Iaanholr07dter Scott

Copyright @ 2012 / 2014 Fleurus MameEdife publicatl prin lnlclcgcrc cu Livia Stoia Agency

Toatc drepturilc rczervate

LtrttaoEditura Litera

O.P. 53; C.P.212, sector 4, Bucuregti, RomAniatel.: 021 319 63 9o;031 425 16 19;0752 548 372

e-mail: comenzi@litera.ro

Iaanhoe

\Talter Scott

Copyright @ 2016 Grup Media Literapentru versiunea ln limba rom1ni

Toate drepturile rezervare

Tiaducere din limba francezl: Geanina Tivdi

Editor: Vidragcu gi fiiiRedactor: Mirella AcsenteCopertl: Andreea Apostol

Tehnoredactare qi prepress: Mariana Dumitru

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomlnieiSCOTI \TALIER

Ivanhoe / Walter Scotutrad.: Geanina Tivdi. - Bucuregti: Liteta, 2016

ISBN 978-606- 33 -0603 -7

I. Tivdi, Geanina (tred.)

821.t33.1-31 t.3=135,1

ll,tufuu Eo,r#

Adaptarea textului: Charlotte GrossetdteIlustratii: Sylvain Bourridres

+.*

- A murit singur, sufocat de propria-i furie, ii explici.Ivanhoeregelui.

- O declar pe tinira Rebecca nevinovati de nelegiuirile de carea fost acr:zati. gi liberi, incheie Marele Maesrru al templierilor.

La scurti vreme dupi aceasti. ultim5. confruntare, cAnd ranai se vindeci qi el iqi rec5.p5.ti. forgele pe deplin, cavalerul \Tilfredde Ivanhoe

"rr,, f.ri.ir.a si se ci.sitoreascl cu Lady Rowena, cu

care trii ani lungi ;i fericigi. Isaac si Rebecca plecari si se stabileasciin Spania, unde nu mai trebuiri si sufere din cauzaperseculiilor;Rebecca igi dedici viaga ingrijirii bolnavilor, fiind admirati si res-pectati de togi. Richard redobA.ndi tronul Angliei dup5. ce-gi ierti.cu generozitate fratele. Reqi si aduc5. pacea in tara dezbinati;saxonii ;i normanzii formari in sfhrsit un popor unit, poporulenglez,iar Robin Hood nu se mai v5.zu nevoit si. stribati pidurileca si-i apere pe unii de ceilalgi.

::1i;

/70

Capitolul l0

Cry*txa

Capitolul 1

Capitolul4

Capitolul 5

Capitolul 6

Capitolul 8

Capitolul 9

5

r5

23

33

4)49

55

67

77

87

laba

Cy,fr{,[ f

pre sfir;ittil secolului al XIJea Arglr" ffecea prinu-o perioadi

foarte dificili. Regele ei, fuchard Iniml de Leu, plecatsi lupte in fara Sfinti, fusese luat prizonier la lerusalim. Profttind

de absenga lui, nobilii englezi nu mai ascultau de nimeni. in locsi-gi tndeplineascl datoria de cavaleri gi si-i apere pe cei siimani,ei oprimau poporul gi nedrepti,tile nu mai conteneau.

Din vina lor, Anglia era dezbinati ln doul tabere. Pe de o parte

erau nobilii, numi;i gi ,,normanzii", cilci se trigeau din francezigi vorbeau frarceza. Pe de alti parte, saxonii, oamenii din popor,care vorbeau engleza... cind ii normanzii llsau si deschidi gura!

f,w,th,r

Tlufa;ii cavaleri normanzi nu aveau nicio indoi all cL regeleRichard ii va pedepsi la intoarcere pentru purtarea lor. Darse va intoarce el oare? Era greu de crezut. Pentru cazul in careRichard reusea totu;i si. se elibereze, isi intireau turnurile si-siconstruiau creneluri la castele. Numai si se intoarci Inimi de Leusi se va porni revolta: singur;i fbri arme, regele va fi cu miinilelegate lmpotriva cavalerilor rebeli!

Iati cum stiteau lucrurile in momenrul in care incepe povesreanoastri., intr-o seari", intr-o poiani. din mijlocul pidurii, undevaintre Sheffield gi Doncaster, pe cand razele soarelui ce srireasi. apunl" se jucau printre norii mari gi negri.

in poiani se aflau doi birbapi. Primul era inalt;i lat in umeri.Chipul ii era incadrat de o coami. deasi. de pir; avea un sumancirpit si peticit ca vai de lume ;i sandale grosolane. La cingitoareii atArna un corn, iar la gAt avea un soi de zgardl de metal pe carescria: ,,Gurth, serb al lui Cedric de Rotherwood".'Iovari.sul lui eraimbri"cat cu niste vesminre neobignuite: o haini scurti violet,o tichie pestrigi cu clopotei, un ciorap rogu gi unul galben!Era un bufon, unul dintre misciricii a caror meserie era si-i distrezepe nobili in castelele lor. $i el avea un colier de metal cu inscriptia:,,W'amba, gerb al lui Cedric de Rothcrwood".

in jurul lor zburdau zeci d.e porci, iar Gurth, care era paznicullur, fuge" ln toate pi.rtile, incercind sii-i adune la un loc. Nu reu;ea,qi astal scotea din rninti.

- ColEi! Col;i! zbiera cAt il ginca gura, chemAndu-gi ciinele.Aduni odatI. nenorocitele astca de animale, trint*orule!

Dar porcii nici nu-l b5.gau in seami pe Colf. Cind se apropiade ei, o luau ;i mai tare la fugi!

- Vrei si gtii care e sfatul meu? spuse linigtit \7amba. LasI" porciisi se duci unde vor.

- Ca sL cadl in gura lupilor sau in mAna banditilor? strigiGurth.

rWamba didu din umeri.

- Orice-ai face, normanzii tot ii vor confisca pini. la urmi.A;a ci...

-.\a este, mormii porcarul. Ne iau tot ce avem. Daci ar putea,ne-ar fura si aerul pe careJ respirim! Am fi deja morgi daci n-arexista cigiva nobili saxoni care si ne apere, a;a cum este vajniculnostru sti.pin, Cedric. Diavolul s5.-i str6"ng5. de git pe nenorocitii

futia de normanzi, incepind cu Reginald Front-de-Bauf ;i Philipde Malvoisin!

$i Gurth scuipS. pe jos.

- Egti cam nechibzuit, prietene, fbcu -Wamba. Ia gindeste-teci as repeta in public ceea ce tocmai ai spus!

- Ai de g6.nd si mi. trildezi? intrebi Gurth, pilind.- Un miscirici este in stare de orice... Glumesc, pe cuvintul

meu de nebun! Doar ci vreau si. te-nvi.g si-gi Eii gura.Gurth, ciruia-i venise inima la loc, privi in jur.

- Vai, Colgi, bravo! in sfrrsit, ai reusit si. aduni dobitoaceleastea nesuferite. Vom putea...

- Ssst! il lntrerupse'Wamba, ciulind urechea. Asculti!Se apropia o trupi de ciliregi.

- Repede, \7amba, si o gtergem de-aici!Gurth isi trase tovara;ul de mineci. Dar misciriciul nu se gribea

si se ascundi;i zece cavaleri apiruri in curAnd pe poteci. Cei doicare cllireau in frunte, salt6.nd in sa, erau in mod clar niste nobili,

urmali de o escorti de slujitori.

Unul dintre ace$ti doi birbagi avea haine de ci"lugir. Totusi,rasa ii era croiti dintr-o stofi bogati., iar minecile gi gulerul erauimpodobite cu blani. scumpi. Era limpede ci acesr om lua in risjuri.mAntul de siricie! Gurth ;i \7amba il recunoscuri de indatipe ci.li"tor: era Aymer, superiorul abagiei Jorvaulx. Tot ginutul ;tiaci-i phceau vinitoarea, ospeEele, vinul bun gi desfhtirile de oricefel. Provenea din inalta nobilime si multi cavaleri normanzi ii erauveri.

Dar cine ii era tovari.sul? Pielea-i arsi de soare ii flcu pe cei doi

;erbi sL inteleagi. cL era un cruciat inrors din Thra Sfrnti. Tiebuiesi. fi avut vreo patruzeci de ani. Tiupul inalt si zvelt era nurnaimuschi. Ochii focogi scinteiau pe sub sprincene, si pleoapa dreapti,

insemnati de o cicatrice, ii didea un aer si mai infricositor.Purta costumul templierilor, calugirii-soldati: o mantie rosie

impodobiti cu o cruce mare, albi. Sub aceasti manrie, striluceao cimasi. de zaJe gi un pumnal cu lam5" scurti ii atArna la cingL-toare. Asemenea tovari.sului siu, era urmat de un cal de lupti; algicaliregi veneau in urm5., purtend o sabie grea, un scut si o lance.

Doi slujitori neobisnuigi incheiau coloana. Aveau fegele misliniisi purtau turbane si iatagane, precum si vesminte orientale. Erau

sarazini! Gurth gi \il7amba ii mS.surau din cap pAli-n picioare, cu

- Vin din partea stipinului meu, Cavalerul Dezmogtenit, caredore;te si-Ei pls.teascl armura gi calul pe care i le-ai imprumutat

dumneata, spuse saxonul morocinos.

- Ce tini.r extraordinar! se minuni Isaac. imi dovedegte cIexisti totusi cregtini loiali gi one;ti. Vezi, Rebecca... Rebecca?Unde qti?

Dar fata ie;ise discret din lncipere.

- Nu vreau s5. mi. lungesc prea mult. CAt ceri? relul Gurth,scolend punga de sub pelerini.

- Si vedem... pii... optzeci de gechini, rispunse Isaac.- Num5l5".CAteva clipe mai tirziu, Gurth ll pS.risea pe Isaac. La intrarea

hanului, zilri o tiniri fermecitoare care-i ftcea semn si o urmezein salonul din fund. Se freci.la ochi, crezdnd ci viseazi, dar tiniraera tot acolo. Se apropie de ea.

- Sunt Rebecca, fiica lui Isaac. Thta ar fi trebuit si-i dea cadouarmura gi calul stipAnului dumitale, c5.ci i-a salvat viaga. Cit aiplautt

- Optzeci de gechini, rispunse Gurth, nevenindu-i si-gi creadiurechilor.

- Iati o pungi cu o suti de,techini; pune optz€ci inapoi in pungastlplnului gi pistreazi restul pentru dumneata.

Iegind din han, Gurth sirea in sus de bucurie.

- AstS.zi este ziua mea norocoasi! L-am gisit pe cel mai bunstipin din lume gi am douizeci de ;echini ai mei!

4B

;T".

4g

gf,fr{.{ s

i n rr de-a doua zi de turnir trebuia si aibi loc o lupti colectivi:

J cavalerii reunigi ln doui tabere aveau sI se infrunte in arenl.Cind Cavalerul Dezmo;tenit se trezi, fu anunEat ci va fi cipe-

tenia unei tabere, iar Brian de Bois-Guilbert fusese ales si conduci

cealaltl tabiri.

- Vom fi mulgi? intrebi cavalerul, lntorcindu-i spatele mesa-gerului ca si nu-i arate chipul.

- Da, messire. in total s-au inscris Peste o suti de cavaleri.Vitejia voastri de ieri i-a incurajat pe mulgi sI se angajeze in lupti.

La ora zece dimineafa, trompetele sunari ca si vesteasciintrarea pringului John. Lady Rowena sosi ln acelagi timp; prinlul

o insogi el insugi la locul de onoare, intr-o tribuni situati fa;EL-n

fa;i cu a lui. Apoi fbcu semn crainicului, care anunli regulilelnfruntirii:

JtWtT/11s

- Orice cavaler clzut de pe cal isi poate conrinua lupta impo-triva altui cavaler aflat pe jos; un cavaler cilare nu-l poate ataca.Orice rlnit poate primi ajutor de la scutierul slu ca si. iasi dinareni. orice cavaler lnghesuit cu spatele ln parapetele arenei va fideclarat invins gi-;i va pierde armura ;i calul. Tirrnirul se va opric6.nd Altega Sa pringul John va decide asdel.

Cavalerii se priveau in ticere. Prin vizieri, Athelstane deConingsburgh il m5.sura din cap pini-n picioare pe Dezmogtenit.in ciuda mustririlor lui Cedric, tinirul print saxon se angajasede partea lui Bois-Guilbert. Era gelos pe cavalerul necunoscur,care indrl"znise si o aleagS. pe logodnica lui Regina frumusetii;spera si contribuie la infringerea Dezmogtenitului.

sunetul trompetelor rrsuni si cele doui tabere se aruncari. unaasupra celeilalte. vacarmul ciocnirii se auzi la o distangi de doikilometri in imprejurimi. cand norul de praf se impristie, publiculvilzu cd.jumltate dintre cavaleri erau la pi.mdnt. Unii erau rlniti,altii se ridicaseri si luptau pe jos. Cei care mai erau cilare aveaucu toEii lincile rupte gi continuau lupta cu sibiile.

La lnceput, Bois-Guilbert ;i Dezmosrenitul nu avuri prilejuls5. se apropie unul de celilalt, ci.ci invi.lmi.geala era mare. Darnumlrul rini,tilor ;i al inviqilor crescu iute si pururi in sftrsit si. serepeadi unul asupra celuilalt, cu o iscusin,ti gi agerime pe misuradoringei de a invinge. Publicul urmirea duelul dintre ei cu strigi.teputernice. Dar rindurile din tabS.ra Dezmosrenitului se ririseri. ;iin curand templierul primi intiriri: Front-de-Beuf gi Athelstanede coningsb"rgh pornirl siJ atace pe Dezmogtenit. Tribunele urlari:

,, 50