cere luiDumnezeu comoara din mânastângã: „Nu adevãrul în posesiacãruia se gãseºte omul, ci trudasincerã pe care a depus-o ca sãdescopere adevãrul constituie va-loarea omului… Dacã Dumnezeuar þine strâns în mâna dreaptãîntregul adevãr, iar în cea stângãnãzuinþa sincerã ºi mereu treazã,chiar cu adaosul de a greºi tot-deauna ºi pe vecie, ºi mi-arspune: alege, eu aº cãdea umilitla mâna lui stângã ºi aº spune:dã, Pãrinte, cãci adevãrul îþiaparþine numai þie“106.

__________

Note:91 Lucian Blaga, Opere, vol. 7,

Bucureºti, Editura „Minerva“,1980, p. 70.

92 Lucian Blaga, Trilogiacunoaºterii, în „Opere“, vol. 8,Bucureºti, Editura „Minerva“,1983, p. 81.

93 Ibidem.94 Ibidem, p. 82.95Ibidem, p. 92. 96 Ibidem, p. 82.97 Lucian Blaga, Despre con-

ºtiinþa filosoficã, ediþie îngrijitãde Dorli Blaga ºi Ion Maxim,cu un studiu introductiv deHenri Wald, Timiºoara,Editura „Facla“, 1974, p. 27.

98 Lucian Blaga, Despre viitorulfilosofiei româneºti, în„Saeculum“, ianuarie-februa-rie 1943, anul I, nr. 1, p. 2.

99 Petru Bejan, Hermeneuticaprejudecãþilor, Iaºi, EdituraFundaþiei „Axis“, 2004, p. 116.

100 Ibidem, p. 205.101 Dimitrie Gusti, Ritoricã

pentru tinerimea studioasã,Bucureºti, Editura ªtiinþificãºi Enciclopedicã, 1984, p.163, apud Petru Bejan, op.cit., pp. 205- 206.

102 Mircea Vulcãnescu, Dimen-siunea româneascã a exis-tenþei, Bucureºti, Editura Ro-mâneascã, 1991, pp. 20-21.

103 Petru Bejan, op. cit., p. 210.104 Ibidem.105 Ibidem, p. 9.106 G. E. Lessing, Opere, I, în

româneºte de Lucian Blaga,Bucureºti, Editura de Statpentru Literaturã ºi Artã,1958, p. 339.

ateneu

mai 202022

Ion FERCU

Prejudecãþile: infernºi provocare eternã (8)

Era anul 2012, iulie 12, ora 16. SalaSenat a Universitãþii de Medicinã ºiFarmacie „Grigore T. Popa“ Iaºi. Rumoare,întrebãri ºoptite. Intrã în salã sãrbãtoritul.Ca la un semnal, ne ridicãm în picioare ºiaplaudãm, aproape frenetic. Evenimentulnu era unul oarecare. Era festivitatea deacordare a titlului de Doctor honoris causaal U.M.F. Iaºi medicului ºi scriitoruluiConstantin Dimoftache-Zeletin. Noi, bur-dusãcenii, eram invitaþi speciali. Nesimþeam mândri cã, în acele clipe, ilustrulnostru consãtean avea sã primeascãînalta distincþie. Cine nu s-ar fi mândrit?Om de o mare nobleþe sufleteascã, de oînaltã þinutã moralã, cu o vastã culturã,C. D. Zeletin avea darul de a captiva ascul-tãtorii. ªi avea nostalgia locurilor din careplecase, la vârsta de 14 ani: Burdusaci, peValea Zeletinului. Nu le uitase, cum nu auitat sã ne invite sã-i fim alãturi în ziua ceamare. Am fãcut-o cu multã plãcere. ªi de-arfi sã revinã în oraºul nostru, pentru a mailansa o carte, i-am ieºi, cu drag, în întâm-pinare. Dar nu se mai poate! A plecat înlumea de dincolo, a tãcerii, sã le vor-

beascã îngerilor dreptãþii. Cuvintele luiînsã au rãmas, lucrãrile ºtiinþifice alemedicului Constantin Dimoftache aurãmas; eseurile, poeziile, traducerile scri-itorului C. D. Zeletin au rãmas. A rãmaschiar ºi casa natalã, pe care a donat-ocomunei din care a plecat. Vorbele luirãsunã ºi astãzi în minþile noastre: Omultrece, onoarea rãmâne!

Ce mare adevãr! Omul ConstantinDimoftache-Zeletin a trecut, dar candelaamintirii lui o vom þine aprinsã în inimilenoastre pânã când ºi noi îl vom urma, cã

Anii trec, anii mei trec ºi sufletul de-un timp,de-un timp aleargã spre trup,de pretutindeni aleargã spre trup,ocean ce s-ar salva de el însuºisãrind într-o barcã…(C. D. Zeletin, De-un timp, de pretutin-

deni…, în vol. „Cãlãtorie spre trans-parenþã“)

Elena PETRIMAN-ÞARÃLUNGÃ

Omul trece, onoarea rããmââne!

De la stânga la dreapta: mediculºi scriitorul C. D. Zeletin; rectorul U.M.F.

Iaºi, Vasile Astãrãstoaie; Ana Tacu, alãturide soþul ei, Alexandru Tacu, scriitorul

disident, cu douã cãrþi în mânã,pentru a i le oferi sãrbãtoritului. Urmeazã

ing. Ioan Petriman, Ion N. Oprea, scriitor ºipublicist, ºi subsemnata. Au mai participatOvidiu-Adrian Ivanciu, primarul de atunci

al comunei Rãchitoasa, ºi soþia.Foto: Alina Tacu

lecturi

mai 2020 23

Pierre Hadot (1922-2010)este un bine-cunoscut filozof ºicercetãtor francez al Antichi-tãþii greco-latine, cu studii deteologie ºi filozofie, dupã cares-a specializat în studii filolo-gice ºi editare de texte antice.Dintre cãrþile sale sunt cunos-cute în România Ce este filo-zofia anticã? ºi Plotin sausimplitatea privirii, ambeleapãrute la Editura Polirom în1997 ºi 1998. De astã datãavem în faþa noastrã un volumde dialoguri*, volum în carePierre Hadot îºi expune viaþa:familia, studiile, cariera, lec-turile, rãspunzând la întrebãrilea doi profesori: Jeannie Carlier(capitolele 1, 2, 9, 10), caresemneazã ºi Introducereacãrþii, ºi Arnold I. Davidson(capitolele 3, 4, 5, 6, 7, 8).Evident, o carte cu o aseme-nea încãrcãturã spiritualã nuse poate comenta cu de-amã-nuntul. De aceea, vom relatanumai anumite chestiuni rele-vante. Familia maternã a luiPierre Hadot era originarã dinLorena, dar în 1871, buniculmatern s-a stabilit la Reims,oraº – spune Pierre Hadot –renumit prin catedrala ºiºampania sa (p. 18). (În cate-drala din Reims se încoronauregii Franþei.) Mama era ofemeie foarte credincioasã ºidorea ca cei trei fii ai sãi sãdevinã preoþi; în schimb tatãl,mai rezervat, autodidact, învã-þase singur germana ºi engle-za ºi avea o bogatã bibliotecãde cãrþi germane. Din pãcate,un accident i-a provocat orbi-rea. Educat în spirit religios,învãþase de timpuriu sã cântela pian ºi la orgã. Pierre Hadoteste înscris la vârsta de 10 anila Seminarul Teologic dinReims, unde deprinde dra-gostea pentru Antichitate, iarperceperea naturii, a bolþiiînstelate, angoasa de care erastãpânit uneori l-au determinatsã mãrturiseascã: Cred cã deatunci am devenit filozof, dacãprin filozofie înþelegem aceastãconºtiinþã a existenþei, a faptu-lui de a fi în lume... Întotdeau-na am considerat filozofia ca otransformare a felului în carepercepem lumea (pp. 23-24).În 1939, când ºi-a dat bacalau-reatul în filozofie, a avut casubiect comentarea unei frazea lui Bergson: Filozofia nuînseamnã construcþia unui sis-tem, ci decizia de a privi cunaivitate în tine însuþi ºi în jurultãu (p. 29). În aceastã peri-oadã îºi diversificã lecturile;bunãoarã, de la tragicii greci,Vergiliu trece la lectura inte-gralã a lui Balzac, la romaneleMesei Rotunde, oscila pentru o

tezã între Rilke ºi Heidegger,dar în final îl alege pe enig-maticul Marius Victorinus. Înfine, în 1959, Pierre Hadot îlpopularizeazã în Franþa peWittgenstein. Participã în 1968ºi 1974 la colocviile Eranos dela Ascona. Aceste întâlnirianuale au fost iniþiate de C. G.Jung ºi se desfãºurau datoritãgenerozitãþii doamnei OlgaFröebe-Kapteyen, o olandezãstabilitã în Elveþia. În subsolulpaginilor 65-66 se dau câtevainformaþii despre aceste întâl-niri ºi sunt enumeraþi o seriede participanþi. Spre uimireanoastrã lipseºte Mircea Eliade,care participase la numeroaseîntâlniri. Promovat în 1982 laCollege de France, PierreHadot regretã cã n-a profitatmai mult de mediul savant încare ºi-a petrecut viaþa timp deun deceniu. Cãlãtorind îndiverse þãri, constatã mai bunaînzestrare a bibliotecilor, acce-sul liber la cãrþi ºi bogãþiatitlurilor. Îºi continuã lecturile:Montaigne (care m-a fãcut sãdescopãr filozofia anticã ºi pecare nu l-am explorat încã înîntregime, într-atât este deinepuizabil, p. 85), Rilke (autorde cãpãtâi), Novalis, Schelling,Lichtenberg, iar din 1968 fu-sese interesat de Goethe, darmenþioneazã puþine titluri(Afinitãþi elective, WilhelmMeister, Faust ºi Faust II), dar

lipsesc: Poezie ºi adevãr,Cãlãtorie în Italia, Suferinþeletânãrului Werther (cititã deNapoleon de opt ori), Divanuloccidental – oriental ºiConvorbirile lui Eckermanncu Goethe: Este o operãinepuizabilã. Datoritã lecturiilui Goethe ºi cãrþilor despreGoethe, mi-am dat de altfelseamã cã el nu era olimpianulpe care ni-l imaginãm de obi-cei. Era un personaj puþindezamãgitor pe plan uman,adesea lipsit de curaj, înclinatpuþin spre bãuturã, cu idei ciu-date, ca aceea de a-i oferi fiu-lui sãu o ghilotinã pe post dejucãrie (p. 87). Evident, carac-terizarea fãcutã de PierreHadot lui Goethe nu coincidecu aceea a lui ConstantinNoica. În concepþia filozofuluiromân, Goethe este ultimul omuniversal în spiritul Renaºterii,cu o operã diversã ºi recoman-dat cu stãruinþã pentru lecturaintegralã discipolilor sãi. Altelecturi: Nietzsche, Heidegger,David Lodge. În ceea ce-lpriveºte pe Arnold I. Davidson,întrebãrile pe care i le adre-seazã lui Pierre Hadot au cu

totul alt conþinut, acestaobservând cã în Antichitateexista o culturã a întrebãrii,ulterior trecându-se la comen-tarea textelor. Celebru prin în-trebãrile sale rãmâne Socrate,acest gânditor enigmatic carenu a scris nimic, dar a rãmasrenumit prin dialogurile sale cufilozofii ºi oamenii politici aitimpului. Astfel, Socrate colin-da agora, palestrele ºi gim-naziile ateniene, punându-iadesea în încurcãturã peGorgias, Hippias, Lahes,Menes etc. Socrate a continu-at sã-ºi punã întrebãri ºi sã-iînveþe pe contemporanii sãi, arefuzat sã fugã la propunereadiscipolilor ºi ºi-a bãut cupa cucucutã cu mare demnitate. Înpragul morþii, Socrate nu uitãde datoria cãtre Asclepios.Una dintre maximele preferateale lui Socrate fusese Cu-noaºte-te pe tine însuþi, ma-ximã aflatã pe frontispiciul tem-plului din Delphi închinat luiApollo. Maxima a devenit cele-brã datoritã lui Socrate (care armai fi spus cã O viaþã fãrã exa-men nu meritã sã fie trãitã, iarHeraclit afirma: M-am cercetat

pe mine însumi) ºi a fostatribuitã pe rând presocraticilorThales din Milet, Chilon dinSparta, Solon din Atena. Înacele vremuri existau câtevaºcoli de filozofie, inaugurareafiind fãcutã de Platon cuAcademia, apoi elevul sãu,Aristotel, cu Liceul, unde seintroduce peripatetizarea (dis-cuþiile aveau loc într-o continuãplimbare), Aristotel avânddouã tipuri de lecþii: acroatice,predate dimineaþa, iar seara sepredau disciplinele exoterice,în acest sens existând ºi unschimb de scrisori cu elevulsãu, Alexandru cel Mare, caredorea sã se distingã mai multprin cunoºtinþe decât prin faptede arme ºi putere. A se vedeaîn acest sens Anton DumitriuPhilosophia mirabilis, 1974,pp. 34-35: Aºadar, în Antichi-tate, filozofia este în modesenþial dialog, mai degrabãrelaþie vie între persoane decâtraportare abstractã la idei. Eavizeazã sã formeze mai degra-bã decât sã informeze, pentrua relua excelenta formulare alui Victor Goldschmidt, folositãde el cu referire la dialogurilelui Platon (p. 93, 104, 142).Alte forme de dialog – scriso-rile lui Epicur, Seneca, con-solãrile, corespondenþa – s-aupãstrat pânã în Evul Mediu ºiRenaºtere, ajungând pânã însecolul al XVIII-lea. Deºi PierreHadot nu a cunoscut expe-rienþa misticã, a observat ele-mente mistice la Plotin, Ioan alCrucii, în Orient (taoism, brah-manism, budism), în Grecia, înfine, în creºtinism, iudaism ºiislam. Scopul pentru care afost creatã lumea de un demi-urg care a voit s-o facã bunãfusese cunoscut încã dinAntichitate – Platonicienii audiscutat de-a lungul întregiiAntichitãþi pentru a decidedacã Platon a vrut cu adevãratsã spunã în Timaios cãLumea a fost creatã în timp deun Demiurg care s-a gândit s-ofacã cât mai bunã cu putinþã(p. 143) – pânã în vremurilemoderne, de Leibnitz ºi KarlPopper. Chestiunea este relu-atã spre final, în rãspunsul laîntrebarea formulatã deJeannie Carlier: Providenþafilozoficã ºi providenþa creºtinãsunt extrem de diferite. Noþi-unea de providenþã apare înTimaios (30 c.1), atunci cândPlaton spune cã Lumea s-anãscut ca urmare a decizieichibzuite (pronoia) a zeului.Dar aceastã idee a unui soi deraþionament divin face partedin mitul zeului creator ºi sem-nificã faptul cã existã o Inte-ligenþã divinã la originea uni-versului (pp. 231 – 232).Evident, lectura acestei cãrþiva consolida reputaþia luiPierre Hadot în România ºieventual va schimba viaþa mul-tor tineri care se vor consacrafilozofiei.

____________

* Pierre Hadot, „Filozofiaca mod de viaþã. Convorbiricu Jeanne Carlier ºi ArnoldI. Davidson“. Traducere dinlimba francezã de AdrianCotora, Bucureºti, Editura„Humanitas“, 2019, 263 p.

Ionel SAVITESCU

Convorbiricu Pierre Hadot

DDaaccoorroommaanniiaa95/2019

Neobositul Ioan Strãjan adunã în revista albaiulianã articolede interes pentru un public larg: „Biserica – sufletul þãranului ºisatului românesc“, cu mottoul extras din cuvântarea mitropoli-tului Nifon în Senatul României, la 17 dec. 1866: „Suntem unpopor pentru cã am avut un altar“, „Pastorala mitropolituluiAndrei ªaguna din anul 1853“, „Catedrala Sfânta Maria dinCleveland, U.S.A., cea mai veche bisericã ortodoxã românãdin S.U.A.“, „Albaiulianul Ignaz Edler von Born, savantul tran-silvãnean imortalizat în muzicã de Mozart“ º.a. (I. D.)

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

•• MMaarr iiuuss CCrrãã ii þþãã--MMâânnddrrãã –– SSuupprraaffaaþþãã

A fost cel mai ciudat proces pentru ocauzã de omor la care am asistat vreo-datã. În ziare procesul era numit „crimadin Peckham1“, deºi strada Northwood,unde bãtrâna fusese omorâtã în bãtaie,nu era, la drept vorbind, în Peckham.Nu era una dintre acele cauze cudovezi circumstanþiale în care se simteîngrijorarea membrilor juriului – pentrucã au existat ºi greºeli – aºternând oliniºte de mormânt în sala de judecatã.Nu, acum ucigaºul aproape cã fusesegãsit lângã cadavru; nimeni din cei careerau de faþã la descrierea cauzei decãtre procurori nu credea cã bãrbatuldin boxa acuzaþilor avea vreo ºansã.

Era un bãrbat mare ºi solid, cu ochiiroºii ieºiþi din orbite. Pãrea cã toþimuºchii i se adunaserã la coapse. Opocitanie – ceva ce nu poþi uita aºauºor –, iar acesta era un amãnuntimportant, deoarece procurorii au pro-pus sã se cheme patru martori carenu-l putuserã uita, care îl vãzuserã fu-gind de la casa de cãrãmidã roºie dinstrada Northwood. Ceasul tocmaibãtuse ora douã dupã miezul nopþii.

Doamna Salmon, care locuia în stra-da Northwood la nr. 15, nu putuse sãadoarmã; a auzit închizându-se o uºãºi a crezut cã era la ea la poartã. Aºacã s-a dus la fereastrã ºi l-a vãzut peAdams (aºa îl chema) pe treptele caseidoamnei Parker. Tocmai ieºise dincasã ºi purta mãnuºi. Avea în mânã unciocan ºi l-a vãzut cum l-a aruncat întufele de dafin de lângã poartã. Darînainte sã plece, s-a uitat în sus, cãtrefereastra ei. Inevitabila intuiþie care îlface pe om sã simtã cã e privit l-aexpus, în lumina unui felinar stradal,privirii ei: ochii i s-au inundat de o sãl-baticã ºi înfiorãtoare fricã, ca un animalcând vede ridicându-se biciul. Am vor-bit mai apoi cu doamna Salmon ºi, înmod firesc, dupã tulburãtorul verdict, oapucase ºi pe ea frica. Aºa cum îi apu-case, îmi imaginez, pe toþi martorii –Henry MacDougall, care se întorcea înmaºinã, târziu, de la Benfleet ºi era câtpe ce sã îl calce pe Adams în colþulstrãzii Northwood. Adams mergea nãucpe mijlocul drumului. ªi bãtrânul domnWheeler, care locuia lângã doamnaParker, la nr. 12, ºi care a fost trezit dinsomn de un zgomot – ca acela fãcut decãderea unui scaun – prin pereþii caseisubþiri ca hârtia ºi s-a ridicat ºi s-a uitatpe fereastrã, exact ca doamna Salmon;i-a vãzut spatele lui Adams ºi, atuncicând s-a întors, ochii aceia ieºind dinorbite. Pe bulevardul Laurel fusesevãzut de încã un martor – norocul îlpãrãsise cu totul; putea la fel de bine sãcomitã crima ziua în amiaza mare.

– Înþeleg, zise un procuror, cãapãrarea propune sã pledeze pentruconfuzie de identitate. Soþia lui Adamsvã va spune cã a fost cu ea la ora douãdimineaþa în data de 14 februarie, dardupã ce aþi ascultat martorii acuzãrii ºiaþi examinat cu atenþie trãsãturile deþi-nutului, nu cred cã veþi putea admiteposibilitatea unei confuzii.

Aþi fi zis cã e gata; mai urma doarspânzurãtoarea.

Dupã ce au fost prezentate oficialprobele de cãtre poliþistul care gãsisecadavrul ºi de cãtre medicul legist carel-a examinat, a fost chematã doamnaSalmon. Era martorul ideal, având unuºor accent scoþian ºi o înfãþiºare defemeie cinstitã, binevoitoare ºi drãguþã.

Avocatul acuzãrii a aflat de la ea, pascu pas, totul aºa cum a fost. Vorbeafãrã ezitare. Nu se citea la ea niciourmã de rãutate, nu-ºi dãdea absolutdeloc importanþã pentru faptul cã era laTribunalul Central, cu un judecãtorîmbrãcat în roºu aprins care îi urmãreacu atenþie toate cuvintele ºi cu toþireporterii care le notau în carneþele.„Da“, zise ea, dupã care a coborât ºi asunat la secþia de poliþie.

– ªi îl vedeþi pe acel bãrbat aici, însala de judecatã?

Se uitã fãrã ezitare la bãrbatul cor-polent din boxa acuzaþilor, care oprivea atent cu ochii lui mari depechinez lipsit de afecþiune.

– Da, zise. E cel de-acolo.– Sunteþi absolut sigurã?

Zise, simplu: – Nu am cum sã mã înºel, domnule.Mai simplu de atât nu se putea.– Mulþumim, doamnã Salmon.Apãrãtorul din oficiu se ridicã la rân-

dul lui pentru interogatoriu. Dacã aþi firelatat tot atâtea procese de omor ca ºimine, aþi fi ºtiut dinainte ce abordareavea sã urmeze. ªi am avut dreptate,pânã la un punct.

– Bine, doamnã Salmon, dar sã nuuitaþi cã de mãrturia dumneavoastrãpoate depinde viaþa unui om.

– Nu uit, domnule– Aveþi vederea bunã?– N-am avut niciodatã nevoie de

ochelari.– Aveþi cincizeci ºi cinci de ani?– Cincizeci ºi ºase, domnule.– ªi bãrbatul pe care l-aþi vãzut se

afla pe cealaltã parte a strãzii?– Da, domnule.– ªi era ora douã noaptea. Cred cã

aveþi niºte ochi excepþionali, doamnãSalmon!

– Nu, domnule. Era o noapte cu lunã,iar când s-a uitat în sus, felinarul i-aluminat faþa.

– ªi nu aveþi absolut nicio îndoialã cãbãrbatul pe care l-aþi vãzut este acuza-tul?

Nu prea înþelegeam unde voia sãajungã. Nu se putea aºtepta la altrãspuns decât cel pe care l-a primit.

– Absolut nici una. Nu e o faþã pecare o poþi uita uºor.

Avocatul aruncã o privire pentru oclipã asupra sãlii de judecatã. Apoizise:

– N-aþi vrea, doamnã Salmon, sã vãmai uitaþi o datã la oamenii din salã?Nu, nu la acuzat. Ridicaþi-vã, vã rog,domnule Adams!

ªi acolo, în spatele sãlii, mare ºivoinic, cu picioarele pline de muºchi ºiochii ieºind din orbite, era imaginealeitã a bãrbatului din boxa acuzaþilor.Era chiar îmbrãcat la fel – costumalbastru strâmt ºi cravatã în dungi.

– Acum vã rog sã vã gândiþi foartebine, doamnã Salmon. Puteþi jura ºiacum cã bãrbatul pe care l-aþi vãzutaruncând ciocanul în grãdina doamneiParker era acuzatul – ºi nu bãrbatulacesta, care este fratele sãu geamãn?

Fireºte cã nu putea. Se uita de launul la altul fãrã sã scoatã un cuvânt.

Bestia, iat-o, stãtea în boxa acuza-þilor picior peste picior; ºi iat-o cumstãtea ºi în spatele sãlii ºi amândoi seholbau la doamna Salmon. DoamnaSalmon clãtinã din cap.

N-a mai urmat decât sfârºitul proce-sului. Niciun martor nu era gata sã jurecã pe acuzat îl vãzuse. ªi fratele? Aveaºi el alibi; era cu soþia.

ªi astfel bãrbatul a fost achitat dinlipsã de probe. Dar dacã a fost pedep-sit sau nu – în cazul în care el a comiscrima, ºi nu fratele sãu – nu ºtiu. Aceazi nemaipomenitã a avut ºi un finalnemaipomenit. Am urmat-o pe doamnaSalmon la ieºirea din salã ºi ne-amtrezit încercuiþi de mulþimea care îiaºtepta, desigur, pe cei doi gemeni.Poliþia a încercat sã îndepãrtezemulþimea, dar nu a reuºit decât sãelibereze strada pentru circulaþie. Amaflat mai apoi cã încercase sã-i scoatãpe fraþi pe undeva prin spate, dar nu auvrut. Unul dintre ei – nimeni n-a ºtiutcare – zise: „Am fost achitat, nu?“ ªi auieºit fãrã ºovãialã pe uºa din faþã.

ªi atunci s-a întâmplat. Nu ºtiu cum,deºi eram la doi metri distanþã.Mulþimea s-a miºcat ºi nu ºtiu cum unuldintre gemeni a fost împins în faþa unuiautobuz. A scos un schelãlãit ca deiepure ºi asta a fost tot; murise, cucapul zdrobit, aºa cum murise ºi doam-na Parker. Rãzbunare divinã? Mi-arplãcea sã ºtiu. Celãlalt Adams se ridicãîn picioare de lângã cadavru ºi se uitãþintã la doamna Salmon. Plângea, darnimeni nu va ºti vreodatã dacã eracriminalul sau omul cel nevinovat. Dacãaþi fi doamna Salmon, aþi putea dorminoaptea?

Traduceredin limba englezã

de Cristian Imbrea_____________

1. Cartier în sudul Londrei (n. trad.)

meridiane

Graham Greene

CCaauuzzaa aappããrrããrr ii ii

•• CCaarrmmeenn VVooiisseeii –– SSaaccrr ii ff iicc iiuu ll II

construcþie fãrã finisaj · 2020. 5. 27. · adrian jicu aceeaºi mãrie, o altã biografie...

Documents