CIJPRINS

Vocile moiii / 9

Raiul maginilor / 18

Royal & General /.29A€adar, ce peere ai? / 38

7so - TEto - Nad.a I 52

Nu st em juctuii / 64

Physalia Physalis 175

Ciutlnd-o cl lumlnarea/ 86

Vizihrori noctumi / 96

Moarte h iarba lnalti / 109

Mina Doznary / 119

ln sparele usii / 133

fnechoul scolii / 144

Apa adhci / 152

Ora unsprezcce / 162 I

Ora douisprezece / 169

Yassen / 179

Vt]trILE MTfRTII

ind auzi soneria la ora trei dimineata, nu eniciodati de bine.

Alex Rider s-a tezit de la primul zbimiit. A deschisimediat ochii, dar, pentru o clipa, a ramas nemigcat inpar, intins pe spate gi lasindu-gi capul pe pemi. A au-zit deschizindu-se uga unui dormitor 9i scirliituiscirii de lemn, ca gi cum cineva ar fi cobodt. Sone-ria a sunat a doua oari gi atunci s-a uitat la ceasuldegteptitor de alaturi. Trei 9i doui minute dimineata!S-a auzit un zgomot, ca Si cum cineva ar trage lan1ulugii de la intrare.

S-a datjos din pat gi s-a dus la fereastra deschislcalcind apisat pe covorul gros cu talpile lui goale.Lumina lunii i se revi,rsa pe piept gi pe umeri. Lacei paisprezece ani ai sai, Alex era deja bine facut.Parul blond era tuns astfel incit doui quvi{e grele iiatimau pe frunte. Avea ochi ciprui 9i seriogi. Aramas tAcut pentru o clipi, pe jumitate ascuns inumbri, privind afari. Afari oprise o magina apoliliei. De la fereastra lui de la al doilea etaj puteaziri pldcufa neagrA cu numirul maginii gi gepcilecelor doi barbati din fala ugii.

l0 Anlhony Horowitz

Lumina din hol s-a aprins 9i, in acelaqi timp, s-a

deschis 9i u9a.

- Doamna Rider?

- Nu. Eu sint menajera. Ce este? Ce s-a intimplat?

- Aceasta este locuinta domnului Rider?* Da.

- Am putea intra...?Alex stia deja. $tia din felul in care poliliqtii

stateau acolo, incurcali qi descumpanili. $i mai qtiagi din tonul vocii 1or. Vocile mo4ii... aga le va numiala data. Este acel tip de voce pe care oamenii ilau alunci cind vin sa le anunte ca cineva apropiattie a murit.

S-a dus la uga gi a deschis-o. I-a auzit pe cei doiofiteri discutind in hol, insl doar citeva cuvinte ajun-geau pina la el.

- ... un accident de magina... am chemat ambu-lan[a... terapie intensivi... nimeni n-a putut face

nimic... ne pare foarte rdu.Abia peste citeva ore, in bucitirie, privind cum

lumina diminelii se ivea incet, incet, pe strazile dinvestul Londrei, Alex igi dadu seama ce se pehece.

Unchiul lui, Ian Rider, era mort. Conducind spre casa,

maqina lui fusese lovita de un camion pe Old Street,se rastumase 9i el murise aproape pe loc. Nu purtacentura de siguranti, a spus polifia. Altfel, ar mai fiavut o $ansa.

Alex se gindea acum la omul care, de cind se gtia

el, ii fusese singura rudi. Nu gi-a cunoscut niciodatiparintrii. Muriseri intr-un accident, un accident de

avion, la citeva saptamini dupa nagterea lui. A fostcrescut de fratele tatalui sau (niciodata ,,unchiul" -

SToRMEREAKER llIan Rider ura acest cuvint) $i $i-a pehecut cea maimare parte a celor paisprezece ani ai sai in aceeagicasa din Chelsea, in Londra, intre King's Road qi riu.Dar abia acum i$i daLdea seama cit de pufine gtia<iespre acest om.

Un bancher. Unii spuneau ci ii semdna un pic.Ian Rider era intotdeauna pe drum. Un om tacut,introvertit, ciruia ii pliceau vinul bun, muzica cla-sica $i ca4ile. Nu parea si aiba vreodatir vreo iubita...de fapt, nu avea deloc prieteni. Se tinea bine, nulumase niciodati Si se imbraca in haine scumpe. Darasta nu era de ajuns. Asta nu era imaginea unei vie1i.Era doar o eboga.

- Te simti bine, Alex?in camera intra o tinara. Sa tot fi avut spre treizeci

de ani, cu o claie de par rogcovan $i cu o fata rotunda,baietoasi. Venise la Londra acum $apte ani, inchiri-ase o camera in casa - in schimbul menajului gi alingrijirii copilului - qi devenise menajera casei gi unuldintre cei mai buni prieteni ai lui Alex. Uneori se

intreba de unde vine prcscurtarea Jack. Jackie?Jacqueline? Nici una, nici alla nu i se polriveau 5i,de$i a intrebal-o odata, n-a primit nici un raspuns.

Alex dadu din cap in semn ci da, era bine.

- Ce crett ca se va intimpla? intreba el.

- Ce vrei si spui?

- Pai, casa. Eu. Tu.

- Nu gtiu, ridica ea din umeri. Mi gindesc lafaptul ca Ian o fi facut vreun testament. O fi lasatvreo indicatie.

- Poate ar febui sa ne uitam prin biroul lui.

- Da. Dar nu azi, Alex. S-o luam pas cu pas.

12 Anlhony Horowilz

Biroul lui lan era o incaperc care se intindea de-a

lungul intregii case, la ultimul etaj. Era singua camera

mereu incuiatl - Alex fusese acolo doar de nei ori 9iniciodatl singur. Cind era mai mic, igi inchipuia ca ar

putea fi ceva ciudat pe acolo; vreo maginl a timpuluisau vreun OZN. Dar erau numai un birou cu o mastr

de scris, vreo doul rafturi de dosare, sertare pline de

hirtii Si de cadi. Chestii legate de banca - zicea Ian.

Chiar Si aSa, voia sa mearga acolo sus chiar acum.

Pentru ca niciodata nu-i fusese permis.

- Politia a zis ci nu purta centura de siguranli.Se intoarse spre Jack. Ea aprobi:

- Da, a$a au zis.

- Nu ti se pare ciudat? Doar gtii ce grijuliu era.

intotdeauna purta c€ntua de siguranta. Se intimpla sa

nu mtr duc| nici pina la colt daci nu-mi fixam centura-

Jack se gindi o clipi, apoi ridici din umeri.

- Mda, e ciudat, zise. Dar aga trebuie sl fi fost. Dece ar fi minfit polilia?

Zua Uecea cu grcu. Alex nu se duse la Scoala, deSi,

in secret, $iar fi dorit. Ar fi preferat sa se intoarca laviata normall, de zi cu zi - la sunetul clopotelului,la multimea de figuri cunoscute - in loc si stea aici,izolat in casi. Dar trebuia sd primeasca vizitatorii,care au venit de dimineala pina spre seara.

Au fost cinci. Un avocat care nu qtia nimic despre

vreun testarnent, dar care pa,rea sa fi fost angajal pen-

tru organizarea funeraliilor. Un organizator de firne-ralii, ce fusese adus de avocat. Un vicar - inalt, invirst[ - care parca dezamagit ca Alex nu se arata mai

sro RMBREA.KER 13

nectrjit. O vecini de peste strada - cum naiba aflaseci murise? $i, in sfirgit, cineva de la banca.

- Noi toti, cei de la Royal & General sintem pro-fund $ocati, a zis.

Sa fi avut treizeci gi ceva de ani, purta un costumde poliester gi o cravata de la Marks & Spencer. Aveaacel tip de figuri pe care o uili chiar in timp ce oprivegti qi s-a prezentat drept Crawley, de la Personal.

* Daca purcm sa ajutarn cu ceva...

- Ce se va intimpla acum? intrebA Alex a douaoara in aceeagi zi.

- Sl nu d nici o griji, a zis Crawley. Banca se vaocupa de toate. Asta e treaba mea. Lasa totul peseama mea.

Zua se sfirgi. Alex i$i omori vreo doui ore jucin-du-se Nintendo 64 9i s-a simtit un pic vinovat cindJack l-a prins. Dar ce altceva si fi facut? Mai tirziu,l-a luat cu ea la un Burger King. Era bucuros si iasidin casa, dar abia daci gi-au spus cite ceva. Alex erade parere ca Jack uebuia sa se intoarci in America- Nuputea, categoric, ramine in londra penfu totdeauna.

$i cine va avea grija de el? Conform legii, era prea micpentru a-gi purta singur de grija. Viitorul lui parea aga

de incert, ci prefera si nu vorbeasci despre ursta. Defapt, prefera sa nu vorbeasca deloc.

Apoi a sosit gi ziua inmormintarii, cind Alex s-atrezit imbracat intr-o jacheta neagr4 pregtrtindu-se s4plece cu o maqina neagra care venise nu se qtie deunde, inconjurat de oameni pe care nu-i vazuse nicio-data in viala lui. Ian Rider a fost inmormintat in cimi-tirul Brompton, pe aleea Fulham, chiar in umbra sta-dionului de fotbal Chelse4 gi Alex igi dldu seama unde

14 Anthony Horowitz

ar fi vrut sa fie in acea dupir-amiaza de miercuri.Veniseri aproape treizeci de oameni, dar abia daci re-cunoscuse pe vreunul dintre ei. Morminul era sapatchiar lingA aleea care strabatea cimitirul de la un capat

la altul 9i, cind slujba incepu, aparu $i un Rolls-Royce,u$a din spate se deschise gi din el cobori un barbat.Alex il privi cum inainteaza gi cum se opregte. Dea-supr4 un avion care se indrepta spre Heathrow acoperipentru citeva ciipe soarele. Se cutremufi- Era ceva cuacest nou-venit, ceva care facea si i se fumice pielea.

$i, cu toate astea, nu era ceva cu totul iegit dincomun. Costum gri, par cenuqiu, buze cenugii qi ochicenugii. Avea o fa1tr inexpresiva, ochii, in spatele ra-melor pitrA{oa;e ale ochelarilor fumurii, complet goi.Poate asta era ceea ce-l tulburase pe Alex. Oricine arfi fost acest om, pirea sa aibd mai pu na viap in eldecit oricine altcineva din acest cimitir. Indiferentdactr se afla deasupra sau sub pamint.

Cineva il bitu pe umir gi, cind se intoarse, il vazupe domnul Crawley venind linga el.

- Acesta este domnul Blunt, murmura directorulde la Personal. E dhectorul bancii.

Privirea lui Alex trecu dincolo de domnul Blunt,spre Rolls-Royce. Aili doi barbafi il insoteau, din care

unul era soferul. Purtau costume identice $i, de$i nu era

o zi chiar insorita, ochelari de soare. Amindoi urrnarcau

slujba cu aceeagi mina serioasi. Alex se uita din nou laBlunt qi apoi la ceilalti care venisera la cimitir. Chiar ilcunoscuseri pe Ian Rider? De ce nu il vizuse pe niciunul dinue ei pini acum? De ce i se parea aqa greu decrezut cA macar unul dintre ei lucra pentru banci?

- ... un om bun, un patriot. Ne va lipsi.

SToRMEIREAKER 15

Mczrul igi termina cuvintarea de adio. Lui Alex i:e, Sa(ea biras ct ricas$ alesesg (sc\\Bi aceslccuvinte. Patriot? Asta inseamni ca-qi iubea patria.Dar, din cite $tia, Ian Rider abia daca igi petrecea cevatimp in ea. in mod clar, nu fusese niciodata unul din-tre cei care sA ridice steagul Marii Bdtanii. S-a uitatin jur sperind s-o zareasca pe Jack, dar a vazut inschimb ca Blunt igi facea drum catre el, pa$ind cugrija pe linga mormint.

- Tu trebuie sa fii Alex.Directorul era doar un pic mai inalt decit el. De

aproape, pielea lui parea complet lipsita de naturalete.Putea fi facuta din plastic.

- Eu sint Alan Blunt, a zis. Unchiul tau vorbea dese-ori despre tine.

- Ciudat, zise Alex. Mie nu mi-a pomenit niciodatade dumneavoastra.

Buzele cenuqii i se migcau repede:

- Ne va lipsi. A fost un om bun.

- Cu ce se ocupa? Niciodata n-a vorbit despremunca lui.

Dintr-o data aparu qi Crawley:

- Unchiul tau a fost director la Finanle Intema-tionale. Alex, ii zise el. Era responsabil cu filialelenoastre din strainatate. Cred cA gtiai asta.

- $tiu ca se deplasa mult, zise Alex. $i gtiu caera gi foarte atent. Cum ar fi in privinla centurilorde siguran{a.

- Ei, din pacate, nu a fost destul de atent.Ochii lui Blunt, marili de lentilele groase a e oche-

larilor, se intersectara cu ai lui 9i, pentru o clip4 Aiex sesimli fnnrit la pamint, ca o insecta sub microscop.

I

16 Anlhony Horowilz

- Sper sd ne mai vedem.

Blunt pleca. i$i atinse u$or obrazul cu unul dintredegetele sale cenugii.

-Mda...Apoi se intoarse gi se indrepttr spre maqina.

S-a intimplat chiar cind sa urce in Rolls-Royce.

$oferul se aplecase si deschidl portiera din spate $ihaina i s-a desfacut, lisind sa i se vada cama$a de

dedesubt. $i nu doar camaqa. Barbatul purta un toc de

piele cu un pistol automat inauntru. Alex a vazut asta

chiar daci omul, dindu-gi seama, s-a indreptat repedegi $i-a tras haina peste piept. Blunt a vazut gi el. S-aintors qi l-a privit din nou pe Alex. Ceva foarte asemi-nator unei emotrii !a insuflelit chipul. Apoi a intrat inmagini, portiera s-a inchis gi au disparut.

O armi la inmormintare! De ce? De ce ar purtadirectorii de banci arme?

- Hai si plecam de aici, ii spuse Jack, carc aparuse

dina-o data linga el- Cimitirele imi dau fiori.

- Da. $i citiva nememici tocmai au plecatl, a mw-murat Alex.

Au parasit locul in linigte gi s-au indreptat sprecasA. Ma$ina carc-i adusese la inmormintare inci iia$tepta, dar au ales sa mearga pe jos. Plimbarea le-aluat vreo cincisprezece minute. Cum au dat coltul,Alex a bagat de seama ca, in fata casei, era parcata

o camioneti dintre cele folosite pentru mutari, pecare scria STRYKER & SON.

- Ce fac aia...? incepu el.

STORMBREAKER

In aceeagi clipi, camioneta se puse in migcare, curofile alunecind aiuea pe asfaltul saazii.

ln timp ce Jack descuia uqa de la infare, Alex nuzise nimic, dar, cind ea se duse la bucatarie sa pregA-teasca ni$te ceai, arunci o privire prin casi. O scri-soare care fusese pe masa acum era pe jos. O uqi carefusese intredeschisi, acum era inchis5. Lucruri mi-runte, dar ochilor lui Alex nu le scipa nimic. Cinevafusese in casa. Era aproape sigur.

Dar nu fu absolut sigur pina nu urca la ultimuletaj. U$a de la birou, care era tot timpul incuiata,acum era dedcuiati. O deschise gi infta. Camera eragoali Ian Rider era dus gi tot aga qi toate lucrurile lui.Dulapurile, rafturile, sertarele... tot ce i-ar fi pututspune ceva despre munca celui mort disparuse.

- Alex...! il strigi Jack de jos.Alex aruncl o ultima privire prin camera interzisi,

gindindu-se din nou la omul care lucrase odata aici.Apoi inchise uga gi se intoarse jos.

v

I Joc de cuvinte: creep (engl.) =,,fior", dar 9i ,,nememic" (n.n ).